Dreptul muncii. Anularea deciziei de concediere; respectarea criteriilor minimale de selectare a personalului propus pentru disponibilizare. - art.65 , art.74 din codul muncii

Conform art. 65 C. muncii, concedierea individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat determinata de dificultati economice, transformari tehnologice sau  reorganizarea activitatii. Totodata, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, instanta poate sa verifice doar daca desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa, dar si daca selectarea personalului s-a facut dupa criterii prestabilite. Instanta de judecata nu poate cenzura criteriile prestabilite in programul de restructurare si in proiectul de concediere colectiva, stabilirea criteriilor de selectare a personalului fiind o apreciere libera a angajatorului.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. 2977/98/2011 la data de 12.07.2011 reclamanta D.R.  a chemat in judecata pe parata SNTFM - "CFR MARFA" SA pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta in cauza instanta sa dispuna anularea deciziei de concediere nr. A13/2342/08.06.2011, emisa de parata, reintegrarea reclamantei  pe postul detinut anterior, obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca decizia de concediere a fost adoptata cu incalcarea prevederilor art. 74 al. 1 lit. d C muncii intrucat in decizie nu sunt enumerate toate locurile de munca disponibile din unitate. Maia arata reclamanta ca decizia a fost emisa cu incalcarea ordinii de prioritate la concediere intrucat masura ar fi trebuit sa afecteze numai in ultimul rand pe femeile care au in ingrijire copii_, pe intretinatorii unici de familie, or acest aspect nu a fost avut in vedere de catre parata.
In dovedire solicita proba cu inscrisuri si martori.
In drept, isi intemeiaza cererea pe disp. art.  274 rap la art. 74 si 64 din Codul Muncii.
Cererea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Parata a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata. Ca urmare a aplicarii masurilor de restructurare si reorganizare, au fost desfiintate o parte din posturile de casieri din statia CF Slobozia Veche, ramanand la data de 08.07.2011 numai 2 posturi de natura celui ocupat de reclamanta. Criteriile avute in vedere la concedierea reclamantei sunt cele prevazute in art. 60 al. 6 din Contractul Colectiv de Munca al CFR Marfa SA, tinandu-se seama de pregatirea profesionala in functia de casier atat superioara, cat si suplimentara celei necesare postului detinut de fiecare salariat, de cazurile sociale.
La termenul de astazi reclamanta nu a mai sustinut exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere intemeiata pe dispozitiile art. 74 al. 1 lit. d C muncii, astfel ca instanta nu o va mai analiza.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Intre parti s-a incheiat contractul individual de munca nr. 1643/1999 in temeiul caruia reclamanta a ocupat functia de casier CF. Prin decizia nr. A13/2042/08.06.2011 parata a dispus  incetarea contractului individual de munca al reclamantei in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Conform art. 65 C. muncii, concedierea individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat determinata de dificultati economice, transformari tehnologice sau  reorganizarea activitatii. Totodata, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, instanta poate sa verifice doar daca desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa, dar si daca selectarea personalului s-a facut dupa criterii prestabilite. Instanta de judecata nu poate cenzura criteriile prestabilite in programul de restructurare si in proiectul de concediere colectiva, stabilirea criteriilor de selectare a personalului fiind o apreciere libera a angajatorului.
Facand aplicabilitatea acestor dispozitii legale la situatia de fapt analizata anterior, tribunalul constata ca desfiintarea celor 3 posturi de casier CF de la Statia CF Slobozia Veche a avut o cauza serioasa determinata de dificultatile economice ce au generat necesitatea reorganizarii paratei, dar si o cauza reala si efectiva, locul de munca aferent postului de natura celui ocupat de reclamanta fiind desfiintat, acesta nu se mai regaseste in organigrama si statul de functii al Statiei CF Slobozia. Potrivit Statului de functii al statiei CF Slobozia Veche aplicabil la data de 01.01.2011 (fila 167) rezulta ca in cadrul acestei statii exista un numar de 3 posturi de casier CF. Prin Statul de functii aplicabil cu data de 08.07.2011 ( fila 161) s-a redus numarul de posturi de casier CF la 2.
In cele ce urmeaza, tribunalul va analiza daca selectarea reclamantei pentru a o concedia s-a facut in conformitate cu criteriile proiectului de concediere colectiva si  contractului colectiv de munca aplicabil.
Intrucat concedierea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 65 din C muncii, decizia nu trebuia sa cuprinda si lista locurilor de munca disponibile din unitate, conform art. 74 al. 1 lit. d C muncii, in acest sens pronuntandu-se Inalta Curte de Justitie si casatie in solutionarea unui recurs in interesul legii (Decizia 6/2011).
Din sustinerile reprezentantului paratei de la termenul de astazi  rezulta ca la disponibilizare au fost avute in avute in vedere studiile celor 3 salariate care ocupau postul de casier CF, notele obtinute de acestea la evaluarile profesionale periodice si daca acestea au sau nu copii in intretinere. Instanta constata ca toate au copii in intretinere, figurand cu acestia inscrisi in fisele fiscale, reclamanta fiind si unic intretinator de familie.
Potrivit sentintei civile nr. 2255/03.09.2008 a Judecatoriei Slobozia, reclamanta a divortat, fiindu-i incredintata spre crestere si educare minora MEA. Chiar daca in anul 2009 si 2010 fiica reclamantei a obtinut venituri conform adeverintelor de venit emise de DGFP Ialomita (fila 64), nivelul acestora este foarte mic raportat la un an calendaristic. Astfel, in anul 2009, venitul pe intreg anul a fost de 112 lei, iar in anul 2010 de 2383 lei, aproximativ 198,58 lei/luna. In anul 2011, fiica reclamantei nu a mai obtinut venituri impozabile conform inscrisului aflat la fila 63. Instanta constata ca  veniturile obtinute de fiica reclamantei sunt scazute si ca aceasta este studenta, fiind deci in continuarea studiilor, avand nevoie de sustinerea financiara a reclamantei, iar in anul 2011 cand reclamanta a fost disponibilizata fiica sa nu a mai obtinut nici un fel de venituri.  
Desi parata a retinut la luarea masurii disponibilizarii ca salariata SM are studii superioare, la dosar nu se regaseste nici un inscris in acest sens. In schimb, reclamanta a depus adeverinta nr. 1013/22.07.2009 (fila 179) din care rezulta ca a absolvit Facultatea de Stiinte Economice, Juridice si Administrative, Specializarea Finante Banci, promotia 2009. De asemenea, pentru cealalta salariata care nu a fost disponibilizata, NPA, parata a depus diploma de licenta (fila 205) din care rezulta ca a absolvit cursurile Facultatii de Management Financiar Contabil, promotia 2009.
In ceea ce priveste rezultatul evaluarilor profesionale ale celor 3, instanta constata ca in anul 2009 reclamanta a obtinut nota 8,18, la fel ca si NPA, iar SM a obtinut nota 7,37 (fila 210). In anul 2010, reclamanta a avut nota cea mai mare, 8,95, iar celelalte doua salariate care nu au fost disponibilizate au avut note mai mici decat ea, respectiv amandoua au avut aceeasi nota, 8,67.
Prin urmare, instanta constata ca parata nu a respectat criteriile minimale de selectare a personalului propus pentru disponibilizare. Astfel, unul dintre criterii se referea la salariatii care nu au alta forma de calificare sau pregatire profesionala suplimentara celei necesare postului pe care il ocupa. Instanta constata ca reclamanta are o astfel de pregatire, urmand cursurile Universitatii Romane de Stiinte si Arte "Gheorghe Cristea", Facultatea de Stiinte Economice, Juridice si Administrative, Specializarea Finante Banci, promotia 2009, spre deosebire de una dintre salariatele (SM) care nu a fost disponibilizata si care nu are o astfel de pregatire. De asemenea, rezultatele obtinute de reclamanta la evaluarile profesionale din anii 2009, 2010 au fost mai bune decat ale celorlalte doua salariate nedisponibilizate, fiind deci nerespectat un alt criteriu minimal de selectare, respectiv cel care se refera la salariatii care au obtinut rezultate slabe la verificarea profesionala periodica.
In aceste conditii, instanta va dispune anularea deciziei nr.  A13/2342 din data de 08.06.2011 emisa de parata, respectiv reintegrarea reclamantului  in functia avuta anterior emiterii deciziei nr. A13/2342 din data de 08.06.2011 (casier CF) si va obliga parata catre reclamanta la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta incepand cu data emiterii deciziei de concediere si pana la efectiva reincadrare.
In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.