Reducerea onorariului de avocat cu ocazia deliberarii, fara solicitarea micsorarii lui de catre partea adversa sau punerea acestui aspect din oficiu in discutia partilor
(Decizie nr. 2566 din data de 23.05.2012 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia I-a civila, decizia nr. 2566 din 23 mai 2012
Prin sentinta civila nr. 17028/2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta C.C.I. in contradictoriu cu paratul B.G.M. si Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca - Serviciul Autoritatea Tutelara, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta in acest sens, judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5622/2006, pronuntata de Judecatoria Cluj Napoca, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.688/A/2006 a Tribunalului Cluj, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre reclamanta si parat si s-a incredintat minora B.A.G. spre crestere si educare reclamantei, cu obligarea paratului la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea minorei.
Prin sentinta civila nr. 8081/2008, pronuntata de Judecatoria Cluj Napoca, s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul B.G.M. impotriva paratei C.C.I. si in consecinta s-a dispus reincredintarea minorei B.A.G. spre crestere si educare reclamantului, cu obligarea paratei la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea minorei de 125 lei incepand cu data de 25.06.2008 si pana la majoratul acesteia.
S-a retinut de catre instanta de fond ca, fata de data pronuntarii sentintei civile nr.5622/2006 a Judecatoriei Cluj-Napoca au intervenit unele modificari referitoare la starea de sanatate a paratei, astfel cum rezulta din actele medicale depuse in probatiune la dosarul cauzei, aceste imprejurari nefiind avute in vedere in momentul pronuntarii hotararii si, de altfel la acea data nici nu s-au pus in discutie aspecte referitoare la starea de sanatate psihica a paratei.
A mai retinut instanta ca parata personal a depus la dosar un script prin care a solicitat chiar ea incredintarea minorei catre tata.
Analizand probele de la dosar in raport de cererea reclamantei privind reincredintarea acesteia spre crestere si educare a minorei B.A.G. instanta a retinut ca, din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei rezulta ca aceasta locuieste in loc. Cluj-Napoca, intr-un apartament compus din 3 camere si dependinte, proprietatea comuna a acesteia si a paratului, este sustinuta material de mama si de fratii sai. Din discutiile purtate de catre inspectorul de specialitate cu reclamanta s-a retinut ca aceasta a accentuat faptul ca, in anul 2008 reincredintarea minorei s-a facut pe caz de boala a reclamantei, care a existat si in momentul divortului, cand minora a fost incredintata mamei.
S-a concluzionat ca reclamanta nu realizeaza venituri cu caracter personal, este sustinuta financiar de rudele sale, stabilindu-i-se diagnosticul: tulburare schizofrenica de tip maniacal si tulburare de persoanlitate de tip afectiv.
Prin intrerogator reclamanta si-a negat boala, afirmand ca nu crede in diagnosticul dat de catre medici in anul 2005 si nu urmeaza sfatul acestora.
A aratat ca are sustinere financiara din partea rudelor astfel incat este in masura sa acorde intretinerea necesara minorei, care si in perioada in care a locuit cu reclamanta a prezentat o stare buna de sanatate. Drept urmare a sustinut ca reincredintarea minorei catre reclamanta ar fi benefica deoarece paratul a instrainat-o pe aceasta de mama ei.
Prin interogatoriul luat din oficiu de catre instanta reclamanta a aratat ca ii reproseaza paratului ca a acceptat ca inainte de procesul de reincredintare, minora sa stea cu reclamanta desi avea cunostinta de diagnosticul pus de medici de psihoza. A aratat ca nu este angajata in munca avand in vedere ca in anul 2007 i-a fost refuzat dreptul de practica in domeniul medicinei, astfel incat nu realizeaza venituri, rudele fiind cele care o intretin material.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului din Bofflens, Elvetia a rezultat ca acesta lucreaza in calitate de medic asistent, avand un salariu lunar de 6600 franci, treisprezece salarii pe an. Pe langa acesta paratul incaseaza in fiecare luna suma de 200 franci reprezentand alocatia familiala a minorei. Acesta este recasatorit din anul 2009, locuind impreuna cu sotia,care realizeaza la randul ei venit, cele doua fiice ale acesteia si cu minora A. Toata familia locuieste intr-o casa particulara, fiecare minor avand propria camera. Minora are relatii bune atat cu tatal acesteia, cat si cu fiicele mamei sale vitrege.
In ceea ce o priveste pe minora A., instanta a aratat ca aceasta face schi, urmand sa inceapa si cursurile de echitatie. In timpul saptamanii aceasta merge la scoala in fiecare dimineata cu autobuzul scolar care trece prin fata casei si o aduce acasa la pranz cand ia masa cu mama vitrega sau cu o prietena de-a ei.
A mai retinut instanta ca prin Ordonanta pronuntata de Judecatorul de Pace la data de 30.07.2009 s-a dispus aplicarea unei interdictii reclamantei de a se apropia de scoala unde invata minora fara acordul paratului sau de domiciliul acestuia, pentru a se evita destabilizarea minorei, care a fost afectata in urma evenimentelor declansate de catre reclamanta prin vizita acesteia la scoala si la domiciliul ei, cand aceasta si-a recuperat linistea, increderea si echilibrul cu ajutorul unui psiholog scolar.
In sedinta publica din data de 9.12.2010 instanta a dispus efectuarea unei noi anchete socilae la domiciliul reclamantei conform solicitarilor scriptului de la INML Bucuresti.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei a rezultat ca, in luna februarie 2005 aceasta a fost internata la Clinica de Psihiatrie din Cluj Napoca, la solicitarea familiei sale, datorita starii de agitatie si a comportamentului neadecvat, fiind diagnosticata cu tulburare schizoafectiva de tip maniacal, insa a refuzat sa urmeze tratamentul la externare, dupa care a locuit in Elvetia timp de 3 luni, intorcandu-se cu minora in Romania si in luna iulie 2005 aceasta a fost internata pentru a doua oara,cu diagnosticul initial la care se adauga si tulburari de personalitate de tip impulsiv.
S-a aratat ca reclamanta nu achita pensie de intretinere pentru minora avand in vedere ca nu realizeaza nici un venit si la randul ei este intretinuta de sora sa. Reclamanta a sustinut ca este o victima a statului roman, atat ea cat si fiica ei, astfel incat a inaintat o serie de sesizari la Centrul pentru Copii Abuzati din cadrul DGASPC Cluj, a inaintat mai multe plangeri la instanta si la diferite institutii, si-a reclamat la organele de politie sora, cumnatul si fiica acestora, barbatii cu care a intretinut relatii, precum si controlorii de bilete cu care a intrat in conflict cand se afla pe mijloacele de transport in comun fara sa perforeze bilet de calatorie.
Din raportul de expertiza medico legala psihiatrica efectuata de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici", rezulta ca reclamanta, in varsta de 39 de ani, de profesie medic, se afla in evidenta serviciilor psihiatrice din Romania din anul 2005. Conform documentatiei avute la dispozitie debutul afectiunii ar fi fost la varsta de 31 de ani, cu alternanta de episoade maniacale si depresive, dar fara consultatii sau internari la psihiatrie. Dupa prima internare ( februarie 2005) diagnosticul stabilit este de tulburare schizoafectiva de tip maniacal. In anul 2008 aceasta a avut o tentativa de suicid prin ingestie medicamentoasa, posibil in context reactiv - incredintarea de catre instanta (cu acordul initial al reclamantei) a fiicei spre crestere si educare sotului. A fost consultata psihiatric in camera de garda urgenta, prezentand iritabilitate, irascibilitate, ostilitate, interpretativitate, ideatie de persecutie, comportament bizar, ceea ce a orientat medicul psihiatru spre acelasi diagnostic, respectiv tulburare schizoafectiva.
S-a remarcat de catre membrii comisiei de expertizare revendicativitatea si procesomania, acestea indicand o posibila evolutie de tip paranoic atipic (aspect frecvent intalnit in schizofrenia de debut la varsta maturitatii si declansare in context reactiv).
In concluzie, din datele avute la dispozitie si in absenta informatiilor suplimentare aduse de evaluarea in conditii de internare, s-a retinut ca la actuala examinare reclamanta nu prezinta elemente de pronostic care sa permita membrilor comisiei sa dea recomanari pentru reincredintarea minorului la mama.
Masura reincredintarii minorului spre crestere si educare de la un parinte la celalalt parinte asa cum este reglementata de art.44 din Codul familiei, isi gaseste justificare si poate fi luata numai atunci cand se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai cand parintele in a carei ingrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare. Nici macar schimbarea partiala a conditiilor care, in ansamblul lor, au determinat incredintarea copilului, nu trebuie sa atraga neaparat revenirea asupra acelei masuri cat timp subzista elementele de baza hotaratoare care au justificat-o si care confirma necesitatea ca ea sa fie mentinuta chiar in interesul copilului, atat in ceea ce priveste posibilitatile materiale cat si legaturile afective care s-au creat intre minor si parintele caruia i-a fost incredintat. Revenirea asupra masurii in sensul de a se lua copilul de la parintele caruia i-a fost incredintat trebuie sa aiba o justificare temeinica, bazata pe motive puternice care sa demonstreze ca mentinerea la acel parinte ar avea consecinte daunatoare bunei lui dezvoltari fizice, cresterii si educarii sale, altminteri nefiind indicat de a i se impune schimbari fortate in modul de viata cu care a fost deprins timp indelungat si care nu se dovedeste a fi daunator.
In speta, din ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului si din Ordonanta pronuntata de Judecatorul de Pace la data de 30.07.2009, rezulta ca minora beneficiaza de conditii bune de crestere si aducere la parat, acesta asigurandu-i un trai mai mult decat decent. Minora s-a adaptat la conditiile de trai din Elvetia, are o relatie foarte buna atat cu tatal ei cat si cu mama vitrega si fiicele acesteia, a dezvoltat prietenii si cu ajutorul unui psiholog scolar si-a recuperat linistea, increderea si echilibrul.
Pe de alta parte din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei si din raportul de expertiza psihiatrica rezulta ca aceasta este bolnava psihic prezentand diagnosticul de Tulburare schizoafectiva-episod actual mixt, nu este incadrata in munca si nu are mijloace financiare de trai, fiind intretinuta de sora ei. De asemenea, reclamanta gazduieste la domiciliul ei barbati cu care intretine reslatii intime, iar in momentul in care se plictiseste de acestia ii reclama la politie. Aceasta nu gateste, este o persoana destul de impulsiva aspect constatat chiar de catre instanta de judecata cu ocazia solutionarii cauzei.
Prin urmare, in speta instanta a constatat ca nu sunt intrunite conditiile necesare pentru a se dispune reincredintarea minorei B.A.G. reclamantei, pe de o parte datorita faptului ca nu au intervenit schimbari importante pentru ca interesul superior al minorei sa impuna reincredintarea, iar pe de alta parte datorita starii de sanatate a reclamantei care nu ii permite acesteia sa ia decizii importante in ceea ce priveste cresterea si educarea minorei.
Avand in vedere aceste considerente instanta a respins cererea reclamantei privind reincredintarea catre aceasta a minorei B.A.G., ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, instanta a retinut ca aceasta este o cerere accesorie celei care are ca obiect reincredintarea si avand in vedere ca a fost respins capatul de cerere principal a fost respins ca nefondat si capatul de cerere privind obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat si obligarea paratului la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea acesteia, in considerarea starii sale de sanatate care nu ii permite sa se angajeze si sa obtina venituri.
Fundamentul obligatiei de intretinere dintre fostii soti se gaseste in regulile de convietuire sociala.
Astfel, potrivit art.86 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista si intre soti, in cazul in care unul dintre ei se afla in nevoie, neavand putinta unui castig de munca din cauza incapacitatii de a munci. Pentru ca persoana care pretinde pensie de intretinere in conditiile art.86 Cod familiei, sa o poata obtine, este necesar a face dovada ca nu are putinta unui castig din munca din cauza incapacitatii de a munci si ca se afla de asemenea in nevoie.
Incapacitatea trebuie dovedita cu act medico legal. In cauza reclamanta nu a probat incapacitatea de munca si nu a facut dovada starii de nevoie.
In acest sens instanta a retinut ca instanta investita cu solutionarea cauzei a dispus efectuarea unei expertize privind capacitatea de munca a reclamantei.
Desi reclamanta s-a prezentat la Institutul National de Medicina Legala " Mina Minovici" aceasta a refuzat internarea in vedere efectuarii expertizei privind stabilirea capacitatii de munca, motivand in fata instantei ca nu este necesara o astfel de internare.
Avand in vedere pozitia procesuala a reclamantei, in sedinta publica din data de 27.10.2011 instanta a revenit asupra probei incuviintate privind efectuarea unei expertize privind stabilirea capacitatii de munca a reclamantei.
Este real ca, din probele de la dosar rezulta ca reclamanta sufera de tulburari psihiatrice si ca din aceasta cauza i-a fost refuzata cererea de continuare a practicii medicale, insa acest aspect nu poate duce automat la concluzia ca aceasta este incapabila de a practica alta meserie, in lipsa unei probe stiintifice care sa confirme acest lucru.
Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat in cauza, se apreciaza astfel ca nu sunt intrunite conditiile in care exista obligatia de intretinere intre fostii soti.
Aprecierea starii de nevoie se face si in raport de nivelul de trai al fostului sot avut in timpul casatoriei, insa nu este obligatorie asigurarea unui astfel de nivel de trai, in conditiile in care nu sunt intrunite cerintele privind conditiile in care exista obligatia de intretinere intre fostii soti.
Cum reclamanta nu a facut dovada incapacitatii de a munci, incapacitate care sa fi survenit inainte sau in timpul casatoriei, sau sa fi intervenit in decurs de 1 an de la desfacerea casatoriei si care sa se datoreze unor imprejurari in legatura cu casatoria, se apreciaza ca nu are dreptul la intretinere.
Prin decizia civila nr. 102/A/15.02.2012 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de C.C. impotriva sentintei civile nr. 17028/2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost mentinuta in totul.
Apelanta a fost obligata sa plateasca intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Partea nemultumita de o solutie trebuie ca prin calea de atac sa evidentieze nemultumirile sale fie cu privire la solutia pronuntat fie cu privire la modul in care s-a solutionat cererea.
Argumentele invocate de apelanta in cuprinsul motivelor sunt in mare parte straine de solutia instantei de fond raportat la pretentiile formulate de reclamanta.
Reclamanta apelanta, prin motivele formulate, nu a realizat o critica in mod concret a solutiei instantei de fond cu privire la cererea de reincredintare a minorului, nu a dovedit elemente concrete care sa justifice aprecierea ca situatia avuta in vedere la pronuntarea hotararii nr. 8081/2008 s-a schimbat, fiind de natura aduce la modificarea acesteia.
Astfel primele doua argumente nu au putut fi primite, iar relatia de convietuire de care vorbeste apelanta nu sunt in stransa legatura cu cererea de reincredintare a minorei. Argumentul privitor la starea sa in momentul emiterii acceptului sau la incredintarea minorei nu poate fi cercetata in prezenta cauza raportat la obiectul cererii. De asemenea faptul ca instanta de fond a retinut anumite aspecte in legatura cu dreptul de a profesa al apelantei nu justifica si nu sunt in stransa legatura cu cererea de reincredintare a minorei. Motivele privitoare la sanctionarea IML Bucuresti si IML Cluj nu sunt critici privitoare la solutie, iar sanctionarea in temeiul art. 108 este atributul suveran al instantei aceasta fiind singura sa aprecieze oportunitatea luarii unei astfel de masuri.
Cererea de acordarea a unor despagubiri apare ca fiind o cerere noua si nu poate fi analizata in aceasta faza de judecata.
Argumentele privitoare la cele retinute de instanta si grupate la punctele 7 si 8, 10 si 11 (prejudicii de imagine, nu este real ca este intretinuta de sora sa, nu s-au judecat plangerile formulate impotriva anchetelor sociale intocmite in cauza si instanta nu a dispus o contraexpertiza), nu au legatura cu cauza, iar dispozitia legala in vederea administrarii expertizei sunt in sensul ca este necesara o perioada minima de internare in vederea realizarii unor investigatii.
Criticile referitoare la anchetele sociale nu au fost apreciate intemeiate, instanta analizand aceste probe precum si raportul de expertiza medico-legala. Criticile referitoare la faptul ca nu s-a dispus o noua expertiza sau o contraexpertiza nu sunt intemeiate raportat la pozitia apelantei din partea instantei de fond care a refuzat internarea in vederea efectuarii acesteia.
Impotriva solutiei instantei de fond cu privire la cererea de obligare a intimatului la plata unei pensii de intretinere nu au fost formulate critici in mod concret iar motive de ordine publica care sa duca la aprecierea nelegalitatii solutiei instantei de fond cu privire la acest capat de cerere nu sunt incidente in cauza.
Avand in vedere aceste considerente, tribunalul in temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul.
Intimatul a facut cheltuieli de judecata cu angajarea unui aparator. Apelanta este parte cazuta in pretentii ca urmare a respingerii apelului, insa suma solicitata de intimat cu titlul de cheltuieli de judecata raportat la continutul concret al muncii prestate de avocat limitat la redactarea unei intampinari si complexitatea cauzei, apare ca fiind exagerata si posibil cauzatoare de prejudicii.
Instanta a apreciat ca suma de 500 lei este rezonabila si poate fi pusa in sarcina apelantei cu titlu de cheltuieli de judecata motiv pentru care in temeiul art. 274 C.pr.civ., a obligat-o pe apelanta sa plateasca intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamanta, cat si paratul.
Prin recursul declarat de reclamanta, aceasta nu a formulat o solicitare explicita referitoare la modul in care solicita modificarea hotararii pronuntate in apel si nici nu a indicat motivele de nelegalitate ale deciziei.
In motivarea recursului reclamanta a aratat ca isi indeplineste obligatia de intretinere fata de minora, convenind cu paratul ca in contul sumei stabilite cu titlu de pensie de intretinere sa trimita colete si scrisori.
Reclamanta a invocat incalcarea prevederilor art. 2 alin. 3, art. 17 si art. 34 din Legea nr. 272/2004, constand in lipsa de interventie a autoritatilor abilitate in protectia copilului si a instantelor din Elvetia si Romania, in cadrul derularii legaturilor personale dintre ea si minora.
Reincredintarea minorei la varsta de 6 ani paratului s-a produs dintr-o eroare judiciara, cu incalcarea art. 44 din Codul familiei, aratand ca anterior reincredintarii copilul a beneficiat de cele mai bune conditii, reclamanta veghind asupra starii de sanatate si asigurandu-i conditii optime de crestere si educare.
Apreciaza ca minora este marcata de atitudinea jandarmilor, a tatalui, a mamei vitrege si a surorilor, iar interdictia in urma careia nu mai poate lua legatura cu copilul este nefondata.
Chiar daca aparent, cu ocazia intrevederilor realizate pe internet copilul pare bine integrat in familia paratului din Elvetia, reclamanta apreciaza ca atitudinea copilului este cea a unui minor timorat, supus.
Privitor la acuzele nefondate asupra pericolului pe care il prezinta pentru copil, reclamanta arata ca nu exista in contra sa nicio plangere si nicio acuza care sa justifice aceste acuzatii.
Reclamanta invoca incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. 1, 5 Cod proc.civ., aratand ca nu exista nicio dispozitie legala in baza careia sa fie obligata sa se interneze pentru o prima expertiza psihiatrica medico-legala.
Reclamanta aduce critici la adresa expertizei medico-legale psihiatrice, in baza careia a fost diagnosticata cu boala psihotica, nu a avut nicio tentativa de suicid, nu se afla in evidenta niciunui serviciu psihiatric, nu urmeaza tratament si nici nu se prezinta in mod regulat la consultatii psihiatrice. Cele doua internari din cursul anului 2005 s-au facut cu forta, fiind privata de libertate.
Din cunostintele sale, paratul nu mai lucreaza la institutia L., dar totusi mai realizeaza venituri.
Nu exista nici un document care sa ateste ca este incapabila sa lucreze ca medic, iar reclamanta intreprinde demersuri pentru a se integra socio-profesional: in perioada 2008-2009 a urmat cursurile Facultatii de Litere, din 2010 a inceput studii post universitare in domeniul medical, este inregistrata la Fortele de munca si inscrisa pe site-uri cu locuri de munca.
Referitor la caracterul sau moral, reclamanta arata ca acesta poate fi dovedit prin cazierul fara pata, nu se hazardeaza in orice gen de relatii, iar pe cei doi barbati care au dat relatii despre ea, i-a intalnit in baza unor anunturi date la ziar.
Reclamanta invoca incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 25 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fara insa a detalia in ce anume, concret, consta incalcarea acestor dispozitii raportat la persoana sa.
In finalul declaratiei de recurs, reclamanta solicita conferirea statutului de persoana abuzata in drepturi si emotional, reconsiderarea plangerilor impotriva anchetelor sociale si refacerea raportului de expertiza medico-legala, de catre Comisia superioara de expertiza medico-legala.
Prin recursul declarat de parat, acesta a solicitat modificarea deciziei in parte, in sensul acordarii cheltuielilor de judecata in totalitate.
In motivarea recursului, paratul a aratat ca prin decizia pronuntata in apel, in urma respingerii apelului reclamantei, aceasta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, onorariul avocatial fiind redus la suma de 500 lei, apreciata de instanta ca rezonabila.
Reducerea cuantumului onorariului avocatial s-a dispus fara sa fi fost solicitata si fara a fi pusa in discutia partilor.
Recurentul apreciaza ca raportat la motivare, hotararea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, intrucat reprezentanta paratului s-a prezentat in instanta, a sustinut aparari fata de apelul reclamantei, astfel incat aratarea de catre instanta ca apararea a fost limitata la redactarea unei intampinari este incompleta si falsa, contradictorie si straina de natura pricinii.
Cenzurarea unui onorariu, fara a pune in discutie aspectele care au determinat reducerea, constituie o incalcare a dreptului la aparare, cauzatoare de prejudicii, partii reprezentate de avocat.
Onorariul a fost stabilit conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, care include timpul si volumul de munca solicitat pentru executarea mandatului primit, dificultatea cauzei, importanta intereselor in cauza, notorietatea, titlul, experienta si reputatia avocatului, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat.
In concret, munca avocatului a constat in legatura permanenta cu clientul aflat in strainatate, monitorizarea dosarului pentru a putea fi studiat, studierea dosarului la arhiva, redactarea intampinarii si prezentarea la dezbateri.
Prin reducerea onorariului se incalca dreptul recurentului de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala, si nu a generat procesul.
Prin hotararea pronuntata instanta nu a verificat proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza.
Potrivit Statutului profesiei de avocat, reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de catre decanul baroului, deciziile acestuia putand fi atacate la Consiliul baroului, iar apoi la Consiliul U.N.B.R.
Stabilirea onorariului de 500 lei este lipsita de orice fundament si demonstreaza o lipsa de apreciere in privinta calitatii si activitatii depuse de avocat, onorariul de 500 lei fiind apreciat ca un onorariu acordat din oficiu in cauzele de admitere a cererii de ajutor public judiciar.
In speta, instanta nu numai ca nu a pus in discutia partilor invocarea di oficiu a art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., dar nici nu a analizat toate aspectele legate de cauza, limitandu-se doar la o parte din activitatea avocatiala depusa in cauza.
Prin intampinarile formulate, reclamanta a aratat ca lasa la aprecierea instantei cuantumul onorariului paratului, iar paratul, a solicitat respingerea recursului a nefondat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Paratul a aratat ca reclamanta critica decizia doar sub aspectul netemeiniciei, prezentand argumente care exced obiectului cauzei deduse judecatii, solicitand respingerea recursului.
Examinand recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea urmeaza sa le respinga pentru urmatoarele considerente:
La termenul de judecata din 16.05.2012 instanta din oficiu a invocat exceptia inadmisibilitatii motivelor din recursul declarat de reclamanta, care privesc netemeinicia deciziei pronuntate in apel, precum si exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de parat, sub aspectul contestarii reducerii cuantumului cheltuielilor de judecata in apel.
l. Recursul reclamantei.
Singurele motive care pot fi circumscrise celor de nelegalitate potrivit cerintei art. 304 Cod proc.civ., sunt cele care privesc incalcarea disp. art. 2 alin. 3, art. 17, art. 34 din Legea nr. 272/2004, art. 129 alin. 1 si 5 Cod proc.civ., de catre instanta si incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 25 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Toate celelalte motive privesc fie netemeinicia hotararii, fie vizeaza aspecte total straine de obiectul litigiului - reincredintarea minorei spre crestere si educare. Cea mai elocventa dovada o constituie solicitarile formulate la finalul declaratiei de recurs de catre reclamanta: conferirea statutului de persoana abuzata in drepturi si emotional, reconsiderarea plangerilor impotriva anchetelor sociale si refacerea raportului de expertiza medico-legala, de catre Comisia superioara de expertiza medico-legala.
Motivul referitor la incalcarea art. 2 alin. 3, art. 17, art. 34 din Legea nr. 272/2004 nu este intemeiat .
Din probatiunea administrata in fata primei instante - ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului - minora, incredintata in prezent spre crestere si educare paratului, locuieste impreuna cu tatal sau, si noua sa familie - actuala sotie si cele doua fiice ale aceesteia - in Elvetia, beneficiind de conditii optime de crestere si dezvoltare armonioasa.
Reclamanta, pe de alta parte, sufera de o boala psihica, nu lucreaza, nu realizeaza venituri proprii, fiind intretinuta de membrii familiei ei si locuieste intr-o locuinta care nu ofera conditii prielnice pentru dezvoltarea corespunzatoare a unui copil.
Art. 17 din Legea nr. 272/2004 reglementeaza dreptul copilului de a intretine relatii personale si contacte directe cu parintii care locuiesc in state diferite, or, in speta, aceasta prevedere nu este incidenta, intrucat, pe de o parte, obiectul litigiului il constituie reincredintarea copilului reclamantei, nu reglementarea legaturilor personale cu copilul, iar pe de alta parte, in Elvetia s-a pronuntat de catre judecatorul de pace Ordonanta din 30.07.2009, prin care reclamantei i s-a aplicat o interdictie de a se apropia de scoala unde invata minora A.G..
Art. 34 din Legea nr. 272/2004 nu este incident in cauza, intrucat priveste atributia serviciului public de asistenta sociala pentru depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai, ceea ce nu e cazul in speta.
Motivul vizand incalcarea art. 129 alin. 1 si 5 Cod proc.civ., este absolut nefondat in conditiile in care in fata instantei de apel reclamanta nu s-a prezentat, iar instanta a pus in discutie solicitarea formulata prin motivele de apel - aceea de efectuare a unei noi expertize medico-legale. In lipsa reclamantei si coroborat cu intregul continut al dosarului primei instante, din care rezulta ca pe de o parte, reclamanta refuza internarea, iar pe de alta parte, expertiza medico-legala nu poate fi efectuata decat prin internarea pacientului, in mod corect instanta de apel a respins cererea in probatiune.
Alte cereri in probatiune nu s-au formulat, iar teza finala a aliniatului 5 din art. 129 Cod proc.civ. - judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc - nu era incidenta in cauza, probatoriul administrat fiind suficient si concludent pentru solutionarea cauzei.
Motivul de recurs vizand incalcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva dispozitiilor internationale ratificate de Romania nu este, de asemenea, intemeiat, intrucat reclamanta s-a putut adresa instantei de judecata, a putut formula cereri in probatiune asupra carora instanta s-a pronuntat, in cauza s-au efectuat anchete sociale la domiciliile ambilor parinti, s-a intocmit un raport de expertiza medico-legala psihiatrica, s-au audiat martori, din tot parcursul derularii procedurii reiesind ca reclamanta a beneficiat de un proces echitabil in judecarea actiunii avand ca obiect reincredintarea minorei B.A.G..
De altfel, reclamanta nici nu a indicat concret motivele pentru care dreptul sau la un proces echitabil a fost ingradit.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantei va fi respins, ca nefundat pe aceste aspecte de nelegalitate si ca inadmisibil pe aspectele de netemeinicie si al cererilor noi formulate in recurs.
2. Recursul paratului.
Prin calea de atac promovata de parat, acesta critica masura dispusa de instanta de apel, de reducere a cuantumului onorariului avocatului ales din urmatoarele perspective:
- reducerea nu a fost solicitata de partea adversa;
- diminuarea nu a fost pusa in discutia partilor in privinta aspectelor care, in opinia instantei de apel, au determinat reducerea, constituind o incalcare a dreptului la aparare;
- in speta, reducerea nu era justificata raportat la faptul ca onorariul a fost stabilit conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, care include timpul si volumul de munca solicitat pentru executarea mandatului primit, dificultatea cauzei, importanta intereselor in cauza, notorietatea, titlul, experienta si reputatia avocatului, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat. Prin reducerea onorariului la suma de 500 lei, acesta este apreciat ca un onorariu acordat din oficiu in cauzele de admitere a cererii de ajutor public judiciar.
Se pune problema raportat la cele trei aspecte aratate, daca cenzurarea onorariului avocatial acordat de instanta de apel este o problema de legalitate sau de temeinicie, respectiv daca se incadreaza sau nu in motivele de recurs limitativ prevazute de art. 304 C. pr.civ., iar in cazul in care critica este una de legalitate, cheltuielile de judecata au fost sau nu corect stabilite de instanta de apel raportat la dispozitiile art. 274 alin. 3 C. pr.civ.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr.civ., " judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat".
Din dispozitia legala evocata reiese ca majorarea sau diminuarea onorariilor avocatilor, cu respectarea celorlalte cerinte, constituie un drept al judecatorului.
Aceasta sintagma, in opinia instantei, se interpreteaza in sensul ca judecatorul, in baza aprecierii proprii asupra cuantumului onorariului, raportat la valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, poate sa dispuna majorarea, sau dupa caz, diminuarea, fara ca aceasta sa fie, pe de o parte, solicitata de partea adversa, iar pe de alta parte, pusa in discutia contradictorie a partilor, iar odata dispusa majorarea sau diminuarea, motivat si cu respectarea conditiilor prev. de art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. (adica, nu discretionar), nu se poate invoca incalcarea dreptului la aparare.
Nu exista instituita o practica judiciara constanta si (cvasi)unanim respectata de parti, reprezentantii acestora si chiar instanta de judecata, in privinta momentului la care se depune dovada cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatial.
Este deopotriva agreata practica de a se depune chitanta ce atesta plata onorariului atat odata cu promovarea actiunii sau caii de atac, a intampinarii, a cererii reconventionale, de interventie, etc, adica la debutul fazei procesuale, precum si cea de depunere a chitantei la dosar la ultimul termen de judecata, odata cu formularea concluziilor asupra fondului cauzei, sau chiar - si aceasta in cele mai multe situatii, cum este si cea din speta - dupa terminarea pledoariei.
In aceasta din urma situatie, practicata cel mai frecvent, potrivit cutumei judiciare, pe de o parte, partea adversa nici nu ia la cunostinta, in cele mai multe situatii, cuantumul onorariului, iar, pe de alta parte, nici instanta nu mai are posibilitatea sa puna in discutie eventualitatea majorarii sau diminuarii onorariului, intrucat faza cercetarii judecatoresti este incheiata.
Insa, potrivit celor anterior aratate, raportat strict la textul legal care confera judecatorului dreptul de a reduce sau a majora cuantumul onorariului - art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. - cu respectarea conditiilor acestui text, curtea apreciaza ca majorarea sau diminuarea nu trebuie nici solicitata de partea adversa si nici pusa in discutia partilor. Dreptul la aparare nu este incalcat, intrucat dispozitia de majorare sau diminuare este conferita judecatorului, acesta apreciind in raport de criteriile legale: valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Dispozitiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ. au facut si obiectul controlului de constitutionalitate .
Prin Decizia nr. 184 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 29 martie 2006, s-a statuat ca dispozitiile art. 274 din Codul de procedura civila nu sunt contrare prevederilor art. 24, 44 si 136 din Constitutie.
De asemenea, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constitutionala a retinut ca prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.
Curtea Constitutionala a stabilit ca ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare isi pastreaza valabilitatea si cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., prin decizia nr. 492/08.06.2006, in sensul respingerii.
Reiese din cele statuate de Curtea Constitutionala ca diminuarea cuantumului onorariului avocatial, constituie o prerogativa a judecatorului, pe acre o exercita in momentul deliberarii asupra cheltuielilor de judecata.
Exercitarea acestei prerogative, nu incalca art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor omului, din perspectiva egalitatii armelor ca si garantie privitoare la desfasurarea procesului in mod echitabil.
Principiul egalitatii armelor priveste numai modul in care sunt tratate partile ca " adversare", nefiind aplicabil in raporturile dintre parti si tribunal. Or, prerogativa majorarii sau diminuarii cuantumului onorariului avocatial apartine , potrivit art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., instantei.
In sensul celor aratate este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.
In ce priveste cel de al treilea motiv, referitor la aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecata de catre instanta de apel, acesta nu se incadreaza in cele prev. de art. 304 pct. 5 sau 9 C.pr.civ., nefiind vorba de gresita aplicare a unor norme de drept procesual sau substantial, ci de o apreciere a probelor.
Se solicita instantei de recurs, prin cel de al treilea motiv, reevaluarea probelor, respectiv aprecierea asupra imprejurarii daca munca avocatului era suficienta, raportat la volumul si complexitatea dosarului si activitatea depusa in concret pentru a justifica onorariul incasat in cuantum de 5270 lei.
Or, o atare apreciere constituie un aspect de netemeinicie in raport de care, la termenul de judecata din 16.05.2012, curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului paratului.
Pentru aceste considerente, constatand ca motivele vizand faptul ca diminuarea onorariului avocatial nu a fost solicitata de reclamanta si ca aceasta nu a fost pusa in discutia partilor, sunt nefondate, iar motivul vizand faptul ca reducerea este nejustificata este inadmisibil, in baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul paratului va fi respins.
Cheltuielile de judecata solicitate si dovedite in recurs de catre parat sunt in cuantum de 5270 lei.
In baza art. 129 alin. 4 Cod proc.civ., la termenul de judecata din 16.05.2012 instanta a pus in discutia reprezentantei paratului imprejurarea daca acest cuantum se justifica raportat la complexitatea muncii indeplinite.
In temeiul art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., curtea va micsora acest onorariu la suma de 500 lei apreciind ca cea de 5270 lei este nepotrivit de mare fata de criteriul legal al complexitatii muncii indeplinite de avocat, astfel:
Asa cum rezulta din continutul recursului declarat de reclamanta si cum s-a aratat si in prezentele considerente, calea de atac promovata de parata, in cea mai mare parte, este inadmisibila, aspect care, reprezentanta paratului, cu pregatire juridica si experienta practica, a putut sa-l ia la cunostinta inca de la data la care motivele recursului au fost comunicate paratului - 24.04.2012.
De altfel, reprezentanta paratului a si invocat acest aspect, chiar la debutul intampinarii.
Prin urmare, apararea fata de recursul promovat de reclamanta se impunea a se rezuma la cele trei motive de nelegalitate analizate si in cadrul prezentelor considerente.
Reprezentanta paratului a aratat ca modul de manifestare al reclamantei in cursul sedintei de judecata contribuie la accentuarea gradului de dificultate a cauzei nu este intemeiata, insa, contactul cu oamenii, cu personalitati diferite, comportamente si moduri de manifestare diverse, constituie un specific al activitatii desfasurate de avocati, prin natura muncii lor. In plus, in cauza, reclamanta nu a fost prezenta in instanta nici la judecarea apelului si nici a recursului, astfel incat, temerea reprezentantei paratului in privinta unor dezbateri ample, solicitante si obositoare , extinse pe o durata de timp excesiva, s-a dovedit a fi nefondata.
Prin urmare, munca indeplinita de avocat in prezenta cauza a constituit-o redactarea propriului recurs, pentru care la termenul de judecata din 16.05.2012 reprezentanta paratului a aratat explicit ca nu solicita cheltuieli de judecata; redactarea intampinarii la recursul declarat de reclamanta, inadmisibil in cea mai mare parte, potrivit celor anterior aratate; prezenta in instanta la termenul de judecata din 16.05.2012 cand cauza s-a si judecat si depunerea la dosar a unor decizii de speta, pentru data de 23.05.2012, pentru cand a fost amanata pronuntarea.
Valoarea pricinii, ca si criteriu legal ce poate fi luat in considerare de judecator la aprecierea cuantumului onorariului nu poate fi incident in prezenta cauza, intrucat prezentul litigiu nu este unul patrimonial, evaluabil in bani.
Obiectul litigiului il constituie reincredintarea minorei B.A.G. in varsta de 10 ani, incredintata in prezent spre crestere si educare paratului, care, potrivit probelor administrate, ii ofera conditii optime pentru crestere si dezvoltare.
Interesul superior al unui copil nu poate fi supus unei evaluari, pentru a da eficienta sintagmei "valoarea pricinii", nu poate fi cuprins intr-o marja de evaluare, fiind mai presus de orice apreciere patrimoniala.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1, art. 274 alin. 1 si 3 Cod proc.civ.
Prin sentinta civila nr. 17028/2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta C.C.I. in contradictoriu cu paratul B.G.M. si Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca - Serviciul Autoritatea Tutelara, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta in acest sens, judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5622/2006, pronuntata de Judecatoria Cluj Napoca, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.688/A/2006 a Tribunalului Cluj, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre reclamanta si parat si s-a incredintat minora B.A.G. spre crestere si educare reclamantei, cu obligarea paratului la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea minorei.
Prin sentinta civila nr. 8081/2008, pronuntata de Judecatoria Cluj Napoca, s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul B.G.M. impotriva paratei C.C.I. si in consecinta s-a dispus reincredintarea minorei B.A.G. spre crestere si educare reclamantului, cu obligarea paratei la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea minorei de 125 lei incepand cu data de 25.06.2008 si pana la majoratul acesteia.
S-a retinut de catre instanta de fond ca, fata de data pronuntarii sentintei civile nr.5622/2006 a Judecatoriei Cluj-Napoca au intervenit unele modificari referitoare la starea de sanatate a paratei, astfel cum rezulta din actele medicale depuse in probatiune la dosarul cauzei, aceste imprejurari nefiind avute in vedere in momentul pronuntarii hotararii si, de altfel la acea data nici nu s-au pus in discutie aspecte referitoare la starea de sanatate psihica a paratei.
A mai retinut instanta ca parata personal a depus la dosar un script prin care a solicitat chiar ea incredintarea minorei catre tata.
Analizand probele de la dosar in raport de cererea reclamantei privind reincredintarea acesteia spre crestere si educare a minorei B.A.G. instanta a retinut ca, din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei rezulta ca aceasta locuieste in loc. Cluj-Napoca, intr-un apartament compus din 3 camere si dependinte, proprietatea comuna a acesteia si a paratului, este sustinuta material de mama si de fratii sai. Din discutiile purtate de catre inspectorul de specialitate cu reclamanta s-a retinut ca aceasta a accentuat faptul ca, in anul 2008 reincredintarea minorei s-a facut pe caz de boala a reclamantei, care a existat si in momentul divortului, cand minora a fost incredintata mamei.
S-a concluzionat ca reclamanta nu realizeaza venituri cu caracter personal, este sustinuta financiar de rudele sale, stabilindu-i-se diagnosticul: tulburare schizofrenica de tip maniacal si tulburare de persoanlitate de tip afectiv.
Prin intrerogator reclamanta si-a negat boala, afirmand ca nu crede in diagnosticul dat de catre medici in anul 2005 si nu urmeaza sfatul acestora.
A aratat ca are sustinere financiara din partea rudelor astfel incat este in masura sa acorde intretinerea necesara minorei, care si in perioada in care a locuit cu reclamanta a prezentat o stare buna de sanatate. Drept urmare a sustinut ca reincredintarea minorei catre reclamanta ar fi benefica deoarece paratul a instrainat-o pe aceasta de mama ei.
Prin interogatoriul luat din oficiu de catre instanta reclamanta a aratat ca ii reproseaza paratului ca a acceptat ca inainte de procesul de reincredintare, minora sa stea cu reclamanta desi avea cunostinta de diagnosticul pus de medici de psihoza. A aratat ca nu este angajata in munca avand in vedere ca in anul 2007 i-a fost refuzat dreptul de practica in domeniul medicinei, astfel incat nu realizeaza venituri, rudele fiind cele care o intretin material.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului din Bofflens, Elvetia a rezultat ca acesta lucreaza in calitate de medic asistent, avand un salariu lunar de 6600 franci, treisprezece salarii pe an. Pe langa acesta paratul incaseaza in fiecare luna suma de 200 franci reprezentand alocatia familiala a minorei. Acesta este recasatorit din anul 2009, locuind impreuna cu sotia,care realizeaza la randul ei venit, cele doua fiice ale acesteia si cu minora A. Toata familia locuieste intr-o casa particulara, fiecare minor avand propria camera. Minora are relatii bune atat cu tatal acesteia, cat si cu fiicele mamei sale vitrege.
In ceea ce o priveste pe minora A., instanta a aratat ca aceasta face schi, urmand sa inceapa si cursurile de echitatie. In timpul saptamanii aceasta merge la scoala in fiecare dimineata cu autobuzul scolar care trece prin fata casei si o aduce acasa la pranz cand ia masa cu mama vitrega sau cu o prietena de-a ei.
A mai retinut instanta ca prin Ordonanta pronuntata de Judecatorul de Pace la data de 30.07.2009 s-a dispus aplicarea unei interdictii reclamantei de a se apropia de scoala unde invata minora fara acordul paratului sau de domiciliul acestuia, pentru a se evita destabilizarea minorei, care a fost afectata in urma evenimentelor declansate de catre reclamanta prin vizita acesteia la scoala si la domiciliul ei, cand aceasta si-a recuperat linistea, increderea si echilibrul cu ajutorul unui psiholog scolar.
In sedinta publica din data de 9.12.2010 instanta a dispus efectuarea unei noi anchete socilae la domiciliul reclamantei conform solicitarilor scriptului de la INML Bucuresti.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei a rezultat ca, in luna februarie 2005 aceasta a fost internata la Clinica de Psihiatrie din Cluj Napoca, la solicitarea familiei sale, datorita starii de agitatie si a comportamentului neadecvat, fiind diagnosticata cu tulburare schizoafectiva de tip maniacal, insa a refuzat sa urmeze tratamentul la externare, dupa care a locuit in Elvetia timp de 3 luni, intorcandu-se cu minora in Romania si in luna iulie 2005 aceasta a fost internata pentru a doua oara,cu diagnosticul initial la care se adauga si tulburari de personalitate de tip impulsiv.
S-a aratat ca reclamanta nu achita pensie de intretinere pentru minora avand in vedere ca nu realizeaza nici un venit si la randul ei este intretinuta de sora sa. Reclamanta a sustinut ca este o victima a statului roman, atat ea cat si fiica ei, astfel incat a inaintat o serie de sesizari la Centrul pentru Copii Abuzati din cadrul DGASPC Cluj, a inaintat mai multe plangeri la instanta si la diferite institutii, si-a reclamat la organele de politie sora, cumnatul si fiica acestora, barbatii cu care a intretinut relatii, precum si controlorii de bilete cu care a intrat in conflict cand se afla pe mijloacele de transport in comun fara sa perforeze bilet de calatorie.
Din raportul de expertiza medico legala psihiatrica efectuata de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici", rezulta ca reclamanta, in varsta de 39 de ani, de profesie medic, se afla in evidenta serviciilor psihiatrice din Romania din anul 2005. Conform documentatiei avute la dispozitie debutul afectiunii ar fi fost la varsta de 31 de ani, cu alternanta de episoade maniacale si depresive, dar fara consultatii sau internari la psihiatrie. Dupa prima internare ( februarie 2005) diagnosticul stabilit este de tulburare schizoafectiva de tip maniacal. In anul 2008 aceasta a avut o tentativa de suicid prin ingestie medicamentoasa, posibil in context reactiv - incredintarea de catre instanta (cu acordul initial al reclamantei) a fiicei spre crestere si educare sotului. A fost consultata psihiatric in camera de garda urgenta, prezentand iritabilitate, irascibilitate, ostilitate, interpretativitate, ideatie de persecutie, comportament bizar, ceea ce a orientat medicul psihiatru spre acelasi diagnostic, respectiv tulburare schizoafectiva.
S-a remarcat de catre membrii comisiei de expertizare revendicativitatea si procesomania, acestea indicand o posibila evolutie de tip paranoic atipic (aspect frecvent intalnit in schizofrenia de debut la varsta maturitatii si declansare in context reactiv).
In concluzie, din datele avute la dispozitie si in absenta informatiilor suplimentare aduse de evaluarea in conditii de internare, s-a retinut ca la actuala examinare reclamanta nu prezinta elemente de pronostic care sa permita membrilor comisiei sa dea recomanari pentru reincredintarea minorului la mama.
Masura reincredintarii minorului spre crestere si educare de la un parinte la celalalt parinte asa cum este reglementata de art.44 din Codul familiei, isi gaseste justificare si poate fi luata numai atunci cand se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai cand parintele in a carei ingrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare. Nici macar schimbarea partiala a conditiilor care, in ansamblul lor, au determinat incredintarea copilului, nu trebuie sa atraga neaparat revenirea asupra acelei masuri cat timp subzista elementele de baza hotaratoare care au justificat-o si care confirma necesitatea ca ea sa fie mentinuta chiar in interesul copilului, atat in ceea ce priveste posibilitatile materiale cat si legaturile afective care s-au creat intre minor si parintele caruia i-a fost incredintat. Revenirea asupra masurii in sensul de a se lua copilul de la parintele caruia i-a fost incredintat trebuie sa aiba o justificare temeinica, bazata pe motive puternice care sa demonstreze ca mentinerea la acel parinte ar avea consecinte daunatoare bunei lui dezvoltari fizice, cresterii si educarii sale, altminteri nefiind indicat de a i se impune schimbari fortate in modul de viata cu care a fost deprins timp indelungat si care nu se dovedeste a fi daunator.
In speta, din ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului si din Ordonanta pronuntata de Judecatorul de Pace la data de 30.07.2009, rezulta ca minora beneficiaza de conditii bune de crestere si aducere la parat, acesta asigurandu-i un trai mai mult decat decent. Minora s-a adaptat la conditiile de trai din Elvetia, are o relatie foarte buna atat cu tatal ei cat si cu mama vitrega si fiicele acesteia, a dezvoltat prietenii si cu ajutorul unui psiholog scolar si-a recuperat linistea, increderea si echilibrul.
Pe de alta parte din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei si din raportul de expertiza psihiatrica rezulta ca aceasta este bolnava psihic prezentand diagnosticul de Tulburare schizoafectiva-episod actual mixt, nu este incadrata in munca si nu are mijloace financiare de trai, fiind intretinuta de sora ei. De asemenea, reclamanta gazduieste la domiciliul ei barbati cu care intretine reslatii intime, iar in momentul in care se plictiseste de acestia ii reclama la politie. Aceasta nu gateste, este o persoana destul de impulsiva aspect constatat chiar de catre instanta de judecata cu ocazia solutionarii cauzei.
Prin urmare, in speta instanta a constatat ca nu sunt intrunite conditiile necesare pentru a se dispune reincredintarea minorei B.A.G. reclamantei, pe de o parte datorita faptului ca nu au intervenit schimbari importante pentru ca interesul superior al minorei sa impuna reincredintarea, iar pe de alta parte datorita starii de sanatate a reclamantei care nu ii permite acesteia sa ia decizii importante in ceea ce priveste cresterea si educarea minorei.
Avand in vedere aceste considerente instanta a respins cererea reclamantei privind reincredintarea catre aceasta a minorei B.A.G., ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, instanta a retinut ca aceasta este o cerere accesorie celei care are ca obiect reincredintarea si avand in vedere ca a fost respins capatul de cerere principal a fost respins ca nefondat si capatul de cerere privind obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat si obligarea paratului la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea acesteia, in considerarea starii sale de sanatate care nu ii permite sa se angajeze si sa obtina venituri.
Fundamentul obligatiei de intretinere dintre fostii soti se gaseste in regulile de convietuire sociala.
Astfel, potrivit art.86 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista si intre soti, in cazul in care unul dintre ei se afla in nevoie, neavand putinta unui castig de munca din cauza incapacitatii de a munci. Pentru ca persoana care pretinde pensie de intretinere in conditiile art.86 Cod familiei, sa o poata obtine, este necesar a face dovada ca nu are putinta unui castig din munca din cauza incapacitatii de a munci si ca se afla de asemenea in nevoie.
Incapacitatea trebuie dovedita cu act medico legal. In cauza reclamanta nu a probat incapacitatea de munca si nu a facut dovada starii de nevoie.
In acest sens instanta a retinut ca instanta investita cu solutionarea cauzei a dispus efectuarea unei expertize privind capacitatea de munca a reclamantei.
Desi reclamanta s-a prezentat la Institutul National de Medicina Legala " Mina Minovici" aceasta a refuzat internarea in vedere efectuarii expertizei privind stabilirea capacitatii de munca, motivand in fata instantei ca nu este necesara o astfel de internare.
Avand in vedere pozitia procesuala a reclamantei, in sedinta publica din data de 27.10.2011 instanta a revenit asupra probei incuviintate privind efectuarea unei expertize privind stabilirea capacitatii de munca a reclamantei.
Este real ca, din probele de la dosar rezulta ca reclamanta sufera de tulburari psihiatrice si ca din aceasta cauza i-a fost refuzata cererea de continuare a practicii medicale, insa acest aspect nu poate duce automat la concluzia ca aceasta este incapabila de a practica alta meserie, in lipsa unei probe stiintifice care sa confirme acest lucru.
Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat in cauza, se apreciaza astfel ca nu sunt intrunite conditiile in care exista obligatia de intretinere intre fostii soti.
Aprecierea starii de nevoie se face si in raport de nivelul de trai al fostului sot avut in timpul casatoriei, insa nu este obligatorie asigurarea unui astfel de nivel de trai, in conditiile in care nu sunt intrunite cerintele privind conditiile in care exista obligatia de intretinere intre fostii soti.
Cum reclamanta nu a facut dovada incapacitatii de a munci, incapacitate care sa fi survenit inainte sau in timpul casatoriei, sau sa fi intervenit in decurs de 1 an de la desfacerea casatoriei si care sa se datoreze unor imprejurari in legatura cu casatoria, se apreciaza ca nu are dreptul la intretinere.
Prin decizia civila nr. 102/A/15.02.2012 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de C.C. impotriva sentintei civile nr. 17028/2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost mentinuta in totul.
Apelanta a fost obligata sa plateasca intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Partea nemultumita de o solutie trebuie ca prin calea de atac sa evidentieze nemultumirile sale fie cu privire la solutia pronuntat fie cu privire la modul in care s-a solutionat cererea.
Argumentele invocate de apelanta in cuprinsul motivelor sunt in mare parte straine de solutia instantei de fond raportat la pretentiile formulate de reclamanta.
Reclamanta apelanta, prin motivele formulate, nu a realizat o critica in mod concret a solutiei instantei de fond cu privire la cererea de reincredintare a minorului, nu a dovedit elemente concrete care sa justifice aprecierea ca situatia avuta in vedere la pronuntarea hotararii nr. 8081/2008 s-a schimbat, fiind de natura aduce la modificarea acesteia.
Astfel primele doua argumente nu au putut fi primite, iar relatia de convietuire de care vorbeste apelanta nu sunt in stransa legatura cu cererea de reincredintare a minorei. Argumentul privitor la starea sa in momentul emiterii acceptului sau la incredintarea minorei nu poate fi cercetata in prezenta cauza raportat la obiectul cererii. De asemenea faptul ca instanta de fond a retinut anumite aspecte in legatura cu dreptul de a profesa al apelantei nu justifica si nu sunt in stransa legatura cu cererea de reincredintare a minorei. Motivele privitoare la sanctionarea IML Bucuresti si IML Cluj nu sunt critici privitoare la solutie, iar sanctionarea in temeiul art. 108 este atributul suveran al instantei aceasta fiind singura sa aprecieze oportunitatea luarii unei astfel de masuri.
Cererea de acordarea a unor despagubiri apare ca fiind o cerere noua si nu poate fi analizata in aceasta faza de judecata.
Argumentele privitoare la cele retinute de instanta si grupate la punctele 7 si 8, 10 si 11 (prejudicii de imagine, nu este real ca este intretinuta de sora sa, nu s-au judecat plangerile formulate impotriva anchetelor sociale intocmite in cauza si instanta nu a dispus o contraexpertiza), nu au legatura cu cauza, iar dispozitia legala in vederea administrarii expertizei sunt in sensul ca este necesara o perioada minima de internare in vederea realizarii unor investigatii.
Criticile referitoare la anchetele sociale nu au fost apreciate intemeiate, instanta analizand aceste probe precum si raportul de expertiza medico-legala. Criticile referitoare la faptul ca nu s-a dispus o noua expertiza sau o contraexpertiza nu sunt intemeiate raportat la pozitia apelantei din partea instantei de fond care a refuzat internarea in vederea efectuarii acesteia.
Impotriva solutiei instantei de fond cu privire la cererea de obligare a intimatului la plata unei pensii de intretinere nu au fost formulate critici in mod concret iar motive de ordine publica care sa duca la aprecierea nelegalitatii solutiei instantei de fond cu privire la acest capat de cerere nu sunt incidente in cauza.
Avand in vedere aceste considerente, tribunalul in temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul.
Intimatul a facut cheltuieli de judecata cu angajarea unui aparator. Apelanta este parte cazuta in pretentii ca urmare a respingerii apelului, insa suma solicitata de intimat cu titlul de cheltuieli de judecata raportat la continutul concret al muncii prestate de avocat limitat la redactarea unei intampinari si complexitatea cauzei, apare ca fiind exagerata si posibil cauzatoare de prejudicii.
Instanta a apreciat ca suma de 500 lei este rezonabila si poate fi pusa in sarcina apelantei cu titlu de cheltuieli de judecata motiv pentru care in temeiul art. 274 C.pr.civ., a obligat-o pe apelanta sa plateasca intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamanta, cat si paratul.
Prin recursul declarat de reclamanta, aceasta nu a formulat o solicitare explicita referitoare la modul in care solicita modificarea hotararii pronuntate in apel si nici nu a indicat motivele de nelegalitate ale deciziei.
In motivarea recursului reclamanta a aratat ca isi indeplineste obligatia de intretinere fata de minora, convenind cu paratul ca in contul sumei stabilite cu titlu de pensie de intretinere sa trimita colete si scrisori.
Reclamanta a invocat incalcarea prevederilor art. 2 alin. 3, art. 17 si art. 34 din Legea nr. 272/2004, constand in lipsa de interventie a autoritatilor abilitate in protectia copilului si a instantelor din Elvetia si Romania, in cadrul derularii legaturilor personale dintre ea si minora.
Reincredintarea minorei la varsta de 6 ani paratului s-a produs dintr-o eroare judiciara, cu incalcarea art. 44 din Codul familiei, aratand ca anterior reincredintarii copilul a beneficiat de cele mai bune conditii, reclamanta veghind asupra starii de sanatate si asigurandu-i conditii optime de crestere si educare.
Apreciaza ca minora este marcata de atitudinea jandarmilor, a tatalui, a mamei vitrege si a surorilor, iar interdictia in urma careia nu mai poate lua legatura cu copilul este nefondata.
Chiar daca aparent, cu ocazia intrevederilor realizate pe internet copilul pare bine integrat in familia paratului din Elvetia, reclamanta apreciaza ca atitudinea copilului este cea a unui minor timorat, supus.
Privitor la acuzele nefondate asupra pericolului pe care il prezinta pentru copil, reclamanta arata ca nu exista in contra sa nicio plangere si nicio acuza care sa justifice aceste acuzatii.
Reclamanta invoca incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. 1, 5 Cod proc.civ., aratand ca nu exista nicio dispozitie legala in baza careia sa fie obligata sa se interneze pentru o prima expertiza psihiatrica medico-legala.
Reclamanta aduce critici la adresa expertizei medico-legale psihiatrice, in baza careia a fost diagnosticata cu boala psihotica, nu a avut nicio tentativa de suicid, nu se afla in evidenta niciunui serviciu psihiatric, nu urmeaza tratament si nici nu se prezinta in mod regulat la consultatii psihiatrice. Cele doua internari din cursul anului 2005 s-au facut cu forta, fiind privata de libertate.
Din cunostintele sale, paratul nu mai lucreaza la institutia L., dar totusi mai realizeaza venituri.
Nu exista nici un document care sa ateste ca este incapabila sa lucreze ca medic, iar reclamanta intreprinde demersuri pentru a se integra socio-profesional: in perioada 2008-2009 a urmat cursurile Facultatii de Litere, din 2010 a inceput studii post universitare in domeniul medical, este inregistrata la Fortele de munca si inscrisa pe site-uri cu locuri de munca.
Referitor la caracterul sau moral, reclamanta arata ca acesta poate fi dovedit prin cazierul fara pata, nu se hazardeaza in orice gen de relatii, iar pe cei doi barbati care au dat relatii despre ea, i-a intalnit in baza unor anunturi date la ziar.
Reclamanta invoca incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 25 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fara insa a detalia in ce anume, concret, consta incalcarea acestor dispozitii raportat la persoana sa.
In finalul declaratiei de recurs, reclamanta solicita conferirea statutului de persoana abuzata in drepturi si emotional, reconsiderarea plangerilor impotriva anchetelor sociale si refacerea raportului de expertiza medico-legala, de catre Comisia superioara de expertiza medico-legala.
Prin recursul declarat de parat, acesta a solicitat modificarea deciziei in parte, in sensul acordarii cheltuielilor de judecata in totalitate.
In motivarea recursului, paratul a aratat ca prin decizia pronuntata in apel, in urma respingerii apelului reclamantei, aceasta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, onorariul avocatial fiind redus la suma de 500 lei, apreciata de instanta ca rezonabila.
Reducerea cuantumului onorariului avocatial s-a dispus fara sa fi fost solicitata si fara a fi pusa in discutia partilor.
Recurentul apreciaza ca raportat la motivare, hotararea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, intrucat reprezentanta paratului s-a prezentat in instanta, a sustinut aparari fata de apelul reclamantei, astfel incat aratarea de catre instanta ca apararea a fost limitata la redactarea unei intampinari este incompleta si falsa, contradictorie si straina de natura pricinii.
Cenzurarea unui onorariu, fara a pune in discutie aspectele care au determinat reducerea, constituie o incalcare a dreptului la aparare, cauzatoare de prejudicii, partii reprezentate de avocat.
Onorariul a fost stabilit conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, care include timpul si volumul de munca solicitat pentru executarea mandatului primit, dificultatea cauzei, importanta intereselor in cauza, notorietatea, titlul, experienta si reputatia avocatului, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat.
In concret, munca avocatului a constat in legatura permanenta cu clientul aflat in strainatate, monitorizarea dosarului pentru a putea fi studiat, studierea dosarului la arhiva, redactarea intampinarii si prezentarea la dezbateri.
Prin reducerea onorariului se incalca dreptul recurentului de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala, si nu a generat procesul.
Prin hotararea pronuntata instanta nu a verificat proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza.
Potrivit Statutului profesiei de avocat, reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de catre decanul baroului, deciziile acestuia putand fi atacate la Consiliul baroului, iar apoi la Consiliul U.N.B.R.
Stabilirea onorariului de 500 lei este lipsita de orice fundament si demonstreaza o lipsa de apreciere in privinta calitatii si activitatii depuse de avocat, onorariul de 500 lei fiind apreciat ca un onorariu acordat din oficiu in cauzele de admitere a cererii de ajutor public judiciar.
In speta, instanta nu numai ca nu a pus in discutia partilor invocarea di oficiu a art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., dar nici nu a analizat toate aspectele legate de cauza, limitandu-se doar la o parte din activitatea avocatiala depusa in cauza.
Prin intampinarile formulate, reclamanta a aratat ca lasa la aprecierea instantei cuantumul onorariului paratului, iar paratul, a solicitat respingerea recursului a nefondat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Paratul a aratat ca reclamanta critica decizia doar sub aspectul netemeiniciei, prezentand argumente care exced obiectului cauzei deduse judecatii, solicitand respingerea recursului.
Examinand recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea urmeaza sa le respinga pentru urmatoarele considerente:
La termenul de judecata din 16.05.2012 instanta din oficiu a invocat exceptia inadmisibilitatii motivelor din recursul declarat de reclamanta, care privesc netemeinicia deciziei pronuntate in apel, precum si exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de parat, sub aspectul contestarii reducerii cuantumului cheltuielilor de judecata in apel.
l. Recursul reclamantei.
Singurele motive care pot fi circumscrise celor de nelegalitate potrivit cerintei art. 304 Cod proc.civ., sunt cele care privesc incalcarea disp. art. 2 alin. 3, art. 17, art. 34 din Legea nr. 272/2004, art. 129 alin. 1 si 5 Cod proc.civ., de catre instanta si incalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 25 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Toate celelalte motive privesc fie netemeinicia hotararii, fie vizeaza aspecte total straine de obiectul litigiului - reincredintarea minorei spre crestere si educare. Cea mai elocventa dovada o constituie solicitarile formulate la finalul declaratiei de recurs de catre reclamanta: conferirea statutului de persoana abuzata in drepturi si emotional, reconsiderarea plangerilor impotriva anchetelor sociale si refacerea raportului de expertiza medico-legala, de catre Comisia superioara de expertiza medico-legala.
Motivul referitor la incalcarea art. 2 alin. 3, art. 17, art. 34 din Legea nr. 272/2004 nu este intemeiat .
Din probatiunea administrata in fata primei instante - ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului - minora, incredintata in prezent spre crestere si educare paratului, locuieste impreuna cu tatal sau, si noua sa familie - actuala sotie si cele doua fiice ale aceesteia - in Elvetia, beneficiind de conditii optime de crestere si dezvoltare armonioasa.
Reclamanta, pe de alta parte, sufera de o boala psihica, nu lucreaza, nu realizeaza venituri proprii, fiind intretinuta de membrii familiei ei si locuieste intr-o locuinta care nu ofera conditii prielnice pentru dezvoltarea corespunzatoare a unui copil.
Art. 17 din Legea nr. 272/2004 reglementeaza dreptul copilului de a intretine relatii personale si contacte directe cu parintii care locuiesc in state diferite, or, in speta, aceasta prevedere nu este incidenta, intrucat, pe de o parte, obiectul litigiului il constituie reincredintarea copilului reclamantei, nu reglementarea legaturilor personale cu copilul, iar pe de alta parte, in Elvetia s-a pronuntat de catre judecatorul de pace Ordonanta din 30.07.2009, prin care reclamantei i s-a aplicat o interdictie de a se apropia de scoala unde invata minora A.G..
Art. 34 din Legea nr. 272/2004 nu este incident in cauza, intrucat priveste atributia serviciului public de asistenta sociala pentru depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai, ceea ce nu e cazul in speta.
Motivul vizand incalcarea art. 129 alin. 1 si 5 Cod proc.civ., este absolut nefondat in conditiile in care in fata instantei de apel reclamanta nu s-a prezentat, iar instanta a pus in discutie solicitarea formulata prin motivele de apel - aceea de efectuare a unei noi expertize medico-legale. In lipsa reclamantei si coroborat cu intregul continut al dosarului primei instante, din care rezulta ca pe de o parte, reclamanta refuza internarea, iar pe de alta parte, expertiza medico-legala nu poate fi efectuata decat prin internarea pacientului, in mod corect instanta de apel a respins cererea in probatiune.
Alte cereri in probatiune nu s-au formulat, iar teza finala a aliniatului 5 din art. 129 Cod proc.civ. - judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc - nu era incidenta in cauza, probatoriul administrat fiind suficient si concludent pentru solutionarea cauzei.
Motivul de recurs vizand incalcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva dispozitiilor internationale ratificate de Romania nu este, de asemenea, intemeiat, intrucat reclamanta s-a putut adresa instantei de judecata, a putut formula cereri in probatiune asupra carora instanta s-a pronuntat, in cauza s-au efectuat anchete sociale la domiciliile ambilor parinti, s-a intocmit un raport de expertiza medico-legala psihiatrica, s-au audiat martori, din tot parcursul derularii procedurii reiesind ca reclamanta a beneficiat de un proces echitabil in judecarea actiunii avand ca obiect reincredintarea minorei B.A.G..
De altfel, reclamanta nici nu a indicat concret motivele pentru care dreptul sau la un proces echitabil a fost ingradit.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantei va fi respins, ca nefundat pe aceste aspecte de nelegalitate si ca inadmisibil pe aspectele de netemeinicie si al cererilor noi formulate in recurs.
2. Recursul paratului.
Prin calea de atac promovata de parat, acesta critica masura dispusa de instanta de apel, de reducere a cuantumului onorariului avocatului ales din urmatoarele perspective:
- reducerea nu a fost solicitata de partea adversa;
- diminuarea nu a fost pusa in discutia partilor in privinta aspectelor care, in opinia instantei de apel, au determinat reducerea, constituind o incalcare a dreptului la aparare;
- in speta, reducerea nu era justificata raportat la faptul ca onorariul a fost stabilit conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, care include timpul si volumul de munca solicitat pentru executarea mandatului primit, dificultatea cauzei, importanta intereselor in cauza, notorietatea, titlul, experienta si reputatia avocatului, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat. Prin reducerea onorariului la suma de 500 lei, acesta este apreciat ca un onorariu acordat din oficiu in cauzele de admitere a cererii de ajutor public judiciar.
Se pune problema raportat la cele trei aspecte aratate, daca cenzurarea onorariului avocatial acordat de instanta de apel este o problema de legalitate sau de temeinicie, respectiv daca se incadreaza sau nu in motivele de recurs limitativ prevazute de art. 304 C. pr.civ., iar in cazul in care critica este una de legalitate, cheltuielile de judecata au fost sau nu corect stabilite de instanta de apel raportat la dispozitiile art. 274 alin. 3 C. pr.civ.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr.civ., " judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat".
Din dispozitia legala evocata reiese ca majorarea sau diminuarea onorariilor avocatilor, cu respectarea celorlalte cerinte, constituie un drept al judecatorului.
Aceasta sintagma, in opinia instantei, se interpreteaza in sensul ca judecatorul, in baza aprecierii proprii asupra cuantumului onorariului, raportat la valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, poate sa dispuna majorarea, sau dupa caz, diminuarea, fara ca aceasta sa fie, pe de o parte, solicitata de partea adversa, iar pe de alta parte, pusa in discutia contradictorie a partilor, iar odata dispusa majorarea sau diminuarea, motivat si cu respectarea conditiilor prev. de art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. (adica, nu discretionar), nu se poate invoca incalcarea dreptului la aparare.
Nu exista instituita o practica judiciara constanta si (cvasi)unanim respectata de parti, reprezentantii acestora si chiar instanta de judecata, in privinta momentului la care se depune dovada cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatial.
Este deopotriva agreata practica de a se depune chitanta ce atesta plata onorariului atat odata cu promovarea actiunii sau caii de atac, a intampinarii, a cererii reconventionale, de interventie, etc, adica la debutul fazei procesuale, precum si cea de depunere a chitantei la dosar la ultimul termen de judecata, odata cu formularea concluziilor asupra fondului cauzei, sau chiar - si aceasta in cele mai multe situatii, cum este si cea din speta - dupa terminarea pledoariei.
In aceasta din urma situatie, practicata cel mai frecvent, potrivit cutumei judiciare, pe de o parte, partea adversa nici nu ia la cunostinta, in cele mai multe situatii, cuantumul onorariului, iar, pe de alta parte, nici instanta nu mai are posibilitatea sa puna in discutie eventualitatea majorarii sau diminuarii onorariului, intrucat faza cercetarii judecatoresti este incheiata.
Insa, potrivit celor anterior aratate, raportat strict la textul legal care confera judecatorului dreptul de a reduce sau a majora cuantumul onorariului - art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. - cu respectarea conditiilor acestui text, curtea apreciaza ca majorarea sau diminuarea nu trebuie nici solicitata de partea adversa si nici pusa in discutia partilor. Dreptul la aparare nu este incalcat, intrucat dispozitia de majorare sau diminuare este conferita judecatorului, acesta apreciind in raport de criteriile legale: valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Dispozitiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ. au facut si obiectul controlului de constitutionalitate .
Prin Decizia nr. 184 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 29 martie 2006, s-a statuat ca dispozitiile art. 274 din Codul de procedura civila nu sunt contrare prevederilor art. 24, 44 si 136 din Constitutie.
De asemenea, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constitutionala a retinut ca prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.
Curtea Constitutionala a stabilit ca ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare isi pastreaza valabilitatea si cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., prin decizia nr. 492/08.06.2006, in sensul respingerii.
Reiese din cele statuate de Curtea Constitutionala ca diminuarea cuantumului onorariului avocatial, constituie o prerogativa a judecatorului, pe acre o exercita in momentul deliberarii asupra cheltuielilor de judecata.
Exercitarea acestei prerogative, nu incalca art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor omului, din perspectiva egalitatii armelor ca si garantie privitoare la desfasurarea procesului in mod echitabil.
Principiul egalitatii armelor priveste numai modul in care sunt tratate partile ca " adversare", nefiind aplicabil in raporturile dintre parti si tribunal. Or, prerogativa majorarii sau diminuarii cuantumului onorariului avocatial apartine , potrivit art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., instantei.
In sensul celor aratate este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.
In ce priveste cel de al treilea motiv, referitor la aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecata de catre instanta de apel, acesta nu se incadreaza in cele prev. de art. 304 pct. 5 sau 9 C.pr.civ., nefiind vorba de gresita aplicare a unor norme de drept procesual sau substantial, ci de o apreciere a probelor.
Se solicita instantei de recurs, prin cel de al treilea motiv, reevaluarea probelor, respectiv aprecierea asupra imprejurarii daca munca avocatului era suficienta, raportat la volumul si complexitatea dosarului si activitatea depusa in concret pentru a justifica onorariul incasat in cuantum de 5270 lei.
Or, o atare apreciere constituie un aspect de netemeinicie in raport de care, la termenul de judecata din 16.05.2012, curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului paratului.
Pentru aceste considerente, constatand ca motivele vizand faptul ca diminuarea onorariului avocatial nu a fost solicitata de reclamanta si ca aceasta nu a fost pusa in discutia partilor, sunt nefondate, iar motivul vizand faptul ca reducerea este nejustificata este inadmisibil, in baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul paratului va fi respins.
Cheltuielile de judecata solicitate si dovedite in recurs de catre parat sunt in cuantum de 5270 lei.
In baza art. 129 alin. 4 Cod proc.civ., la termenul de judecata din 16.05.2012 instanta a pus in discutia reprezentantei paratului imprejurarea daca acest cuantum se justifica raportat la complexitatea muncii indeplinite.
In temeiul art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., curtea va micsora acest onorariu la suma de 500 lei apreciind ca cea de 5270 lei este nepotrivit de mare fata de criteriul legal al complexitatii muncii indeplinite de avocat, astfel:
Asa cum rezulta din continutul recursului declarat de reclamanta si cum s-a aratat si in prezentele considerente, calea de atac promovata de parata, in cea mai mare parte, este inadmisibila, aspect care, reprezentanta paratului, cu pregatire juridica si experienta practica, a putut sa-l ia la cunostinta inca de la data la care motivele recursului au fost comunicate paratului - 24.04.2012.
De altfel, reprezentanta paratului a si invocat acest aspect, chiar la debutul intampinarii.
Prin urmare, apararea fata de recursul promovat de reclamanta se impunea a se rezuma la cele trei motive de nelegalitate analizate si in cadrul prezentelor considerente.
Reprezentanta paratului a aratat ca modul de manifestare al reclamantei in cursul sedintei de judecata contribuie la accentuarea gradului de dificultate a cauzei nu este intemeiata, insa, contactul cu oamenii, cu personalitati diferite, comportamente si moduri de manifestare diverse, constituie un specific al activitatii desfasurate de avocati, prin natura muncii lor. In plus, in cauza, reclamanta nu a fost prezenta in instanta nici la judecarea apelului si nici a recursului, astfel incat, temerea reprezentantei paratului in privinta unor dezbateri ample, solicitante si obositoare , extinse pe o durata de timp excesiva, s-a dovedit a fi nefondata.
Prin urmare, munca indeplinita de avocat in prezenta cauza a constituit-o redactarea propriului recurs, pentru care la termenul de judecata din 16.05.2012 reprezentanta paratului a aratat explicit ca nu solicita cheltuieli de judecata; redactarea intampinarii la recursul declarat de reclamanta, inadmisibil in cea mai mare parte, potrivit celor anterior aratate; prezenta in instanta la termenul de judecata din 16.05.2012 cand cauza s-a si judecat si depunerea la dosar a unor decizii de speta, pentru data de 23.05.2012, pentru cand a fost amanata pronuntarea.
Valoarea pricinii, ca si criteriu legal ce poate fi luat in considerare de judecator la aprecierea cuantumului onorariului nu poate fi incident in prezenta cauza, intrucat prezentul litigiu nu este unul patrimonial, evaluabil in bani.
Obiectul litigiului il constituie reincredintarea minorei B.A.G. in varsta de 10 ani, incredintata in prezent spre crestere si educare paratului, care, potrivit probelor administrate, ii ofera conditii optime pentru crestere si dezvoltare.
Interesul superior al unui copil nu poate fi supus unei evaluari, pentru a da eficienta sintagmei "valoarea pricinii", nu poate fi cuprins intr-o marja de evaluare, fiind mai presus de orice apreciere patrimoniala.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1, art. 274 alin. 1 si 3 Cod proc.civ.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Avocati
Plangere 278 Cpp Lg 51/1995 - Decizie nr. DP165/R/2008 din data de 31.03.2009Majorare remuneratiei curatorului special - Sentinta civila nr. 552 din data de 18.05.2016
Competenta de solutionare cerere de investire contract de asistenta juridica - Hotarare nr. 5145 din data de 11.06.2012
Reprezentarea partilor in judecata. - Decizie nr. 1799 din data de 25.10.2013
Cheltuieli de judecata. Onorariu de avocat. Posibilitatea micsorarii de catre instanta. - Decizie nr. 1612 din data de 31.10.2008
EXERCITARE FARA DREPT A UNEI PROFESII Art. 281 c.p. - Sentinta penala nr. 79 din data de 23.07.2009
Competenta de solutionare cerere de investire contract de asistenta juridica - Hotarare nr. 5145 din data de 11.06.2012
pact quota litis - Sentinta civila nr. 9413 din data de 30.11.2006
Reducerea onorariului de avocat. Respectarea criteriilor de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecata. - Sentinta civila nr. 731 din data de 02.02.2009
Nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiilor in situatia aplicarii unei singure sanctiuni pentru savarsirea a doua contraventii. Posibilitatea instantei de a micsora suma inclusa in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu avocatial. - Sentinta civila nr. 131 din data de 18.02.2009
Plangere in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului prev. de art. 278 ind. 1 Cod procedura penala - Sentinta penala nr. 195 din data de 19.04.2010
Cheltuieli de judecata. Onorariu de aparator - Decizie nr. 833 din data de 25.09.2012
Litigiu comercial. Competenta teritoriala alternativa. Reducerea onorariului de avocat. Conditii - Decizie nr. 26 din data de 25.01.2011
Litigiu comercial. Reziliere contract de inchiriere. Reducerea onorariului de avocat. Conditii - Decizie nr. 207 din data de 15.12.2009
Cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat. Onorariu de succes al avocatului. - Sentinta civila nr. 336 din data de 12.01.2012
La data de 04.11.2011, a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti plangerea formulata de SC N.C.S.SRL impotriva Deciziei Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor nr.22160/5319/C3 din 24.10.2011. - Decizie nr. 2682 din data de 02.12.2011
Actiune vizand obligarea baroului la primirea in profesia de avocat cu scutire de examen. Lipsa dovezii de exercitare a profesiei de consilier juridic cel putin 10 ani. Inadmisibilitate - Sentinta civila nr. 57 din data de 20.02.2012
Actiune in anularea deciziei baroului, de respingere a cererii de primire in profesia de avocat fara examen. Lipsa dovezii modului de desfasurare a probei de verificare a cunostintelor. Consecinte - Sentinta civila nr. 56 din data de 20.02.2012
Actiune avand ca obiect obligarea baroului la inscrierea in tabloul avocatilor, in baza unei decizii de primire in profesia de avocat cu scutire de examen emise de barou, iar nu de consiliul baroului. Consecinte - Decizie nr. 658 din data de 12.09.2011
Actiune in anulare delegatii avocati, cu despagubiri. Inadmisibilitatea actiunii - Decizie nr. 367/CA din data de 10.07.2008