Modificarea unilaterala a chiriei in baza unor factori obiectivi

(Decizie nr. 815 din data de 20.03.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Chirii | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

Litigii cu profesionistii.
Contract de inchiriere. Modificarea unilaterala a chiriei in baza unor factori obiectivi. Sarcina probarii acestora.

Potrivit dispozitiilor art.969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante; din cenzurarea clauzelor conventiei Curtea � constata ca, intr-adevar, intimata parata, locatar, a acceptat ca modificarea cuantumului chiriei sa se faca in mod unilateral de catre locator, dar cu respectarea unor criterii de determinare.
Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul clauzei analizate, locatarul a acceptat indexarea periodica a chiriei in functie de rata inflatiei si/sau de alti factori obiectivi. In ceea ce priveste rata inflatiei, acesta este un criteriu clar definit si care nu este de natura a fi interpretat, in raport de dispozitiile art.977 din Codul civil.
Cu referire, insa, la notiunea de factori obiectivi, aceasta nu a fost definita, astfel incat modificarea unilaterala a chiriei in baza acestui criteriu trebuie argumentata in mod clar si explicit.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 815 din 20.03.2014)

Prin sentinta civila nr. 13617/25.07.2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.38721/299/2006 au fost respinse cererile privind rezilierea contractului de inchiriere si privind evacuarea paratei din imobilul situat in Bucuresti, B-dul � nr�., ca ramase fara obiect si a fost respinsa cererea precizata, formulata de reclamanta R.A. � A.P.P.S. prin S A I F I, in contradictoriu cu parata A E C, avand ca obiect obligarea paratei la plata chiriei majorate si a penalitatilor de intarziere, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul intitulat de locatiune si prestari servicii nr. 2097/07.04.2000, avand ca obiect dreptul de folosinta asupra imobilului situat in Bucuresti, Bd. � nr. �, asigurarea serviciilor privind curatenia, paza cladirii, furnizarea utilitatilor de energie electrica, combustibil, energie termica, executarea lucrarilor de intretinere si reparatii cladire.
Fata de procesul verbal de predare-primire incheiat la data de 29.04.2010 prin care se arata ca spatiul situat in Bucuresti, Bd. � nr. �, etaj �, cam. �, sector �, a fost predat, instanta a respins capetele de cerere privind rezilierea contractului de inchiriere si cel privind evacuarea ca ramase fara obiect.
In ceea ce priveste capetele de cerere privind majorarea chiriei si penalitatile de intarziere instanta a retinut ca potrivit clauzei contractuale consimtita de parti (pct. 2 din contract), chiria aferenta spatiului inchiriat se calculeaza pe baza tarifului stabilit de RA � A P S, si se va indexa periodic, in functie de rata inflatiei si/sau de alti factori obiectivi.
Contractul a fost incheiat pe perioada determinata, respectiv pana la data de 09.04.2010.
Partile au agreat un pact comisoriu de gradul III, la punctul 16 al contractului prevazandu-se rezilierea de drept a contractului, sub conditia unei notificari, in cazul neplatii chiriei, a valorii prestatiilor sau a utilitatilor, timp de doua luni.
Prin actul aditional nr. 2691/19.12.2000, s-a convenit asupra extinderii spatiului dat in folosinta paratei, convenindu-se asupra modificarii cuantumului chiriei la suma de 6.406.268 rol lunar.
Prin hotararea nr. 1/29.01.2002 a Consiliului de Administratie al RA-APPS au fost majorate tarifele practicate de regie pentru spatiile ocupate de asociatii si fundatii, de la 0,5 USD/lunar la 2 USD/lunar pentru spatiile in folosinta exclusiva si respectiv 1 USD/lunar pentru spatiile in folosinta comuna. Noile tarife au fost notificate paratei, aceasta refuzand expres renegocierea chiriei (f. 109 dos. 17302/2003 Trib. Bucuresti).
Instanta a apreciat ca in cauza reclamanta a procedat in mod unilateral la modificarea chiriei, modificare ce nu se incadreaza in clauza expres convenita de parti la punctul 2 din contractul de locatiune. Aceasta modificare, determinata, potrivit sustinerilor reclamantei, de constatarea caracterului neprofitabil al contractelor in curs de executie urmare a modificarii conditiilor economice nu reprezinta o cauza obiectiva, ci doar expresia manifestarii de vointa subiective si unilaterale a reclamantei. Instanta a retinut ca parata a agreat doar la indexarea periodica a chiriei conform indicelui de inflatie, or reevaluarea profitabilitatii contractelor in curs nu reprezinta un astfel de criteriu obiectiv.
Cuantumul chiriei stabilit pentru spatiul utilizat de parata, urmare a modificarii tarifelor de inchiriere, realizata in data de 1.04.2002, nu poate avea eficienta, in conditiile in care, astfel cum este cazul in speta, nu exista consimtamantul expres al beneficiarului, clauzele esentiale ale contractului neputand fi modificate decat prin acordul expres de vointa al ambelor parti.
In ceea ce priveste sumele pretinse de reclamanta cu titlu de utilitati si prestari servicii, instanta a retinut ca parata a facut in cauza (f. 115 si urm. dos. nr. 17302/2003 Trib. Bucuresti) dovada achitarii acestora pe perioada mentionata de reclamanta.
Prin decizia civila nr.109 din 22.05.2013, pronuntata in dosarul nr.36649/3/2012, Tribunalul Bucuresti Sectia a VI a Civila a respins apelul declarat de apelanta-reclamanta RA � APPS � prin S A I F I, impotriva sentintei civile nr.13617/25.07.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.38721./299/2011 in contradictoriu cu intimata-parata A E C.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 2 alin.2 din contractul de locatiune incheiat intre parti chiria aferenta spatiului inchiriat se calculeaza pe baza tarifului stabilit de R.A.-A.P.P.S. si se va indexa periodic, in functie de rata inflatiei sau de alti factori obiectivi. Prin hotararea nr.1/29.01.2012 a C A al R.A.-A.P.P.S. s-a decis majorarea tarifelor de inchiriere pentru spatiile ocupate de fundatii si asociatii non-profit astfel: 2 USD/mp/luna pentru suprafetele din incaperi (tariful neincluzand TVA); 1 USD/mp/luna pentru spatiile comune (la care se adauga TVA).
Astfel cum a sustinut reclamanta in cadrul cererii de chemare in judecata si prin raspunsul la interogatoriu (la intrebarea nr.3, fila 170, dosar nr. 17302/2003 inregistrat la Tribunalul Bucuresti � Sectia a VI-a Comerciala) la aplicarea noilor tarife s-a avut in vedere rata inflatiei, majorarea cheltuielilor cu amortizarea cladirilor (conform HG nr. 403/2000) si implicit majorarea cheltuielilor cu impozitele si taxele locale.
A evidentiat instanta de apel ca reclamanta nu a explicat insa, intr-un mod clar si inteligibil, cum se reflecta fiecare factor dintre cei mentionati, care a condus la majorarea chiriei, in tariful solicitat ulterior datei de 01.04.2002, respectiv modalitatea de calcul a noului tarif in raport de aceste elemente.
Partile nu au definit notiunea de factor obiectiv in cadrul conventiei incheiate intre ele, oferind numai un exemplu care se incadreaza in aceasta notiune: rata inflatiei.
Caracterul obiectiv al factorilor care influenteaza valoarea chiriei trebuie in mod rezonabil raportat la acele imprejurari care nu depind exclusiv de vointa uneia dintre parti, si care implica existenta unor evenimente exterioare vointei acestora.
Conditia de obiectivitate a pretului contractului, reglementata pe cale conventionala, nu este insa indeplinita in masura in care reclamanta nu a oferit dovezi neechivoce cu privire la folosirea echitabila a criteriilor de majorare a chiriei invocate la stabilirea noului tarif.
Parata nu a agreat majorarea chiriei in aceste conditii, astfel incat in lipsa consimtamantului sau necesar in raport de prevederile art.969 si art.948 din Codul Civil din 1864, maniera de a proceda a reclamantei reprezinta, in mod evident, o modificare unilaterala a contractului, care nu poate produce consecinte juridice valabile.
A constatat instanta ca, intr-adevar, potrivit dispozitiilor art.21 din contractul de locatiune partile au stabilit ca modificarile aduse contractului �sunt valabile si opozabile numai in masura acceptarii lor de catre ambele parti contractante, prin acte aditionale, cu exceptia prevederilor art. 2 si 3�, insa exceptia de la regula consimtamantului mutual exprimat prin incheierea unui act aditional isi gaseste aplicabilitatea numai atunci cand modificarea chiriei se realizeaza cu respectarea stricta a stipulatiilor continute de art.2.
A retinut instanta ca atat sumele solicitate cu titlu de chirie, cat si penalitatile de intarziere, avand in vedere caracterul lor accesoriu, sunt neintemeiate.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs A.P.P.S reprezentata prin mandatar I.B., in calitate de Director al S A I F I, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Sectia a VI a Civila la data de 19.08.2013, prin care a solicitat modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii apelului si pe cale de consecinta schimbarea hotararii apelate si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata, respectiv obligarea intimatei la plata sumei de 88.337,26 lei reprezentand aferenta perioadei 04.2002-08.2003, reprezentand debit datorat si neachitat.
In motivarea cererii sale recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sustinand ca instanta de apel, Tribunalul Bucuresti Sectia a Vl-a Civila, a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, deoarece, potrivit clauzei contractuale, consimtita de parti (pct.2 din contract), chiria aferenta spatiului inchiriat se calculeaza pe baza tarifului stabilit de RA APPS, si se va indexa periodic, in functie de rata inflatiei si/sau de alti factori obiectivi.
Prin hotararea nr. 1/29.01.2002, C A al RAAPPS a majorat tarifele practicate de regie pentru spatiile ocupate de asociatii si fundatii, de la 0,5 USD/lunar la 2 USD/lunar pentru spatiile in folosinta exclusiva si respectiv 1 USD/lunar pentru spatiile in folosinta comuna.
Noile tarife, desi recurentei nu-i revenea aceasta obligatie, au fost notificate intimatei, aceasta refuzand expres renegocierea chiriei (fila 109 dos. 17302/2003 - Tribunalul Bucuresti).
Evidentiaza recurenta ca, atat instanta de fond cat si cea de apel, aceasta din urma imbratisand in totalitate motivatia oferita de catre instanta de fond, doar adaugand faptul ca RA APPS nu a definit clar si inteligibil notiunea de "factor obiectiv", au respins actiunea RA APPS ca neintemeiata, pe motivatia explicit redata de instanta de fond si implicit imbratisata de cea de apel cum ca RA APPS a procedat in mod unilateral la modificarea chiriei.
Se arata ca RA APPS a dedus judecatii un litigiu izvorat din contractul de locatiune si prestari servicii nr. 2097/07.04.2000, prin care intimata a dobandit drept de folosinta asupra spatiului situat in Bucuresti, Bd. � nr�., sector �. Potrivit clauzei contractuale, consimtita de parti ( pct.2 din contract), chiria aferenta spatiului inchiriat se calculeaza pe baza tarifului stabilit de RA APPS, si se va indexa periodic, in functie de rata inflatiei si/sau de alti factori obiectivi. In art.21 din contract, se prevede ca modificarile contractului sunt valabile si opozabile numai in masura acceptarii lor de ambele parti contractante, prin acte aditionale, cu exceptia prevederilor art. 2 si art. 3.
Cercetand fisa de calcul a chiriei, anexa 1B la contract, se constata ca, in speta chiria a fost stabilita in baza unui tarif calculat in functie de metru patrat.
Prin hotararea nr. 1/29.01.2002, C A al RAAPPS a majorat tarifele practicate de regie pentru spatiile ocupate de asociatii si fundatii, de la 0,5 USD/lunar la 2 USD/lunar pentru spatiile in folosinta exclusiva si respectiv 1 USD/lunar pentru spatiile in folosinta comuna.
In opinia recurentei ambele instante au trecut peste vointa partilor materializata in contract si au opinat in sensul ca, modificarea determinata de constatarea caracterului neprofitabil al contractelor in curs de executie, urmare a modificarii conditiilor economice, nu reprezinta o cauza obiectiva, ci doar expresia manifestarii subiective si unilaterale.
Modificarea obiectului contractului de locatiune si prestari servicii respectiv majorarea tarifului de chirie pe m.p., nu constituie o modificare unilaterala a clauzelor contractuale care sa contravina principiului irevocabilitatii actului juridic asa cum este el consacrat prin art. 969, alin. 1 C.civil : �Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante."
in baza art. 21 din contractul acceptat si semnat de catre intimata, aceasta a consimtit o derogare de la principiul irevocabilitatii in raporturile nascute din contract, acceptand ca prevederile art. 2 sa fie modificate prin manifestarea de vointa unilaterala a locatorului-prestator, situatie impartasita chiar de catre instanta de apel, dar conditionata de o inteligibilitate a notiunii de "obiectiv".
Astfel ca intimata a recunoscut si acceptat locatorului R.A.-A.P.PS. S.A.I.F.I. un drept de a modifica valoarea chiriei. Un astfel de drept nu contravine principiului fortei obligatorii a actului juridic si nici dispozitiilor legale care reglementeaza conditia ca modalitate a actului juridic civil, intrucat conditia nu a fost stipulata in beneficiul celui care se obliga.
Este adevarat ca, de principiu, clauzele unui contract nu pot fi modificate unilateral. In speta, partile au derogat expres de la acest principiu, clauza fiind perfect admisibila atata timp cat nu se aduce atingere legilor care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.
Mentioneaza partea ca recurenta reclamanta a fost constituita in scopul administrarii, pastrarii integritatii si protejarii bunurilor apartinand domeniului public al statului, destinate asigurarii serviciilor publice de interes national, a bunurilor destinate asigurarii de servicii specifice pentru misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate in Romania si pentru personalul acestora, precum si a bunurilor apartinand domeniului privat al statului, pe care le are in administrare. In relatiile contractuale cu tertii, recurentei ii este permis sa stabileasca tarifele pentru serviciile prestate, in considerarea caracterului public al activitatii pentru care a fost constituita. Conform dispozitiilor legale (art. 21 din Regulamentul de organizare si functionare al intimatei - H.G. nr. 533/2002 si H.G .nr. 60/2005), preturile si tarifele pentru produsele si prestarile de servicii executate de regie se stabilesc, in functie de cerere si oferta primita de fiecare sucursala, daca acestea nu intra sub incidenta prevederilor Legii nr. concurentei nr. 21/1996.
Conform alin. (2) al art. 2 din contract, baza de calcul a chiriei este tariful stabilit de reclamanta. Aceasta clauza contractuala, cu valoare de lege in relatiile dintre parti permit indexarea chiriei nu numai in functie de rata inflatiei, ci si in functie de alti factori obiectivi. In speta, intimata careia ii incumba sarcina probei nu a dovedit ca hotararea recurentei de recalculare a tarifelor a fost arbitrara, abuziva.
Partile au prevazut expres in contract ca pretul folosintei - chiria - se calculeaza pe baza tarifului stabilit de R.A.A.P.P.S., astfel incat nu este intemeiata critica instantei de apel privind interpretarea gresita a dispozitiilor contractuale. Vointa RA APPS la incheierea contractului a fost aceea de a asigura o administrare eficienta a bunurilor aflate in administrare, inclusiv prin perceperea unei chirii adaptata factorilor obiectivi care survin pe parcursul derularii contractului. Intimata a fost de acord cu stipularea unei clauze in acest sens - art. 2 alin. (2) si art. 21 din contract.
In speta, nu-si gaseste aplicabilitatea teoria impreviziunii, deoarece, prin contract, intimata a fost de acord cu calculul chiriei in baza tarifului stabilit de recurenta.
Art. 2 si 21 din contract privind stabilirea, respectiv modificarea unilaterala a chiriei nu cade sub incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contracte, deoarece clauzele contractuale au fost stabilite in urma negocierilor purtate cu intimata la semnarea contractului, precum si pentru faptul ca acest contract este un contract de locatiune si nu face parte din categoria contractelor standard.
De altfel partea finala a clauzei contractuale nu constituie o limitare a dreptului de a modifica tariful chiriei pentru spatiul inchiriat de intimata, numai in raport de imprejurari obiective survenite in cursul executarii contractului. Conjunctia copulativa �si" nu indica o limitare, ci numai o posibilitate suplimentara.
Astfel ca, atat instanta de fond cat si cea de apel nu au retinut prevederile art. 21 din contractul partilor.
Exceptia la care se refera clauza contractuala, adica art. 2, reprezinta asa cum rezulta si din contractul de locatiune si prestari servicii depus la dosarul cauzei, tocmai tariful chiriei perceput pentru folosirea spatiului.
Rezulta asadar, fara nicio indoiala, faptul ca partile contractante au decis prin prevederile art.21, o derogare expresa de la principiul conform caruia clauzele unui contract nu pot fi modificate unilateral, locatorul putand sa modifice unilateral si fara acordul locatarului, atat cuantumul chiriei (art. 2) cat si cuantumul prestarilor de servicii (art. 3). Chiria poate fi, intr-adevar indexata in functie de rata inflatiei, dar ea mai poate fi modificata si in functie de alti factori obiectivi.
Motiveaza recurenta ca factorii obiectivi ce au determinat modificarea chiriei sunt cei de eficienta economica deoarece R.A-A.P.P.S. este obligata la administrarea in bune conditii a imobilelor apartinand domeniului public si privat al statului roman. Ori administrarea acestor imobile nu poate sa creeze un deficit statului prin practicarea unor tarife de chirie care sa nu acopere cheltuielile de administrare si de intretinere. Majorarea chiriei a fost stabilita tocmai urmare a unor analize economice ce au concis ca tarifele initiale de chirie nu acopereau eficient toate cheltuielile ocazionate cu intretinerea proprietatilor statului roman.
De altfel din practica judiciara, instantele judecatoresti au admis actiunea ce a avut ca acelasi obiect si parti si au respins actiunea formulata de intimata privind inexistenta dreptului de a majora chiria. Dreptul R.A.-A.P.P.S. de a modifica chiria decurge, in consecinta, din chiar clauzele contractului, nefiind vorba de o aplicare abuziva si arbitrara a prevederilor art. 2 alin.2 din conventie. Instanta are in vedere si obiectul de activitate al R.A.-A.P.P.S. care a fost infiintata pentru administrarea, pastrarea integritatii si protejarii bunurilor apartinand domeniului public al statului, precum si bunurile apartinand domeniului privat al statutului pe care le are in administrare. R.A-A.P.P.S. are obligatia de a exploata in conditii de eficienta economica, bunurile proprietatea Regiei sau administrate de aceasta si valorificarea lor in modalitatile permise de lege."
In consecinta, chiria se percepe pe baza tarifului stabilit de RA APPS, neavandu-se in vedere numai cel din momentul incheierii contractului ci si cele stabilite ulterior, pe parcursul derularii acestuia. De altfel, majorarea tarifului este pe deplin justificata avand in vedere evolutia pietei imobiliare, acesta fiind un factor obiectiv la care se face referire si in contact, fara a se ajunge la un dezechilibru major intre drepturi si obligatii.
Desi in opinia unora expresia "contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante", este considerata a fi doar un sablon lingvistic, ea este o "lege" pentru partile semnatare si trebuie respectata intocmai cum a fost acceptata prin semnatura,
Principiul pacta sunt servanda a fost fundamentat pe teoria autonomiei de vointa conform acestei teorii, orice limitare sau ingradire a libertatii omului este si poate fi numai opera vointei sale. De aici rezulta urmatoarele consecinte: contractul are forta obligatorie pentru partile contractante; forta obligatorie a contractului este aceeasi si pentru instantele de judecata care au sarcina de a asigura executarea lui.
In aceste conditii, prevederea insusita de ambele parti prin care au decis prin prevederile art. 21, o derogare expresa de la principiul conform caruia clauzele unui contract nu pot fi modificate unilateral, locatorul putand sa modifice unilateral si fara acordul locatarului, atat cuantumul chiriei (art. 2) cat si cuantumul prestarilor de servicii (art. 3), nu cade sub incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contracte, nu constituie motiv de impreviziune, iar fundamentul obiectiv care a stat la baza modificarii cuantumului chiriei este generat de administrarea acestor imobile care nu poate sa creeze un deficit statului prin practicarea unor tarife de chirie care sa nu acopere cheltuielile de administrare si de intretinere.
A fost solicitata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In mod corect instanta de fond si cea de apel au constatat ca intre parti a fost incheiat contractul nr.2097/07.04.2000, avand ca obiect dreptul de folosinta asupra imobilului situat in Bucuresti, bd. � nr�., asigurarea serviciilor privind curatenia, paza cladirii, caldura si apa, furnizarea utilitatilor de energie electrica, combustibil, energie termica, executarea lucrarilor de intretinere si reparatii cladire.
Din cercetarea dezlegarii date asupra pretentiilor reclamantei, solicitate de APPS cu titlu de contravaloare chirie, Curtea constata ca imprejurarea litigioasa suspusa analizei sale este reprezentata de interpretarea clauzelor contractuale privind modul de stabilire si modificare a chiriei.
Dispozitiile contractuale in litigiu sunt cuprinse in capitolul III al conventiei partilor, art.2 alin.2 potrivit cu care chiria aferenta spatiului inchiriat se calculeaza pe baza tarifului stabilit de R A A P P S si se va indexa periodic, in functie de rata inflatiei si/sau de alti factori obiectivi.
In legatura cu acest articol, relevanta prezinta si dispozitiile art.21 potrivit cu care modificarile dispozitiilor prezentului contract sunt valabile si opozabile numai in masura acceptarii lor de catre ambele parti contractante, prin acte aditionale, cu exceptia prevederilor art.2 si art.3.
Prevalandu-se de clauzele contractuale anterior citate, recurenta reclamanta a procedat la modificarea unilaterala a conventiei, majorand cuantumul chiriei de la 0,5 USD/lunar la 2 USD/lunar pentru spatiile in folosinta exclusiva si respectiv 1 USD/lunar pentru spatiile in folosinta comuna, in baza Hotararii C A nr.1/29.01.2002. Cu caracter premergator, Curtea evidentiaza imprejurarea potrivit cu care Hotararea anterior mentionata a fost depusa la dosarul cauzei in faza de judecata a recursului, la cererea instantei de control judiciar.
Verificand argumentele aduse pe calea recursului, Curtea constata ca prestatorul APPS critica solutia instantelor de fond si apel pentru ca acestea nu au avut in vedere vointa partilor materializata in contract, in sensul ca acestea au consimtit o derogare de la principiul irevocabilitatii in raporturile nascute din conventie, acceptand ca prevederile art.2 sa fie modificate unilateral.
In opinia Curtii, rationamentul recurentei reclamante nu poate fi primit. Este fara indoiala faptul ca, potrivit dispozitiilor art.969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante; din cenzurarea clauzelor conventiei Curtea, ca si instanta de apel, constata ca, intr-adevar, intimata parata A E C, locatar, a acceptat ca modificarea cuantumului chiriei sa se faca in mod unilateral de catre locator, dar cu respectarea unor criterii de determinare.
Avand in vedere faptul ca elementul asupra caruia se putea interveni in mod unilateral este unul esential pentru perfectarea si executarea contractului-contravaloarea folosintei, aceasta modificare nu poate opera decat in masura in care ea corespundea vointei reale a partilor, asa cum ea a fost exprimata in contract. Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul clauzei analizate, locatarul a acceptat indexarea periodica a chiriei in functie de rata inflatiei si/sau de alti factori obiectivi. In ceea ce priveste rata inflatiei, acesta este un criteriu clar definit si care nu este de natura a fi interpretat, in raport de dispozitiile art.977 din Codul civil.
Cu referire, insa, la notiunea de factori obiectivi, aceasta nu a fost definita, astfel incat modificarea unilaterala a chiriei in baza acestui criteriu trebuie argumentata in mod clar si explicit. In lipsa unei fundamentari temeinice a acestei modificari, clauza stabilita in favoarea locatorului poate fi valorificata abuziv, in afara vointei reale a locatarului.
Contrar celor aratate de catre recurenta, nu cadea in sarcina intimatei parate obligatia de a dovedi ca majorarea tarifelor a fost arbitrara, abuziva. In conditiile in care intimata a refuzat sa plateasca contravaloarea recalculata a folosintei, invocand expres ca aceasta recalculare nu a avut in vedere conventia partilor, era in sarcina reclamantei sa dovedeasca imprejurarea potrivit careia majorarea chiriei s-a facut in limitele conventiei partilor, pe baza unor factori obiectivi a caror pondere se regaseste in noul pret al contractului.
Curtea considera ca in mod temeinic si legal instanta de apel a retinut ca RA APPS avea dreptul la majorarea unilaterala a chiriei, dar numai in masura in care prestatorul oferea dovezi neechivoce cu privire la folosirea echitabila a criteriilor de majorare a chiriei invocate la stabilirea noului tarif.
Or, chiar in calea de atac a recursului, desi sustine ca acesti factori obiectivi sunt reprezentati de majorarea cheltuielilor ocazionate cu intretinerea proprietatilor statului, RA APPS nu probeaza limitele acestor majorari, care sa justifice impunerea unei chirii de patru ori mai mare decat cea stabilita cu doi ani in urma, la momentul incheierii contractului.
In plus, nici hotararea nr.1 din 29.01.2002 a C A al RA APPS, administrata ca proba din oficiu in faza recursului (pct.5 hotarare), nu evidentiaza factorii obiectivi avuti in vedere la majorare.
Drept urmare, Curtea apreciaza ca in cauza nu este incident motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, astfel incat, in temeiul art.312 alin.1 din acelasi Cod, a respins recursul, ca nefondat.

2. Litigii cu profesionistii. Bilet la ordin. Incidenta sanctiunii decaderii din dreptul de a completa cambia in alb. Neaplicarea dispozitiilor referitoare la prescriptia extinctiva.

Din interpretarea gramaticala a art. 12 alin 2 din Legea nr 58/1934, rezulta ca legiuitorul nu a instituit un termen de prescriptie pentru completarea biletului la ordin emis in alb, ci un termen de decadere.
Prescriptia reprezinta acea institutie prin care se stabilesc anumite termene inauntrul carora drepturile subiective patrimoniale sau nepatrimoniale pot fi exercitate prin intermediul unei actiuni in justitie.
Completarea unui bilet la ordin nu tine de formularea unei actiuni in fata instantei, astfel incat nu este incidenta institutia prescriptiei.
Textul art. 12 alin 2 face, in mod expres, referire la decadere, ceea ce inseamna ca termenul de completare al biletului la ordin este unul de decadere, si nu de prescriptie.
Avand in vedere ca insusi legiuitorul a stabilit natura juridica a termenului de completare a biletului la ordin, acestuia nu ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la intrerupere si suspendare specifice prescriptiei.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 831 din 21.03.2014)

Prin sentinta civila nr 8624/30.05.2012 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti - sectia civila in dosarul nr 4667/300/2012, s-a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamantii SC R G SRL, R.A. si R.L. in contradictoriu cu parata SC V R SA avand ca obiect opozitia la executarea biletului la ordin emis la 13.07.2006, cu scadenta la 19.11.2010 pentru suma de 84768,57 euro.
In motivare, s-a retinut ca, la data de 25.01.2012, s-a emis somatia cambiala nr. 167/PF/2011 impotriva petentilor R.A. si R.L. in baza titlului executoriu bilet la ordin emis de SC R G SRL, in Iasi, la data de 13.07.2006, scadent la data de 19.11.2010, locul platii Bucuresti, pentru suma de 84.768,57 lei, contravaloare rata si dobanda conform contractului de credit nr. 612/CT/13.07.2006 si avalizat de R.A. si R.L.
Petentii R.A. si R.L. sunt asociati la SC R G SRL, in prezent SC P D SRL, societate aflata in procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006. La data de 13.07.2006, petentii au incheiat cu intimata un contract de credit pentru investitii nr. 612/CT/13.07.2006 pentru care au garantat cu o ipoteca imobiliara, o garantie mobiliara fara deposedare si un bilet la ordin emis in alb de SC R G SRL si avalizat de R.A. si R.L.
Potrivit art. 9.1.3 din Conditiile Generale la contract, petentii persoane fizice au renuntat la beneficiul de discutiune, iar neexecutarea obligatiei imprumutatului SC R G SRL este reprezentata de incalcarea dispozitiilor art. 10.1.1.lit.1 din contract.
Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita emitent se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar sau la ordinul acestuia. Acesta se aseamana cu o recunoastere de datorie de catre debitor fata de creditorul sau.
Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal si complet, care incorporeaza o obligatie abstracta si neconditionata de plata a unei sume de bani de catre semnatarii sai, tinuti solidar pentru executarea obligatiei iar avalul este actul juridic prin care o persoana se obliga sa garanteze obligatia asumata de emitent.
Verificand biletul la ordin emis de SC R G SRL, in Iasi, la data de 13.07.2006, scadent la data de 19.11.2010, locul platii Bucuresti, contravaloare rata si dobanda conform contractului de credit nr. 612/CT/13.07.2006 si avalizat de R.A. si R.L., se constata ca acesta cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de Legea nr. 58/1934, respectiv denumirea de bilet la ordin, promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determitata (in speta prin contractul de credit), indicarea scadentei, locul unde trebuie facuta plata, numele celui caruia trebuie facuta plata, data si locul emiterii biletului si semnatura emitentului si a avalistilor.
Prin opozitia la executare petentii pot sa puna in discutie doar valabilitatea titlului, invocand anumite exceptii care sa ii apere de obligatia de plata. Exceptiile pot fi obiective ori subiective, care la randul lor pot fi absolute sau relative.
Exceptiile obiective absolute sunt nevalabilitatea formala a biletului la ordine, prescriptia dreptului la actiune, stingerea obligatiei prin plata, exceptiile obiective relative sunt nevalabilitatea obligatiei datorita incapacitatii debitorului, falsificarea semnaturilor de pe titlu, neindeplinirea conditiilor pentru exercitarea actiunii, lipsa de reprezentare, iar exceptiile subiective absolute sunt lipsa de legitimare a posesorului biletului la ordin, incapacitatea posesorului biletului de a primi plata ori falimentul acestuia. Exceptiile subiective relative sunt cele referitoare la viciile de consimtamant, cele referitoare la raportul juridic fundamental si cele intemeiate pe raporturi juridice ulterioare crearii biletului la ordin.
Avand in vedere motivele formulate de petenti, s-a constatat ca acestea nu sunt exceptii care ar putea sa ii apere de obligatia de plata, intrucat titlul este perfect valabil (fiind un bilet la ordin in alb, suma de plata a ramas necompletata in mod voit), iar emitentul si avalistii sunt obligati in solidar la plata datoriei. Mai mult, avalistii au renuntat in mod expres la beneficiul de discutiune.
Este adevarat ca biletul la ordin in alb trebuie completat in termen de 3 ani de la emiterea acestuia sub sanctiunea decaderii din dreptul de completare, dar din probele dosarului nu rezulta data completarii. Cum scadenta era la data de 19.11.2010 , este evident ca acesta a fost completat anterior acestei date dar nu se poate stabili data exacta a completarii.
Impotriva acestei sentinte, reclamantii R.A. si R.L. au formulat recurs, ce a fost calificat ca fiind apel prin incheierea din 16.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a III-a si inaintat sectiei a VI-a, ca sectie specializata in cauze cu profesionisti.
Prin decizia civila nr 45/06.03.2013 a Tribunalului Bucuresti - sectia a VI-a, pronuntata in dosarul nr 46402/3/2012, s-a admis apelul, s-a schimbat sentinta in sensul admiterii opozitiei la executare, anulandu-se executarea silita pornita in temeiul biletului la ordin emis la 13.07.2006 de SC R G SRL.
In motivare, s-a retinut ca, prin contractul nr. 612/CT/13.07.2006, SC V R SA a acordat societatii R G SRL (ulterior SC P D SRL), avand ca asociati pe apelanti, un credit in valoare de 126.000 Euro cu destinatia de investitii, respectiv pentru finantarea achizitiei unui spatiu comercial. Ulterior, impotriva imprumutatei a fost deschisa procedura insolventiei.
In vederea garantarii creditului, s-a constituit o ipoteca de rang I asupra spatiului comercial ce urma a fi achizitionat, o garantie reala mobiliara fara deposedare, ca si un bilet la ordin in alb emis de societatea imprumutata si avalizat de apelanti.
Instanta de fond a retinut legal si temeinic ca, potrivit art. 9.1.3 din Conditiile Generale ale contractului de credit, apelantii, in calitate de garanti, au renuntat la beneficiul de discutiune. Potrivit clauzei, fiecare garant a recunoscut bancii dreptul de a alege modalitatea de urmarire si executare silita a garantiilor, ordinea valorificarii acestora, in acest sens garantii renuntand expres la beneficiile de diviziune si discutiune.
In raport cu prevederile aratate, criticile formulate in apel referitoare la �prematura executare� a garantilor sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste �prescriptia dreptului de a completa biletul la ordin, s-au retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 12 alin.2 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, aplicabila in cauza, posesorul decade din dreptul de a completa cambia, respectiv biletul la ordin, in alb, dupa trei ani de la data emisiunii cambiei/biletului la ordin.
Instanta de fond a respins gresit opozitia in considerarea faptului ca, in raport de scadenta (19.11.2010), este evident ca biletul la ordin s-a completat anterior, dar nu se poate stabili data exacta a completarii, in sensul, deci, ca debitorii urmau a face aceasta dovada.
Proba datei la care s-a completat biletul la ordin, respectiv faptul ca aceasta data se situeaza inainte de termenul de 3 ani trebuia facuta de creditoare.
Cum SC V R SA nu a probat la ce data a completat biletul la ordin, opozitia a fost admisa de catre instanta.
La data de 05.09.2013, intimata-parata SC V R SA a declarat recurs impotriva deciziei civile nr 45/06.03.2013 a Tribunalului Bucuresti - sectia a VI-a, pronuntata in dosarul nr 46402/3/2012, prin care solicita admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate in sensul respingerii apelului ca neintemeiat, cu cheltuielil de judecata.
In sustinere, se arata ca, in data de 13.07.2006, a fost incheiat contractul de credit pentru investitii nr.612/CT/l3.07.22006 intre recurenta intimata si SC R G SRL in calitate de imprumutat si Garant, societatea fiind reprezentata de asociatul R.L.V.
Creditul acordat de recurenta a fost garantat de imprumutat si prin emiterea unui bilet la ordin in alb, stipulat "fara protest", emis de imprumutat in favoarea Bancii si avalizat de catre asociatii imprumutatului R.A. si R.L.V.
Biletul la ordin, indicat in mod expres in contractul de credit, a fost emis de imprumutat la data de 13.07.2006 si avalizat de intimatii contestatori la aceeasi data.
Declararea scadentei anticipate a contractului de credit s-a facut in data de 21.10.2010, astfel cum rezulta din notificarea expresa trimisa catre imprumutat de Banca.
Mai mult decat atat, in aceasta notificare, Banca a indicat in mod expres ca, de la aceasta data 21.10.2010, va incepe procedura de executare silita a garantiilor constituite in favoarea Bancii in temeiul contractului de credit pentru investitii nr.612/CT/13.07.2006.
Termenul de scadenta al biletului la ordin a fost indicat ca fiind 19.11.2010.
De altfel, chiar intimatii contestatori recunosc in mod expres in continutul motivelor de apel � fila 2 - ca la data la care ei considera ca s-a indeplinit termenul de prescriptie 13.07.2009 intre parii nu exista niciun litigiu, nu existau indicii ca se va ajunge la executare silita, rezultand in mod evident lipsa interesului bancii de a completa biletul la ordin.
Conform ari. 969 si urm, din codul civil conventia legal facuta intre parti are putere de lege.
La art. 1 din conditiile speciale ale contractului de credit se prevede ca destinatia creditului este achizitia spatiului comercial situat in Bacau, str. � nr�., sc�, pozitia �, p, judetul Bacau.
Valoarea creditului a fost de 126.000 EURO.
Creditul acordat de recurenta a fost garantat de imprumutat si prin emiterea unui bilet la ordin in alb, stipulat "fara protest", emis de imprumutat in favoarea Bancii si avalizat de catre asociatii imprumutatului R.A. si R.L.V.
Aceasta garantie se regaseste in mod expres in cuprinsul art. 6 lit.c din conditiile speciale din contractul de credit.
Foarte importanta este mentiunea aflata in continutul art.6 conditii speciale din contract, si anume: "...imprumutatul si/sau garantii vor constitui si vor mentine in favoarea bancii urmatoarele garantii:
c) un bilet la ordin in alb, stipulat "fara protest", emis de imprumutat in favoarea Bancii si avalizat de catre asociatii imprumutatului R.A. si R.L.V. "
Definitia termenului de "Garant" este prevazuta in mod expres in conditiile generale ale contractului de credit - "persoana care se obliga fata de banca sa execute obligatiile asumate de imprumutat prin prezentul contract, daca acesta din urma nu le va executa el insusi;"
In art.6 din conditiile generale ale contractului de credit se prevede ca imprumutatul si Garantul declara si garanteaza bancii, in mod solidar si indivizibil, pe toata durata de la incheierea contractului si pana la plata integrala a tuturor sumelor datorate de imprumutat Bancii conform prezentului contract, avand in vedere faptul ca oricare dintre aceste declaratii si garantii a avut un caracter determinant pentru acordarea Creditului, urmatoarele: k) cunoaste, intelege si accepta toate clauzele prezentului contract.
In art. 7.2 lit.d) din conditiile generale ale contractului de credit se prevede: "imprumutatul si/sau Garantii se obliga sa constituie in favoarea bancii garantiile mentionate in Conditiile speciale...."
In art. 7.2 lit.f) din conditiile generale ale contractului de credit se prevede: "In acest sens imprumutatul si Garantii se obliga in beneficiul Bancii ca, pana la rambursarea integrala a tuturor sumelor datorate Bancii conform prezentului contract, nu vor intreprinde nimic si/sau nu vor omite nicio actiune prin care sa determine modificarea... situatiilor garantiilor constituite in baza prezentului contract...�
In art. 9.1 din conditiile generale ale contractului de credit se prevede in mod expres ca, in cazul in care imprumutatul nu-si indeplineste obligatiile de rambursare/plata a sumelor datorate Bancii in baza si in legatura cu prezentul contract sau in cazul notificarii de catre Banca a declararii scadentei anticipate in conditiile art. 10.1, fiecare Garant se obliga solidar si indivizibil cu imprumutatul si cu ceilalti Garanti sa plateasca sumele datorate de imprumutat in temeiul acestui contract.
Art.9.4 din conditiile generale prevede in mod expres: "imprumutatul autorizeaza banca sa completeze biletele la ordin emise in alb cu sumele datorate (inclusiv comisioane, dobanzi, penalitati si alte costuri legate de credit), precum si cu costurile necesare executarii garantiilor in vederea rambursarii/platii sumelor restante.
In art.10.1 sunt prevazute motivele pentru care Banca poate declara scadenta anticipata a creditului, din care amintim:
"a) imprumutatul sau garantul isi incalca oricare din obligatiile care ii revin potrivit prezentului contract...;‘"
Art. 10.3 din conditiile generale ale contractului de credit prevede: "In cazul aplicarii de catre banca a unor remedii sau sanctiuni ca urmare a aparitiei oricarei situatii enumerate la art. 10.1.1 din conditiile generale, Banca poate declara rezilierea prezentului contract prin comunicarea catre imprumutat si Garanti a unei notificari scrise de reziliere. Prezentul contract inceteaza automat, fara nicio alta formalitate, la data comunicarii notficarii de reziliere."
Disp. art.106 din legea nr.58/1934 sunt urmatoarele: "Sunt aplicabile biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispozitiunile relative la cambie, privind: scadenta (art.36-40); regresul in cazul de neplata (art.48-55si 57-65); prescriptiunea (art.94);
Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispozitiunile privind ... cambia in alb (art. 12).
Sunt, de asemenea, aplicabile biletului la ordin dispozitiunile privitoare la aval (art.33-35); in cazul prevazut de ultimul alineat al art. 34, daca avalul nu arata pentru cine a fost dat, el se socoteste dat pentru emitent."
Disp. art. 40 din legea nr. 58/1934 indica: "Cand o cambie este platibila la o zi fixa intr-un loc, unde calendarul este deosebit de acela al locului de emisiune, data scadentei se considera fixata dupa calendarul locului de plata. "
Disp art.94 alin.2 din legea nr.58/1934 indica: actiunile posesorului impotriva girantilor si impotriva tragatorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului facut in timp util sau de la data scadentei in caz de stipulatiune, fara cheltuieli.
Disp. art. 12 din legea nr. 58/1934 indica: "Daca o cambie, necompletata la emitere, a fost completata fara a se tine seama de intelegerile intervenite, neobservarea acestor intelegeri nu va pute fi opusa posesorului, afara numai daca acesta a dobindit cambia cu rea credinta, sau daca a savarsit o greseala grava in dobindirea ei.
Posesorul decade din dreptul de a completa cambia in alb dupa trei ani de la data emisiunii cambiei. Asemenea decadere nu este opozabila posesorului de buna credinta, caruia titlul i-a fost transmis completat.
Art. 7 din Decretul nr.167/1958 prevede in mod imperativ: "Prescriptia incepe sa curga de la data cind se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept.
Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul."
Art. 19 din Decretul nr.167/1958 prevede in mod imperativ: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitrai poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita."
Se apreciaza ca decizia civila recurata este netemeinica si nelegala.
Se invoca art.304 pct.9 c.pr.civ, in sensul ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii
In ceea ce priveste art.304 pct.9 teza II c.pr.civ., in sensul ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea legii, se sustine ca dispozitiile art. 12 alin.2 din legea nr.58/1934 se completeaza in mod evident cu dispozitiile codului civil si cu dispozitiile contractului de credit.
In aceste conditii, considera ca instanta de apel in mod gresit a retinut ca a intervenit presciptia dreptului de a completa biletul la ordin.
Obligatia de garantare in baza biletului la ordin a fost realizata, in mod obiectiv, sub imperiul unei conditii suspensive.
Conditia, pornind de la faptul ca din art. 1017 C.civ. din 1864 rezulta in mod clar ca este vorba de nasterea obligatiei, iar art. 1019 C.civ. din 1864 se referea la desfiintarea obligatiei, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau desfiintarea) dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative.
Conditia, sine qua non, pentru a completa biletul la ordin era existenta unei creante certe, lichide si exigibile a imprumutatului fata de banca.
Aceasta conditie apare ca una suspensiva.
Conditia afecteaza insasi existenta drepturilor subiective civile si a obligatiilor civile corelative.
In privinta efectelor conditiei suspensive, pendente conditione, actul juridic civil nu isi produce efectele, existenta (eficacitatea) drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative fiind sub semnul incertitudinii. Din aceasta situatie rezulta urmatoarele: creditorul nu poate cere executarea obligatiei (plata); debitorul nu datoreaza nimic, iar daca totusi plateste, el poate cere restituirea platii ca fiind nedatorata; text aplicabil intimatilor contestatori, obligatia nu se poate stinge prin compensatie, deoarece nu se stinge nici prin plata; prescriptia extinctiva nu incepe sa curga (art. 1017 si 1018 C.civ.).
In aceste conditii, raportat strict la raportul juridic obligational - contractul de credit pentru investitii nr.612/CT/13.07.22006 intre recurenta intimata si SC R G SRL. - rezulta ca prescriptia dreptului de a completa biletul la ordin nu se calculeaza de la momentul emiterii biletului, ci de la momentul exigibilitatii creantei pentru care s-a constituit aceasta garantie -21.10.2010, cand s-a declarat scadenta anticipata a contractului de credit.
Pentru aceste motive, rezulta ca prescriptia dreptului de a completa biletul la ordin nu s-a implinit nici la data de 13.07.2009 indicata de intimatii contestatori si nu s-a implinit nici la momentul scadentei biletului la ordin 19.11.2010.
In ceea ce priveste art.304 pct.9 teza II c.pr.civ., in sensul ca hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii, se invedereaza ca, si in ipoteza in care instanta de judecata retinea faptul ca ar fi intervenit prescriptia dreptului de a completa biletul la ordin, ar fi avut obligatia legala, in virtutea rolului activ al instantei, prevazut in mod general in art. 129 c.pr.civ. si in special in art. 129 alin.4 si 5 c.pr.civ., de a cerceta motivele pentru care a intervenit prescriptia.
Aceasta obligatie legala este prevazuta in mod expres si in art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Mai mult decat atat, insasi intimatii contestatori recunosc in mod expres in continutul motivelor de apel - fila 2 - ca, la data la care ei considera ca s-a indeplinit termenul de prescriptie (13.07.2009), intre parti nu exista niciun litigiu, nu existau indicii ca se va ajunge la executare silita, rezultand in mod evident lipsa interesului bancii de a completa biletul la ordin.
Motivul instituirii acestei garantii - biletul la ordin in alb - era asigurarea bancii ca, in ipoteza in care se declara scadent creditul, sa poata recupera sumele de bani restante.
Garantiile prevazute in contractul de credit au fost instituite in vederea garantarii indeplinirii a tuturor obligatiile de plata ale imprumutatului.
Or, astfel cum este prevazut si in contractul de credit, completarea biletului la ordin pentru recuperarea sumelor restante se putea face numai in ipoteza in care erau sume restante sau creditul fusese declarat scadent.
Atata timp cat imprumutatul isi indeplinea obligatiile fata de recurenta, completarea biletului la ordin era lipsita de interes din partea bancii si ar fi reprezentat o conduita de rea vointa.
Practic, obligatia financiara de restituire a sumelor imprumutate nu a fost exigibila pana la data declararii scadentei anticipate si anume 21.10.2010.
Pana la data de 21.10.2010, nu se putea completa biletul la ordin emis ca garantie, intrucat nu se indeplinise conditia din contractul de credit, si anume sa existe sume restante sau creditul sa fi fost declarat scadent anticipat.
Obligatia de garantare asumata de intimatii contestatori prin avalizarea biletului la ordin nu putea fi executata in lipsa unei obligatii de plata din partea imprumutatului.
In aceste conditii, rezulta ca eventuala depasire a termenului de completare a biletului la ordin a avut motive temeinice - neexigibilitatea creantei -, si in aceste conditii instanta de judecata trebuia sa dispuna, din oficiu, in temeiul art. 19 din Decretul nr. 167/1958, judecarea prezentei cauze, fara a lua in considerare prescriptia.
Se solicita cheltuieli de judecata.
In dovedire, se solicita proba cu inscrisuri.
In drept, se invoca art.969 si urm cod civil, art.7 si art. 19 din Decretul 167/1958, legea nr.58/1934 si orice alt text legal aplicabil in speta
Intimatii R.A. si R.L. au depus intampinare, la data de 17.02.2014, prin care solicita respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de apel ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, se arata ca recurenta critica decizia pronuntata de Tribunalul Bucuresti in apel, apreciind nelegalitatea ei sub aspectele prevazute de motivele prevazute de art. 304 punctul 9 din Codul de procedura civila aplicabil in cauza.
Se apreciaza ca motivele aratate nu pot fi primite.
Potrivit art.12 al.2 din Legea 58/1934, posesorul decade din dreptul de a completa cambia in alb, dupa trei ani de la data emisiunii cambiei.
Potrivit art.106 al.2 din Legea 58/1934, dispozitiile inserate in art. 12 privind cambia in alb, sunt aplicabile si biletului la ordin.
Asadar, rezulta ca prin art.12, este instituit un termen legal de decadere, de trei ani, calculat de la data emisiunii, termen in care biletul la ordin in alb se impunea a fi completat.
Potrivit doctrinei unanime si practicii unitare in acest sens, termenul de decadere este definit ca fiind intervalul de timp inauntrul caruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispozitie legala imperativa, sa-si exercite acel drept, sub sanctiunea stingerii dreptului respectiv. Termenul de decadere are ca efect pierderea dreptului subiectiv insusi. Acest termen nu poate fi suspendat sau intrerupt si este incompatibil cu institutia repunerii in termen.
Motivatia recurentei se axeaza pe caracteristicile termenului de prescriptie, care este susceptibil de a fi suspendat, intrerupt, si este compatibil cu institutia repunerii in termen.
Cum, insa, in cauza, nu opereaza prescriptia, ci decaderea (asa cum in mod corect a retinut instanta de apel, clarificand in acest mod exprimarea neriguroasa din apel), motivele de recurs aratate nu pot fi primite.
Nu este relevant faptul ca in interiorul termenului de decadere nu ar fi existat interesul creditoarei sa completeze biletul la ordin. Decaderea intervine implacabil indiferent de existenta sau nu a interesului, si independent de existenta vreunei culpe.
Pentru protejarea intereselor sale, creditoarea ar fi trebuit fie sa completeze biletul a ordin inainte de implinirea termenului de decadere, fie sa impuna debitoarei completarea unui nou bilet la ordin in alb pentru urmatoarea perioada de 3 ani.
De asemenea, in mod corect, retine instanta de apel ca creditoarea era cea care avea sarcina probei cu privire la data completarii.
Cum aceasta nu a putut proba completarea inauntrul termenului de decadere de 3 an si a recunoscut completarea acestuia dupa data implinirii termenului, se solicita respingerea recursului, mentinerea sentintei primei instante si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, se invoca art. 308 al. 2 Cod procedura civila, art.12 al. 2 raportat la art.106 al.2 din Legea 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, Normele Cadru BNR nr. 5/1994.
In sustinere, se solicita pobe cu acte.
Intimata SC R G SRL (actuala SC P D SRL, prin lichidator C I SPRL - Filiala Iasi nu a depus intampinare.
Curtea nu a administrat inscrisuri noi, nefiind depuse.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu dispozitiilor art 304 pct 9 Cod Pr Civ (in sensul ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii), instanta retine urmatoarele:
I. Cu privire la primul motiv referitor la incalcarea dispozitiilor art 12 alin 2 din Legea nr. 58/1934, recurenta sustine ca prescriptia dreptului de a completa biletul la ordin nu se calculeaza de la momentul emiterii titlului, ci de la data exigibilitatii creantei (respectiv de la data declararii scadentei anticipate a creantei), intrucat completarea BO este supusa unei conditii suspensive, si anume ca respectiva creanta sa fie certa si exigibila, astfel incat, pana la implinirea conditiei, termenul de prescriptie nu curge.
Curtea nu poate avea in vedere acest rationament.
Conform art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934, posesorul decade din dreptul de a completa cambia in alb dupa trei ani de la data emisiunii cambiei.
In virtutea art 106 alin2 din acelasi act normativ, dispozitiile art 12 si aplicabile si biletului la ordin.
Astfel, din interpretarea gramaticala a art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934, rezulta ca legiuitorul nu a instituit un termen de prescriptie pentru completarea biletului la ordin emis in alb, ci un termen de decadere.
Prescriptia reprezinta acea institutie prin care se stabilesc anumite termene inauntrul carora drepturi subiective patrimoniale sau nepatrimoniale pot fi exercitate prin intermediul unei actiuni in justitie.
Completarea unui bilet la ordin nu tine de formularea unei actiuni in fata instantei, astfel incat nu este incidenta institutia prescriptiei.
Textul art 12 alin 2 face, in mod expres, referire la decadere, ceea ce inseamna ca termenul de completare al biletului la ordin este unul de decadere, si nu de prescriptie.
Avand in vedere ca insusi legiuitorul a stabilit natura juridica a termenului de completare a biletului la ordin, acestuia nu ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la intrerupere si suspendare specifice prescriptiei.
Din aceasta perspectiva, tribunalul a facut, in mod corect, aplicarea art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934.
II. Sub aspectul celui de-al doilea motiv invocat, in sensul aplicarii gresite a legii, intrucat instanta de apel nu a verificat motivul pentru care a fost depasit termenul de prescriptie, fiind incalcate prevederile art 19 din Decretul nr 167/1958, Curtea urmeaza a-l inlatura.
Astfel, potrivit art 19 din Decretul nr 167/1958, instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita.
Or, asa cum s-a retinut mai sus, nu este incidenta institutia prescriptiei si, pe cale de consecinta, nici cea a art 19 din decretul nr 167/1958.
Sustinerea recurentei in sensul ca nu putea completa biletul la ordin pana la data scadentei anticipate nu are relevanta, atat timp cat norma reglementata de art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934 in legatura cu termenul de completare este clara, avand caracter obligatoriu.
Pentru a evita sanctiunea decaderii, banca avea posibilitatea sa inscrie o clauza in contract prin care imprumutatul avea obligatia de a emite un nou bilet la ordin.
Desi instanta de apel retine ca nu s-a facut dovada datei la care a fost emis biletul la ordin, Curtea constata ca, in cuprinsul acestui titlu (f 28, dosar Judecatoria Sector 2), este trecuta data emiterii (13.07.2006), ceea ce inseamna ca acesta trebuia completat pana la 13.07.2009.
Cum, in speta, completarea s-a facut in 2010, rezulta ca aceasta s-a facut cu depasirea termenului prevazut de art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934.
De asemenea, trebuie precizat ca, in materia termenului de decadere, nu se aplica institutia intreruperii sau suspendarii, acestea fiind specifice materiei prescriptiei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca instanta de apel a pronuntat o decizie legala, astfel incat, in baza art 312 Cod Pr Civ, a respins recursul ca nefondat.

3. Faliment. Procedura insolventei. Solicitarea de respingere a confirmarii planului de reorganizare. Pierderea interesului de solutionare a recursului fata de inchiderea procedurii de insolventa.

Prin cererea de recurs, creditoarea a solicitat respingerea planului de reorganizare propus de administratorul judiciar, sustinand chiar, in cuprinsul motivelor de recurs, ca planul ar trebui modificat. Or, potrivit art. 107 alin.1 din Legea nr. 85/2006, consecinta imediata a neconfirmarii planului de reorganizare este intrarea in faliment, cu masurile subsecvente si cu procedura de lichidare prevazute de lege.
Insa, ca efect al inchiderii procedurii insolventei, nu mai exista cadrul procesual in care sa se dispuna trecerea la faliment si lichidarea societatii, intrucat prin inchiderea procedurii, judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, astfel cum prevede art. 136 din Legea nr. 85/2006.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 834 din 25.03.2014)

I. Prin Sentinta civila nr. 8515 din 21.10.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 19110/3/2012, in temeiul art. 101 din Legea nr. 85/2006, a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei S.C. N I & D S.R.L.
Judecatorul sindic a retinut ca planul de reorganizare a fost depus cu respectarea conditiilor art. 94 din legea insolventei, respecta prevederile art. 95 si ca voturile exprimate in favoarea planului indeplinesc cerintele art. 101 din lege.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea S.C. A S.R.L., solicitand schimbarea sentintei in sensul respingerii planului de reorganizare propus de administratorul judiciar al debitoarei S.C. N I & D S.R.L.
In motivarea recursului, s-a aratat ca S.C. A S.R.L. detine impotriva debitoarei o creanta garantata, fiind singurul creditor de acest rang, in timp ce creantele SC A T SRL si SC A SRL sunt chirografare subordonate. Ca urmare, planul ar trebui modificat sub aspectul identificarii a doua categorii de creante.
Recurenta a mai criticat si faptul ca prin plan s-a urmarit excluderea sa de la masa credala, fiind prevazuta reducerea cuantumului creantelor chirografare la 0, ceea ce nu reprezinta un tratament echitabil al creantelor defavorizate.
O alta critica adusa planului se refera la faptul ca nu se specifica termenele de plata in graficul de distribuire, contrar dispozitiilor art. 3 pct.22 din Legea nr. 85/2006.
In fine, recurenta a contestat sustinerile administratorului judiciar din cuprinsul planului, potrivit carora starea de insolventa a debitoarei ar avea ca principala cauza conduita contractuala abuziva a partenerului A S.R.L. A sustinut ca, in realitate, cauza deteriorarii relatiilor contractuale a constituit-o refuzul debitoarei de a achita indemnizatia de management in baza contractului nr. 34/2009.
III. Intimatii I.S. si S.C. N I & D S.R.L. au invocat prin intampinari exceptia nulitatii recursului, in temeiul art. 3021 alin.1 lit.c C.pr.civ. raportat la art. 306 alin.1 C.pr.civ. 1865, sustinand in esenta ca nu au fost indicate motive de nelegalitate ale hotararii recurate, potrivit art. 304 C.pr.civ.
Curtea va respinge exceptia nulitatii recursului, retinand ca recurenta a invocat motive de nelegalitate a planului de reorganizare confirmat prin sentinta atacata, iar potrivit art. 3041 C.pr.civ. 1865, instanta de recurs nu este limitata la motivele prevazute de art. 304 C.pr.civ., putand examina cauza sub toate aspectele.
IV. Intimata RTZ & P S.P.R.L. Filiala A�, fost administrator judiciar al debitoarei S.C. N I & D S.R.L. a invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, cu motivarea ca, prin hotararea de inchidere a procedurii insolventei, in temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a fost dezinvestit de toate indatoririle si atributiile ce i-au revenit in procedura.
Curtea a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a fostului administrator judiciar, retinand ca in recurs trebuie pastrat cadrul procesual de la prima instanta, cu atat mai mult cu cat planul de reorganizare confirmat prin sentinta atacata a fost elaborat de administratorul judiciar.
V. Intimatii I.S., S.C. N I & D S.R.L. si RTZ & P S.P.R.L. Filiala A� au invocat prin intampinari exceptia lipsei de interes a recursului, aratand ca prin Sentinta civila nr. 10672/09.12.2013 s-a dispus inchiderea procedurii de reorganizare, iar S.C. A S.R.L. nu a atacat cu recurs aceasta sentinta, astfel ca nu ar dobandi niciun folos practic daca i s-ar admite calea de atac.
Asupra exceptiei lipsei de interes, Curtea retine urmatoarele:
Interesul reprezinta o conditie de exercitare a oricarei actiuni civile in justitie si inseamna, raportat la prezenta cauza, folosul practic urmarit de catre creditoarea S.C. A S.R.L. prin formularea recursului.
Prin Sentinta civila nr. 10672/09.12.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 19110/3/2012, in baza art. 132 alin.1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. N I & D S.R.L., cu reluarea activitatii societatii si fara radierea acesteia, retinandu-se ca au fost indeplinite toate obligatiile de plata asumate in planul de reorganizare confirmat.
Sentinta de inchidere a procedurii a ramas irevocabila prin nerecurare la 19.02.2014, astfel cum rezulta din mentiunea grefei de pe copia sentintei depuse la fila 123 dosar recurs.
Prin cererea de recurs, creditoarea S.C. A S.R.L. a solicitat respingerea planului de reorganizare propus de administratorul judiciar, sustinand chiar, in cuprinsul motivelor de recurs, ca planul ar trebui modificat. Or, potrivit art. 107 alin.1 din Legea nr. 85/2006, consecinta imediata a neconfirmarii planului de reorganizare este intrarea in faliment, cu masurile subsecvente si cu procedura de lichidare prevazute de lege.
Insa, ca efect al inchiderii procedurii insolventei, nu mai exista cadrul procesual in care sa se dispuna trecerea la faliment si lichidarea societatii, intrucat prin inchiderea procedurii, judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, astfel cum prevede art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Asadar, in afara procedurii si fara organele care o aplica, nu pot fi dispuse masuri de genul celor solicitate de recurenta, iar pe calea prezentului recurs nu se poate ajunge la redeschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei, cu ignorarea efectelor si puterii de lucru judecat a sentintei de inchidere.
Prin urmare, recursul formulat de creditoarea S.C. A S.R.L. apare ca lipsit de interes, intrucat aceasta nu ar obtine niciun folos practic in situatia in care motivele invocate ar fi apreciate de instanta ca intemeiate.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 137 alin.1 si art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea a admis exceptia lipsei de interes si a respins recursul in consecinta.
4. Litigii cu profesionistii. Gresita compunere a instantei � art. 304 pct. 1 Cod procedura civila. Solutionarea caii de atac a apelului, denumita gresit recurs, de un complet format din 3 judecatori.

Cum calea de atac este prevazuta de lege, fiind fara relevanta indicarea gresita din dispozitivul hotararii, se impunea ca tribunalul sa califice calea de atac ca fiind apel, iar nu recurs.
Calificarea gresita a caii de atac a avut drept consecinta nelegala compunere a completului de judecata, intrucat tribunalul a pronuntat decizia in complet format din 3 judecatori, in loc de 2 judecatori, conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 838 din 25.03.2014)

1. Prin cererea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Civila la data de 08.11.2011 cu nr. 71110/3/2011, reclamanta S.C. R E S.A., prin lichidator judiciar F I S.P.R.L., a chemat in judecata parata

Sursa: Portal.just.ro