Actiune avand ca obiect constatarea incetarii de drept a mandatului de primar.

                     Art.15 , art.16, - Legea nr.593/2004 privind Statutul alesilor locali
                     Art.69 - Legea nr.215/2001
                Art.21 al.1 si 2 - Constitutia Romaniei

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr.734/88/2010, reclamantul D.A. a solicitat in contradictoriu cu paratul Prefectul Judetului Tulcea anularea Ordinului nr.118/24 februarie 2010, prin care s-a constatat incetarea calitatii sale de primar al comunei Horia, ca fiind nelegal.
S-a sustinut in motivarea actiunii ca, prin Sentinta penala nr. 1088/10.10.2008 a Judecatoriei Tulcea, ramasa definitiva in dosarul nr. 6368/327/2007 a Judecatoriei Tulcea, a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei privative de libertate.
S-a mai aratat ca prin Ordinul Prefectului judetului Tulcea nr.118/24 februarie 2010 s-a constatat in mod nelegal, incetarea de drept a mandatului de primar, facandu-se o interpretare gresita a Legii nr.393/2004, fara a se face o distinctie intre cele doua moduri de existenta ale pedepsei inchisorii, respectiv modul privativ de libertate si modul de suspendare a executarii pedepsei inchisorii.
Totodata, s-a solicitat si suspendarea executarii actului administrativ atacat.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar, Ordinul nr.118/24 februarie 2010 emis de Prefectul judetului Tulcea.
Prefectul judetului Tulcea a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr.118, respectiv adresa nr.P.783/14.12.2009, referat nr. 2550/21.12.2009, Sentinta penala nr.1088/10 octombrie 2008 a Judecatoriei Tulcea, pronuntata in dosarul nr.6368/327/2007, Decizia penala nr.639/P/29 octombrie 2009.
Prin Sentinta civila nr. 2249/17.09.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a respins actiunea promovata de reclamantul D.A., ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin Sentinta penala nr.1088 din 10 octombrie 2008 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr.6368/327/2008, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin Decizia penala nr.81/26.06.2009 a Tribunalului Tulcea, s-a mentinut hotararea instantei de fond, hotarare ce a ramas definitiva prin Decizia penala nr. 639/P/29.10.2009 a Curtii de Apel Constanta, respingandu-se recursul declarat de D.A.
Prin Ordinul nr.118/24.02.2010 emis de Prefectul judetului Tulcea, s-a constatat incetat de drept mandatul de primar al comunei H., judet Tulcea, avandu-se in vedere referatul secretarului comunei intocmit conform art.16 alin. 2 din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali.
Ordinul Prefectului privind incetarea calitatii de primar a reclamantului este emis legal, in conformitate cu dispozitiile art.15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali si art.69 alin.2 din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala potrivit carora calitatea de primar inceteaza de drept in cazul condamnarii prin hotarare judecatoreasca la o pedeapsa privativa de libertate.
Tribunalul a retinut ca reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea, iar faptul ca instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o anumita durata, conform art.81 Cod penal, nu inseamna ca modalitatea de executare a pedepsei inchisorii are efect asupra dispozitiilor art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr.393/2004 si art.69 alin. 2 din Legea nr.215/2001.
Si aceasta pentru ca, dispozitiile Legii nr.393/2004 nu fac distinctie daca modalitatea de executare este cu inchisoare ori cu suspendare a executarii pedepsei ci prevad doar situatia condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate fara a interesa modalitatea de executare, pentru ca relevanta este aplicarea pedepsei care atrage incetarea mandatului de ales local nu si forma in care se executa pedeapsa.
Interpretarea pe care reclamantul o da dispozitiilor art.15 alin.2 lit.e) din Legea nr.393/2004, respectiv ca, incetarea de drept a mandatului de primar ar interveni doar in situatia in care pedeapsa inchisorii s-ar executa cu detentie si nu in situatia suspendarii executarii pedepsei inchisorii, nu a fost retinuta de instanta pentru ca aplicarea pedepsei inchisorii, indiferent in ce modalitate se executa, face ca primarul sa devina incompatibil cu functia de demnitate publica pe care nu o poate exercita o persoana condamnata pentru o fapta penala.
Pentru considerentele aratate, a fost respinsa actiunea reclamantului in totalitate, atat in ce priveste anularea Ordinului Prefectului, cat si a suspendarii executarii acestuia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul D.A, care a criticat-o ca fiind nelegala.
In motivarea recursului s-a aratat ca, atat prefectul ca si prima instanta si-au ingaduit, printr-un exces de interpretare in detrimentul legii, sa faca o echivalenta totala si absoluta, intre notiunea de "pedeapsa privativa de libertate" si aceea de "suspendare conditionata a executarii pedepsei Inchisorii" .
Considera ca instanta de fond a retinut gresit ca legea alesilor locali nu distinge intre modalitatile pedepsei inchisorii atunci cand se refera la incetarea calitatii de primar, apreciind ca numitorul comun al suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii este privarea de libertate si nu pedeapsa inchisorii, ca pedeapsa principala.
In codul penal, notiunea de pedeapsa privativa de libertate este reglementata in mod distinct si nu se confunda sub nici o forma cu regimul juridic al suspendarii conditionate a pedepsei cu inchisoarea, iar ambele sunt doar doua forme de existenta ale pedepsei inchisorii, ca pedeapsa principala.
Intr-adevar Legea nr.393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul alesilor locali in art. 15.(1) arata "calitatea de primar inceteaza de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului cand are loc condamnarea, acestuia prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate. Persoanele condamnate la o pedeapsa privativa de libertate executa pedeapsa cu inchisoarea in sectii anume destinate in cadrul penitenciarelor, in functie de regimul de executare stabilit potrivit legi.
Persoanele condamnate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii se supun unui cu totul alt regim juridic decat cel reglementat pentru executarea pedepsei privative de libertate.
De aceea, precizarea din Legea nr.393/2004, dupa care calitatea de primar inceteaza de drept, cand are loc condamnarea, la o pedeapsa privativa de libertate, trebuie inteleasa, tocmai prin distinctia evidenta dintre aceste doua moduri de existenta ale pedepsei inchisorii - modul privativ de libertate si modul de suspendare al pedepsei inchisorii.
Daca legiuitorul ar fi facut trimitere la "pedeapsa inchisorii" intr-adevar in cauza de fata nu conta modalitatea de individualizare a pedepsei inchisorii, dar in textul legal nu se face o trimitere la general ci dimpotriva se mentioneaza o modalitate particulara a pedepsei inchisorii, respective privarea de libertate.
Daca legiuitorul ar fi precizat in textul legal "calitatea de primar inceteaza de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului cand are loc condamnarea prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa cu inchisoarea", atunci intr-adevar legea se referea, la oricare dintre modalitatile de individualizare ale pedepsei inchisorii, la privarea de libertate sau la suspendarea conditionata sau la suspendarea sub supraveghere.
Dimpotriva legiuitorul s-a referit limitativ si exclusiv, numai la una din formele de individualizare a pedepsei inchisorii, respectiv, la cazul special al pedepsei inchisorii, privarea de libertate nu si la cazul special al pedepsei inchisorii, suspendarea conditionata a executarii acesteia.
Cum legiuitorul s-a referit limitativ si exclusiv numai la una din formele de individualizare a pedepsei inchisorii si nu s-a referit in general, la pedeapsa cu inchisoarea, rezulta ca legiuitorul a particularizat, ca a precizat in mod special numai o anumita forma a pedepsei inchisorii, ca netagaduit a desprins din general, particularul, adica din pedeapsa inchisorii - ca pedeapsa prevazuta de codul penal a retinut doar o forma de existenta a acesteia, aceea referitoare la pedeapsa privativa de libertate.
Rezulta asadar, ca legiuitorul nu a intentionat sa dispuna incetarea mandatului de primar in cazul in care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata si ca textul legal invocat nu se aplica in cazul primarului condamnat la pedeapsa inchisorii cu suspendarea executarii acesteia, motiv pentru care solicita  admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii actiunii si anularea Ordinului nr.118/24 februarie 2010.
Intimatul parat legal citat a depus la dosar intampinare, invocand pe cale de exceptie inadmisibilitatea recursului declarat de intimatul reclamant, intrucat dispozitiile art.69 alin.5 din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala, prevad ca hotararea primei instantei este definitiva si irevocabila.
In acest sens invoca Decizia Curtii Constitutionale nr.239/02.03.2008, din care rezulta ca, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, fara ca prin aceasta sa fie ingradit accesul liber sa justitie. Or, excluderea cailor de atac in cazul examinat a fost impusa de necesitatea solutionarii prompte a unei situatii foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a incetarii inainte de termen a mandatului de primar. mai mult decat atat, accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
Modalitatea de contestare in justitie a Ordinului Prefectului nr. 118/2010 de constatare a incetarii de drept a mandatului de primar reprezinta o procedura specifica de contestare si solutionare a unui astfel de litigiu, natura cauzelor suspuse controlului judecatoresc impunand o rezolvare prompta si definitiva pentru trecerea la etapa urmatoare, cea a declansarii procedurii pentru organizarea si desfasurarea alegerilor locale.
Apreciaza intimatul ca, dispozitiile art.69 alin.5 din Legea nr.215/2001, contin norme de procedura speciala, derogatorii de la dreptul comun, adoptate de legiuitor in temeiul art.126 alin.2 din Constitutie si care nu ingradesc exercitarea dreptului la folosirea cailor de atac legale si nu contravin principiului accesului liber la justitie.
Pe fond, solicita respingerea recursului declarat de reclamant ca neintemeiat si mentinerea hotararii pronuntata de instanta de fond ca fiind legala si temeinica.
Solicita sa se observe ca, Ordinul nr.118/2010 emis de parat,  si prin care s-a constatat incetarea de drept a mandatului de primat al reclamantului a avut in vedere referatul secretarului comunei Horia intocmit conform art.16 alin.2 din Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali.
Dispozitiile Legii nr.393/2004 se refera la condamnarea la o pedeapsa privativa de liberate si nu fac distinctie asupra executarii acestei pedepse sau a suspendarii acesteia. Conditia esentiala este ce a condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate fara a interes modalitatea de executare, pentru ca relevanta este aplicarea pedepsei care atrage incetarea mandatului de ales local, si nu forma in care se executa pedeapsa.
Analizand cu prioritate, in temeiul dispozitiilor art. 137 (1) Cod procedura civila exceptia inadmisibilitatii recursului, Curtea constata urmatoarele:
Prin Ordinul nr.118/24.02.2010 emis de Prefectul judetului Tulcea s-a constatat incetat de drept mandatul de primar al comunei H., judet Tulcea, avandu-se in vedere referatul secretarului comunei intocmit conform art.16 alin. 2 din Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali.
Ordinul Prefectului privind incetarea calitatii de primar a reclamantului a fost emis in conformitate cu dispozitiile art.16 alin.1 din Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali si art.69 alin.2 teza I din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala, potrivit carora calitatea de primar inceteaza de drept in cazul condamnarii prin hotarare judecatoreasca la o pedeapsa privativa de libertate.
In conformitate cu dispozitiile  art.15 din Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali:
         (2) Calitatea de primar si, respectiv, de presedinte al consiliului judetean inceteaza, de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului in urmatoarele cazuri:
     a) demisie;
    b) incompatibilitate;
    c) schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala;
     d) *** Abrogata
     e) condamnarea, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate;
     f) punerea sub interdictie judecatoreasca;
     g) pierderea drepturilor electorale;
    g1) pierderea, prin demisie, a calitatii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritatii nationale pe a carei lista a fost ales;
    h) deces.
In conformitate cu dispozitiile  art.69 al.2-5 din Legea nr. 215/2001:
          (2) Mandatul primarului inceteaza de drept in conditiile legii statutului alesilor locali, precum si in urmatoarele situatii:
    a) daca acesta se afla in imposibilitatea exercitarii functiei datorita unei boli grave, certificate, care nu permite desfasurarea activitatii in bune conditii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;
     b) daca acesta nu isi exercita, in mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.
     (3) In cazurile prevazute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de incetarea mandatului primarului.
     (4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanta de contencios administrativ in termen de 10 zile de la comunicare.
     (5) Instanta de contencios administrativ este obligata sa se pronunte in termen de 30 de zile. In acest caz, procedura prealabila nu se mai efectueaza, iar hotararea primei instante este definitiva si irevocabila.
Dispozitiile  art. 16 din Legea nr. 393/2004 stabilesc ca:
     (1)In toate cazurile de incetare inainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constata incetarea mandatului primarului.
     (2) Ordinul va avea la baza un referat semnat de secretarul comunei sau al orasului, precum si actele din care rezulta motivul legal de incetare a mandatului.
Procedura emiterii actului, prin care se constata intervenita cauza care determina incetare de drept, ope legis, a mandatului de primar este aceeasi atat in situatiile prevazute de art.69 al.2-5 din Legea nr.215/2001 cat si in situatiile prevazute de art.15 din Legea nr.393/2004. In atare situatie si procedura contestarii in instanta, precum si caile  de atac reglementate de legiuitor sunt aceleasi.
Prevederile art.21 alin.(1) si (2) din Constitutia Romaniei, permit oricarei persoane accesul la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si interzic ingradirea prin lege a exercitarii acestui drept. Totodata, normele constitutionale ale art. 129 garanteaza dreptul la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, drept exercitat insa in formele si modalitatile prevazute de lege.
Asadar, potrivit art.69 alin.(4) din Legea nr.215/2001, ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanta de contencios administrativ, contestatia adusa spre solutionare in fata instantei de judecata constituind insasi modalitatea specifica si concreta prevazuta de legiuitor pentru a ataca in justitie actul administrativ vatamator - in speta, ordinul prefectului. Totodata, este de remarcat ca pe parcursul solutionarii contestatiei de catre instanta de contencios administrativ ambele parti din litigiu - atat primarul, cat si prefectul - isi pot exercita neingradit drepturile si garantiile procesuale specifice procesului echitabil intr-un stat democratic, astfel ca nu se poate sustine incalcarea accesului liber la justitie sub toate aspectele sale.
Controlul judecatoresc reprezinta dreptul si obligatia pe care le au instantele judecatoresti de a verifica, in cazurile, in conditiile si cu procedura stabilite de lege, legalitatea ori temeinicia, sau numai legalitatea unor acte care emana de la organe ce nu fac parte din sistemul judiciar. Atat timp cat, sub imperiul garantiei constitutionale, legea prevede o modalitate concreta si efectiva de acces la instanta a partii interesate, nu sunt incalcate prevederile art.21 alin. (1) din Constitutie.
In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr.239/4.03.2008 care a concluzionat ca modalitatea de contestare in justitie a ordinului prefectului de constatare a incetarii de drept a mandatului de primar, procedura specifica de contestare si de solutionare a acestor litigii este in mod firesc caracterizata prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecatoresc impunand o rezolvare prompta si definitiva pentru trecerea la etapa urmatoare, cea a declansarii procedurii pentru organizarea si desfasurarea alegerilor locale.
Aceasta este ratiunea pentru care termenele ce caracterizeaza aceasta procedura speciala sunt mai scurte decat cele intalnite in procedura de drept comun si tot din aceleasi considerente este admisa exceptia de la obligatia parcurgerii procedurii prealabile, specifica, de altfel, contenciosului administrativ.
Concluzionand, Curtea retine ca fata de dispozitiile art.69 al.5 din Legea nr. 215/2004, exceptia invocata de intimat este fondata, astfel ca urmeaza a fi  admisa si, pe cale de consecinta, in conformitate cu art.312 din Codul de procedura civila  recursul va fi respins ca fiind inadmisibil.