Actiune in anulare delegatii avocati, cu despagubiri. Inadmisibilitatea actiunii

Actiune in anulare delegatii avocati, cu despagubiri. Inadmisibilitatea actiunii
Delegatiile de asistenta juridica ale aparatorilor din oficiu ai inculpatilor, emise de barou, nu se constituie ca acte administrative, in sensul dat acestui termen de art. 2 alin. 1 lit. b) si c) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 367/CA din 10 iulie 2008
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr. 2477/99 din 14 mai 2007, reclamantul L.G. a chemat in judecata Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Baroul Iasi si pe avocatii M.I. si O.V., pentru faptul ca nu i s-a dat un raspuns corespunzator la petitia ce a fost inregistrata la Baroul Iasi sub nr. 33 din 13 martie 2007, solicitand totodata anularea delegatiilor emise intr-un numar de 19 cauze, precum si plata de despagubiri in suma de 8.000.000.000 lei vechi.
Prin sentinta civila nr. 545/CA din 11 aprilie 2008, Tribunalul Iasi, admitand exceptia inadmisibilitatii actiunii, pusa in discutia contradictorie a partilor, din oficiu, de catre instanta de judecata, a respins actiunea formulata de reclamantul L.G. in contradictoriu cu paratii M.I., O.V., Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si Baroul Iasi ca inadmisibila.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca delegatiile de asistenta juridica ale aparatorilor din oficiu, emise de Baroul Iasi, nu constituie acte administrative, in sensul dat acestui termen de art. 2 alin. 1 lit. b) si c) din Legea nr. 554/2004, astfel ca ele nu pot face obiectul controlului de legalitate in procedura contenciosului administrativ si ca, raportat la prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 1 din Codul de procedura civila, trebuie retinut caracterul inadmisibil al actiunii in contencios administrativ.
Curtea a respins recursurile introduse de reclamant impotriva incheierilor de sedinta din data de 18 ianuarie 2008 si respectiv din data de 8 februarie 2008 ca nefondate intrucat, pe de o parte, conform art. 282 alin. 2, coroborat cu art. 316 C.pr.civ., impotriva incheierilor premergatoare nu se putea face recurs decat odata cu fondul, iar pe de alta parte pentru ca prin hotararile atacate judecatorul fondului nu a luat nici o masura privitoare sau in legatura cu fondul cauzei.
De altfel, art. 129 C.pr.civ., obliga judecatorul sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru stabilirea faptelor si aplicarea corecta a legii, el fiind in drept sa ceara partilor sa-si faca cunoscut punctul de vedere privitor la pricina dedusa judecatii si sa puna in dezbatere orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare; chestiunea naturii juridice a actelor a caror anulare s-a solicitat prin actiune fiind una dintre acestea.
Prin punerea in discutie a acestei chestiuni, de care depindea solutia ce urma sa fie data in cauza, judecatorul fondului nu a influentat partile, nu s-a antepronuntat si nici nu a privat pe vreuna din parti de dreptul de a-si face cunoscut punctul de vedere, respectandu-se principiul contradictorialitatii dezbaterilor si dreptul la aparare, motiv pentru care, prin incheierea din 08 februarie 2008, s-a si amanat judecata pricinii, tocmai pentru a se da posibilitatea aparatorului reclamantului sa puna concluzii cu privire la exceptia ridicata din oficiu de catre instanta.
Ca atare, constatand ca judecatorul fondului a actionat in limita competentelor sale si in exercitarea rolului sau activ, ca prin incheierile premergatoare atacate nu s-au dispus masuri concrete, ce tind spre dezlegarea pricinii, si ca cererile de recurs au fost introduse cu incalcarea dispozitiilor procedurale, Curtea, in temeiul art. 312 C.pr.civ., a respins ca nefondate cererile de recurs formulate de reclamantul L.G. impotriva incheierilor de sedinta din 18 ianuarie 2008 si din 08 februarie 2008, hotarari pe care le-a mentinut.
In ceea ce priveste recursul introdus impotriva sentintei civile nr. 545/CA din 11 aprilie 2008, Curtea constata ca simpla mentiune ca "recursul este intemeiat si motivat conform art. 304 alin. 3 C.pr.civ." nu satisface exigentele art. 3021 C.pr.civ., care obliga persoana ce face o cerere de recurs sa arate, sub sanctiunea nulitatii, "motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor".
Curtea nu poate lua in considerare trimiterea pe care recurentul o face la art.304 pct. 3 C.pr.civ., atata timp cat el insusi si-a formulat si sustinut actul de sesizare ca fiind o actiune de contencios administrativ, urmandu-se procedura prevazuta de Legea nr. 554/2004, cat prin memorii succesive reclamantul a precizat ca se considera vatamat in drepturile sale prin nesolutionarea petitiilor adresate paratilor si cat, pe parcursul judecatii in fata instantei de fond, nu s-a ridicat si nu s-a solutionat vreo exceptie de necompetenta, care sa justifice cererea de control judiciar pe acest temei.
Intrucat, in principiu, unele dintre actele si faptele paratilor ar putea face obiectul controlului judiciar, in procedura contenciosului administrativ, tribunalul, ca prima instanta in materia contenciosului administrativ, era in drept sa verifice daca actele atacate se incadrau sau nu in categoria celor prevazute de Legea nr. 554/2004 si sa decida in consecinta, instanta fiind tinuta de limitele investirii sale si neavand obligatia sa stabileasca sau sa se dezinvesteasca in favoarea altei instante, in legatura cu alegatiile reclamantului, care sustine ca avocatii desemnati din oficiu sa-l reprezinte, in numeroasele cauze in care este implicat, ar lucra in contra intereselor sale, atata timp cat acestia nu au fost chemati in judecata, iar cererea formulata nu intruneste conditiile elementare prevazute de art. 112 C.pr.civ.