Obligarea proprietarului apartamentului sa incheie contract de concesiune cu Primaria pentru terenul aferent acestui apartament.

Obligarea proprietarului apartamentului sa incheie contract de concesiune cu Primaria pentru terenul aferent acestui apartament.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.8561/301/2008 - DECIZIA CIVILA NR.9/11.01.2010)

     Prin actiunea inregistrata la data de 10.07.2008, sub nr.8561/301/2008, pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti, reclamantul M.B. prin P.G. a chemat in judecata pe parata I.R.M., solicitand instantei pronuntare unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea paratei la incheierea contractului  de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr.11 din Bucuresti, str.M.B., nr.87, bl.L121 - Ansamblul Labirint, sector 3 si la plata cheltuielilor de judecata.
     Motivandu-si actiunea, reclamantul a sustinut, in esenta, ca parata a dobandit prin mostenire apartamentul mentionat in petitul actiunii, apartament care este situat intr-un bloc edificat pe un teren proprietate de stat.
     Conform dispozitiilor art.40 si 41 din Legea nr.50/1991, a aratat in continuare reclamantul, parata a dobandit prin succesiune, odata cu dreptul de proprietate asupra apartamentului si dreptul de concesiune asupra terenului aferent acestui apartament, astfel incat refuzul acesteia de a incheia cu P.M.B. un contract de concesiune pentru acest teren si de a plati taxa aferenta, este in mod evident abuziv.
     Parata a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sustinand ca intre parti nu exista nici un raport contractual care sa justifice plata unei taxe de concesionare pentru terenul aferent apartamentului mostenit de ea. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca este titulara unui drept legal de folosinta asupra terenului aferent apartamentului, pe toata durata existentei constructiei, in baza art.36 din Legea nr.18/1991.
     Prin sentinta civila nr.1896 din 19.02.2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ca neintemeiata, iar pe fond, a respins actiunea formulata de M.B. prin P.G., ca neintemeiata.
     Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 30.01.1995, SC "A." SA a incheiat cu C.G.M.B. un contract de asociere ce avea ca obiect terminarea executiei lucrarilor de executie si punerea in functiune a blocului L 121 din Ansamblul Labirint, sector 3.
     La articolul 3.4 din contract s-a mentionat ca terenul aferent blocului este concesionat pe toata durata existentei constructiei, iar potrivit art.10.3 din contract, SC "A." SA s-a obligat sa achite taxa anuala de concesionare a terenului construit.
     Prin instrainari succesive, apartamentul nr.11 situat in acest bloc s-a transmis in proprietatea autoarei paratei - P.E.C., iar dupa decesul acesteia, in proprietatea paratei, in calitate de unica succesoare a defunctei.
     In conditiile in care parata are un drept de proprietate asupra apartamentului, dobandit prin succesiune, iar prin actiune se solicita obligarea la incheierea unui contract de concesiune pentru terenul aferent acestui apartament, instanta de fond a considerat ca aceasta are calitate procesuala pasiva in cauza.
     Pe fondul cauzei, a retinut insa ca actiunea este neintemeiata, deoarece parata nu si-a asumat niciodata contractual obligatia de a incheia cu reclamantul un astfel de contract de concesiune.
     Cu privire la dispozitiile art.40 alin.2 si art.41 din Legea nr.50/1991, instanta de fond a retinut ca nu sunt aplicabile in cauza, acestea reglementand transmiterea dreptului de concesiune prin succesiune si nu a obligatiei de a incheia un contract de concesiune.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     Prin motivele de recurs s-a sustinut ca potrivit caietului de sarcini ce a stat la baza contractului  de asociere intre C.L.M.B. si SC "A." SA, terenul pe care a fost construit blocul in care este situat si apartamentul proprietatea paratei, a ramas in proprietatea statului, fiind supus actiunii concesionare, in conditiile Legii nr.50/1991.
     Prin dispozitiile art.40 alin.2 si art.41 din Legea nr.50/1991, odata cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, s-a transmis paratei si dreptul de concesiune asupra terenului, pentru care trebuie sa plateasca o taxa, in caz contrar, existand in mod evident o imbogatire fara justa cauza a acesteia.
     Intimata - parata a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii declararii apelului de catre reclamant, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
     La termenul de judecata din data de 30.06.2009, tribunalul a calificat calea de atac exercitata ca fiind apel si a pronuntat decizia civila nr.901 A, prin care a respins apelul declarat de apelantul - reclamant ca fiind nefondat.
     Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut, in esenta, ca raportul juridic obligational in continutul caruia a intrat obligatia de plata a taxei de concesiune cu privire la terenul pe care se afla blocul L 121, s-a nascut intre SC "A." SA si C.G.M.B., iar din inscrisurile administrate de apelantul - reclamant nu a rezultat ca ar fi avut loc o transmitere a acestei obligatii catre intimata parata, prin delegatie sau novatie cu schimbare de debitor.
     Cu privire la dispozitiile art.40 alin.2 si art.41 din Legea nr.50/1991 invocate de apelant, tribunalul a retinut ca au fost in mod corect interpretate si aplicate de instanta de fond, deoarece acestea prevad transmiterea dreptului de concesiune, ceea ce nu implica si transferarea obligatiei de plata a taxei de concesiune.
     Tribunalul a considerat ca s-ar putea discuta despre transmiterea obligatiei de plata a taxei de concesiune, odata cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, doar daca aceasta obligatie ar fi scriptae in rem  sau propter rem, ceea ce nu este cazul, obligatia de plata a acestei taxe putandu-se realiza fata de debitorul initial fara concursul subdobanditorului imobilului.
    Si impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs apelantul reclamant M.B. prin P.G. criticand-o pentru interpretarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor articolului 40 si 41 din Legea nr.50/1991 potrivit carora, odata cu dreptul de proprietate asupra apartamentelor situate in constructii alcatuite din mai multe apartamente ,proprietarul dobandeste si o cota parte din dreptul de concesiune asupra terenului, drept ce se transmite succesorilor.
    Analizand cu prioritatea impusa prin lege exceptia tardivitatii recursului, invocata de intimata - parata, Curtea va retine ca este neintemeiata, din actele existente la dosar rezultand ca decizia instantei de apel a fost comunicata recurentului M.B. prin P.G. la 30.10.2009 (fila 25 dosar apel), iar recursul impotriva acesteia a fost inregistrat de reclamant la data de 6.11.2009, cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prevazut de art.301 Cod procedura civila.
    Pe fondul recursului, Curtea va retine ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
    Din probele administrate a rezultat ca apartamentul nr.11 situat in imobilul din Bucuresti, str.M.B. nr.87, bl.L121 - Ansamblul Labirint, sc.1, et.2, sector 3 a fost edificat de SC A. SA, pe terenul proprietatea recurentului, pentru care aceasta s-a obligat prin contract sa plateasca taxa de concesiune.
    Prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.12806/28.10.1998 de BNP I.S. (filele 9-10 din dosarul de fond) SC A. SA a instrainat apartamentul numitului Radu Gheorghe, in contract mentionandu-se expres obligatia cumparatorului de a achita P.M.B. taxa anuala de concesionare a terenului aferent acestui apartament.
    Prin actul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.2262/26.09.2003 de BNP L.B. si L.D. (filele 52-55 din dosarul de fond) apartamentul a fost instrainat din nou mamei paratei - P.E.C., care la data de 31.08.2005 a decedat lasand ca unica succesoare pe parata I.R.M., in calitate de mostenitor legal.
    In actul de vanzare - cumparare prin care autoarea intimatei parate a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.11 situat in imobilul din Bucuresti, str.M.B. nr.87, bl.L 121 - Ansamblul Labirint, sc.1, et.2, sector 3 s-a consemnat expres faptul ca "odata cu dreptul de proprietate asupra acestui apartament se transmite cumparatoarei si dreptul de concesiune asupra terenului aferent apartamentului, in suprafata indiviza de 12,6 mp., situat la aceiasi adresa, urmand ca aceasta (cumparatoarea) sa preia asupra sa taxa anuala de concesionare catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti".
    Aceasta clauza contractuala, intocmita in conformitate cu dispozitiile articolelor 40 si 41 din Legea nr.50/1991, are putere de lege intre partile contractante, potrivit articolului 969 Cod Civil si obligau pe autoarea paratei sa preia asupra sa taxa anuala de concesionare pentru terenul aferent apartamentului sau.
    Acceptand succesiunea mamei sale pur si simplu si nu sub beneficiu de inventar, intimata parata, in calitate de unica succesoare a defunctei, a preluat atat dreptul de proprietate asupra apartamentului cat si obligatia pe care mama sa si-o asumase prin contract cu privire la taxa de concesiune pentru terenul aferent imobilului.
    Transmiterea obligatiei catre parata s-a facut prin succesiune legala, iar aducerea la indeplinire a acesteia nu se poate realiza decat prin incheierea unei conventii cu reclamantul in acest sens, astfel cum se solicita prin actiune.
    Pentru aceste considerente, retinand ca decizia instantei de apel a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, Curtea va dispune in baza articolului 312 Cod Procedura Civila admiterea recursului, modificarea deciziei instantei de apel, in sensul admiterii apelului si schimbarii sentintei instantei de fond, prin admiterea actiunii reclamantului, astfel cum a fost formulata.
    In baza dispozitiilor articolului 274 Cod Procedura Civila, Curtea va obliga intimata parata la 16,45 lei cheltuieli de judecata efectuate de recurentul reclamant in toate cele trei faze procesuale.