Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal. Concursul de infractiuni.

Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal. Concursul de infractiuni.
In aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni, intr-o prima etapa se verifica incidenta dispozitiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
    In a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta aplicata potrivit legii vechi depaseste maximul la care se poate ajunge in baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
    In cazul in care pedeapsa rezultanta, aplicata potrivit legii vechi, depaseste maximul la care se poate ajunge in baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultanta va fi redusa la acest maxim.
    In caz contrar, pedeapsa rezultanta va ramane astfel cum a fost stabilita potrivit legii vechi.
Sediul materiei:  art. 6 si 39 din noul Cod penal.
Tribunalul Ialomita - sectia penala, decizia penala nr. 62/21.05.2014.

I N S T A N T A

Asupra contestatiei penale de fata constata:
Din actele si lucrarile dosarului constata:
Prin sentinta penala nr.XX din XX.03.2014, pronuntata de Judecatoria Slobozia a fost respinsa sesizarea Comisiei de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia, constituita in baza H.G. nr. 836/2013, privind persoana condamnata G.C.(date), detinut in Penitenciarului Slobozia, ca neintemeiata.
              A dispus  comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotararii procurorului si condamnatului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca pedepsele pentru care persoanei condamnate i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare prin sentinta penala nr.xx/2013 a Judecatoriei Slobozia (hotarare de contopire) se regasesc incriminate in noua reglementare penala si au un maxim special mai mare decat pedepsele aplicate condamnatului.
A mai retinut prima instanta ca desi, in privinta infractiunii de furt calificat in forma continuata prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. e,g si i C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. pentru savarsirea careia petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani inchisoare prin sentinta penala nr. xx/xx.11.2009 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea in forma tip (art. 229 lit. b si d N.C. pen.) este de 5 ani inchisoare, instanta retine ca aceasta a fost savarsita in forma continuata, potrivit art. 41 alin. 2 C. pen., iar in conformitate cu noua reglementare (art. 35 N.C.pen.) infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii.
Asadar, maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea de furt calificat in forma continuata pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani inchisoare prin sentinta penala nr. xx/xx.11.2009 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti este de 8 ani inchisoare si este alcatuit din maximul special de 5 ani inchisoare la care se aditioneaza 3 ani inchisoare conform disp. art. 36 alin. 1 N.C.pen.
In consecinta, constatand ca pedepsele aplicate se situeaza sub maximul prevazut de legea noua, instanta de fond a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind persoana condamnata G.C..
Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie, in termen, motivata, petentul contestator G.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Motivele contestatiei, oral expuse de aparatorul numit din oficiu al contestatorului, se gasesc in partea introductiva a prezentei hotarari.
Tribunalul, examinand sentinta atacata si actele dosarului in raport de criticile formulate oral, cu luarea in considerare a dispozitiilor legale in materie, apreciaza contestatia ca fondata pentru urmatoarele consideratiuni.
Potrivit Deciziei nr.1/14.04.2014, publicata in Monitorul Oficial nr.349/13.05.2014, pronuntata in Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al I.C.C.J., in aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei inainte de intrarea in vigoare a noului cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni, intr-o prima etapa se verifica incidenta dispozitiilor art.6 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale.
Potrivit mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile descris in considerentele Deciziei, in ipoteza in care exista o diferenta intre pedepsele aplicate si maximul prevazut de legea noua, judecatorul va constata incidenta dispozitiilor art.6 Cod penal, pedeapsa definitiva aplicata conform legii vechi urmand a fi redusa la acest maxim special.
In speta, petentul contestator a fost condamnat la mai multe pedepse cu inchisoarea pentru infractiuni concurente, prin sentinta penala nr.XX/2010 pronuntata de Judecatoria Buzau si sentinta penala nr.XX/XX.11.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti.
Pedepsele au fost contopite prin sentinta penala nr.526/19.07.2013 a Judecatoriei Slobozia, urmand ca petentul sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare.
Analiza pedepselor individuale care compun pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare, conduce la cobncluzia, impartasita si de instanta fondului, ca pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.688/2009 pentru savarsirea infractiunii prev. de art.208, alin.1- 209, alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal depaseste maximul special prevazut de noua reglementare penala in art.229, alin.1, lit.b si d cod penal (5 ani inchisoare).
Rezulta de aici, in aplicarea dispozitiilor obligatorii ale Deciziei nr.1/2014 a I.C.C.J., ca pedeapsa de 7 ani inchisoare trebuie redusa la maximul special prevazut de legea noua, respectiv la 5 ani inchisoare.
Tribunalul nu impartaseste punctul de vedere exprimat de prima instanta cu privire la retinerea sporului de 3 ani aplicabil in cazul savarsirii unei infractiuni in forma continuata.
Astfel, se constata ca atat in vechea reglementare (art.42 Cod penal), cat si in noua reglementare (art.35 Cod penal), legea prevede aplicarea facultativa a unui spor de pedeapsa in cazul savarsirii unei infractiuni in forma continuata.
Analiza sentintei penale nr.XX/2009, conduce la concluzia ca instanta Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti nu a aplicat niciun spor la pedeapsa de 7 ani inchisoare, chiar daca infractiunea pentru care G.C. a fost condamnat a fost savarsita in forma continuata.
In aceste conditii si constatand ca legea noua reglementeaza aplicarea facultativa a sporului de pedeapsa in cazul infractiunii continuate, se apreciaza de catre Tribunal ca la stabilirea maximului de pedeapsa prevazut de legea noua nu poate fi retinut si sporul prevazut de art.35 Cod penal, pentru ca un asemenea spor nu are un corespondent identificat sau identificabil in pedeapsa pronuntata.
A proceda in alt mod inseamna a trece la o noua reindividualizare a pedepsei, lucru care contravine principiului autoritatii de lucru judecat.
Se apreciaza, deci ca, sub acest aspect, contestatia este admisibila.
Potrivit Deciziei nr.1/2014, in a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta aplicata potrivit legii vechi  depaseste maximul la care se poate ajunge in baza legii noi, conform art.39 din Codul penal.
Petentul contestator a fost condamnat prin sentintele penale mai sus amintite la pedepsele de 3 ani inchisoare, 1 an inchisoare, 1 an inchisoare, 3 luni inchisoare si 7 ani inchisoare.
Procedand la reducerea pedepsei de 7 ani inchisoare la 5 ani inchisoare pentru argumentele mai sus aratate, in baza art.39 Cod penal se ajunge la o pedeapsa rezultanta de 6 ani si 9 luni inchisoare (5 ani + 1/3 (5 ani si 3 luni).
Rezulta, asadar, ca pedeapsa rezultanta stabilita in a doua etapa potrivit art.39 Cod penal este mai mica decat pedeapsa rezultanta stabilita potrivit legii vechi, care era de 7 ani inchisoare.
Si in fine, potrivit dispozitiilor Deciziei nr.1/2014, in cazul in care pedeapsa rezultanta aplicata potrivit legii vechi depaseste maximul la care se poate ajunge in baza art.39 Cod penal, pedeapsa rezultanta va fi redusa la acel maxim.
Ca urmare, pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare trebuie redusa la maximul special calculat potrivit art.39 Cod penal, respectiv la 6 ani si 9 luni inchisoare.
Pentru toate cele ce preced,  in baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedura penala combinat cu art.23 alin.9 din Legea 255/2013 va admite, ca fondata, contestatia formulata de condamnatul G.C. impotriva sentintei penale nr. XX din XX.03.2014 pronuntata de Judecatoria Slobozia.
Va desfiinta sentinta atacata si, rejudecand,
Va admite sesizarea comisiei de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind pe condamnatul Gheorghe Costin.
Va repune in individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinta penala nr.XX din XX.07.2013 pronuntata de Judecatoria Slobozia. 
In baza art.6 alin.1 Cod penal va reduce pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la  5 ani inchisoare, maximul prevazut de  art.229 alin.1 din Noul cod penal.
In baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal va contopi pedepsele de 3 ani, 1 an, 1 an, 3 luni, 5 ani inchisoare, condamnatul G.C. avand de executat pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare.
Va dispune anularea vechilor forme de executare si emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare.
Va deduce din pedeapsa retinerea din data de 08.04.2005 la 09.04.2005 si 18.04.2005 la 19.04.2005, durata arestarii preventive de la 13.11.2006 la 12.10.2007 si durata executata de la 06.04.2011 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocat oficiu in suma de 100 lei,  vor ramane in sarcina acestuia.
Vazand si dispozitiile art.4251, alin.(7) Cod procedura penala,

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

    In baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedura penala combinat cu art.23 alin.9 din Legea 255/2013 admite, ca fondata, contestatia formulata de condamnatul G.C. (date), detinut in Penitenciarul Slobozia, impotriva sentintei penale nr. XX din XX.03.2014 pronuntata de Judecatoria Slobozia.
Desfiinteaza sentinta atacata si, rejudecand,
Admite sesizarea comisiei de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind pe condamnatul G.C..
Repune in individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinta penala nr.XX din XX.07.2013 pronuntata de Judecatoria Slobozia. 
In baza art.6 alin.1 Cod penal reduce pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la  5 ani inchisoare, maximul prevazut de  art.229 alin.1 din Noul cod penal.
In baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal contopeste pedepsele de 3 ani, 1 an, 1 an, 3 luni, 5 ani inchisoare, condamnatul G.C. avand de executat pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare.
Dispune anularea vechilor forme de executare si emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare.
Deduce din pedeapsa retinerea din data de 08.04.2005 la 09.04.2005 si 18.04.2005 la 19.04.2005, durata arestarii preventive de la 13.11.2006 la 12.10.2007 si durata executata de la 06.04.2011 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocat oficiu in suma de 100 lei,  raman in sarcina acestuia.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, XX mai 2014.

PRESEDINTE,                                                         GREFIER,