Civil -Uzucapiune - Respins

Prin Sentinta civila nr. 103/25.01.2013 pronuntata de Judecatoria C-lung. Mold. s-a dispus respingerea actiunii civile avand ca obiect "uzucapiune", formulata de reclamanta L.E. impotriva paratilor Comuna Vama prin Primar si L.A., intervenienta fiind L.EL.,., ca neintemeiata cat si respingerea cererii de interventie in interes propriu, ca neintemeiata.
            Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca, in primul rand, in raport de numeroasele modificari si completari ale cererii de interventie in interes propriu, facute ulterior primei zile de infatisare, care a avut loc la termenul din data de 21 octombrie 2011, avand in vedere ca instanta a constatat decaderea intervenientei din dreptul de a-si  modifica cererea de interventie, se impune a se preciza ca instanta este investita ,atat de reclamanta, cat si de intrervenienta, cu constatare dobandirii dreptului  de proprietate asupra suprafetei  de 25.918 mp.teren, prin uzucapiune.
Potrivit mentiunilor din planul de situatie coroborate cu raportul de expertiza,terenul din litigiu, in suprafata de 25.918 mp., este inscris in CF _ Vama, pentru Obstea Vama .
Atat reclamanta, cat si intervenienta au solicitat sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, prin uzucapiune si jonctiunea posesiilor, fiecare sustinand ca a exercitat, asupra terenului din litigiu, o posesie utila cu incepere de la data decesului autorilor lor,iar acestia din urma au intrat in posesia terenului din litigiu in anul 1950, in baza testamentului mistic lasat ce L.N...
Astfel, reclamanta a sustinut ca foloseste terenul din litigiu din anul 1996, de la decesul mamei sale  L.G., iar aceasta, la randul sau, l-a folosit incepand cu data decesului sotului sau, L.R., care l-a dobandit prin mostenire de la parintii sai L.N. si G.
La randul sau, intervenienta a sustinut ca foloseste terenul din litigiu  de la decesul sotului sau, L.O., care l-a dobandit, prin mostenire, de la tatal sau, L.N..
Asadar, ambele parti au sustinut ca terenul din litigiu a apartinut lui L.N. si se identifica cu terenul mentionat in Sentinta civila nr. 1642/20.10.1968, cu precizarea ca, in timp ce reclamanta a sustinut ca acesta se identifica cu terenul cu care a fost inzestrat L.R.(autorul sau), fiind descris in sentinta mentionata, intervenienta a sustinut ca terenul se identifica cu cel descris la pct. 7, fila 3 din aceeasi sentinta, fiind inzestrat L.O.(sotul sau).Ambele parti  invocat  ca si  temei de drept, dispozitiile Codului civil austriac bucovinean.
Martorii B. Ni , B. V  si C. F. , audiati la propunerea reclamantei au confirmat sustinerile facute de aceasta, mentionand ca terenul din litigiu a apartinut lui L.R., care l-a dobandit, prin mostenire de la L.N. si l-a stapanit, in mod public pe tot parcursul vietii sale, iar de la decesul lui L.R., terenul este stapanit de catre reclamanta, care l-a inchiriat martorului B.V. Acesta din urma a sustinut ca el a folosit ternul din litigiu, in baza unei intelegeri pe care a avut-o mai intai cu L.R., autorul reclamantei, iar mai apoi cu reclamanta personal sau prin intermediul lui B.C.
Intervenienta a formulat plangere impotriva martorului B.V., solicitand cercetarea acestuia sub aspectul savarsirii infractiunii de "marturie mincinoasa"(fila 91), constand in aceea ca, in declaratia data in fata instantei, nu a recunoscut incheierea contractului de inchiriere cu L.O. si nu si-a recunoscut semnatura de pe conventia de la fila 28 di dosarul de fata.  In declaratia data in fata organelor de cercetare penala(fila 102), martorul a revenit asupra depozitiei facute in prezenta cauza,in sensul ca a recunoscut ca a semnat conventia mentionata mai sus.  In acest context, depozitia martorului B.V. urmeaza a fi inlaturata.
In acelasi timp, martorii M.O., B.A. si C. D., audiati la propunerea intervenientei, au sustinut ca terenul din litigiu este folosit de catre aceasta din urma, care a intrat in posesia terenului dupa decesul sotului sau, L.O., care a folosit terenul inchiriindu-l  martorului B. V.
Din sustinerile partilor, coroborate cu mentiunile din Sentinta civila nr. 1642/20.10.1969, cu mentiunile din raportul de expertiza si cu depozitiile martorilor, instanta retine ca terenul din litigiu a apartinut lui L.N., care a fost tatal lui L.R.(autorul reclamantei) si al lui L.O.(autorul intervenientei). De asemenea, se retine ca, prin testamentul mistic din data de 7 martie 1950, L.N. (decedat la data de 13 mai 1951) a testat averea sa, in favoarea copiilor si sotiei.
In conditiile in care terenul din litigiu provine de la autorul comun al partilor, iar prin probatoriul administrat in cauza nu s-a dovedit ca beneficiarii testamentului mentionat mai sus si-au delimitat terenurile primite, conform testamentului, avand in vedere si faptul ca, prin raportul de expertiza s-au identificat elemente comune atat cu terenul descris intr-o serie de inscrisuri prezentate de reclamanta cat si cu cel descris in inscrisurile prezentate de intervenienta (conventia din data de 2 mai 2005-fila 28,conventia din 8 mai 1999-fila 119 ), instanta retine ca nici una dintre partile din prezenta cauza nu a exercitat o posesie utila ,apta sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului din litigiu.
De asemenea, se are in vedere faptul ca expertul a identificat elemente comune atat cu terenul testat in favoarea lui L.R.(pct 3 din testament)cat si elemente comune cu terenul testat in favoarea lui L.O.(pct. 7 din testament).
Chiar daca, in baza depozitiilor martorilor audiati in cauza si a celor doua conventii de arendare, se poate retine ca, din anul 1999 si pana in momentul promovarii actiunii, posesia a fost exercitata de catre intervenienta, respectiv de catre autorul acesteia, L.O., prin intermediul martorului B., in speta nu se poate stabili cine a exercitat posesia anterior acestui an, respectiv inainte de data de 15 octombrie 1938, pentru a fi aplicabile  Codul civil austriac bucovinean, invocate de parti. 
In acest sens,  toti martorii au sustinut ca terenul din litigiu a fost folosit de martorul B.V.,incepand cu anul 1989, aceasta imprejurare, coroborata cu conventia aflata la fila 28 din dosar, potrivit careia, la data de 2 mai 2005, L.O. a inchiriat martorului suprafata de 6 ha teren pasune, indreptatesc instanta sa retina ca, din anul 2005, terenul din litigiu este folosit de martorul B., in baza conventiei de la fila 28.Totodata, instanta retine, din depozitiile martorilor, coroborate cu conventia aflata la fila 119 din dosar si cu raspunsul dat de expert la obiectivul nr. 11 din raportul de expertiza, ca incepand cu anul 1999, terenul din litigiu a fost folosit de catre L.O..
Faptul ca s-au gasit elemente comune intre terenul din litigiu si terenul mentionat in certificate de mostenitor nu este de natura sa creeze instantei convingerea ca terenul a fost folosit de reclamanta sau intervenienta, stiut fiind faptul ca certificatul de mostenitor se intocmeste pe baza declaratiilor mostenitorilor neavand la baza acte de proprietate.
In conditiile in care atat reclamanta cat si intervenienta si-au intemeiat actiunile pe Codul civil austriac bucovinean, era necesar sa dovedeasca faptul ca autorii acestora au inceput sa exercite posesia asupra terenului din litigiu anterior datei de 15 octombrie 1938, dovada pe care nici una din parti nu a facut-o.
Astfel, prin Decretul -Lege nr.478/1938 a fost extinsa legislatia civila din vechea Romanie in teritoriile din Bucovina, astfel ca au fost puse si aici in aplicare prevederile Codului Civil roman, corelativ cu aceasta fiind scoase din vigoare prevederile Codului civil austriac ce erau pana atunci in vigoare. Art.3 al.1 din decretul mentionat a dispus, in ce priveste natura, durata si efectele posesiei ca acestea sunt supuse legilor sub care a inceput prescriptia.
Faptul ca autorul comun al partilor a testat anumite suprafete de teren nu poate conduce automat la concluzia ca a si avut in posesie acele suprafete de teren, dinainte de anul 1938 mai ales ca, la momentul intocmirii testamentului, terenul era inscris pe Obstea Vama, nedivizata.
Instanta nu ar putea retine ca fiind indeplinite nici conditiile prevazute de art. 28 din DL115/1938, pentru reclamanta sau intervenienta cata vreme terenul este inscris in CF pentru Obstea Vama.
Fata de cele mai sus mentionate, instanta constata ca atat actiunea formulata de reclamanta, cat si cererea de interventie in interes propriu, sunt neintemeiate, urmand a fi respinse, ca atare.