Limitele in care se face reconstituirea proprietatii private

Limitele in care se face reconstituirea proprietatii private. In operatiunea de punere in aplicare  a Legii fondului funciar nr.18/1991, majoritatea comisiilor de fond funciar, interpretand eronat dispozitiile acesteia, au reconstituit/constituit dreptul de proprietate privata absolutizand mentiunile din registrele de evidenta agricola, in sensul atribuirii suprafetelor in limitele inscrise in aceste registre, pierzand din vedere un aspect esential, acela ca declararea terenurilor in aceste sisteme de evidenta s-a facut constant, pe durata a multor decenii, fara masuratori de precizie, prin simpla aproximare a celor interesati sa figureze in posesia/proprietatea imobilelor.
Prin cererea de chemare in judecata a paratelor Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Dambovita si Comisia Locala de Fond Funciar Gaesti, inregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti sub nr. 1953/232/7.06.2013, reclamantul B.A. a solicitat sa se constate ca autoarea sa, B. I., a dobandit dreptul de proprietate pentru suprafata de 467 m.p. teren arabil intravilan situat pe raza orasului Gaesti, judetul Dambovita, in Tarlaua 9, Parcela 72/12, reprezentand diferenta dintre suprafata de 1.467 m.p. teren identificat in planul de amplasament si delimitare a imobilului si suprafata de 1.000 m.p. teren reconstituita defunctei sale autoare B.I. cu titlul de proprietate nr. 130198/10.06.2003, prin efectul legii, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu art. 8 din Decretul - Lege nr.42/1990.
Motivand cererea, reclamantul a aratat ca autoarea sa B.I. a fost proprietara gospodariei situate in Gaesti, str. Petre Vanescu nr. 32, judetul Dambovita, compusa din suprafata de 1.467 m.p. teren si un imobil constructii amplasat pe acest teren.
La data de 19.05.1999 a decedat B.I., iar mostenitor al acesteia este el, reclamantul, in calitate de mostenitor testamentar potrivit testamentului autentificat sub nr. 848/30.04.1999 de catre BNP Georgeta Dinca si a sesizarii pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 2834/17.01.2012 emisa de catre Primaria orasului Gaesti.
A mai aratat ca gospodaria autoarei lui reprezinta curtea si gradina, fiind imprejmuita pe toate laturile, stapanind continuu si netulburat intreaga suprafata de teren, iar suprafata de 467 m.p. teren nu a fost atribuita altor persoane.
Avand in vedere faptul ca pe aceasta suprafata de teren se afla gospodaria autoarei sale, compusa din imobilul constructii, fiind achitate impozitele aferente, iar pentru acest teren nu s-a eliberat titlu de proprietate altei persoane, invoca art.23 alin. 1 si 4 din Legea nr. 18/1991 si solicita admiterea cererii si sa se constate ca autoarea sa Bojin Ioana este proprietara suprafetei de 467 m.p. teren arabil intravilan prin efectul legii.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, coroborat cu art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990.
S-a solicitat probele cu inscrisuri,  martori, expertiza topo de specialitate.
Anexat cererii de chemare in judecata s-au depus, in copie, urmatoarele inscrisuri: certificat de deces B.I., adresa nr. 1385/23.04.2013 emisa de BNP Dinca Georgeta, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, plan de amplasament si delimitare a imobilului, titlul de proprietate nr. 130198/10.06.2003 eliberat de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dambovita, adeverinta nr. 6187/21.05.2013 eliberata de Primaria Gaesti, testament autentificat sub nr. 848/30.04.1999 de BNP Dinca Georgeta, Gaesti, CI reclamant.
Paratele nu au formulat intampinare.
Sub aspectul probatoriului, au fost incuviintate reclamantului probele cu inscrisuri si 2 martori. Paratele nu au solicitat probe.
Prin sentinta civila nr. 2714/ 11 decembrie 2013 s-a respins ca neintemeiata actiunea.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin titlul de proprietate nr. 130198/232/2003 eliberat de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dambovita, s-a reconstituit numitei B.I. dreptul de proprietate pentru suprafata de 1000 mp, teren arabil extravilan situat pe raza orasului Gaesti.
Potrivit certificatului de calitate de legatar nr. 180/26.11.2013 eliberat de BNP Georgeta Dinca, Gaesti, reclamantul are calitatea de legatar universal al defunctei Bojin Ioana, in aceasta calitate revenindu-i intreaga masa succesorala ramasa la decesul acesteia, survenit la data de 19.05.1999.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza, coroborate cu mentiunile din adeverinta nr. 8238/01.07.2013 eliberata de Primaria Gaesti (f 20), instanta a retinut ca pe terenul de 1000 mp reconstituit defunctei B.I., este edificata o casa data in folosinta in anul 1984.
Pentru a stabili incidenta art. 23 din Legea nr. 18/1991 in ceea ce priveste suprafata de 467 mp care nu este inclusa in suprafata reconstituita defunctei,  s-a apreciat ca este necesara determinarea suprafetei ocupata de gospodaria numitei B. I., anterior anului 1990, insa reclamantul insa nu a prezentat nicio proba in acest sens, cei doi martori audiati facand vorbire despre situatia constatata de ei dupa anul 1994 si respectiv dupa anul 1998.
In plus, judecatoria a mai retinut din titlul de proprietate ca terenul de 1000 mp se invecineaza la N cu teren aflat in administrarea primariei, iar parata Comisia locala de fond funciar Gaesti se opune admiterii prezentei actiuni.
Fata de acestea, s-a considerat ca in cauza nu s-a facut dovada ca la data intrarii in vigoare al Decretului lege nr. 42/1990, terenul aferent gospodariei defunctei B.I. avea o suprafata mai mare de 1000 mp, pentru a face aplicatia art. 8 din acest act normativ, coroborat cu art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, cu motivarea ca instanta de fond in mod eronat a apreciat ca nu exista probe din care rezulta faptul ca suprafata de 467 mp teren face parte din gospodaria autoarei sale Bojin Ioana, anterior anului 1990 deoarece, asa cum rezulta din adeverinta nr. 6187/21.05.2013 emisa de catre Primaria Gaesti gospodaria autoarei sale a fost edificata in anul 1984.
Acest aspect se coroboreaza, in opinia apelantului, cu planul de amplasament si delimitare a imobilului depus la dosarul cauzei din care rezulta faptul ca suprafata ocupata de catre gospodarie este de 1467 mp, imprejurare care se coroboreaza cu depozitiile martorilor audiati in cauza ( vecini cu imobilul in litigiu.).
S-a sustinut ca este adevarat ca martorii audiati in cauza au precizat aspecte din anii 1994 si 1998, cand ei au devenit proprietari pe terenul invecinat cu gospodaria autoarei sale, dar tot aceeasi martori au precizat si faptul ca acea gospodarie este edificata anterior anului 1990, ca este imprejmuita pe toate laturile, ca nu au fost modificari ale liniei de hotar, gardul imprejmuitor fiind foarte vechi si ca nu au existat neintelegeri cu vecinii in ceea ce priveste linia de hotar ( chiar martorii fiind vecini).
Apelantul a invederat ca aceste aspecte se coroboreaza si cu adresa nr. 1859/17.02.2014 din care rezulta ca gospodaria autoarei sale a fost edificata anterior aparitiei Decretului lege nr. 42/1990 si a Legii nr. 18/1991 iar conform masuratorilor cadastrale suprafata aferenta gospodariei este de 1476 mp.
S-a subliniat ca instanta de fond in mod eronat a apreciat ca terenul in litigiu se invecineaza la N cu TAP deoarece, asa cum rezulta din adresa nr. 1859/17.02.2014 terenul se invecineaza la N cu Bizoi Gheorghita si Pana Petre, iar unul dintre martori este autorul defunctei Bizoi.
Se solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei atacate, in sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulata.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 480 alin.2 Cod procedura civila.
S-au solicitat probele cu inscrisuri si doi martori, in persoanele numitilor Ganciu Stana si Naiden Petre.
Intimata Comisia Locala de Fond Funciar a formulat intampinare in sensul respingerii apelului si mentinerii hotararii pronuntate de instanta de fond, pe considerentul ca in mod corect prima instanta a retinut ca pentru a putea aplica dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, in ceea ce priveste suprafata de 467 m.p. care nu este inclusa in suprafata reconstituita defunctei " este necesar sa avem in vedere suprafata ocupata de gospodaria defunctei B.I., anterior anului 1990".
S-a mentionat ca din depozitiile martorilor audiati in cauza a rezultat ca acestia au facut referire la situatia constatata de ei dupa anul 1994, respectiv dupa anul 1998, iar simpla posesie a terenului nu este o conditie expresa impusa de textul de lege in vederea constituirii dreptului de proprietate.             
         Intimata considera, de asemenea, ca instanta nu este competenta atunci cand stabileste amplasamentul suprafetei ce urmeaza a se constitui, incalcandu-se astfel dispozitiile imperative ale Deciziei nr.l /l997 a Sectiilor Unite a inaltei Curti De Casatie si Justitie care retine in sarcina comisiilor locale acest atribut si nu al instantei de judecata.
In calea de atac, in conformitate cu prevederile art.479 alin.2 Cod procedura civila, s-a incuviintat suplimentarea probelor cu martori, fiind audiati N.P. si G.S. (filele 28-29), au fost solicitate relatii comisiei locale de fond funciar in sensul de a preciza daca la atribuirea suprafetei de teren in litigiu s-a avut in vedere imprejmuirea imobilului, respectiv daca  a existat imprejmuire si daca aceasta a fost totala sau partiala.
Totodata, s-a solicitat apelantului, prin aparator, partea descriptiva a planului de amplasament si delimitare a terenului, depus la instanta de fond la fila 7, intocmit de catre persoana fizica autorizata Lucian M. Buibar precum si punctul de vedere al intimatei comisia locala sub aspectul modului de delimitare a suprafetei in litigiu din perspectiva acestui plan de situatie, pe care intimata l-a confirmat prin inscrisul de la fila 22 din dosarul de apel.
Examinand hotararea atacata prin prisma probelor administrate atat la judecata fondului cat si in calea de atac, a criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile in materie, tribunalul apreciind apelul ca fiind fondat, prin decizia civila nr.240/26.06.2014, pronuntata in dosarul 1953/232/2013, l-a admis, a schimbat in tot sentinta atacata, constatand ca autoarea reclamantului, B.I., a dobandit dreptul de proprietate prin efectul legii, asupra terenului in suprafata de 467 m.p. situat pe raza orasului Gaiesti, judetul Dambovita, delimitat la N de nr.cadastral 70806 pe 10,10 m.l. si de nr.cadastral 39 pe 15,77 m.l., la E de nr.cadastral 1784 pe 55,75 m.l. la S de str.Petre Banescu pe 25,61 m.l. si la V de Costea Petre pe 57,92 m l, imobil ce face corp comun cu S de 1000 m.p. inscrisa in Titlul de Proprietate nr.130198/10.06.2003 la categoria de folosinta arabil extravilan.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut  urmatoarle:
Din depozitiile martorilor N.P. si G.S.  rezulta ca bunicii apelantului, BP. Si B.I., au primit in perioada cooperativizarii, de la CAP Gaesti 15 ari teren in folosinta pe care l-au imprejmuit si pe care au edificat o locuinta, fara a avea vreun litigiu privitor la limitele de demarcatie ale acestuia.
Pe de alta parte, potrivit adeverintei nr.8238/1.07.2013 emisa de Primaria Orasului Gaesti(fila 20 dosar fond), B.I. a figurat inscrisa pana la data decesului, in registrul agricol cu imobilele casa, in suprafata de 36 mp, data in folosinta in anul 1884 si teren intravilan de 0,10 ha, la adresa din str. Banescu Petre nr.32.
Astfel cum reiese din planul de amplasament si delimitare  a terenului intocmit la 8.03.2013 de catre persoana fizica autorizata Lucian M. Buibar, confirmat de catre intimata Comisia Locala de Fond Funciar Gaesti, suprafata de 1000 mp teren reconstituita autoarei apelantului prin Titlul de proprietate nr. 130198/10.06.2003, in extravilanul orasului Gaesti, in T 9, P 72/12 si care prin HCL nr.60/25.10.2000 a devenit arabil intravilan(adresa 6187/21.05.2013-fila 9 dosar fond) masoara in realitate 1467 mp.
Tribunalul mai are in vedere ca in operatiunea de punere in aplicare  a Legii fondului funciar nr.18/1991, majoritatea comisiilor de fond funciar, interpretand eronat dispozitiile acesteia, au reconstituit/constituit dreptul de proprietate privata absolutizand mentiunile din registrele de evidenta agricola, in sensul atribuirii suprafetelor in limitele inscrise in aceste registre, pierzand din vedere un aspect esential, acela ca declararea terenurilor in aceste sisteme de evidenta s-a facut constant, pe durata a multor decenii, fara masuratori de precizie, prin simpla aproximare a celor interesati sa figureze in posesia/proprietatea imobilelor.
Asa se explica imprejurarea ca in conditiile in care in fapt suprafetele de terenuri cuvenite celor indreptatiti erau mai mici sau, dupa caz, mai mari decat cele evidentiate in registrele agricole, in titlurile de proprietate au fost inscrise intinderile reflectate de aceste scripte.
De altfel, art.6 alin.12  din Legea nr.1/2000 data in completarea Legii nr.18/1991 a prevazut in mod expres : " Consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate."
Se constata ca si autoarea apelantului se afla in aceasta ipoteza in care desi era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei, in intinderea sa reala de 1467 mp, pentru a crea aparenta deplinei concordante intre registrul agricol si recunoasterea proprietatii private, comisiile de fond funciar au inscris in titlul de proprietate doar 1000 mp, cu toate ca nu exista nicio proba care sa infirme dreptul autoarei B.I. la intreaga suprafata astfel cum a fost delimitata prin imprejmuire inca de la atribuire si pana in prezent.
Relativ la sustinerea intimatei conform careia instanta de judecata nu are competenta de a stabili amplasamentul terenului, se retine ca interpretarea sistematica a normelor in scrise in art.23 si urmatoarele din Legea nr.18/1991 privitoare la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile intravilane, este in sensul ca atribuirea acestora este obligatorie pe vechile amplasamente, cu exceptiile expres prevazute de aceleasi texte, speta dedusa judecatii neincadrandu-se intr-o ipoteza de exceptie.
Pornind de la premisa conform careia temeiul juridic al reconstituirii proprietatii private in favoarea autoarei apelantului  a fost reprezentat de art.23 din Legea nr.18/1991 potrivit carora sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii si avand in vedere ca apelantul, in calitate de legatar universal, are dreptul la  imobilul in litigiu in intregul sau, respectiv 1467 mp in loc de 1000 mp, detinuta in posesie de catre autoarea testamentara, fiind astfel exclusa calea realizarii dreptului, tribunalul concluzionand ca actiune in constatarea dreptului de proprietate pentru diferenta de 467 mp este intemeiata corespunzator prevederilor art.23 din Legea nr.18/1991 in interpretarea data prin dispozitiile art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000, considerent pentru care in conformitate cu norma inscrisa in art.480 alin.2 Cod procedura civila, s-a admis apelul si a fost schimbata in tot hotararea atacata in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.