LITIGIU DE MUNCA. URGENTA SOLUTIONARII. SUSPENDARE .

LITIGIU DE MUNCA. URGENTA SOLUTIONARII.
SUSPENDARE .
     Pentru realizarea principiului urgentei in solutionarea
unor anume acuze, legiuitorul a instituit o serie de garantii ca:
termenele de judecata sa nu fie mai mari de 15 zile, procedura de
citare a partilor se considera legal indeplinita daca se realizeaza
cu cel putin 24 de ore inainte de termenul de judecata, sarcina
probei revine angajatorului etc.
      In cauza analizata, principiul evocat ca si toate regulile
procesuale au fost infrante, conflictul de munca trenand
inadmisibil pe rolul instantelor peste  un an de zile, pana la
data stabiliri competentei materiale, dupa care a suferit amanari
inutile.
     (Decizia civila nr.104/R-CM din 21
septembrie 2004 a Curtii de Apel Pitesti).
          
          Reclamantul S.N. a solicitat, in contradictoriu cu parata S.A.,
reintegrarea in functia sa de presedinte al acesteia, cu obligarea societatii la
plata drepturilor salariale ce i se cuveneau de la data revocarii din functie pana
in prezent, la valoarea actualizata, functie de rata inflatiei.
          Distinct, s-a solicitat obligarea paratei la plata de daune interese
pentru revocarea abuziva din functie, constand in 6 salarii cuvenite, potrivit
contractului incheiat cu parata.
          S-a motivat actiunea in sensul ca, pana la data revocarii,
reclamantul a detinut functia de presedinte al paratei si, prin hotarari
judecatoresti irevocabile, a fost anulata atat hotararea adunarii generale prin
care a fost exclus, cat si cea prin care a fost revocat din functia de presedinte.
In consecinta, se impune revenirea la situatia anterioara, prin repunerea sa in
functia de presedinte, si prin plata drepturilor salariale de care a fost privat.
          Tribunalul Arges, prin incheierea din 29 iunie 2004, a suspendat
judecarea cauzei in temeiul dispozitiilor art.244 pct.1 Cod procedura civila,
economia redactarii acesteia lasand de inteles ca solutionarea pricinii depinde
de solutionarea altei cauze aflate in recurs la sectia comerciala.
          Reclamantul a declarat recurs impotriva incheierii de suspendare,
invocand motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, in sensul ca
a fost data cu aplicarea gresita a legii, deoarece litigiul actual este un conflict
de munca avand ca obiect reintegrarea sa si drepturi banesti, impunandu-se sa
fie solutionat cu celeritate, si nu are nici o legatura cu dosarul
nr.4182/C/2003, al Tribunalului Arges, acesta fiind un litigiu comercial aflat
in recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
          Recursul a fost privit ca fondat si admis ca atare, potrivit art.312
Cod procedura civila, cu consecinta modificarii incheierii si a trimiterii
dosarului la tribunal, in vederea continuarii judecatii in prima instanta.
          Pentru a hotari astfel, curtea a retinut ca, potrivit Codului Muncii,
art.286, si art.74 din Legea nr. 168/1999, privind solutionarea conflictelor de
munca, cererile referitoare la acestea se judeca in regim de urgenta. 
          Pentru realizarea principiului urgentei in solutionarea unor
anume acuze, legiuitorul a instituit o serie de garantii ca: termenele de
judecata sa nu fie mai mari de 15 zile, procedura de citare a partilor se
considera legal indeplinita daca se realizeaza cu cel putin 24 de ore inainte de
termenul de judecata, sarcina probei revine angajatorului etc.
           In cauza analizata, principiul evocat, ca si toate regulile
procesuale, au fost infrante, conflictul de munca trenand inadmisibil pe rolul
instantelor peste un an de zile, pana la data stabiliri competentei materiale,
dupa care a suferit amanari inutile, pana la suspendarea in discutie.
          Prin urmare, solutionarea de urgenta a conflictelor de munca nu
permite o atare solutie de principiu.
          Instanta de recurs a constatat ca, in cauza, masura suspendarii
este nemotivata, referirea la textul legal ce o reglementeaza presupunand mai
multe considerente avute in vedere.
Exista pe rolul instantelor un litigiu comercial asemanator dar care, in mod
cert, nu are legatura cu cel supus judecatii si care nu justifica, oricum, masura
luata