Art. 47 Cod procedura penala- Incompatibilitate judecator care si-a exprimat anterior parerea in cauza.

  Art. 47 Cod procedura penala- Incompatibilitate judecator care si-a exprimat anterior parerea in cauza.

        Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Galati sub nr. 41/2006, Parchetul de pe langa Tribunalul Galati a formulat recurs impotriva deciziei penale nr. 441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galati pronuntata in dosarul nr. 857/2005.
       Prin decizia penala nr.441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galati, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci si a fost desfiintata in parte sentinta penala nr.197/18.02.2005 a Judecatoriei Tecuci, numai in ceea ce priveste latura penala a cauzei si numai cu privire la inculpatul G.P. si in rejudecare :
In baza disp.art.11 pct.2 lit.b in referire la art.10 lit.h Cod procedura penala,   s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului G.P., pentru savarsirea infractiunii prev.de art.180 alin.2 Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, conform disp.art.334 Cod procedura penala.
 In fapt, s-a retinut ca, in ziua de 18.05.2002, in jurul orelor 15,00, in urma unui conflict anterior cu fratele sau, partea vatamata G.N., care ii distrusese 6 tevi de irigat din cultura de rosii aflata in camp, inculptul G.P. s-a luat la bataie cu acesta, in conflict intervenind si invinuitul R.V..
In urma acestui conflict, partea vatamata G.N. a suferit leziuni care i-au pus viata in primejdie prin contuzia abdominala cu ruptura de intestin, necesitand interventie chirurgicala de urgenta.
Impotriva deciziei penale nr.441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galati, in termen legal a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, criticand solutia instantei de apel pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr. 145/R din 17.03.2006 a Curtii de Apel Galati s-a admis recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, s-a casat in totalitate, decizia penala nr. 441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galati si sentinta penala nr. 197/18.02.2005 a Judecatoriei Tecuci si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, Judecatoria Tecuci pentru urmatoarele motive:
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 Cod procedura penala, este incompatibil sa participe la judecarea unei cauze judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar purea fi data in acea cauza.
Din analiza materialului probator, rezulta ca judecatorul C.V., prin sentinta penala nr.269/11.04.2003 a Judecatoriei Tecuci, pronuntata in dosarul nr.1021/2003, sentinta ramasa definitiva prin neapelare la data de 22.04.2003, a dispus condamnarea inculpatilor MCD, ME, TM si TV pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta de art.260 Cod penal, constand in aceea ca ar fi declarat, in mod mincinos, in fata instantei de judecata ca si numitul RV ar fi agresionat pe partea vatamata GN, dupa ce in cursul urmaririi penale, in dosarul nr.754/P/2002 al Parchetului de pe langa Tribunalul Galati, declarasera ca doar GP agresionase pe GN si ca RV nu participase la agresiune.
Din modul in care este motivata sentinta penala nr.279/11.04.2003 a Judecatoriei Tecuci rezulta, in mod clar, convingerea judecatorului in sensul ca inculpatii MCD, ME, TM si TV au savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in fata instantei de judecata deoarece RV nu a participat la agresionarea partii vatamate GN.
Ulterior, acelasi judecator pronunta sentinta penala nr.197/18.02.2005 a Judecatoriei Tecuci, prin care dispune achitarea inculpatului GP pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal, considerand ca fapta a fost savarsita de RV cu toate ca probele adminitrate in cauza nu se schimbasera, iar sentinta penala nr.279/11.04.2003 a Judecatoriei Tecuci intrase in autoritate de lucru judecat.
Dincolo de procedul incorect utilizat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci in sensul de a nu pune in discutie incompatibilitatea in care se afla judecatorul inca de la primul termen de judecata si de a astepta pronuntarea unei solutii in cauza dupa care sa invoce acest motiv ca un motiv de apel, consideram ca si judecatorul fodului trebuia sa constate din oficiu situatia de incompatibilitate in care se afla si sa se abtina de la judecarea cauzei.
Aceasta pentru ca,  fie ca judecatorul isi pastra convingerea exprimata  prin sentinta penala nr.279/2003 a Judecatoriei Tecuci si atunci solutia ce se putea da in  privinta inculpatului GP era previzibila, fie ca procedand la o dezincriminare pozitiva isi nega propria convingere, exprimata in sentinta penala nr.279/2003 a Judecatoriei Tecuci, situatie in care achitarea inculpatului GP devea previzibila, acuzatiile planand apoi asupra numitului RV.
In schimb solutia dispusa de Tribunalul Galati, prin decizia penala nr.441/A/31.08.2005 a Tribunalului Galati, care a incercat sa lamureasca situatia de fapt, nu face decat sa contribuie la accenturarea confuziei asupra situatiei de fapt.
In primul rand, Tribunalul Galati nu raspune motivului de apel invocat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci privitor la incompatibilitatea in care se afla judecatorul C.V. la momentul pronuntarii sentintei penale nr.197/18.02.2005 a Judecatoriei Tecuci, hotararile pronuntate de un judecator incompatibil fiind lovite de nulitate absoluta.
Tribunalul Galati a apreciat in mod gresit ca judecatorul C.V. nu era incompatibila la momentul pronuntarii sentintei penale nr.197/18.02.2003 a Judecatoriei Tecuci, deoarece din sentinta penala nr.279/11.04.2003 a Judecatoriei Tecuci, nu rezulta in mod clar ca ea isi exprimase parerea in cauza pentru ca nu rezulta cu exactitate cand martorii savarsisera infractiunea de marturie mincinoasa, in cursul urmaririi penale sau cercetarii judecatoresti, ci doar faptul ca ei dadusera declaratii contradictorii.
Ori, dupa cum am aratat, din motivarea sentintei penale nr.279/2003 a Judecatoriei Tecuci rezulta in mod clar ca instanta a apreciat ca martorii savarsisera infractiunea de marturie mincinoasa prin declaratiile pe care le dadusera in fata instantei, deoarece numitul RV nu agresionase pe partea vatamata.
In al doilea rand, Tribunalul Galati a ignorat faptul ca sentinta penala nr.279/11.04.2003 a Judecatoriei Tecuci intrase in autoritatea de lucru judecat, bucurandu-se  de prezumtia ca situatia de fapt cuprinsa in hotararea judecatoreasca corespunde realitatii.
Ignorand acest aspect, Tribunalul Galati apreciaza la randul sau ca RV a savarsit infractiunea prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal, parte vatamata fiind GN.
Mai mult, desi, din cuprinsul actelor si lucrarilor dosarului, in special a actelor medico-legale nu rezulta ca partea vatamata GN ar fi suferit leziuni care ar putea fi incadrate, prin numarul de zile de ingriiri medicale, distinct in prevederile art.180 alin.2 Cod penal si art.182 alin.2 Cod penal, Tribunalul Galati disjunge artificial faptele apreciind ca inculpatul GP a savarsit infractiunea prevazuta de art.180 alin.2 Cod penal, desi trimiterea in judecata se facuse pentru o singura infractiune prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal, iar in cauza nu s-a facut aplicarea prevederilor art.337 Cod procedura penala privitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Rezulta in acest mod, intentia instantei de apel de a crea posibilitatea impacarii inculpatului si a partii vatamate, in contra dispozitiilor legale si cu incalcarea drepturilor lui R.V., care s-ar vedea astfel pus in situtia de a fi cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.182 alin.2 Cod penal, fara a avea posibilitatea ca anterior sa isi fi formulat probe sau aparari in cauza.