Conform dispozitiilor art. 159 Cod de procedura civila necompetenta instantei este de ordine publica doar atunci cand, procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti, procesul este de competenta unei instan?e de acelasi grad iar partile nu ...
(Decizie nr. 1206 din data de 10.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Conform dispozitiilor art. 159 Cod de procedura civila necompetenta instantei este de ordine publica doar atunci cand, procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti, procesul este de competenta unei instante de acelasi grad iar partile nu o pot inlatura. In toate celelalte cauzei, necompetenta este de ordine privata.
In cazul actiunilor indreptate impotriva Directiei Generale a Finantelor Publice necompetenta este de ordine privata si aceasta nu putea fi invocata legal de recurentul parat decat in conditiile expres reglementate de art. 159 alin. 3 Cod de procedura civila, respectiv prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.56526/3/2010 (nr. vechi 1521/2011) – DECIZIA CIVILA NR.1206/10.10.2011)
Prin actiunea inregistrata sub nr.20443/299/2009, pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, reclamanta D.G.A.S.P.C.SECTOR 1 B. a chemat in judecata pe paratul C.J.D. prin D.G.A.S.P.C.D., solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 143.424 lei, reprezentand cheltuieli efectuate cu acordarea serviciilor sociale in structurile rezidentiale din subordinea sa si la plata majorarilor de intarziere de 0,1% pe zi, de la data notificarii si pana la achitarea efectiva a pretentiilor.
Paratul a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca fiind neintemeiata, sustinand ca nu poate avea o astfel de obligatie de plata in lipsa acordului conducatorului D.G.A.S.P.C. D.
Prin sentinta civila nr.3053/18.02.2010, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea reclamantei si a obligat paratul la plata sumei de 143.424 lei, reprezentand contravaloare servicii sociale si la plata majorarilor de intarziere de 0,1% pe zi, calculate incepand cu data de 4.06.2009, pana la achitarea efectiva a sumei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca in Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica (M.), aflat in subordinea reclamantei, au fost institutionalizate patru persoane cu dizabilitati, domiciliate in pe raza teritoriala a judetului Dambovita, intrucat, potrivit adresei nr.4684/28.01.2008 a D.G.A.S.P.C.T., acestea nu puteau fi reintegrate in familie, iar Centrul apartinand D.G.A.S.P.C.T. nu dispunea de locuri libere.
In continuare, s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.33 alin.2 si 3 din H.G. nr.268/2007, obligatia de decontare a cheltuielilor revine consiliului judetean sau consiliilor locale in a caror raza teritoriala isi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.
Fiind vorba de o obligatie legala, instanta a apreciat ca nu are relevanta faptul ca exista sau nu angajamente de plata din partea beneficiarilor sau reprezentantilor legali, neonorate insa.
De asemenea, s-a considerat ca nu are relevanta nici faptul ca nu exista un acord al presedintelui Consiliului Judetean Dambovita, atata timp cat la dosar exista dovezi potrivit carora cele patru persoane, care au domiciliul pe raza acestui judet, nu pot fi reintegrate in familie si nici nu pot fi asistate in centrele de profil din judet.
In consecinta, instanta a apreciat ca reclamanta a facut dovada pretentiilor sale, precum si a faptului ca sunt indeplinite conditiile legale de decontare a acestora de catre parat.
De asemenea, avand in vedere calitatea de institutie publica a reclamantei, precum si faptul ca aceste sume se fac venit la buget, instanta a constatat ca sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura fiscala referitoare la majorarile de intarziere, in cuantum de 0,1% pe zi.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, recursul fiind inregistrat sub acelasi numar unic de dosar pe rolul Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala.
Intimata reclamanta a depus la dosar intampinare la motivele de recurs, prin care a invocat exceptia necompetentei functionale a sectiei Comerciale a Tribunalului Bucuresti in solutionarea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica de la 27.09.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia necompetentei functionale a acestei sectii, a scos cauza de pe rol si a dispus inaintarea acesteia conducerii tribunalului pentru repartizare aleatorie la o sectie civila.
In urma repartizarii aleatorii, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, sub nr.56526/3/2010, iar prin cererea depusa la dosar la data de 1.06.2011, parata recurenta a solicitat recalificarea caii de atac din recurs in apel, avand in vedere faptul ca obiectul litigiului are o valoare ce depaseste suma de 100.000 lei prevazuta de art.2821 Cod de procedura civila.
Prin incheierea din sedinta publica de la 23.05.2011, tribunalul a calificat calea de atac exercitata de parat ca fiind apelul, iar prin decizia civila nr.503/A/30.05.2011 a dispus respingerea apelului ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.33 alin.2 din Legea nr.448/2006, decontarea cheltuielilor revine Consiliului judetean sau local prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar potrivit dispozitiilor Legii nr.215/2001, consiliul judetean este autoritatea administratiei locale, fiind un organ deliberativ, fara personalitate juridica, situatie in care calitate procesuala pasiva in cauza nu poate sa aiba decat apelantul parat.
In aceste conditii, tribunalul a respins ca nefondata critica prin care apelantul sustinea ca intimata reclamanta ar fi trebuit sa cheme in judecata, in calitate de parat, si Consiliul Judetean Dambovita.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor Legii nr.448/2006 si H.G. nr.268/2007, pentru decontarea cheltuielilor ocazionate de institutionalizarea celor patru persoane mentionate in actiune nefiind necesar nici acordul conducatorului directiei din cadrul unitatii administrativ teritoriale in care persoana cu handicap isi are domiciliul, adica al Directiei din Dambovita si nici acordul Directiei din Sectorul 1.
Intrucat la momentul aparitiei Legii nr.448/2006, prin dispozitiile art.53 cu raportare la art.33 alin.2 si 3 din Legea nr.448/2006, s-a prevazut in mod expres obligatia legala de decontare a acestor cheltuieli de catre consiliul judetean sau local in raza caruia isi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului, tribunalul a apreciat ca apelantul parat datoreaza aceste cheltuieli intimatei reclamante, iar adaugarea ulterioara a unor conditii pentru acceptarea persoanelor cu handicap in centrele din alte unitati administrativ teritoriale, prin H.G. nr.268/2007, nu sunt aplicabile in speta.
Si impotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul parat, invocand urmatoarele motive:
- instanta de apel a pronuntat o hotarare cu incalcarea competentei altei instante (art.304 pct.3 Cod de procedura civila).
In dezvoltarea acestei critici, s-a sustinut ca potrivit art.5 C.proc.civ., cererea de chemare in judecata trebuia sa se faca la instanta domiciliului paratului, in conditiile in care actiunea avea ca obiect pretentii, iar in conditiile in care sediul recurentului se afla in Targoviste, competenta materiala pentru solutionarea cauzei in prima instanta apartinea Judecatoriei Targoviste si nu Judecatoriei sectorului 1. In opinia recurentului, aceasta exceptie era de ordine publica, iar instanta de apel, precum si cea de fond aveau obligatia sa-si verifice din oficiu propria competenta, prin raportare la obiectul cauzei dedus judecatii si fata de normele imperative de competenta prevazute de Codul de procedura civila.
- instanta de fond a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 Cod de procedura civila).
In dezvoltarea acestei critici, s-a sustinut ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.54 alin.4 din Legea nr.448/2006, fara sa aiba in vedere si Ordinul nr.468/2009, in care se arata expres ca „Solicitarea conducatorului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ teritoriala in care persoana cu handicap isi are domiciliul, privind admiterea acesteia intr-un centru rezidential public din alt judet, decat cel de domiciliu, reprezinta actul administrativ in baza caruia se realizeaza decontarea cheltuielilor”.
Analizand decizia instantei de apel, in raport de dispozitiile art.304 pct.3 si 9 Cod Procedura Civila, invocate de recurent in motivele de recurs, Curtea a retinut ca recursul este nefondat , pentru urmatoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs, recurentul parat invoca necompetenta Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti pentru solutionarea cauzei, in prima instanta , sustinand ca era competenta, conform art. 5 Cod Procedura Civila, instanta de la sediul sau, respectiv Judecatoria Targoviste.
Conform dispozitiilor art.159 Cod Procedura Civila necompetenta instantei este de ordine publica doar atunci cand, procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti, procesul este de competenta unei instante de alt grad, sau, in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei instante de acelasi grad, iar partile nu o pot inlatura. In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.
Coroborand dispozitiile art. 5 Cod Procedura Civila cu dispozitiile art. 8 Cod Procedura Civila, Curtea retine ca necompetenta teritoriala a primei instante invocata de recurent nu este exclusiva, in cazul actiunilor indreptate impotriva directiilor generale, legiuitorul reglementand posibilitatea solutionarii acestora, fie de instanta de la sediul paratului (art. 5 C.pr.civ.), fie de instanta din capitala tarii sau din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamanta (art. 8 C.pr.civ.).
Fiind vorba, conform art. 159 Cod Procedura Civila, de o necompetenta de ordine privata, aceasta nu putea fi invocata legal de recurentul parat, decat in conditiile expres reglementate de art.159 alin.3 Cod Procedura Civila, respectiv prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
In cauza de fata, recurentul parat nu a formulat aceasta exceptie prin intampinarea depusa la fond, prin motivele de apel formulate impotriva sentintei primei instante ci a invocat-o, omissio medio, direct in recurs, situatie in care nu mai poate fi primita si analizata de instanta de recurs.
Pe fondul cauzei, Curtea a retinut ca, atat sentinta instantei de fond, cat si decizia instantei de apel sunt legale, fiind pronuntate cu interpretarea si aplicarea corecta a legii, inclusiv a dispozitiilor art.54 alin.4 din Legea nr.448/2006, ale art. 34 din HG nr. 268/2007 si ale Ordinului nr. 468/2009.
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE
4) Contractul de mandat este guvernat, in ceea ce priveste forma, de principiul simetriei.
Contractul de vanzare – cumparare (care reprezinta actul juridic in vederea caruia s-a acordat in speta mandatul) este un contract consensual (avand ca obiect doar imobilul constructie, nu si teren) fiind incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata, cu data certa astfel incat si mandatul incheiat sub semnatura privata dat in acest sens este valabil.
In cazul actiunilor indreptate impotriva Directiei Generale a Finantelor Publice necompetenta este de ordine privata si aceasta nu putea fi invocata legal de recurentul parat decat in conditiile expres reglementate de art. 159 alin. 3 Cod de procedura civila, respectiv prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.56526/3/2010 (nr. vechi 1521/2011) – DECIZIA CIVILA NR.1206/10.10.2011)
Prin actiunea inregistrata sub nr.20443/299/2009, pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, reclamanta D.G.A.S.P.C.SECTOR 1 B. a chemat in judecata pe paratul C.J.D. prin D.G.A.S.P.C.D., solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 143.424 lei, reprezentand cheltuieli efectuate cu acordarea serviciilor sociale in structurile rezidentiale din subordinea sa si la plata majorarilor de intarziere de 0,1% pe zi, de la data notificarii si pana la achitarea efectiva a pretentiilor.
Paratul a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca fiind neintemeiata, sustinand ca nu poate avea o astfel de obligatie de plata in lipsa acordului conducatorului D.G.A.S.P.C. D.
Prin sentinta civila nr.3053/18.02.2010, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea reclamantei si a obligat paratul la plata sumei de 143.424 lei, reprezentand contravaloare servicii sociale si la plata majorarilor de intarziere de 0,1% pe zi, calculate incepand cu data de 4.06.2009, pana la achitarea efectiva a sumei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca in Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica (M.), aflat in subordinea reclamantei, au fost institutionalizate patru persoane cu dizabilitati, domiciliate in pe raza teritoriala a judetului Dambovita, intrucat, potrivit adresei nr.4684/28.01.2008 a D.G.A.S.P.C.T., acestea nu puteau fi reintegrate in familie, iar Centrul apartinand D.G.A.S.P.C.T. nu dispunea de locuri libere.
In continuare, s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.33 alin.2 si 3 din H.G. nr.268/2007, obligatia de decontare a cheltuielilor revine consiliului judetean sau consiliilor locale in a caror raza teritoriala isi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.
Fiind vorba de o obligatie legala, instanta a apreciat ca nu are relevanta faptul ca exista sau nu angajamente de plata din partea beneficiarilor sau reprezentantilor legali, neonorate insa.
De asemenea, s-a considerat ca nu are relevanta nici faptul ca nu exista un acord al presedintelui Consiliului Judetean Dambovita, atata timp cat la dosar exista dovezi potrivit carora cele patru persoane, care au domiciliul pe raza acestui judet, nu pot fi reintegrate in familie si nici nu pot fi asistate in centrele de profil din judet.
In consecinta, instanta a apreciat ca reclamanta a facut dovada pretentiilor sale, precum si a faptului ca sunt indeplinite conditiile legale de decontare a acestora de catre parat.
De asemenea, avand in vedere calitatea de institutie publica a reclamantei, precum si faptul ca aceste sume se fac venit la buget, instanta a constatat ca sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura fiscala referitoare la majorarile de intarziere, in cuantum de 0,1% pe zi.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, recursul fiind inregistrat sub acelasi numar unic de dosar pe rolul Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala.
Intimata reclamanta a depus la dosar intampinare la motivele de recurs, prin care a invocat exceptia necompetentei functionale a sectiei Comerciale a Tribunalului Bucuresti in solutionarea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica de la 27.09.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia necompetentei functionale a acestei sectii, a scos cauza de pe rol si a dispus inaintarea acesteia conducerii tribunalului pentru repartizare aleatorie la o sectie civila.
In urma repartizarii aleatorii, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, sub nr.56526/3/2010, iar prin cererea depusa la dosar la data de 1.06.2011, parata recurenta a solicitat recalificarea caii de atac din recurs in apel, avand in vedere faptul ca obiectul litigiului are o valoare ce depaseste suma de 100.000 lei prevazuta de art.2821 Cod de procedura civila.
Prin incheierea din sedinta publica de la 23.05.2011, tribunalul a calificat calea de atac exercitata de parat ca fiind apelul, iar prin decizia civila nr.503/A/30.05.2011 a dispus respingerea apelului ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.33 alin.2 din Legea nr.448/2006, decontarea cheltuielilor revine Consiliului judetean sau local prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar potrivit dispozitiilor Legii nr.215/2001, consiliul judetean este autoritatea administratiei locale, fiind un organ deliberativ, fara personalitate juridica, situatie in care calitate procesuala pasiva in cauza nu poate sa aiba decat apelantul parat.
In aceste conditii, tribunalul a respins ca nefondata critica prin care apelantul sustinea ca intimata reclamanta ar fi trebuit sa cheme in judecata, in calitate de parat, si Consiliul Judetean Dambovita.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor Legii nr.448/2006 si H.G. nr.268/2007, pentru decontarea cheltuielilor ocazionate de institutionalizarea celor patru persoane mentionate in actiune nefiind necesar nici acordul conducatorului directiei din cadrul unitatii administrativ teritoriale in care persoana cu handicap isi are domiciliul, adica al Directiei din Dambovita si nici acordul Directiei din Sectorul 1.
Intrucat la momentul aparitiei Legii nr.448/2006, prin dispozitiile art.53 cu raportare la art.33 alin.2 si 3 din Legea nr.448/2006, s-a prevazut in mod expres obligatia legala de decontare a acestor cheltuieli de catre consiliul judetean sau local in raza caruia isi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului, tribunalul a apreciat ca apelantul parat datoreaza aceste cheltuieli intimatei reclamante, iar adaugarea ulterioara a unor conditii pentru acceptarea persoanelor cu handicap in centrele din alte unitati administrativ teritoriale, prin H.G. nr.268/2007, nu sunt aplicabile in speta.
Si impotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul parat, invocand urmatoarele motive:
- instanta de apel a pronuntat o hotarare cu incalcarea competentei altei instante (art.304 pct.3 Cod de procedura civila).
In dezvoltarea acestei critici, s-a sustinut ca potrivit art.5 C.proc.civ., cererea de chemare in judecata trebuia sa se faca la instanta domiciliului paratului, in conditiile in care actiunea avea ca obiect pretentii, iar in conditiile in care sediul recurentului se afla in Targoviste, competenta materiala pentru solutionarea cauzei in prima instanta apartinea Judecatoriei Targoviste si nu Judecatoriei sectorului 1. In opinia recurentului, aceasta exceptie era de ordine publica, iar instanta de apel, precum si cea de fond aveau obligatia sa-si verifice din oficiu propria competenta, prin raportare la obiectul cauzei dedus judecatii si fata de normele imperative de competenta prevazute de Codul de procedura civila.
- instanta de fond a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 Cod de procedura civila).
In dezvoltarea acestei critici, s-a sustinut ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.54 alin.4 din Legea nr.448/2006, fara sa aiba in vedere si Ordinul nr.468/2009, in care se arata expres ca „Solicitarea conducatorului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ teritoriala in care persoana cu handicap isi are domiciliul, privind admiterea acesteia intr-un centru rezidential public din alt judet, decat cel de domiciliu, reprezinta actul administrativ in baza caruia se realizeaza decontarea cheltuielilor”.
Analizand decizia instantei de apel, in raport de dispozitiile art.304 pct.3 si 9 Cod Procedura Civila, invocate de recurent in motivele de recurs, Curtea a retinut ca recursul este nefondat , pentru urmatoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs, recurentul parat invoca necompetenta Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti pentru solutionarea cauzei, in prima instanta , sustinand ca era competenta, conform art. 5 Cod Procedura Civila, instanta de la sediul sau, respectiv Judecatoria Targoviste.
Conform dispozitiilor art.159 Cod Procedura Civila necompetenta instantei este de ordine publica doar atunci cand, procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti, procesul este de competenta unei instante de alt grad, sau, in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei instante de acelasi grad, iar partile nu o pot inlatura. In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.
Coroborand dispozitiile art. 5 Cod Procedura Civila cu dispozitiile art. 8 Cod Procedura Civila, Curtea retine ca necompetenta teritoriala a primei instante invocata de recurent nu este exclusiva, in cazul actiunilor indreptate impotriva directiilor generale, legiuitorul reglementand posibilitatea solutionarii acestora, fie de instanta de la sediul paratului (art. 5 C.pr.civ.), fie de instanta din capitala tarii sau din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamanta (art. 8 C.pr.civ.).
Fiind vorba, conform art. 159 Cod Procedura Civila, de o necompetenta de ordine privata, aceasta nu putea fi invocata legal de recurentul parat, decat in conditiile expres reglementate de art.159 alin.3 Cod Procedura Civila, respectiv prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
In cauza de fata, recurentul parat nu a formulat aceasta exceptie prin intampinarea depusa la fond, prin motivele de apel formulate impotriva sentintei primei instante ci a invocat-o, omissio medio, direct in recurs, situatie in care nu mai poate fi primita si analizata de instanta de recurs.
Pe fondul cauzei, Curtea a retinut ca, atat sentinta instantei de fond, cat si decizia instantei de apel sunt legale, fiind pronuntate cu interpretarea si aplicarea corecta a legii, inclusiv a dispozitiilor art.54 alin.4 din Legea nr.448/2006, ale art. 34 din HG nr. 268/2007 si ale Ordinului nr. 468/2009.
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE
4) Contractul de mandat este guvernat, in ceea ce priveste forma, de principiul simetriei.
Contractul de vanzare – cumparare (care reprezinta actul juridic in vederea caruia s-a acordat in speta mandatul) este un contract consensual (avand ca obiect doar imobilul constructie, nu si teren) fiind incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata, cu data certa astfel incat si mandatul incheiat sub semnatura privata dat in acest sens este valabil.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Organizare judecatoreasca
Competenta instanta de judecata de drept comun /arbitraj - Decizie nr. 1267/R/C din data de 13.11.2009Forta executorie a dispozitiilor hotararii judecatoresti pronuntate de instanta de judecata in temeiul unor dispozitii legale declarate ulterior neconstitutionale. Momentul de la care se aplica sanctiunea prevazuta de dispozitiile art. 24 alin.2 din... - Decizie nr. 3 din data de 30.10.2008
Alcatuirea gresita a instantei – gresita calificare a caii de atac - Decizie nr. 772 din data de 27.10.2008
Drept procesual civil. Cheltuieli de judecata. Criteriile de care este tinuta instanta in aprecierea acestora. - Decizie nr. 1478 din data de 23.11.2009
Asigurare risc profesional pentru magistrati. - Decizie nr. 1067 din data de 05.10.2009
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor. - Decizie nr. 839A din data de 08.05.2017
Procedura de insolventa. Denuntarea contractelor in derulare de catre administratorul judiciar. Notificarea denun?arii. Termen de prescriptie. - Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017