ACTIUNE IN REVENDICARE FORMULATA PE CALEA DREPTULUI COMUN. INTERPETAREA DECIZIEI 33/2008 A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE PRONUNTATA IN RECURS IN INTERESUL LEGII

DREPT CIVIL

ACTIUNE IN REVENDICARE FORMULATA PE CALEA DREPTULUI COMUN. INTERPETAREA DECIZIEI 33/2008 A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE PRONUNTATA IN RECURS IN INTERESUL LEGII

Decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie vizeaza protectia dreptului de proprietate al unor terte persoane si nu a Statului Roman, in conditiile in care acesta este cel care a preluat abuziv imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 Decizia civila nr. 3894/26 iunie 2013 a Curtii de Apel Oradea
(dosar civil nr. 8579/271/2011)

Ca urmare a Deciziei civile nr. 300/A/2012 pronuntata de Tribunalul Bihor prin care s-a admis apelul declarat de  apelantul M.F.V.G., in contradictoriu cu intimatii STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA, a fost anulata sentinta civila nr. 7214/11.05.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea.
Prin decizia civila nr. 31/A din 29 ianuarie 2013 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 8579/271/2011,  evocand fondul  tribunalul a respins cererea formulata de  reclamantul M.F.V.G., in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA.
Fara cheltuieli de judecata.
In evocarea fondului tribunalul a retinut  urmatoarele:
Reclamantul M.F.V.G. pretinde ca este mostenitorul legal al defunctului W.E. decedat la data de 09.05.1945 in calitate de stranepot de sora, si ca ar face astfel parte din clasa II de mostenitori , ca si colateral privilegiat . Potrivit art.676 din Codul Civil colateralul privilegiat are insa vocatie succesorala numai daca este ruda de gradul IV inclusiv cu defunctul .
  Din arborele genealogic depus de catre reclamant, reiese ca acesta ar putea fi doar un colateral de gradul V in calitate de stra-stranepot de sora, prin urmare nu are vocatie succesorala legala la mostenirea defunctului W.E..
  Tribunalul a mai retinut ca, pe de alta parte, din actele de stare civila pe care reclamantul le-a depus la dosar, nu reiese faptul ca tatal sau M.V.E.G. nascut la data de 21.04.1921 si decedat la data de 30.07.1989, ar fi fiul lui H.L., intrucat potrivit certificatului de nastere prenumele mamei sale este L.E.M. si nu L.
  Fata de cele aratate, s-a apreciat ca nu se poate constata ca reclamantul ar fi mostenitorul legal al defunctului W.E. decedat la data de 09.05.1945 si ca astfel ar fi indreptatit chiar prin intermediul unei actiuni comune in revendicare la restituirea imobilului in litigiu.
De asemenea, imobilul in litigiu reprezinta spatiul comercial nr. VIII in suprafata de 118,75 mp. cu cota de 55/1466 mp.teren. In prezent, in CF 1819 Oradea, CF individual 81340 Oradea este inscris Statul Roman ca fiind proprietar cu titlu de prescriptie, iar  anterior acestei inscrieri figureaza ca fiind proprietar antecesorul reclamantului.
Conform  adresei comunicate de Consiliul Local al Municipiului Oradea pentru imobilul in litigiu situat in Oradea, str. republicii nr. 5, exista un contract de inchiriere inregistrat sub nr. 201041/4 decembrie 2004 incheiat cu SC Arena Romania SRL, valabil pana la data de 30 aprilie 2013.
Reclamantul a invocat in sustinerea cererii sale Decizia nr. 33/2008  pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii.
Potrivit acestei decizii concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant si doar in cazul in care exista neconcordante intre legea speciala, respectiv legea nr.10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate, prioritate ce poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
In prezenta cauza, s-a retinut ca reclamantul sau antecesorul acestuia nu au formulat notificare in temeiul Legii 10/2001, deci nu a uzat de dispozitiile legii speciale pentru a se putea prevala de actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul comun si in consecinta nu se poate vorbi de o  neconcordanta intre legea speciala - Legea 10/2001 si cea generala.
Avand in vedere  atat considerentele cat si dispozitivul Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie potrivit carora nu se poate da posibilitatea in toate situatiile de a se opta  intre aplicarea Legii nr. 10/2001 si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii pentru a nu se incalca principiul specialia generalibus derogant, tribunalul a apreciat ca reclamantul nu are deschisa calea dreptului comun si in consecinta  a fost respinsa  actiunea formulata.
S-a mai subliniat faptul ca neutilizarea legii speciale nu incalca art.6 din Conventie intrucat calea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului pretins a fost efectiva. Formularea  direct in fata instantei a unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun  ar insemna eludarea dispozitiilor legii speciale care au prevazut  un termen de  formulare a notificarii, termen care  a fost pierdut de catre reclamant.
Asadar,  s-a apreciat ca este irelevant faptul ca imobilul nu a fost instrainat de catre Statul Roman, dar pe de alta parte nici nu se poate afirma faptul ca o recunoastere a dreptului de proprietate in favoarea reclamantului nu ar aduce atingere securitatii juridice a raporturilor civile, devreme ce imobilul este administrat de Statul Roman prin Consiliul Local Oradea, fiind incheiat un contract de inchiriere.
Fata de considerentele expuse, tribunalul, evocand fondul, ca urmare a admiterii apelului, in temeiul art. 297 alin.1 c.pr.civila a respins cererea.
S-a constatat ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii, in termen a declarat recurs, reclamantul-recurent M.F.V.G., solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In cuprinsul cererii de recurs au fost formulate urmatoarele critici:
-asa cum rezulta din actele de stare civila depuse la dosarul instantei de fond, recurentul este mostenitorul legal al defunctului W.E., decedat la data de 09.05.1945 in Ungaria; mai precis rezulta din acte ca tatal recurentului a fost in viata la deschiderea succesiunii lui W.E. (05.05.1945), mostenindu-l pe acesta, transmitandu-i apoi reclamantului cota lui de mostenire prin efectul retransmisiunii succesorale, recurentul detinand de altfel, certificat de calitate de mostenitor dupa defunctul W.E.; cu privire la neconcordantele care ar exista in ceea ce priveste prenumele mamei recurentului, se arata ca la prima instanta s-a facut dovada cu certificatul de casatorie emis de autoritatile maghiare din Budapesta ca, numita H. L. si-a schimbat numele la casatorie in acela de L.E..M., astfel ca sub acest aspect, rezulta fara dubiu ca parintii acesteia au fost H. J. si W. L.;
-referitor la actiunea in revendicare a imobilelor preluate abuziv de  Statul Roman, a apreciat ca o astfel de actiune intemeiata pe dispozitiile art. 480  Cod civil este admisibila si dupa intrarea  in vigoare a Legii nr.10/2001, aspect analizat si prin Decizia nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; astfel potrivit acestei legi, actiunile in revendicare sunt admisibile in masura in care nu s-ar aduce atingere unor drepturi de proprietate ale unor terte persoane, respectiv securitatii raporturilor juridice; ori, sub acest aspect, instanta de apel nu a analizat indeplinirea cerintelor de admisibilitate mai sus evocate, desi s-a invederat ca imobilul nu a fost instrainat de Statul Roman, situatie in care  recurentul are un titlu preferabil in calitate de mostenitor al fostului proprietar tabular.
In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar intimata Administratia Imobiliara Oradea a solicitat respingerea recursului ca nefondat:
Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, conform art. 306 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
In mod gresit instanta de apel a solutionat cauza pe exceptie apreciind ca intrucat reclamantul nu a urmat procedura prevazuta de legea speciala (Legea nr. 10/2001), actiunea acestuia intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, mai precis art. 480 Cod civil, este inadmisibila.
Astfel, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - pronuntata in interesul legii - s-a statuat intr-adevar ca in cazul actiunilor intemeiate pe dreptul comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul intre legea generala si legea speciala, se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant", chiar daca acesta nu este prevazut in legea speciala.
Prin aceeasi decizie s-a statuat insa ca, in cazul in care exista neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate, prioritate ce poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun, in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Referitor la aceasta din urma dispozitie este de mentionat faptul ca desi Curtea Europeana a Drepturilor Omului  recunoaste unele ingradiri ale accesului la justitie, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Conventie si ca statele dispun de o marja de apreciere in ingradirea unui astfel de drept, instanta considera ca in astfel de spete, a aprecia ca actiunea este inadmisibila echivaleaza cu o ingradire absoluta a dreptului prevazut de art. 6, desi se recunoaste ca modalitatea de trecere a imobilului in litigiu in proprietatea Statului a avut un caracter abuziv.
Cu referire expresa la prezenta cauza, Curtea apreciaza ca instanta de apel -in exercitarea rolului activ-, avea obligatia sa verifice sustinerile reclamantului, potrivit carora imobilul in litigiu este liber, in sensul ca nu a fost instrainat de Statul Roman, respectiv ca, prin actiunea in revendicare de fata nu s-ar aduce atingere unor drepturi de proprietate stabilite in favoarea unor terti, ori securitatii raporturilor juridice.
In acest sens este de observat ca decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, mai sus evocata, vizeaza protectia dreptului de proprietate al unor terte persoane si nu a Statului Roman, in conditiile in care acesta din urma este cel care a preluat abuziv imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 .
Fata de cele ce preced si avand in vedere ca atat instanta de apel cat si instanta de fond au solutionat cauza pe exceptie, Curtea, in temeiul art. 312 alin. 1 si 5 Cod procedura civila a admis recursul si a casat hotararea atacata cu trimitere spre rejudecare la aceeasi  instanta tinand seama de considerentele prezentei decizii.
Cu ocazia rejudecarii, pe langa aspectele mai sus retinute, instanta a dispus reanalizarea problemei vocatiei succesorale a reclamantului dupa fostul proprietar de carte funciara W.E., decedat la 09.05.1945, respectiv a calitatii acestuia de persoana  indreptatita la restituirea imobilului in litigiu.
In acest sens a dispus a fi  avute in vedere inscrisurile depuse in recurs, mai precis certificatul de calitate de mostenitor nr. 28/03.04.2013, actul autentic nr. 1952/1946, precum si copia extrasului nr. 11468/2011 eliberata de Arhiva Capitalei Budapesta privind pe H. L. E. M.