Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Sibiu

Concediere pe motive disciplinare. Contestatie respinsa ca neintemeiata

(Sentinta civila nr. 530 din data de 30.03.2015 pronuntata de Tribunalul Sibiu)

Domeniu Desfacerea contractului de munca | Dosare Tribunalul Sibiu | Jurisprudenta Tribunalul Sibiu

Sub dosar nr………. s-a  inregistrat la aceasta instanta  contestatia  formulata  de  contestatorul M. I. M. care solicita in contradictoriu cu intimata S.C. „C.” S.R.L.:
1.Anularea  Deciziei nr. 52/02.06.2014 emisa de  intimata privind  desfacerea disciplinara a contractului  individual de munca al contestatorului in baza art.61 lit. a coroborat cu art. 248  alin. 1 lit. e din Codul muncii,  ca  nelegala si  netemeinica.
2. Restabilirea situatiei anterioare  desfacerii disciplinare  a contractului individual de munca.
a)Reintegrarea  in functia detinuta anterior desfacerii  disciplinare a contractului  individual de munca.
b) Obligarea intimatei la plata unei despagubiri  egala cu drepturile  salariale  indexate, majorate si reactualizate  ce i se cuvin  pana la reintegrarea  efectiva in functia  detinuta anterior concedierii, cu obligarea angajatorului la plata  contributiilor  catre stat pentru drepturile salariale  aferente  perioadei  stabilite  de catre instanta de judecata.
3.Obligarea   intimatei  la plata sumei  de …….. euro reprezentand despagubiri  pentru daunele  morale aduse  onoarei, demnitatii  si reputatiei contestatorului, prin desfacerea disciplinara  a contractului  individual de munca,  avand ca efecte  deteriorarea  grava a starii  sanatatii contestatorului.
4. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de  judecata.
Arata ca a fost angajat  in functia de  director general la S.C. P. S.R.L. (actuala S.C. „C.” S.R.L.) din anul 2007 de catre  administratorii F. P. si M.  M., conform  contractului individual de munca  pe  perioada nedeterminata inregistrat  sub nr. 5/2007 la I. T. M. Sibiu.
Pana la data de 02.06.2014  contestatorul a detinut functia de director general  fiind  numit si administrator unic al firmei angajatoare incepand cu data de 08.03.2013 de catre  cei 2 administrator B. M. si S.M.
Contestatorul si cei 2  actuali administratori ai angajatorului B. M. si S. M. sunt  toti  3  asociati in cadrul  asociatului unic al angajatorului,  firma  mama S.C. „C.”  GmbH   din Germania, in urmatoare cote  procentuale:
-B. M. ( cu familia) : 60%.
-M. I. M. :25%-doar din luna noiembrie 2013  cand a efectuat  plata partilor sociale.
-S. M. : 15%.
Sustine ca la data de 08.05.2014  cand se  afla  in concediu medical in urma unor lovituri fizice si psihice  primite  din partea  celor 2  administratori B. M. si S. M.  acestia  i-au  trimis prin intermediul  Biroului Executorului Judecatoresc, adresa nr. 257/07.04.2014 de  convocare la  cercetarea disciplinara in data de 10.04.2014 pentru 8 fapte inventate si Decizia de  suspendarea a  contractului  individual de munca  conf. art. 52 alin.1, lit. a din Codul muncii,  pe  perioada cercetarii  disciplinare.
Convocarea la cercetarea disciplinara s-a dispus  la data de 08.04.2014. Referatul comisiei de cercetare disciplinara formata din administratorii care au semnat si Convocarea  la cercetarea disciplinara invocat in Deciziei  poarta nr.297/30.04.2014. Sanctiunea  s-a  dispus la data de 02.06.2014 , depasind  termenul de 30 de zile  calendaristice prevazut de lege.
Pe de alta parte cei 2 administratori autonumiti membri in Comisia de cercetare disciplinara  au luat la cunostinta despre „savarsirea” faptelor cel putin de la data cand au emis Convocarea la cercetarea disciplinara, adica la data de 08.04.2014, deci cu 56 de  zile anterior  emiterii Deciziei de sanctionare, depasind cu mult termenul de prescriptie de 30 de zile.
 Pentru fapta de la punctul 2 invocata a fi „savarsita” la data de 18.10.2013 s-a prescris  termenul de aplicare a  unei sanctiuni disciplinare prin scurgere  a mai mult de 6 luni de la data savarsirii.
Chiar daca  in Decizia  contestata, formal,  faptele au fost descrise, au  fost   invocate  prevederi  pretins   incalcate  care nu sunt inca  aplicabile faptelor  si au fost insiruite motive arbitrare de inlaturare a apararilor  contestatorului, aceste  fapte nu constituie  abateri disciplinare.
Prezentand  in detaliu faptele  care  au dus la emiterea deciziei  de  concediere contestatorul  sustine ca  motivele pentru care au fost  inlaturate apararile  sale  nu  sunt temeinice,  orice comisie de cercetare disciplinara NEUTRA ar fi admis apararile adevarate, corecte si de  bun simt ale  contestatorului  inlaturand faptele  inventate.
  In mod tendentios si abuziv  nu s-au luat in calcul  corect   imprejurarile  in care au fost savarsite pretinsele fapte, nici lipsa de vinovatie a contestatorului, nici lipsa de consecinte nefavorabile a faptelor respective, comportarea generala  ireprosabila in  serviciu a contestatorului atat in raport cu subalternii cat si cu  partenerii de afaceri si  institutiile statului, nici lipsa oricarei sanctiuni  disciplinare  pana la prezenta, desi doctrina si practica judiciara  a statuat ca sanctiunile  disciplinare se  aplica gradual.
Referitor la capatul de cerere   privind  acordarea de  daune  morale considera ca i-a adus grave prejudicii profesionale si morale solicitand suma de ………. euro pentru  repararea  acestor prejudicii  conform art. 253 Codul Muncii.
In drept isi  intemeiaza  actiunea  pe prevederile art.61  lit. a, 248, 63, 247, 253, 269, 270 si  272 Codul muncii, art. 453 C. p. c., art. 24 din Carta sociala europeana, Legea nr. 62/2011,  Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Depune inscrisuri in sustinerea contestatiei.
Prin intampinare  (fila 69) intimata  solicita :
- respingerea in intregime a contestatiei ca  neintemeiata.
- mentinerea  Deciziei nr.52/02.06.2014  ca legala si temeinica.
- obligarea  contestatorului la plata  cheltuielilor  de  judecata   ocazionate  de  prezentul litigiu.
Referitor la convocarea  la cercetarea  disciplinara arata ca adresa de convocare este datata, asa ci,  indica si  domnul M.I.M. in contestatie, 07.04.2014 si ca aceasta a fost  trimisa  de executorul  judecatoresc la data de 08.04.2014. Ea fost redactata la data de 07.04.2014 data la care  intimata nu a avut cunostinta de  un (viitor)  concediu medical al contestatorului  si a fost trimisa prin executor  judecatoresc in ziua imediat  urmatoare.    Contestatorul a  confirmat la inceputul cercetarii preliminare ca este de acord cu derularea  cercetarii  prealabile  la data de 07.04.2014. Aceste aspecte  sunt confirmare si de d-nul M.I.M. si de aparatorul ales al acestuia  prin semnarea la data de 10.04.2014  a Procesului – verbal  privind  cercetarea disciplinara  conform  convocarii nr.257/07.04.2014.
Fata de afirmatiile contestatorului despre o constituire  nelegala a comisiei de cercetare disciplinara arata ca neexistand norme  legale  imperative care sa trateze institutia,   in practica  din comisiile de cercetare disciplinara fac parte, de regula,  persoanele  incadrate  in compartimentele  de resurse umane, serviciile juridice precum si sefii  ierarhici ai celor cercetati.
In speta din comisie au facut parte  doamna B. (managerul de resurse  umane), domnii B. M. si S. M.(superiorii ierarhici ai domnului M.I.M.), fiind astfel  acoperite  cele trei categorii  la care  s-a facut referire mai sus.
Se arata ca in mod  gresit contestatorul sustine ca nu au fost respectate termenele prevazute de art. 252 Codul muncii.  Termenul de  30 de zile  conform Deciziei nr. 16/2012 al Inaltei Curti de Casatie  si Justitie   curge de la data inregistrarii raportului final al cercetarii  disciplinare  prealabile  la  registratura unitatii. Inalta  Curte motiveaza  aceasta decizie printr-un argument logic si cat se poate de simplu: fapta  in sine nu poate fi considerata o abatere disciplinara decat  in momentul  in care se finalizeaza  procedura „cercetarii disciplinare  prealabile”. Doar de la momentul  in care  se identifica elementele cerute pentru  existenta unei abateri  disciplinare se  poate vorbi despre incunostintarea  angajatorului  asupra  savarsirii acesteia. In caz contrar nu s-ar mai  putea afirma  nici faptul ca  cercetarea disciplinara este  una efectiva.
Referitor la aplicarea sanctiunilor in mod gradual intimata  arata ca in cazul in care avem de a face   cu abateri disciplinare grave de la  regulile de disciplina  a muncii ori de la cele  stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca  sau regulamentul  intern, se poate  aplica fara doar si poate concedierea.
Din analiza sustinerilor contestatorului pe fiecare dintre cele 5 fapte  sanctionate ca abateri disciplinare in baza cercetarii prealabile, intimata  arata ca  acestea nu  sunt dovedite neputand fi luate in calcul la  sustinerea nevinovatiei  contestatorului.
Referitor la  daunele morale solicitat  de contestator intimata  considera  ca  nu  rezulta  prejudicierea  profesionala  din dovezile depuse. Arata ca jurisprudenta in acest domeniu este  constanta in ceea ce priveste  conditiile aratate mai sus. Astfel, contestatorul ar fi  trebuit sa dovedeasca odata cu depunerea  cererii existenta prejudiciului moral, legatura de cauzalitate dintre  fapta angajatorului si  prejudiciu,culpa  angajatorului. Simpla apreciere  personala a acestor  prejudicii fara dovezi concludente nu poate justifica acordarea  de  daune morale.
Solicita respingerea  contestatiei, mentinerea  deciziei  atacate ca legala si  temeinica  cu  obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept  invoca prevederile art.194 si 205 din C. p. c. precum  si textele legale  invocate in intampinare.
Depune inscrisuri in sustinerea intampinarii.
Prin raspunsul la intampinare contestatorul reia argumentele  din contestatia initiala depunand   inscrisuri noi in sustinerea contestatiei.
Din actele dosarului  instanta  retine urmatoarele:
Contestatorul M. I. M. a  fost angajatul  societatii  intimate S.C. „C”S.R.L. (  fosta  S.C. P. S.R.L.),  incepand  cu data de 22.10.2007  in functia de director general.
La data de 15.01.2013  contestatorul a fost numit  si administrator  al societatii,  functie  din  care a fost revocat la 31.03.2014.
Prin decizia nr. 52 din 2.06.2014  emisa de intimata, contestatorul a  fost sanctionat  cu desfacerea  disciplinara a contractului  de munca,  in temeiul art. 61 lit. a  coroborat cu art. 248  alin. l, lit. e)  din Codul muncii.
Cu privire la  criticile contestatorului  referitoare  la nelegalitatea efectuarii cercetarii  disciplinare si  nerespectarea  termenului de aplicare a sanctiunii disciplinare  se retine ca  adresa de convocare pentru  efectuarea cercetarii disciplinare  a fost emisa la data de 7.04.2014  si comunicata la  8.04.2014.
Convocarea s-a facut pentru data de 10.04.2014 la sediul angajatorului, ulterior  cercetarea desfasurandu-se  la  Punctul de  lucru al societatii din loc. C..
Contestatorul se  afla in concediu medical  din data de 8.04.2015  insa a acceptat sa  participe la cercetarea disciplinara.
Imprejurarea ca  din comisa de  cercetare disciplinara  au facut parte, alaturi de managerul de resurse umane  M. B., si  administratorii societatii M. S. si  M.  B.  nu poate constitui  un motiv  de nelegalitate a efectuarii cercetarii  in conditiile  in care  acestia erau singurii  superiori  ierarhici  contestatorului. In cursul cercetarii disciplinare contestatorul a fost  asistat de  catre avocatul sa si a putut sa isi formuleze  si sustina apararile fata  de faptele   imputate de  intimata, asa cum  prevede art. 251 alin.(4)  din  Codul muncii, semnand procesul-verbal  fara  obiectiuni.
Decizia de concediere  a fost emisa la 2.06.2014  intrucat  pana la 31.05.2014  contestatorul s-a aflat  in concediu medical  pe  durata caruia, asa cum stipuleaza art.49  alin.6  din Codul muncii, se suspenda  de drept  toate  termenele care au legatura cu  incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului de munca, situatie in care invocarea  tardivitatii  emiterii  deciziei este  nefondata.
Din cele ce preced tribunalul  constata ca  nu exista  nici un motiv de nelegalitate a efectuarii  cercetarii disciplinare sau a emiterii deciziei de sanctionare  care sa atraga nulitatea  acesteia.
Pentru a verifica  temeinicia  aplicarii  sanctiunii disciplinare a desfacerii  contractului de  munca al contestatorului  urmeaza ca tribunalul sa  analizeze fiecare fapta retinuta  in decizia atacata.
  Astfel,  in ceea ce priveste  fapta  descrisa la pct.1 constand  in aceea ca la data de 12.03.2014 a incercat  contestatorul inducerea  in eroare a angajatorului prin prezentarea  spre semnare a doua hotarari ale asociatului unic al S.C. „C” S.R.L.  cu privire la doua  terenuri deja cumparate  de catre  societate de la  S.C.H. SRL redenumita  ulterior  PT S.R.L., se  constata ca intimata, careia  ii revenea sarcina probei conform art. 272  din Codul muncii, nu a dovedit ca ar fi savarsit contestatorul  vreo abatere disciplinara  in legatura cu aceasta chestiune.
Din probatoriul administrat  a reiesit ca  intr-adevar  exista aspecte controversate  in ceea ce priveste  modalitatea de achizitionare a terenurilor din comuna …. si incercarea de  revanzare a acestora  insa aceste aspecte tin de  raporturile dintre  contestator si numitii  B. M. si S.M. in calitate de asociati ai firmei mama  din Germania – „C” GmbH - si nu de  raporturile dintre  contestator in calitate de director  general  al  intimatei si  societatea  intimata.
Nu a dovedit intimata  nici savarsirea  faptei  descrise la pct.4 din decizie, anume  aceea de a  fi  parasit  contestatorul  sediul societatii, in data de 7.04.2014, cu doua bibliorafturi care   contineau acte apartinand societatii.
Martorii audiati  in cauza – G.C.A., V. O. P., B. R. si  V. P. C.  au relatat  referitor la aceasta chestiune ca avea  contestatorul  asupra lui 2 bibliorafturi insa nu au putut confirma  ca acestea contineau documente ale societatii  intimate in conditiile in care, au  aratat martorii,  acesta tine la  birou si documente  ale societatilor  al caror  unic asociat era el.
La pct.2  din decizie se arata ca la data de  18.10.2013  contestatorul a schimbat denumirea societatii sale H. SRL in   PT. S.R.L. incalcand  dreptul la marca al angajatorului sau.
Fata de data savarsirii  faptei -18.10.2013-  se constata ca exceptia  prescriptiei dreptului de a  aplica sanctiunea  disciplinara  invocata de contestator este  intemeiata, trecand mai mult de 6 luni de la data savarsirii si  pana la aplicarea sanctiunii, asa cum se  prevede  la art.252 alin. l din Codul muncii.
Faptele care,  in opinia  tribunalului, constituie intr-adevar  abateri  disciplinare grave  sunt cele descrise la punctele 3 si 5  din decizia atacata.
Astfel,  la pct.3  se  arata ca la data de  28.03.2014  contestatorul a interzis accesul  domnilor S. M. si B.M. , implicit al angajatorului, la  bazele de date.
Contestatorul recunoaste  ca a restrictionat accesul  acestora la baza de date  insa sustine ca a facut-o in scopul  securizarii acesteia si protejarii  datelor  firmei fata de dl. S. M. care spiona  e-mailurile angajatilor si  ameninta sa distruga baza de date.
Aceste sustineri  nu au  fost  probate de catre contestator si sunt  contrazise de documentatia   depusa la filele 281-301  dosar de catre intimata  , din care reiese  ca  incepand cu anul 2010  dl. S.M. s-a ocupat de  gestiunea infrastructurii IT  a intimatei a carei baza de date  era  comuna cu cea a asociatului  unic „C” GmbH -  fiind stocata in acela?i server.
In declara?ia  depusa la fila 567  dosar O.  R. G., care raspundea de  departamentul I.T. al intimatei, a aratat ca  transferul datelor ?i  informa?iilor, inclusiv  al conturilor de  e-mail i-a fost  solicitata de catre  contestator care a  motivat  aceasta solicitare prin faptul ca dorea  sa  inlature  accesul la date  al domnilor  B. M. si S.M.
Se mai arata in declaratie si ca rezervarea domeniului „C." S.R.L. a fost efectuata tot la solicitarea contestatorului, factura pentru domeniu fiind achitata de  doamna I. P.  angajata contestatorului.
In contextul in care  la data de 31.03.2014  domnii B.M. si S.M. au devenit si administratorii societatii intimate  si au  solicitat  expres la data de 1.04.2014  accesul la server  fiind  refuzati de  catre contestator, se constata ca fapta  descrisa la pct. 3 din decizie  constituie  o abatere  disciplinara  grava prin incalcarea de catre contestator a obligatiilor de fidelitate fata de angajator  prevazut  la art. M. pct. 2  lit. c. din Contractul de munca al acestuia si de subordonare  fata de administratorii societatii  prevazuta la art. I  pct. 3 din fisa  postului intocmita la 22.10.2007.
La pct.5 din decizie s-a retinut ca la data de 7.04.2014   contestatorul  i-a lovit  in mod repetat pe domnii B.M. si S.M. cu pumnul in fata, in prezenta mai multor  salariati, in momentul in care i-au solicitat  sa nu  paraseasca sediul societatii cu documente apartinand acesteia.
Probatoriul  testimonial administrat in cauza  nu a  fost  concludent in sensul lamuririi modului in care a decurs acel conflict si cine a  agresat  primul  pe cine. Cert este ca toti trei  partenerii  au certificate medico - legale  care atesta leziuni  traumatice si si-au  formulat  plangeri penale reciproce  pentru savarsirea   infractiunii de  lovire  sau alte  violente.
Pana la data pronuntarii hotararii s-a propus  inceperea   urmariri  penale  impotriva  contestatorului in dosarul nr. 1/P/2014  (fila 712 dosar).
Si aceasta fapt constituie o abatere  disciplinara  grava prin incalcarea  obligatiei  de a avea o  comportare civilizata  in cadrul relatiilor de serviciu  prevazuta de art.31 din Regulamentul intern al societatii.
In legatura cu aceste  doua din urma fapte  tribunalul retine   si ca  indiferent  de  pozitia din care  sustine contestatorul ca a actionat - de administrator si nu de director general - sau de  imprejurarea ca ar fi  fost primul  agresat de catre ci doi administratori, un astfel de comportament este  incompatibil cu   desfasurarea  unor  raporturi de serviciu   normale  si justifica  incetarea  contractului de  munca. Daca avea  contestatorul dubii asupra  legalitatii sau oportunitatii   unor decizii luate de asociatul unic al intimatei sau  ulterior  de catre cei doi administratori , solutia fireasca si legala era aceea de a demisiona din functie si nu de  a  incerca  impunerea  opiniei sale prin blocarea  accesului administratorilor  si  alimentarea  unui conflict care   iata, a degenerat  pana la  violente fizice.
Pentru  considerentele de  fapt si de drept  ce preced  contestatia  urmeaza a fi  respinsa.
Intimata a aratat ca  va  solicita cheltuielile   de  judecata pe cale separata.


Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Desfacerea contractului de munca

Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018
FALIMENT - Sentinta civila nr. 123 din data de 20.03.2018
ACHIZITII PUBLICE - Sentinta comerciala nr. 16/CA din data de 15.01.2018
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018
Actiune in regres al angajatorului impotriva angajatului, intemeiata in baza - Sentinta civila nr. 381 din data de 25.05.2018
OMOR - Sentinta penala nr. 24 din data de 14.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2017
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2018
LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017
CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACTIONAL ORGANIZAT - Sentinta penala nr. 37 din data de 27.04.2017
Reziliere contract de inchiriere - Sentinta civila nr. 126 din data de 16.02.2017
SOCIETATI COMERCIALE - Sentinta civila nr. 2593 din data de 20.09.2017
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
ESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECTIE A PERSONALULUI CE URMEAZA A FI CONCEDIAT, PREVAZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA APLICABIL, RAPORTAT LA D... - Sentinta civila nr. 1521/97/2010 din data de 22.02.2011
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. RESPECTAREA CRITERIILOR PRIORITARE DE CONCEDIERE. NETEMEINICIA CONTESTATIEI. - Sentinta civila nr. 2250/LM/2011 din data de 27.10.2011
Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Analiza temeiniciei masurii in raport de dispozitiile art.266 Codul Muncii - Sentinta civila nr. 376/LM/2011 din data de 28.02.2011
Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 320/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale - Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011
Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva. - Sentinta civila nr. 1598/LM/2010 din data de 09.11.2010