Pretentii civile - perimare

       Pretentii civile - perimare  - sentinta civila nr. 318/22.02.2010 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc

Prin incheierea din sedinta publica de la 6 octombrie 2008 pronuntata in acest dosar, cauza a fost suspendata in temeiul art. 242 pct.1 Cod proc. civila, prin acordul partilor.
Conform art. 248 Cod proc. civila orice cerere de chemare in judecata se perima de drept, chiar si in contra incapabililor, daca a ramas in nelucrare timp de un an, iar potrivit art. 252 Cod proc. civila, perimarea se constata din oficiu.
Codul de procedura civila prevede la art. 249 ca perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului, de catre partea care justifica un interes.
     Pentru ca un act de procedura sa poata fi calificat drept act intrerupator de perimare si sa aiba ca efect intreruperea perimarii, este necesar ca actul sa fie valabil facut, pentru ca un act lovit de nulitate nu poate produce o asemenea consecinta, considerandu-se in mod constant in literatura si practica de specialitate ca o cerere netimbrata nu este facuta in intentia de a relua judecata, ci doar in scopul obtinerii intreruperii, ceea ce poate constituit un abuz de drept procesual.
     Instanta retine ca impotriva incheierii de suspendare a cauzei din data de 6 octombrie 2008, s-a formulat recurs la data de 6 octombrie 2009, recurs care a fost anulat, ca netimbrat, prin Decizia nr. 2195/10 dec. 2009 a Tribunalului Suceava.
     Prin sentinta civila nr. 318/22.02.2010 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc s-a constatat perimata actiunea, in conformitate cu disp. art. 248 si 252 Cod proc. civila si pe cale de consecinta, s-a respins cererea de reluare a judecatii.
     Dincolo de teoria abuzului de drept procesual, instanta retine ca pentru valabilitatea unor acte de procedura nu este suficient sa fie respectate doar conditiile referitoare la forma sau continutul actelor, conditii la care se refera art. 105 alin. 2 Cod proc. civila, ci se cer a fi indeplinite si conditii exterioare acelui act, unul dintre acestea referindu-se si la neplata taxelor de timbru sau a timbrului judiciar, situatie in care intervine nulitatea, care nu este conditionata de existenta unei vatamari.
     In consecinta, cererea de recurs formulata de reclamanta IA, fiind anulata ca netimbrata, este un act lovit de nulitate, iar nulitatea lipseste actul de efectele sale in ceea ce priveste functia sa procedurala, prin urmare nu poate sa aiba ca efect intreruperea termenului de perimare.
     
     De altfel, instanta retine ca si dupa solutionarea recursului reclamanta nu a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, daca ar fi fost interesata de continuarea judecatii, ci a depus aceasta cerere in instanta la termenul la care a fost citata, atunci cand instanta a repus cauza pe rol din oficiu, in vederea discutarii exceptiei perimarii.
     Fata de cele expuse mai sus, instanta urmeaza a constata perimata actiunea de fata in conformitate cu disp. art. 248 si 252 Cod proc. civila si pe cale de consecinta, sa respinga cererea de reluare a judecatii.