Suspendarea judecatii in temeiul art.244 pct.1 Cod procedura civila atunci cand se invoca un drept de retentie.

     Suspendarea judecatii in temeiul art.244 pct.1 Cod procedura civila atunci cand se invoca un drept de retentie.

     Dispozitiile art. 244 pct.1 Cod procedura civila sunt incidente si in situatia in care dreptul de retentie se invoca pe calea unei actiunii separate, conditia fiind ca intre cele doua litigii sa existe o legatura suficient de stransa, iar bunul sa fie inca in detentia celor ce invoca retentia, deoarece dreptul de retentie este un drept real imperfect, care functioneaza atata timp cat bunul se afla la detentor.
      
     Sectia civila –Decizia civila nr. 3/7  ianuarie  2010

     Prin sentinta civila nr.1959/2009 a Judecatoriei Sibiu, astfel cum a fost completata prin sentinta 3433/2009, a fost admisa actiunea reclamantilor DSE si DKC impotriva paratilor PN si PM si s-a dispus evacuarea acestora din urma din imobilul situat in Sibiu, str. G.A., nr.10.
     De asemenea, a fost respinsa cererea reconventionala prin care paratii - reclamanti reconventionali P. au solicitat sa se constate ca sunt titularii unui drept locativ asupra imobilului in litigiu si sa fie obligati paratii reconventionali D. sa incheie contract de inchiriere a imobilului pe o durata de 5 ani.
     Paratii au declarat apel impotriva sentintelor mentionate, iar in cursul judecarii apelului, la data de 14.07.2009, au formulat actiune inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu sub dosar nr.8432/306/2009, prin care au solicitat. in contradictoriu cu paratii D. (intimati in cauza de fata), obligarea acestora din urma la plata investitiilor si a sporului de valoare adus imobilului situat in Sibiu str. G.A. nr.10, prin aceste investitii, precum si instituirea unui drept de retentie asupra imobilului pana la plata integrala a despagubirilor.
     La 26.10.2009 Tribunalul Sibiu a dispus, in temeiul art.244 pct.1 Cod procedura civila, suspendarea solutionarii apelului din dosar nr.8825/306/2008 pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr.8432/306/2009 al Judecatoriei Sibiu.
     Impotriva acestei incheieri au declarat recurs reclamantii, solicitand modificarea incheierii in sensul respingerii cererii de suspendare si continuarii judecatii.
     In expunerea motivelor, recurentii sustin ca ,,in mod gresit, instanta de apel a dispus suspendarea judecarii apelului, intrucat  imobilul in litigiu le-a fost restituit recurentilor  prin dispozitie in anul 2005, iar acestia s-au aflat in litigiu cu paratii pentru redobandirea imobilului din anul 2001.
     Acestia sustin ca paratii au fost de rea credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare si in aceste conditii dreptul de retentie nu poate fi recunoscut de instanta.
     Recurentii arata, de asemenea, ca paratii nu au invocat dreptul de retentie in cadrul actiunii in evacuare si ca prin suspendarea apelului se tinde la tergiversarea solutionarii cauzei, iar solutionarea actiunii in evacuare nu are legatura cu solutia ce se va pronunta in actiunea in pretentii.
     In drept se invoca art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.
     Verificand legalitatea si temeinicia incheierii atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele :
     Actiunea pe care paratii au promovat-o pe rolul Judecatoriei Sibiu sub dosar nr.8432/306/2009, vizeaza imbunatatirile pe care acestia sustin ca le-au adus imobilului situat in Sibiu, str. G.A., nr.10, din care reclamantii solicita evacuarea lor, precum si instituirea unui drept de retentie in favoarea paratilor asupra acestui imobil pana la restituirea investitiilor.
     Investitiile pretinse vizeaza perioada in care paratii au fost chiriasi si apoi proprietari ai imobilului in litigiu.
     In aceste conditii, avand in vedere ca unul din petitele actiunii amintite are ca obiect instituirea unui drept de retentie, Curtea constata ca in mod corect instanta de apel a considerat ca solutionarea apelului vizand evacuarea paratilor depinde de solutia ce se va da in dosar nr.8432/306/2009, stiut fiind ca dreptul de retentie este un drept real imperfect, care functioneaza atata timp cat bunul se afla la detentor.
     Criticile privind buna sau reaua credinta a paratilor la incheierea contractului de vanzare-cumparare, ca o conditie de instituire a dreptului de retentie, nu pot fi primite, intrucat aceste aspecte se analizeaza in cadrul actiunii ce formeaza obiectul dosarului nr.8432/306/2009, iar instanta nu se poate pronunta asupra acesteia in cauza de fata.
     De asemenea, pentru a verifica incidenta dispozitiilor art.244 pct.1 Cod procedura civila nu au relevanta litigiile anterioare intre parti, asa cum gresit considera recurentii.
     Faptul ca, in cadrul actiunii in evacuare, paratii nu au solicitat instituirea unui asemenea drept de retentie, nu este de natura a duce la concluzia ca acestia urmaresc tergiversarea solutionarii cauzei, cata vreme ei au solicitat, pe calea actiunii reconventionale, sa li se recunoasca un drept locativ asupra imobilului in litigiu, situatie in care nu se mai justifica cererea lor cu privire la dreptul de retentie.
Pentru aceste considerente, retinand ca criticile invocate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevazut de art.304 Cod procedura civila, solutia instantei de apel fiind legala si temeinica, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul de fata.