Drept civil

20.Optiunea de cumparare a spatiilor cu destinatia de locuinte ce nu au fost restituite in baza Legii nr.10/2001 este conditionata de calitatea de chirias a petentului la data intrarii in vigoare a Legii nr.112/1995 -dec.civila nr.167/23.03.2010 - dosar nr.1475/212/2009.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 1475/212/2009, reclamanta M.N. a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local Constanta si RAEDPP Constanta, solicitand obligarea acestora la vanzarea apartamentului situat in Constanta, aratand ca detine, in calitate de chirias, imobilul, in baza contarctului de inchiriere nr.1775/20.09.2004, ca nu detine nici un imobil in proprietate, iar imobilul de la adresa mentionata nu a  fost revendicat.
          Prin sentinta civila nr.16890/29.10.2009 Judecatoria Constanta a respins exceptiile lipsei calitatii procesual pasive a paratei RAEDPP Constanta si a paratului Consiliul Constanta  ca neintemeiate.
Totodata, a admis actiunea si a obligat paratii sa vanda reclamantei apartamentul situat in Constanta, detinut in baza contractului de inchiriere nr.1775/20.09.2004.
In considerentele hotararii pronuntate, pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca reclamanta este chiriasa  imobilului situat in Constanta in baza contractului de inchiriere nr.1775/2000, incheiat ca urmare a repartitiei si prelungit in temeiul OG 40/1999 si al OUG 8/2004 din data de 20.09.2004 pana la data de  28.04.2009, ca imobilul constituie  domeniu privat al municipiului Constanta conform HCLM nr.296/2001 si HCLM 420/2001 si ca reclamanta  nu detine in proprietate vreo locuinta  pe raza municipiului Constanta,  conform certificatului de atestare fiscala nr.A 25196/21.07.2009
Fata de cele expuse, instanta a apreciat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.9 din Legea nr.112/1995 pentru incheierea unui contract de vanzare-cumparare intre parti cu privire la imobil, intrucat reclamanta avea contract de inchiriere  la momentul aparitiei legii si nu a dobandit sau instrainat vreun imobil -locuinta.
          In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus au declarat apel parata RAEDPP Constanta, pe de o parte, si paratii Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta prin Primar, pe de alta parte.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii primei instante prin prisma criticilor formulate de parati, tribunalul retine urmatoarele:
          Pe fondul cauzei, se constata ca reclamanta detine spatiul de locuit situat in Constanta, in baza contractului de inchiriere nr.1775/17.05.2000,  prelungit succesiv in temeiul OUG nr.40/1999 si al OUG nr.8/2004, pana la data de  28.04.2009.
         Potrivit adresei nr.108459/31.07.2009 emise de Primaria Municipiului Constanta-Directia Patrimoniu, imobilul din care face parte si spatiul in litigiu a intrat in proprietatea statului prin Decizia nr.857/1961, in baza Decretului nr.111/1951.
In raport de aceasta situatie juridica a imobilului si de expunerea de motive a cererii de chemare in judecata, in speta sunt incidente prevederile alin.1 al art.42 din Legea nr.10/2001, potrivit carora imobilele care in urma procedurilor prevazute la cap.III nu se restituie persoanelor indreptatite, raman in administrarea detinatorilor actuali. In alin.3 al aceluiasi articol se arata ca imobilele cu destinatia de locuinte, prevazute la alin.1, pot fi instrainate potrivit legislatiei in vigoare, chiriasii avand drept de preemtiune.
             Trimiterea la legislatia in vigoare din textul 42 alin.3 din Legea nr.10/2001 are in vedere, fara nici un echivoc, Legea nr.112/1995, aceasta concluzie fiind impusa chiar de alin.4 al art.42 din Legea nr.10/2001, care mentioneaza expres ca sumele obtinute din vanzarea acestor imobile vor alimenta fondul prevazut de art.13 alin.6 din acest act normativ.
             Aceeasta semnificatie a sintagmei "legislatia in vigoare" se regaseste si in continutul art.42.1 pct.B din Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, in care se arata ca "Pentru imobilele cu destinatia de locuinte, care nu s-au restituit in natura, detinatorul actual dobandeste vocatia de a le instraina catre chiriasi, insa aceasta instrainare se va face potrivit legislatiei in vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile ulterioare, si Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile ulterioare, cu mentiunea ca pretul de vanzare al locuintelor se va stabili potrivit Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat, elaborate de Ministerul Finantelor si Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, cu completarile ulterioare (act normativ la care se face trimitere in Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, republicate), care se va indexa la zi cu indicele de inflatie (solutia se impune prin similitudine cu modalitatea de despagubire a proprietarilor in conditiile legii, aceasta fiind semnificatia sintagmei "legislatia in vigoare")".
          Asadar, pentru a se putea prevala de dreptul de preemtiune reglementat de de art.42 alin.3 din Legea nr.10/2001, chiriasii trebuie sa faca dovada indeplinirii tuturor conditiilor prevazute de art.9 din Legea nr.112/1995, la care s-a raportat de altfel si instanta de fond atunci cand a analizat cererea formulata de reclamant.
           Potrivit acestui text, "chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii prevazut la art.14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului" (alin.1).
           Din interpretarea acestui text, care nu a suferit nici o modificare in sensul pretins in aparare de intimata-reclamanta, rezulta fara echivoc faptul ca optiunea de cumparare a spatiilor cu destinatia de locuinte, ce nu au fost restituite in baza Legii nr.10/2001, este conditionata de calitatea de chirias a petentului la data intrarii in vigoare a Legii nr.112/1995.
           Cum in speta aceasta cerinta nu este intrunita, reclamanta devenind titulara unui contract de inchiriere abia in anul 2000, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca demersul judiciar al acesteia este intemeiat.