Marturie mincinoasa. Retragerea marturiei mincinoase. Consecinte juridice.

Marturie mincinoasa. Retragerea marturiei mincinoase. Consecinte juridice.
C. pen., art. 260

Daca retragerea marturiei mincinoase intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in pricina penala in care inculpatul a declarat mincinos, devine incidenta cauza de reducere a pedepsei prevazuta de art. 260 alin. 3 C. pen., stabilirea pedepsei sub minimul sau special fiind obligatorie si nu facultativa.

Prin sentinta penala nr. 571/28 mai 2012, Judecatoria Tg.-Mures:
-in temeiul art. 334 Cod de procedura penala, a schimbat  incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului M. C., din infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal in infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
-in temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedura penala,  raportat la  art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 3201 alin.7 Cod de procedura penala, a art. 37 alin.1 lit. a Cod penal,  cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c Cod penal si a art. 80 alin. 1,2 Cod penal, l-a condamant pe inculpatul M. C. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
-in temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, a contopit pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 765 zile inchisoare, ce a mai ramas de executat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatului de Judecatoria Targu-Mures prin sentinta penala nr. 1565/24.11.2005 si a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 765 zile inchisoare, cu titlul de pedeapsa rezultanta pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa in stare de recidiva postcondamnatorie, pe care inculpatul o va executa cu privare de libertate.
-in temeiul art. 357 alin.2 lit.f Cod de procedura penala, a dedus perioada executata anticipat in temeiul sentintei penale nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, din 04.06.2007 pana la 18.01.2008 inclusiv.
-in temeiul art. 71 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.
-in temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in cauza, in cuantum total de 650 lei.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca, in datele de 27.11.2006 si 04.06.2007, inculpatul M. C., fiind audiat in calitate de martor in cauza penala nr. 2843/2006 a Tribunalului Mures a afirmat mincinos ca in data de 05.04.2003 a sustras deodorante din incinta Fabricii de zahar din Targu-Mures, desi in realitate autorul faptei era inculpatul din cauza, numitul J. J.,  care era cercetat pentru comiterea faptei respective.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta a dedus din circumstantele reale ale savarsirii faptei ca aceasta a fost comisa de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei directe, urmarind sa il exonereze de raspundere pe numitul J. J., care il rugase acest lucru.
De asemenea, instanta a dedus ca cele doua declaratii au fost facute in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, date fiind continutul asemanator si scopul identic al celor doua declaratii, motive pentru care apreciaza ca fiind intemeiata schimbarea de incadrare propusa din oficiu, in sensul retinerii formei continuate si a unitatii de legale de infractiune, in conditiile in care momentul consumarii este cel al semnarii declaratiei.
In drept, fapta inculpatului M. C. din datele de 27.11.2006 si 04.06.2007, cand, fiind audiat in calitate de martor in cauza penala nr. 2843/2006 a Tribunalului Mures, in mod repetat si cu intentie a facut afirmatii mincinoase privind imprejurari esentiale ale cauzei, despre care a fost intrebat, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In sensul de mai sus, prin decizia nr. 198/A din 02.11.2007 a Tribunalului Mures, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca autorul faptei din data de 05.04.2003 de sustragere de deodorante din incinta Fabricii de zahar din Targu-Mures este numitul J. J. si aceasta stare de fapt este opozabila erga omnes, inclusiv inculpatului din prezenta cauza.
Este adevarat ca in cauza nr. 2843/2006 a Tribunalului Mures inculpatul nu a avut la dispozitie drepturi procesuale pentru a apara pozitia si starea de fapt pe care le-a declarat in calitate de martor.
De asemenea, este la fel de adevarat ca in prezenta cauza, desi beneficiaza de aceste drepturi in calitate de inculpat, inculpatul nu mai poate contesta decat aspecte care nu au intrat in autoritatea de lucru judecat prin decizia nr. 198/A din 02.11.2007 a Tribunalului Mures, de exemplu nu poate contesta ca numitul J. J. a comis respectiva fapta, pentru care acesta din urma a fost condamnat definitiv si, din motive obiective, nici nu poate afirma ca a fost sincer atunci cand si-a asumat comiterea ceasteia.
Dincolo de faptul ca in cazul concret inculpatul nu contesta acuzatia si nici starea de fapt stabilita prin decizia nr. 198/A din 02.11.2007 a Tribunalului Mures, instanta apreciaza ca independent de pozitia inculpatului, aceste restrangeri ale dreptului la aparare si la echitabilitatea procedurii sunt justificate.
Astfel, acestea sunt prevazute de lege (art. 3 si art. 418 si urm Cod de procedura penala), intr-un scop legitim (apararea institutiilor statului) si sunt necesare intr-o societate democratica pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice stabilite definitiv prin hotarari judecatoresti, fiind totodata proportionale cu situatia care le-a determinat, deoarece in caz contrar exista riscul de a se pronunta hotarari judecatoresti contradictorii cu privire la aceeasi situatie de fapt.
In acelasi sens, Conventia EDO recunoaste drepturile si libertatile in acord cu principiul preeminentei dreptului in statele membre, permitand totodata restrangerea acestora, iar autoritatea de lucru judecat este un element esential al notiunii autonome de preeminenta a dreptului.
In continuare, instanta a apreciat ca in cazul cauzelor civile, care nu stabilesc stari de fapt opozabile erga omnes, starea de fapt opozabila partilor in urma solutionarii definitive reprezinta o chestiune prealabila, in conditiile art. 44 Cod de procedura penala, stabilita cu autoritate de lucru judecat in procesul penal si in raport de care se apreciaza caracterul mincinos sau sincer al declaratiilor de martori.
Altfel spus, obiectul probatiunii in cauzele avand obiect marturie mincinoasa care au fost solutionate definitiv (si care ar trebui sa reprezinte regula pentru a evita pronuntarea unor hotarari judecatoresti contradictorii cu privire la aceeasi situatie de fapt, supuse revizuirii) il reprezinta exclusiv stabilirea sinceritatii martorului, respectiv a concordantei dintre continutul declaratiilor de martor si cele cunoscute de acesta despre starea de fapt despre care a facut declaratii, stare de fapt stabilita cu autoritate de lucru judecat prin hotararea respectiva - si anume sinceritatea in privinta aspectelor esentiale pentru solutionarea cauzei, asupra carora martorul a fost intrebat, incluzand stabilirea intentiei cu care declaratiile au fost facute.
In ce priveste individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanta a tinut seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Apreciind in concret gradul de pericol social al faptei, instanta a retinut un grad de pericol ridicat al acesteia, rezultat din modul de savarsire, care denota perseverenta in atingerea scopului ilicit propus, impiedicarea realizarii justitiei
In ce priveste persoana inculpatului, instanta a retinut ca acesta este cunoscut cu antecedente penale, aflandu-se in stare de privare de liberatate la momentele cand a fost audiat.
In ce priveste imprejurarile ce agraveaza raspunderea penala a inculpatului, instanta a retinut starea de agravare reprezentata de comiterea infractiunii in forma continuata, prevazuta de art. 41 alin. 2 Cod penal, dat fiind aplicarea pedepsei intr-o singura etapa.
Deasemenea, instanta a retinut existenta starii de agravare reprezentata de comiterea infractiunii in stare de recidiva post condamnatorie, respectiv in timpul executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata acestuia de Judecatoria Targu-Mures prin sentinta penala nr. 1565/24.11.2005, simpla existenta a acesteia fiind de natura sa excluda aplicabilitatea art. 76 Cod de procedura penala in cazul retinerii de circumstante atenuante si sa atraga aplicarea art. 80 alin 1,2 Cod penal, cu consecinta posibilitatii de a cobori pedeapsa sub minimul special, oricat pana la minimul general, fara a mai fi insa obligatoriu acest procedeu.
In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului, instanta nu va retine in temeiul art. 74 alin.1 lit a Cod penal, circumstanta atenuanta reprezentata de conduita buna a acestora inainte de savarsirea infractiunii, chiar daca rezulta ca este familist, cu 2 copii si angajat punctual, harnic si respectuos, deoarece a fost condamnat penal de 5 ori pana la acest moment
In sens contrar, instanta a retinut totusi circumstanta atenuanta reprezentata de atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, prevazuta de art. 74 alin.1 lit c Cod penal, acesta recunoscand acuza si regretand cele intamplate, in conditiile in care apreciaza ca procedura simplificata nu exclude de plano retinerea acestei circumstante atenuante.
Astfel, in mod evident atitudinea consecvent sincera a inculpatului a usurat sarcina organelor de urmarire penala, cu consecinta administrarii unor probatorii mai putin ample si a scurtarii acestei faze a  procesului penal, meritand a fi "premiata" distinct de reducerea de pedeapsa avuta in vedere de procedura simplificata de judecata - pentru care este suficienta recunoasterea facuta in instanta, independent de pozitia exprimat anterior.
Cu alte cuvinte, aplicarea cumulativa a reducerilor de pedepsa prevazute de procedura simplificata de judecata si de circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 alin.1 lit c Cod penal nu conduce la o reducere nejustificata a pedepsei.
In sensul de mai sus, luand in considerare si dispozitiile art. 80 alin. 1, 2 Cod penal aplicate in raport de limitele de pedeapsa reduse in conformitate cu prevederile art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala, respectiv de la 8 luni la 3 ani si 4 luni inchisoare, instanta a apreciat ca pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. 1 Cod penal, este adecvata in concret tuturor exigentelor legii penale.
Totodata, avand in vedere efectul sanctionator distinct produs de starea de recidiva postcondamnatorie in individualizarea aplicarii pedepsei, decurgand din stabilirea in doua etape, a unei pedepse rezultante pentru pluralitatea de infractiuni, in conditiile art. 39 alin. 2 Cod penal,  instanta l-a stabilit in raport de restul ce mai ramasese de executat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, la momentul epuizarii infractiunii de marturie mincinoasa din  prezenta cauza.
In sensul de mai sus, in conditiile in care inculpatul a  inceput executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare la 11.01.2006, fara sa rezulte ca executarea a fost intrerupta,  instanta a retinut ca la 04.06.2007 acesta mai avea de executat un numar de 765 zile inchisoare din pedeapsa referita, cu care a contopit pedeapsa de 1 an inchisoare, aplicand inculpatului pedeapsa rezultanta de 765 zile inchisoare pentru savarsirea infarctiunii de marturie mincinoasa in stare de recidiva postcondamnatorie, fara spor de contopire.
Totodata, instanta a apreciat ca se impune deducerea perioadei executate efectiv in baza mandatului de executare emis in baza sentintei penala nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, incepand cu momentul epuizarii infractiunii de marturie mincinoasa, de la acel moment pedeapsa respectiva fiind cumulata juridic in pedeapsa rezultanta aplicata prin prezenta, reprezentand o executare anticipata a pedepsei, in caz contrar inculpatul ar urma sa fie ulterior datei de 04.06.2007 sanctionat de doua ori pentru aceeasi fapta - condamnata prin sp 1565/2005.
In final, avand in vedere ca la momentul pronuntarii inculpatul a fost liberat conditionat de sub puterea mandatului de executare emis in baza sentintei penala nr. 1565/24.11.2005 a Judecatoriei Targu-Mures, nu se impune anularea acestuia, pentru ca oricum nu mai produce efecte.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul. In motivarea caii de atac, acesta contesta legalitatea si temeinicia hotararii primei instante. Sub aspectul legalitatii, sustine ca i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil, intrucat nu i s-a adus la cunostinta in mod complet cauza si natura acuzatiei. Astfel, organele de urmarire penala, cu prilejul primei audieri, nu l-au informat pe acuzat asupra cauzei de nepedepsire oferite de textul art.260 alin. 2 C. pen., de care s-ar fi prevalat, daca ar fi cunoscut-o in timp util, prin retragerea marturiei mincinoase. In aceste conditii, considera ca retragerea marturiei mincinoase intervenita in 19 decembrie 2012 trebuie sa aiba consecintele prescrise de art. 260 alin. 2 C. pen.
Totodata, chiar daca se ajunge la o solutie de condamnare pentru infractiunea de marturie mincinoasa, contopirea pedepsei stabilite pentru aceasta fapta trebuie sa se realizeze cu restul ramas de executat, calculat de la data de 4 iunie 2007 pana la data de 18 ianuarie 2008, cand a fost liberat conditionat din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare care i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 1565/2005 a Judecatoriei Tg.-Mures, hotararea de liberare conditionata dobandind autoritate de lucru judecat.
Din perspectiva temeiniciei, subliniaza ca, in raport de gravitatea infractiunii savarsite si persoana sa, sunt prea grele pedeapsa de un an inchisoare stabilita si cea de 765 zile inchisoare aplicata.

Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 11689/320/2011 al Judecatoriei Tg.-Mures, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propriul recurs, se retin urmatoarele:
In ceea ce priveste starea de fapt expusa de prima instanta, analiza detaliata a probelor administrate in cauza si constatarile relative la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa in forma continuata, dispozitiile vizand schimbarea incadrarii juridice a faptei; deducerea din pedeapsa principala aplicata a perioadei deja executate, incepand cu data de 4 iunie 2007 pana la data de 18 ianuarie 2008; aplicarea si natura pedepsei accesorii impuse inculpatului M. C., obligarea lui la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza si cuantumul acestor cheltuieli, hotararea in discutie este la adapost de critici. De altfel, aceste chestiuni nici nu au fost contestate de inculpat sau de procuror in al doilea grad.
Cu toate acestea,  recursul promovat de d-l M. C. impotriva sentintei penale nr. 571/28 mai 2012 a Judecatoriei Tg.-Mures este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta mai jos determina, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii partiale a hotararii atacate si rejudecarii pricinii in al doilea grad, in urmatoarele limite:
Cauza penala inregistrata la Tribunalul Mures sub nr. 2843/2006, in care d-l M. C., ascultat in calitate de martor, a declarat mincinos la datele de 27 noiembrie 2006 si 4 iunie 2007, s-a finalizat cu decizia penala nr. 198/A/2 noiembrie 2007, definitiva la data de 18 iunie 2008 prin decizia penala nr. 271/R/2008 a Curtii de Apel Tg.-Mures.
La termenul de judecata fixat in prezentul recurs pentru 19 decembrie 2012, inculpatul M. C. si-a retras marturia mincinoasa din 27 noiembrie 2006 si din 4 iunie 2007. Retragerea intervenind dupa ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in pricina penala in care a intervenit marturia mincinoasa, devine incidenta cauza de reducere a pedepsei prevazuta de art. 260 alin. 3 C. pen., stabilirea pedepsei sub minimul sau special fiind obligatorie si nu facultativa.
In plus, in prim grad, inculpatul a beneficiat de circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., dispozitie care, in absenta unui recurs al procurorului, ii profita si nu poate fi inlaturata doar in recursul d-lui M. C.
In continuare, observam, pentru inceput natura si gradul de pericol social al infractiunii savarsite, timpul scurs din momentul consumarii si pana la epuizarea infractiunii, atentatul adus de inculpat prin marturiile sale mincinoase bunei administrari a justitiei si principiului aflarii adevarului.
Constatam, apoi, elemente tinand de persoana inculpatului cu referire, pe de o parte, la reiterarea conduitei infractionale ilustrata atat in repetabilitatea actelor materiale de marturie mincinoasa, cat si in antecedenta lui. Din aceasta perspectiva, inculpatul a mai fost condamnat in trecut in numeroase randuri pentru infractiuni indreptate impotriva patrimoniului, infractiunea care formeaza in prezent obiectul procedurilor fiind savarsita in conditiile recidivei mari postcondamnatorii -in timpul executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicate prin sentinta penala nr. 1565/2005 a Judecatoriei Tg.-Mures, ceea ce denota ca aplicarea unor sanctiuni privative de libertate nu a fost suficienta sa-i opreasca traseul infractional. Pe de alta parte, nu omitem nici comportamentul sincer al inculpatului adoptat pe durata procesului, faptul ca acesta s-a infatisat la chemarile autoritatilor judiciare, si-a asumat integral responsabilitatea actelor sale, si-a retras marturia mincinoasa si a manifestat cainta in fata instantelor. In plus, dupa liberarea lui conditionata din 18 ianuarie 2008, inculpatul si-a corectat conduita in societate, s-a abtinut de la comiterea unor noi fapte ilicite, s-a angajat la SC P. R. SRL, unde lucreaza si in prezent ca muncitor necalificat, fiind punctual, harnic si respectuos, in acest fel castigand venituri oneste si contribuind la intretinerea familiei sale.
In prim grad, inculpatul a uzat de procedura simplificata, prevazuta de art. 3201 C. pr.pen., astfel ca la determinarea pedepsei pe care o vom stabili in rejudecare, mai intai limitele de pedeapsa prevazute in textul de incriminare se reduc cu o treime, fiind astfel de la 8 luni la 3 ani si 4 luni inchisoare. La limita minima de 8 luni inchisoare se aplica apoi dispozitiile art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.
Astfel, tinand seama de criteriile impuse de art. 72 C. pen., temeinic dezvoltate de prima instanta, la care se adauga si considerentele expuse mai sus, tragem concluzia ca o pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa in forma continuata este proportionala in cauza.
La data de 4 iunie 2007, cand s-a epuizat marturia mincinoasa, potrivit relatiilor oferite de Penitenciarul Tg.-Mures, inculpatul mai avea de executat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare amintita anterior un numar de 766 zile inchisoare. In prim grad, a fost retinut un rest de 765 zile inchisoare, acesta urmand sa fie componenta a contopirii, in baza art. 39 alin. 2 C. pen., in respectarea principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac. Acelasi principiu se opune includerii in contopire a pedepsei ramase de executat la data de 27 noiembrie 2007 cand s-a consumat infractiunea de marturie mincinoasa si de la care se determina efectele infractiunii continuate. Prin urmare, potrivit art. 39 alin. 2 C. pen., vom contopi restul de pedeapsa de 765 zile inchisoare ramasa de executat la data de 4 iunie 2007 din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 1565/24 noiembrie 2005 a Judecatoriei Tg.-Mures, cu pedeapsa de 5 luni inchisoare stabilita prin prezenta hotarare si vom aplica inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea de 765 zile inchisoare, care raspunde in concret si in mod eficient nevoilor reinsertiei sociale si preventiei generale.

Nu vom primi, in schimb, celelalte aparari ale inculpatului formulate cu prilejul adresarii in al doilea grad, pentru urmatoarele motive:
Inculpatul a fost informat in mod complet asupra cauzei si naturii acuzatiei, potrivit procesului verbal de ascultare din 11 ianuarie 2011. Prin natura acuzarii se intelege incadrarea juridica data faptei de care este invinuit acuzatul, iar prin cauza acuzarii: faptele si imprejurarile de fapt care constituie obiectul invinuirii. Cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei nu intra in sfera notiunii de acuzatie penala, astfel ca autoritatilor judiciare nu le revine sarcina informarii acuzatului asupra acestora.
In orice caz, chiar daca inculpatul ar fi fost notificat asupra cauzei de nepedepsibilitate prevazute de art. 260 alin. 2 C. pen., in 11 ianuarie 2011, cand a fost prima data ascultat, sau chiar in 22 iunie 2010, cand s-a declansat procesul penal, o retragere a marturiei mincinoase nu mai putea produce efectul scontat de inculpat -al incetarii urmaririi penale sau, dupa caz, a procesului penal, in conditiile in care in 2 noiembrie 2007 s-a pronuntat o hotarare in litigiul in care d-l M. C. a depus marturia mincinoasa, iar art. 260 alin. 2 C. pen. exclude aceasta ipoteza, care constituie totusi motiv de reducere a pedepsei, in lumina art. 260 alin. 3 C. pen. In acest context, amintim ca art. 260 C. pen. este un text accesibil si previzibil, iar inculpatul, inca din 27 noiembrie 2006, era in cunostinta de cauza ca a declarat mincinos in fata instantei si, ca sa evite procedurile penale impotriva lui, pana in 2 noiembrie 2007 putea din propria initiativa si nu sub puterea unei acuzatii penale, sa isi retraga marturia mincinoasa.
Momentul liberarii conditionate nu coincide cu data la care pedeapsa este executata, aceasta data fiind cea a expirarii pedepsei, calculata potrivit art. 87 C. pen. Astfel, daca in timpul executarii unei pedepse privative de libertate, o persoana comite o noua infractiune, cum este cazul d-lui M. C., pedeapsa ce a ramas de executat care va forma componenta contopirii dupa regulile prevazute de art. 39 alin. 2 C. pen., se calculeaza de la data noii infractiuni si pana la data expirarii pedepsei in a carei executare se afla si nu pana la data liberarii conditionate din executarea acestei pedepse. Mai mult, pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare din care a fost liberat conditionat petentul la data de 18 ianuarie 2008 este una distincta de cea de 765 zile inchisoare aplicata prin prezenta hotarare, in consecinta sentinta de liberare conditionata nu isi produce efecte asupra noii sanctiuni si oricum hotararile de liberare conditionata nu dezleaga fondul litigiului, astfel incat nici nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat.