Nulitatea absoluta a contractului de concesionare

Nulitatea absoluta a contractului de concesionare
Reclamantul Consiliul local C., in contradictoriu cu pirita SC Z SA C. a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de concesionare nr. 10087 /2001, iar in subsidiar rezilierea acestuia pentru neindeplinirea obligatiilor asumate de concesionar.
Contractul de concesiune a avut ca obiect o baza sportiva , proprietatea publica a orasului C, concesionarea efectuandu-se in mod direct contrar dispoz.art.10 din Legea nr. 219/1998, in vigoare la acea data, care prevedea ca aceasta concesiune se face prin licitatie publica.
Ulterior incheierii contractului, societatea pirita nu si-a indeplinit mai multe obligatii contractuale, mentionate in contract cit si in nota de lucrari, anexa la contract. Aceasta nu si-a executat obligatiile contractuale de reabilitare, modernizare si intretinerea bazei sportive desi au trecut mai multi ani de la data incheierii contractului, astfel ca din anul 2003 si pina in prezenta spatiul nu s-a mai folosit pentru manifestari sportive desi, piritei i s-a emis autorizatie de construire inca din anul 2004 , care a expirat iar lucrarile nu au fost efectuate.
Pirita s-a aparat pe exceptia de inadmisibilitatea cererii  in raport de dispozitiile art.7 alin. 5 din legea nr. 554/2004, si anume lipsa plangerii prealabile administrative ,iar in ce priveste nulitatea contractului, aceasta a mentionat ca art. 10 din Legea nr. 219/1998 in vigoare la data incheie3rii contractului, prevedea ca pentru concesionarea unui bun public se poate realiza procedura de licitatie publica sau prin negociere directa iar potrivit art. 40 , bunurile proprietate publica sau privata a statului sau localitatilor se atribuie direct prin contract de concesiune societatilor comerciale, dispozitie mentinuta si prin legea nr. 528/2004 in sensul ca " contractele de concesiune incheiate pina la data intrarii in vigoare a legii isi pastreaza valabilitatea".
Referitor la cererea subsidiara de reziliere se arata ca pirita si-a executat obligatiile contractuale si nu a impiedicat in nici un mod pe reclamanta sa foloseasca spatiul concesionat.
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate a cererii invocata de pirita , privind nerespectarea procedurii prealabile administrative, cit si a termenelor legale de conciliere si de sesizare a instantei, prevazute la art. 720/1 alin. 3 si 5 c.p.civ., cit si art. 7 alin. 6 lit. c din legea nr. 554/2004, s-a retinut ca este neintemeiata  si a fost respinsa.
S-a avut in vedere ca prin actiune se solicita sa se constate nulitatea absoluta a unui contract de concesiune incheiat in baza legii nr. 219/1998 , cu nerespectarea dispozitiilor legale, cerere care poate fi introdusa oricand fara sa fie afectata de vreun termen, sau de conciliere prealabila ca in cazul litigiilor comerciale , intemeiate pe contracte administrative, ce au ca obiect aplicarea si executarea acestora potrivit dispozitiilor art.8 din legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a retinut si aplicarea punctului 3 al art. 8 in sensul ca, in solutionarea unor asemenea litigii oricum se are in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.
Pe de alta parte, din corespondenta purtata intre parti conform inscrisurilor depuse la dosar, rezulta cu certitudine intentia reclamantei de a concilia situatia bunului concesionat cu societatea pirita.
Pe fondul cauzei , s-a constatat ca actiunea reclamantei este intemeiata, motivat de faptul ca este nelegal intocmit contractul de concesiune nr. 10087/2001, privind preluarea bazei sportive proprietatea publica a orasului C, asa cum rezulta din HG nr. 1355/201 anexa nr. 5, privind inventarul bunurilor ce apartin domeniului public al orasului si anume prin negociere directa.
Potrivit art. 10 si 40 din legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, in vigoare la data incheierii contractului, concesionarea unui bun , a unei activitati sau a unui serviciu public, se realizeaza prin licitatie publica sau prin negociere directa conform prevederilor acestei legi in sensul ca bunurile proprietatea publica ori privata a statului, judetului, orasului sau comunei precum si activitatile si serviciile publice de interes national sau local, se atribuie direct printr-un contract de concesiune societatilor comerciale sau companiilor nationale infiintate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut in administrare aceste bunuri , activitati ori servicii.
Parata nu intra in aceasta categorie de societate comerciala ,iar pe de alta parte modalitatea de concesionare prin negociere directa prevazuta la art. 40 din aceasta lege, a fost declarata neconstitutionala prin decizia nr. 136 din 3 mai 2001, a Curtii Constitutionale, decizie anterioara incheierii contractului in cauza, care este din 7.09.2001.
In consecinta cauzele de nulitate invocate  de catre reclamanta au fost considerate intemeiate, astfel ca s-a admis actiunea acesteia si s-a constatat nulitatea contractului de concesionare, prin sentinta nr. 51 din 23.01.2008. Data publicarii pe portal : 26.02.2008