Litigiu de munca. Drepturi salariale pentru personalul din invatamant, izvorate din aplicarea legii nr. 221/2008.
(Sentinta civila nr. 811F din data de 21.07.2009 pronuntata de Tribunalul Ialomita)Reclamanta U.S.L.I. Ialomita , in numele si pentru membrii sai de sindicat - personal din invatamant -, a chemat in judecata Scoala cu clasele I-VIII nr. 1 Tandarei, Consiliul Local al Orasului Tandarei si Institutia Primarului Tandarei, solicitand obligarea acestora la plata diferentelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008.
Motivandu-si cererea, reclamanta a aratat ca desi Legea nr. 221/2008 prin care s-a aprobat OG nr. 15/2008 a majorat valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare pentru personalul didactic si didactic auxiliar, totusi, prin masuri legislative ulterioare, declarate neconstitutionale s-a incercat lasarea fara efect juridic a masurilor de crestere a salariului pentru personalul din invatamant.
Solutionand cauza, tribunalul admite cererea pentru considerentele de mai jos :
Potrivit dispozitiilor O.G. nr.15/2008, privind cresterile salariale ale personalului din invatamant pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b si c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel incat, in anumite intervale de timp, se asigura o crestere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificari de catre Parlamentul Romaniei prin Legea nr.221/2008, principala modificare constand in majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 si care reprezenta valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare, ceea ce asigura cresteri salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar de aproximativ 50% fata de 31 decembrie 2007 .
Guvernul Romaniei, prin O.U.G. nr.136/2008, privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008, modifica unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.221/2008, reducand majorarile salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ insa a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicata in M.O. al Romaniei, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de catre Curte ca adoptarea ordonantelor de urgenta numai in scopul contracararii unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant, adoptata de Parlament incalca articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 si art.115 alin.4 din Constitutie .
Totodata, s-a aratat ca o asemenea masura este contrara dispozitiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 si art.47 alin.1 din Legea fundamentala .In consecinta, Curtea a constatat si incalcarea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.5, potrivit carora "In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicata in M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care dupa ce in art.1 pct.1 modifica denumirea O.G. nr.15/2008, prin art.I pct.2 si 3, reduce in mod substantial majorarile salariale la care ar fi avut dreptul personalul din invatamant in temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Curtea Constitutionala, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicata in M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constata neconstitutionalitatea art.I pct.2 si 3 din O.U.G. nr.151/2008, invocand aceleasi considerente avute in vedere si la analiza O.U.G. nr.136/2008.
Este important de retinut, ca o situatie de fapt, ca, Curtea, prin decizia nr.989/30 iunie 2009, decizie nepublicata inca in M.O. a constatat inca odata neconstitutionalitatea dispozitiilor art.I pct.2 si 3 n din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstitutionalitatii art.2 si 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele masuri in domeniul salarizarii in sectorul bugetar .
De remarcat faptul ca, atat prin dispozitiile art.2 si 3 din O.U.G. nr.1/2009, cat si prin dispozitiile art.2 si 3 din O.U.G. nr.31/2009 si dispozitiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 si 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala.
Cum modificarile aduse O.G. nr.15/2008, prin dispozitiile art.I pct.2 si 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-si mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992 nici modificarile aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
In atare situatie, ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr.221/2008, tribunalul considera ca in prezent O.G. nr.15/2008, privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si 2009 personalului din invatamant functioneaza in conditiile in care aceasta a fost aprobata prin Legea nr.221/2008 .
A privi astfel lucrurile, inseamna a respecta considerentele Curtii Constitutionale si a pune in aplicare vointa Parlamentului cu privire la
domeniul reglementat, afirmarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, precum si a principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor .
Pe de alta parte, potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat si care atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
Si, intrucat in cauza se aplica principiile raspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului produs, astfel incat atunci cand e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atat din aceasta suma cat si din corectia ei cu indicele de inflatie .
Prin urmare, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, parata Scoala cu clasele I - VIII nr.1 Tandarei, unitate de invatamant ce functioneaza potrivit art.145 din Legea nr.84/1995, legea invatamantului, in calitate de angajator, impreuna cu Consiliul Local Tandarei, in calitate de finantator, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 si Institutia Primarului Orasului Tandarei, in calitate de ordonator principal de credite, urmeaza a fi obligati catre reclamantii membrii de sindicat la calcularea si plata diferentelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, asa cum a fost aprobata prin legea nr.221/2008 .
Procedand astfel, se da satisfactie si respectarii dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, care prevede ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
In practica C.E.D.O. s-a statuat ca notiunea de "bunuri", in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, cuprinde atat "bunuri actuale" cat si valori patrimoniale inclusiv in anumite situatii bine stabilite creante al caror titular demonstreaza ca acestea au o baza suficienta in dreptul intern si in virtutea carora reclamantul poate pretinde cel putin o "speranta legitima" in exercitarea efectiva a dreptului sau (a se vedea Draon impotriva Frantei MC, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, reclamantii, fiind beneficiarii dispozitiilor O.G. nr.15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel putin o "speranta legitima" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la cresterile salariale .
De altfel, aceasta "speranta legitima" a reclamantilor isi gaseste justificarea si in desele modificari legislative prin interventia Guvernului, care prin ordonante succesive a cautat sa contracareze masurile legislative dispuse de Parlament cu privire la cresterile salariale ale personalului din invatamant (in acest sens a se vedea hotararea impotriva Romaniei, Strain si altii, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Paduraru citata anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, Radu nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decat atat, in speta nu s-a dovedit ca ingerinta in dreptul reclamantilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a facut cu respectarea limitarilor reglementate de art.1 din Protocolul aditional la Conventie .
Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face daca aceasta este prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile si daca este impusa de o cauza de utilitate publica .
Pentru ca o ingerinta sa fie "legala" aceasta trebuie, pe de o parte sa fie prevazuta de lege, asigurandu-se astfel principiul suprematiei legii, principiu fundamental intr-o societate democratica, iar pe de alta parte sa pastreze un just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor (cauza Viasu contra Romaniei, hot. Din 9 decembrie 2008).
Ori, in cauza se constata ca insasi Curtea Constitutionala a considerat ca normele emise de Guvern si care se constituie intr-o ingerinta in dreptul la un salariu marit al reclamantilor incalca legea si ca aceste norme nu fac altceva decat sa contracareze unele masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant adoptate de Parlament .
Cat priveste prejudiciul suferit de catre reclamanti si care trebuie sa fie acoperit de parati, in practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozitiilor art.41 din Conventie, aceasta a stabilit ca reparatia trebuie sa fie echitabila si sa acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerintei produse (vezi cauza Tarik impotriva Romaniei - hotararea din 7 februarie 2008 si cauza Serbanescu impotriva Romaniei ).
In conformitate cu aceasta practica se impune ca reclamantilor sa li se restituie diferenta drepturilor salariale de care acestia ar fi trebuit sa beneficieze potrivit dispozitiilor O.G. nr.15/2008, asa cum a fost probata prin Legea nr.221/2008 .
Motivandu-si cererea, reclamanta a aratat ca desi Legea nr. 221/2008 prin care s-a aprobat OG nr. 15/2008 a majorat valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare pentru personalul didactic si didactic auxiliar, totusi, prin masuri legislative ulterioare, declarate neconstitutionale s-a incercat lasarea fara efect juridic a masurilor de crestere a salariului pentru personalul din invatamant.
Solutionand cauza, tribunalul admite cererea pentru considerentele de mai jos :
Potrivit dispozitiilor O.G. nr.15/2008, privind cresterile salariale ale personalului din invatamant pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b si c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel incat, in anumite intervale de timp, se asigura o crestere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificari de catre Parlamentul Romaniei prin Legea nr.221/2008, principala modificare constand in majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 si care reprezenta valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare, ceea ce asigura cresteri salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar de aproximativ 50% fata de 31 decembrie 2007 .
Guvernul Romaniei, prin O.U.G. nr.136/2008, privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008, modifica unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.221/2008, reducand majorarile salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ insa a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicata in M.O. al Romaniei, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de catre Curte ca adoptarea ordonantelor de urgenta numai in scopul contracararii unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant, adoptata de Parlament incalca articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 si art.115 alin.4 din Constitutie .
Totodata, s-a aratat ca o asemenea masura este contrara dispozitiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 si art.47 alin.1 din Legea fundamentala .In consecinta, Curtea a constatat si incalcarea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.5, potrivit carora "In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicata in M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care dupa ce in art.1 pct.1 modifica denumirea O.G. nr.15/2008, prin art.I pct.2 si 3, reduce in mod substantial majorarile salariale la care ar fi avut dreptul personalul din invatamant in temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Curtea Constitutionala, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicata in M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constata neconstitutionalitatea art.I pct.2 si 3 din O.U.G. nr.151/2008, invocand aceleasi considerente avute in vedere si la analiza O.U.G. nr.136/2008.
Este important de retinut, ca o situatie de fapt, ca, Curtea, prin decizia nr.989/30 iunie 2009, decizie nepublicata inca in M.O. a constatat inca odata neconstitutionalitatea dispozitiilor art.I pct.2 si 3 n din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstitutionalitatii art.2 si 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele masuri in domeniul salarizarii in sectorul bugetar .
De remarcat faptul ca, atat prin dispozitiile art.2 si 3 din O.U.G. nr.1/2009, cat si prin dispozitiile art.2 si 3 din O.U.G. nr.31/2009 si dispozitiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 si 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala.
Cum modificarile aduse O.G. nr.15/2008, prin dispozitiile art.I pct.2 si 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-si mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992 nici modificarile aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
In atare situatie, ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr.221/2008, tribunalul considera ca in prezent O.G. nr.15/2008, privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si 2009 personalului din invatamant functioneaza in conditiile in care aceasta a fost aprobata prin Legea nr.221/2008 .
A privi astfel lucrurile, inseamna a respecta considerentele Curtii Constitutionale si a pune in aplicare vointa Parlamentului cu privire la
domeniul reglementat, afirmarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, precum si a principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor .
Pe de alta parte, potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat si care atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
Si, intrucat in cauza se aplica principiile raspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului produs, astfel incat atunci cand e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atat din aceasta suma cat si din corectia ei cu indicele de inflatie .
Prin urmare, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, parata Scoala cu clasele I - VIII nr.1 Tandarei, unitate de invatamant ce functioneaza potrivit art.145 din Legea nr.84/1995, legea invatamantului, in calitate de angajator, impreuna cu Consiliul Local Tandarei, in calitate de finantator, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 si Institutia Primarului Orasului Tandarei, in calitate de ordonator principal de credite, urmeaza a fi obligati catre reclamantii membrii de sindicat la calcularea si plata diferentelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, asa cum a fost aprobata prin legea nr.221/2008 .
Procedand astfel, se da satisfactie si respectarii dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, care prevede ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
In practica C.E.D.O. s-a statuat ca notiunea de "bunuri", in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, cuprinde atat "bunuri actuale" cat si valori patrimoniale inclusiv in anumite situatii bine stabilite creante al caror titular demonstreaza ca acestea au o baza suficienta in dreptul intern si in virtutea carora reclamantul poate pretinde cel putin o "speranta legitima" in exercitarea efectiva a dreptului sau (a se vedea Draon impotriva Frantei MC, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, reclamantii, fiind beneficiarii dispozitiilor O.G. nr.15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel putin o "speranta legitima" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la cresterile salariale .
De altfel, aceasta "speranta legitima" a reclamantilor isi gaseste justificarea si in desele modificari legislative prin interventia Guvernului, care prin ordonante succesive a cautat sa contracareze masurile legislative dispuse de Parlament cu privire la cresterile salariale ale personalului din invatamant (in acest sens a se vedea hotararea impotriva Romaniei, Strain si altii, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Paduraru citata anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, Radu nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decat atat, in speta nu s-a dovedit ca ingerinta in dreptul reclamantilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a facut cu respectarea limitarilor reglementate de art.1 din Protocolul aditional la Conventie .
Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face daca aceasta este prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile si daca este impusa de o cauza de utilitate publica .
Pentru ca o ingerinta sa fie "legala" aceasta trebuie, pe de o parte sa fie prevazuta de lege, asigurandu-se astfel principiul suprematiei legii, principiu fundamental intr-o societate democratica, iar pe de alta parte sa pastreze un just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor (cauza Viasu contra Romaniei, hot. Din 9 decembrie 2008).
Ori, in cauza se constata ca insasi Curtea Constitutionala a considerat ca normele emise de Guvern si care se constituie intr-o ingerinta in dreptul la un salariu marit al reclamantilor incalca legea si ca aceste norme nu fac altceva decat sa contracareze unele masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant adoptate de Parlament .
Cat priveste prejudiciul suferit de catre reclamanti si care trebuie sa fie acoperit de parati, in practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozitiilor art.41 din Conventie, aceasta a stabilit ca reparatia trebuie sa fie echitabila si sa acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerintei produse (vezi cauza Tarik impotriva Romaniei - hotararea din 7 februarie 2008 si cauza Serbanescu impotriva Romaniei ).
In conformitate cu aceasta practica se impune ca reclamantilor sa li se restituie diferenta drepturilor salariale de care acestia ar fi trebuit sa beneficieze potrivit dispozitiilor O.G. nr.15/2008, asa cum a fost probata prin Legea nr.221/2008 .
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Indexari
ADMISIBILITATEA SOLICITARII MAGISTRATILOR PRIVIND ACORDAREA INDEXARILOR ACORDATE ALTOR CATEGORII DE BUGETARI IN ANUL 2007; CALITATEA PROCESUAL PASIVA A C.N.CD.-ului. - Decizie nr. 5535 din data de 22.09.2008ADMISIBILITATEA SOLICITARII MAGISTRATILOR PRIVIND ACORDAREA INDEXARILOR ACORDATE ALTOR CATEGORII DE BUGETARI IN ANUL 2007; CALITATEA PROCESUAL PASIVA A C.N.CD.-ului. - Decizie nr. 5535 din data de 22.09.2008
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Hotarare nr. 4640 din data de 12.05.2010
DISCRIMINARE-DREPTURI SALARIALE - Sentinta comerciala nr. 359 din data de 14.05.2009
Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate - Hotarare nr. 2 din data de 08.04.2015
Proceduri speciale. Acordul de recunoastere a vinovatiei - Sentinta penala nr. 21/F din data de 30.01.2015
Masuri de siguranta. Internarea medicala provizorie. - Hotarare nr. 2 din data de 20.11.2014
Punerea in executare a hotararilor penale. Punerea in executare a amenzii penale. Competenta judecatorului delegat cu executarea - Hotarare nr. 1 din data de 08.10.2014
Punerea in executare a hotararilor penale. Punerea in executare a pedepselor principale. Acordul instan?ei de parasire a ?arii. - Sentinta penala nr. - din data de 18.09.2014
Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal. Concursul de infractiuni. - Hotarare nr. 62 din data de 21.05.2014
Masuri preventive. Incheiere de admitere a propunerii de arestare - Hotarare nr. 4 din data de 17.04.2014
Inlocuire masura arestare preventiva cu o masura mai usoara - masura controlului judiciar - Hotarare nr. 3 din data de 12.05.2014
Incheierea de admitere a propunerii de prelungire a duratei arestarii preventive - Hotarare nr. 2 din data de 17.04.2014
Incheierea de constatare a legalitatii sesizarii instantei a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si de dispunere a inceperii judecatii. Respingerea cererilor formulate de inculpati. Calea de atac. - Hotarare nr. 1 din data de 09.04.2014
Dreptul muncii. Contestatie decizie de sanctionare; pretentii - art.251 din codul muncii - Decizie nr. 2444 din data de 11.11.2011
Dreptul muncii. Pretentii - drepturi banesti incasate necuvenit; termen de prescriptie - art.268 din Legea nr.53/2003 (codul muncii), art.211 din Legea nr.62/2011 - Decizie nr. 2489 din data de 02.10.2013
Dreptul muncii. Anularea deciziei de concediere; respectarea criteriilor minimale de selectare a personalului propus pentru disponibilizare. - art.65 , art.74 din codul muncii - Decizie nr. 2024 din data de 12.10.2011
Dreptul muncii. Anulare decizie de concediere. - art.252 din codul muncii - Decizie nr. 76 din data de 16.01.2013
Dreptul muncii - suspendarea contractului de munca - Art.52 codul muncii - Decizie nr. 1795 din data de 22.05.2013
Contestatie la executare; atribuirea bunurilor scoase la vanzare la licitatie in contul creantei catre unul dintre creditori. - Art.448 cod procedura civila. - Decizie nr. 814 R din data de 27.11.2011