Cheltuieli de judecata. Onorariu de aparator

Potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, cheltuielile de judecata trebuie sa fie necesare si efectuate real, in limita unui cuantum rezonabil      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targoviste la data de 19.10.2011, sub nr. 10621/315/2011, reclamanta A.P. Targoviste, a solicitat, in contradictoriu cu paratul N.P., obligarea acestuia la plata sumei de 3026,84 lei, din care 1847,27 lei, reprezentand cheltuieli de intretinere si 1179,57 lei, reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei ianuarie 2010-august 2011, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea in fapt a cererii, s-a aratat ca paratul este proprietarul apartamentului situat in municipiul Targoviste, ca a beneficiat de serviciile contractate de asociatie, avand obligatia de a achita lunar, intr-un termen de 30 de zile, sumele datorate, insa s-a sustras acestor obligatii, prejudiciind astfel asociatia de sume importante, percepute cu majorari de intarziere catre furnizori si ca au fost calculate penalitati in cuantum de 0,2/zi intarziere, incercandu-se, in prealabil, solutionarea amiabila a cauzei.
     Prin sentinta civila nr. 2283/18.04.2012, Judecatoria Targoviste a admis in parte cererea, a obligat paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 3026,84 lei, din care 1847,27 lei - cheltuieli intretinere si 1179,57 - penalitati de intarziere, aferente perioadei ianuarie 2010-august 2011, plata urmand a se face esalonat in transe lunare a cate 150 lei, a admis in parte cererea reclamantei de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata si l-a obligat pe acesta din urma, in favoarea reclamantei, la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond, din analiza actelor si materialului probatoriu existent la dosarul cauzei si prin prisma dispozitiilor Legii nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, cu modificarile si completarile ulterioare, a retinut ca paratul locuieste in apartamentul situat in municipiul Targoviste, impreuna cu fiul sau, N.V., in varsta de 37 de ani, ca, potrivit actelor medicale si anchetei sociale existente la dosar, acesta a fost diagnosticat cu retard mintal moderat, ca atat paratul, cat si fiul sau sunt persoane aflate in situatia de nevoi sociale, ca paratul este imobilizat la pat si ca beneficiaza de o pensie lunara de 965 lei.
     Instanta de fond a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari, dispozitiile art. 47 din acelasi act normativ stabilind natura cheltuielilor asociatiei de proprietari.
     De asemenea, prima instanta a retinut ca dispozitiile art. 48 din actul normativ sus invocat prevad ca stabilirea si repartizarea sumei care priveste proprietatea comuna ce revine fiecarui proprietar din cadrul condominiului se fac proportional cu cota parte indiviza din proprietatea comuna, insa art. 49 din legea susmentionata lasa la latitudinea asociatiei de proprietari sistemul propriu de penalizari pentru orice suma cu titlul de restanta.
     Instanta de fond a retinut si dispozitiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, potrivit carora asociatia de proprietari are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
     Avand in vedere situatia sociala, veniturile si starea de sanatate atat a paratului, cat si a fiului sau, instanta de fond a apreciat ca plata esalonata a datoriei restante, reprezentand cheltuieli de intretinere aferente perioadei ianuarie 2010-august 2011, sa se realizeze in transe lunare de cate 150 lei.
     Cu privire la cererea reclamantei, prin aparator, de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu de aparator in cuantum de 800 lei, achitat prin chitanta din data de 13.03.2012, s-a apreciat de catre prima instanta ca respectivul onorariu este disproportionat in raport de obiectul pricinii si de munca depusa de aparator si, nu in ultimul rand, reclamanta, inainte de a demara procedura de judecata, avea toate elementele si cunostintele despre situatia sociala, veniturile si starea de sanatate atat a paratului, cat si a fiului sau, astfel incat reclamanta nu a fost impiedicata sa efectueze demersurile necesare pentru esalonarea platii datoriei paratului, motive pentru care s-a considerat ca suma de 400 lei este adecvata in raport cu obiectul pricinii, cu activitatea depusa de aparatorul ales in dosar si prezenta la termenele de judecata.
     Impotriva sentintei civile a instantei de fond a declarat recurs, in termen legal, reclamanta A.P. Targoviste, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie doar sub aspectul acordarii cheltuielilor de judecata.
     In dezvoltarea singurului motiv de recurs invocat de reclamanta recurenta,   s-a sustinut ca desi a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei, reprezentand onorariu de avocat dovedit cu chitanta existenta la dosar, instanta de fond a dispus obligarea acestuia doar la plata sumei de 400 lei, nejustificand motivul pentru care nu i-a acordat intreaga suma solicitata.
     In continuare, recurenta reclamanta a invocat dispozitiile art. 30 din Legea nr. 51/1995 si art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat, criticand faptul ca nu se justifica micsorarea onorariului la jumatate, intrucat s-a prezentat aproape la toate termenele de judecata acordate, cu exceptia unuia singur la care nu s-a putut prezenta din motive medicale, asigurandu-si, totusi, substituirea.
     De asemenea, s-a apreciat nejustificata micsorarea cheltuielilor de judecata si din privinta faptului ca acestea au fost dovedite in cauza, raportate la munca depusa de avocat, la termenele de judecata la care acesta s-a prezentat si la actele necesare cauzei, instanta de fond nefiind indreptatita sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat prin negociere cu clientul sau, intrucat contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat direct sau indirect de niciun organ al statului.
     S-a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, in sensul obligarii paratului la plata sumei de 800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata; nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in aceasta faza a procesului.
     Desi legal citat, intimatul parat N.P. nu s-a prezentat in instanta si nici nu a formulat intampinare in cauza.
     Analizand motivul invocat in cererea de recurs, solutia instantei de fond, probele administrate in cauza, precum si in raport de dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
     Cheltuielile de judecata pornesc de la principiul independentei procesuale a fiecarei parti in procesul civil. Totodata, cheltuielile de judecata au caracter de sanctiune procedurala, iar ca fundament raspunderea civila delictuala si culpa procesuala a partii care a cazut in pretentii. Prin obligarea la plata acestora trebuie sa se realizeze acoperirea integrala a prejudiciului cauzat partii care a castigat procesul.
     Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, alineatul (3) al aceluiasi articol prevazand ca judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
     Din inscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese ca au fost efectuate de catre reclamanta cheltuieli de judecata in valoare de 800 lei, reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei nr. 000000522 din 13.03.2012 (aflata la fila 50 a dosarului de fond). Cu toate acestea, respectivele cheltuieli trebuie acordate numai in masura in care apar justificate in raport de solutia pronuntata, de obiectul si complexitatea cauzei.
     Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/07 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 127 alin. (1) din Hotararea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul procesual al clientului sau, iar la alineatele (2) si (3) ale art. 127 din statut se prevede ca onorariile vor fi stabilite in raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocatului depinzand de fiecare dintre urmatoarele elemente: timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau a activitatii cerute de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau alti specialisti, impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului si constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.
     In aprecierea de catre instanta a justificarii onorariului de avocat solicitat de parte, trebuie avut in vedere faptul ca scopul exercitarii dreptului la aparare prin angajarea unui aparator este acela de a se valorifica pretentiile alegate de parte, iar nu impovararea partii cazute in pretentii.
     De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauzele Costin contra Romaniei si Johana Huber contra Romaniei, a statuat, in privinta cheltuielilor de judecata, ca acestea trebuie sa fie necesare si efectuate real, in limita unui cuantum rezonabil.
     Tribunalul constata ca, in cauza de fata, instanta de fond, in mod corect, a micsorat onorariul de avocat, in raport de obiectul pricinii, care nu a fost de o complexitate ridicata, privind acordarea unor cheltuieli de intretinere si penalitatile de intarziere aferente acestora, dar si de munca depusa de aparatorul ales.
     In aceeasi masura, tribunalul apreciaza, fara a contesta activitatea aparatorului ales al reclamantei, ca munca acestuia a constat, in concret, in redactarea cererii de chemare in judecata aflata la filele 4 si 5 din dosarul de fond, atasarea de inscrisuri in sustinerea motivelor invocate in cuprinsul acesteia, prezenta la trei termene de judecata din cinci acordate de instanta si depunerea angajamentului de plata incheiat intre reclamanta si parat. Totodata, aparatorul reclamantei face parte din Baroul Dambovita, iar sediului cabinetului de avocat este in Targoviste, astfel incat deplasarea sa la instanta de judecata nu a impus efectuarea unor cheltuieli suplimentare.
     Mai mult decat atat, contrar sustinerilor recurentei reclamante din cererea de recurs, in sensul ca aparatorul sau ales s-a prezentat termen de termen, cu exceptia unuia singur din data de 18.04.2012, cand nu s-a putut prezenta din motive medicale, tribunalul constata ca acesta nu s-a prezentat nici la termenul de judecata din data de 11.01.2012 (incheierea de la fila 33 dosar fond), astfel incat s-a amanat cauza, fata de lipsa partilor, la o data ulterioara.
     In aceste conditii, raportat la munca efectiva desfasurata de aparator si la obiectul cauzei, tribunalul considera ca onorariul solicitat a fi suportat de parat in cuantum de 800 lei este disproportionat de ridicat, cum in mod corect a retinut prima instanta si a redus cuantumul acestuia la suma de 400 lei, pe care o apreciaza corespunzatoare criteriilor de analizare expuse.
     Nu este intemeiata critica recurentei reclamante in sensul ca instanta de fond nu justifica motivul pentru care nu l-a obligat pe parat la plata intregii sume reprezentand cheltuieli de judecata, intrucat prima instanta si-a motivat in finalul hotararii solutia reducerii cuantumului onorariului de avocat la suma de 400 lei, solutie care este pe deplin justificata.
     Totodata, nu este fondata nici critica privitoare la faptul ca instanta de judecata nu este indreptatita sa reduca prin apreciere cuantumul onorariului stabilit de avocat prin negociere cu clientul sau, deoarece, fata de dispozitiile legale expuse, instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.
     De asemenea, recurenta reclamanta se afla in eroare cand invoca dispozitiile art. 274 alin. (2) Cod procedura civila, sustinand ca a facut dovada cheltuielilor de judecata la plata carora trebuie obligat paratul, intrucat, in cauza, nu se contesta dovedirea acestor cheltuieli de judecata, ci reducerea lor la jumatate, ceea ce insa omite recurenta reclamanta sunt prevederile alineatului (3) al aceluiasi articol care ii confera judecatorului dreptul de a mari sau micsora onorariul de avocat.
     Prin reducerea onorariului platit de reclamanta aparatorului ales nu se incalca prevederile Legii nr. 51/1995 sau a Statutului profesiei de avocat, intrucat contractul de asistenta juridica isi produce pe deplin efectele intre partile contractante, instanta de judecata doar apreciind ca efectele acestui contract nu trebuie sa se repercuteze in totalitate asupra paratului, care este o terta persoana, iar prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca impovararea partii cazute in pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de a se valorifica pretentiile alegate, mai ales ca situatia financiara, situatia familiala si starea de sanatate ale paratului sunt precare.
     In aceste conditii, raportat la munca efectiva, dovedita ca fiind desfasurata personal de aparatorul reclamantei, la cuantumul pretentiilor, in mod judicios a apreciat instanta de fond ca numai suma de 400 lei poate fi considerata ca fiind o cheltuiala rezonabila.
     Fata de cele ce preced, tribunalul, in temeiul dispozitiilor art. 312 (1) Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat si va mentine hotararea atacata. (Decizia nr. 833 din 25 septembrie 2012)