Tainuire. Cunoasterea provenientei ilicite a bunurilor dobandite. Cerinta esentiala pentru caracterizarea laturii subiective

Tainuire. Cunoasterea provenientei ilicite a bunurilor dobandite. Cerinta esentiala pentru caracterizarea laturii subiective

 Pentru realizarea elementului subiectiv specific infractiunii de tainuire este necesar ca faptuitorul sa cunoasca ca bunul pe care il primeste, dobandeste ori il transforma sau inlesneste valorificarea lui, are ca sursa de provenienta savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si sa urmareasca obtinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr.11 din 29 ianuarie 2009

Prin sentinta penala nr. 2301 din 7 august 2007 pronuntata in dosarul nr. 21059/245/2006, Judecatoria Iasi a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. achitarea inculpatului V.A.A. pentru infractiunea de tainuire, prevazuta de art. 221 alin. 1 C.pen., cu aplic. art.99 alin. 3 C.pen..
A retinut instanta de fond ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire prev. de art. 221 C.pen. in conditiile in care inculpatul nu a cunoscut ca banii provin din comiterea unei infractiuni, banii fiind luati cu titlu de imprumut de la inculpatul R.A.
Prin decizie penala nr. 259 din 9 iunie 2008 Tribunalul Iasi a respins ca nefundat apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi sub aspectul solutiei de achitare a inculpatului si a mentinut hotararea primei instante.
Decizia instantei de apel a fost recurata de parchet si criticata pentru netemeinicie invocandu-se gresita apreciere a probelor administrate in cauza ce demonstreaza ca inculpatul V.A.A. a cunoscut provenienta banilor primiti si a urmarit obtinerea unui folos material pentru sine.
Analizand criticile formulate, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 221 C.pen. constituie infractiunea de tainuire primirea, dobandirea sau transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material.
In oricare dintre actiunile prevazute de textul incriminator, ca sa se poata realiza latura subiectiva a infractiunii de tainuire nu intereseaza modalitatea in care se primeste sau se dobandeste bunul, ci este necesar ca tainuitorul sa fi cunoscut provenienta ilicita a bunului si sa fi urmarit obtinerea unui folos material.
In speta, instantele in mod just au retinut ca nu sunt dovezi din care sa rezulte ca inculpatul a cunoscut ca suma de bani provine din furt. Atat in cursul urmaririi penale cat si in instanta inculpatul a sustinut ca nu a cunoscut provenienta banilor, inculpatii autori ai sustragerilor au precizat ca nu au relatat inculpatului despre modul in care au ajuns in posesia banilor, iar martorii audiati nu au relatat aspecte referitoare la aceasta imprejurare.
Cum nu s-a facut dovada ca inculpatul a cunoscut provenienta banilor imprumutati de la inculpatul R.A. si nu a actionat in scopul prevazut de art. 221 C.pen. - obtinerea pentru sine a unui folos material, in mod just instantele au ajuns la concluzia ca in cauza lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii de tainuire - latura subiectiva - solutia de achitare fiind legala si temeinica.