Uzucapiune

Prin actiunea civila inregistrata la data de 18.09.2009 reclamantul S. I.  in contradictoriu cu parata L. A. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta:
- sa se constate ca prin posesiune utila, netulburata, publica si sub nume de   proprietar reclamantul  a  dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF A, nr. top. 1 prin efectul uzucapiunii;
- sa se dispuna intabularea in CF a dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus pe numele reclamantului.
In motivarea cererii, reclamantul arata faptul ca foloseste singur imobilul in litigiu de circa 8 ani, posesia fiind dobandita de la socrii acestuia, care au folosit terenul din perioada anilor 1945-1946. Proprietara tabulara este necunoscuta pe raza localitatii, iar reclamantul si antecesorii sai nu au fost tulburati in posesie de nici o persoana.
In drept, se invoca dispozitiile art. 1847, 1890 si 1860  C. civ., DL nr. 115/1938.
Avand in vedere ca parata L. A. si-a inscris dreptul de proprietate asupra imobilului in CF in anul 1886, instanta a pus in discutie capacitatea procesuala a acesteia, avand in vedere ca au trecut peste 100 ani de la intabularea sa in CF, astfel ca reclamanta si-a precizat actiunea in contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna:
- constatarea mostenirii vacante dupa defuncta L. A., si faptul ca aceasta revine in integralitate Statului Roman.
Au fost mentinute celelalte capete de cerere vizand dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu prin efectul prescriptiei achizitive.
Paratul Statul Roman a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii civile formulate de reclamant.
Paratul a formulat si actiune reconventionala, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna:
- sa se constate existenta succesiunii vacante dupa defuncta L. A., precum si faptul ca masa succesorala se compune din imobilul inscris in CF A nr. top. 1.
- sa se constate ca Statul Roman culege intreaga succesiune vacanta.
- intabularea dreptului de proprietate al statului in  CF A , nr. top. 1, cu titlu de mostenire.
In probatiune, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri , proba cu martori si proba cu expertiza tehnica topografica.
Cererea a fost legal timbrata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Statului Roman:
Asupra imobilului inscris in cartea funciara  A, cu nr. top. 1,  proprietara tabulara este numita L. A., aceasta dobandind dreptul de proprietate in baza incheierii de CF nr. 6406/1886.
Avand in vedere ca de la data intabularii dreptului de proprietate al paratei in CF au trecut mai mult de 100 ani, instanta a prezumat ca aceasta nu mai era in viata la data formularii prezentei actiuni, deoarece, in principiu, o persoana nu traieste, in medie, 100 ani.
Reclamantul a chemat in judecata STATUL ROMAN, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand declararea succesiunii vacante dupa parata L. A.
Calitatea Ministerului Finantelor Publice de reprezentant al Statului Roman este conferita de dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, conform caruia statul participa la raporturile juridice prin Ministerul Finantelor, afara de cazul cand legea dispune altfel.
In cauza nu s-a facut dovada ca defuncta L. A., a avut mostenitori cunoscuti, iar potrivit art. 652 C. civil, in lipsa mostenitorilor, statul devine succesor.
Avand in vedere cele mentionate mai sus, instanta va constata ca masa succesorala ramasa dupa defuncta L. A. se compune din cota de 1/1 din imobilul inscris in CF A, nr. top. 1, in suprafata de 540 mp, precum si  existenta succesiunii vacante dupa defuncta,  aceasta revenind  in integralitate Statului Roman.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind uzucapiunea instanta de fond a retinut ca:
Reclamantul a invocat faptul ca imobilul in litigiu este folosit de acesta de 8 ani, anterior fiind folosit de socrii sai, C. I. si C. A. din anii 1945-1946.
Prin raportul de expertiza tehnica efectuat de catre expertul P. G., a fost identificat imobilul ca fiind situat in extravilanul comunei, in locul numit „D.”, avand suprafata masurata de 539,75 mp. Au fost identificate si imobilele vecine, precum si titularii drepturilor de proprietate asupra acestora.
Martorii B. P. si M. T. au confirmat faptul ca imobilul a fost folosit de reclamant, impreuna cu defuncta sotie, intai si impreuna cu socrii sai, iar dupa decesul acestora, singur.
Martorii au declarata ca numitii C. I. si C. A., socrii reclamantului, au folosit imobilul in litigiu de circa 70 de ani.
Sustinerile reclamantului si ale martorilor se coroboreaza cu actele de stare civila depuse la dosar, C. I. fiind nascut in anul 1927 iar C. A. in anul 1930 ambii avand capacitate de exercitiu la data la care se sustine ca a inceput posesia imobilului.
Cum cererea de uzucapiune a fost intemeiata pe Codul civil, posesia reclamantului trebuia sa inceapa anterior datei de 12 iulie 1947, cand a intrat in vigoare DL nr. 115/1938,prin Legea nr. 241/1947, care, la art. 6 alin.2, prevedea ca prescriptiile incepute
inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, sunt carmuite, in ceea ce priveste (..) durata lor, de dispozitiile legii sub care au inceput.
Avand in vedere ca martorii au confirmat faptul ca posesia reclamantului a fost publica, neintrerupta, netulburata, continua si sub nume de proprietar, iar in ceea ce priveste durata acesteia, se incadreaza in dispozitiilor art. 1846 si urm. C. civil, termenul de 30 de ani fiind inceput in persoana antecesorilor sai si implinit in persoana sa, instanta de fond a admis actiunea civila formulata de reclamant, si a constatat ca acesta a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF 624 Turnu Rosu, cu nr. top. 4002, prin efectul uzucapiunii.
S-a dispus totodata intabularea dreptului de proprietate al reclamantului in cartea funciara.
Instanta nu a retinut apararile paratului, in sensul ca mostenirile vacante devin domeniu public, in baza art. 477 C. civil, avand in vedere ca potrivit art.3 din legea nr.213/1998, domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.
Sub acest aspect, imobilul in litigiu nu apartine domeniului public al statului, nefacand parte din enumerarea restrictiva si limitativa din textul de lege citat, cu atat mai mult cu cat acest text de lege este ulterior cronologic dispozitiilor codului civil.
In ceea ce priveste actiunea reconventionala formulata de paratul Statul Roman, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului reconventional fata de capetele de cerere din aceasta actiune, care vizeaza exclusiv constatarea vacantei succesorale dupa defuncta L. A., si faptul ca aceasta revine statului.
Deliberand asupra exceptiei invocate din oficiu, instanta a retinut urmatoarele :
Actiunea reclamantului, vizand constatarea succesiunii vacante dupa defuncta L. A. are caracterul unei actiuni oblice, prin care acesta o exercita pentru stabilirea succesorilor defunctei L. A., acestia urmand a avea calitate procesuala pasiva in ceea ce priveste capatul de cerere privind dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Calitatea procesuala presupune identitatea dintre persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii. In consecinta, calitatea procesuala pasiva apartine exclusiv celui fata de care se poate realiza interesul reclamantului.
Reclamantul – parat reconventional nu este subiect pasiv in  ceea ce priveste capatul de cerere vizand constatarea succesiunii vacante dupa defuncta L. A., naeavand nici o calitate in raportul juridic succesoral.
Daca reclamantul poate solicita pe cale judecatoreasca constatarea existentei succesiunbii vacante dupa defuncta, pec alea actiunii oblice, acest lucru nu este valabil si pentru Statul Roman, acesta neputand solicita constatarea existentei succesiunii vacante pe cale contencioasa, ci doar pe cale necontencioasa.
Pentru aceste motive, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului reconventional, si in consecinta, a respins actiunea reconventionala formulata de Statul Roman.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Statul Roman, Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Sibiu solicitand schimbarea in tot a sentintei si respingerea actiunii reclamantului precum si admiterea cererii reconventionale formulate de parat.
In motivarea recursului se arata ca sentinta civila nr. 36/18.01.2009 este criticabila intrucat instanta nu si-a exercitat rolul activ in desfasurarea procesului, neverificand daca actiunea este sau nu admisibila si a admis actiunea fara a fi dovedita. Mai mult sentinta este contradictorie, in sensul ca desi constata vacanta succesorala dupa defuncta L.A. admite si cererea reclamantului.
Astfel, sentinta civila nr. 36/18.01.2009 este criticabila si contradictorie intrucat instanta desi constata ca este mostenire vacanta nu dispune si intabularea dreptului de proprietate ce decurge din vacanta succesorala a Statului Roman.
Drept urmare a indepliniri conditiilor legale se impunea constatarea faptului ca Statul Roman este proprietarul acestor bunuri imobile si, urmare a constatarii vacantei succesorale, se impunea si admiterea capatului de cerere privind intabularea in CF nr. A nr. top 1 a dreptului de proprietate al noului proprietar, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Avand in vedere  disp. art.477 si art.652 C. pr. civ. se impunea respingerea capatului de cerere privitor la efectul uzucapiunii asupra acestor imobile care sunt de domeniul public.
Un alt motiv de recurs vizeaza modul de solutionare a cererii de uzucapiune. Solutia este nelegala intrucat reclamantul S. I. nu poate invoca uzucapiunea si jonctiunea posesorilor cu a numitilor C. I. si C. A. socrii reclamantului intrucat posesia lui a fost una echivoca, neputandu-se stabili daca a stapanit bunul cu credinta ca era proprietatea lui si a fostei sale sotii sau ca apartinea doar fostei sale sotii, ca mostenire a acesteia.
Jonctiunea posesiilor nu este nici ea posibila in cazul reclamantului pentru ca intre el si posesorul anterior nu exista un raport juridic nascut dintr-un fapt juridic sau dintr-un act juridic translativ de proprietate.
Pe de alta parte, conform dispozitiile Legii nr.213/1998, statul nu poate fi uzucapat, bunurile din domeniul public fiind inalienabile, insesizabile si imprescriptibile (iar bunul in litigiu apartine domeniului public de vreme ce era mentionata vacanta conform art.477 C.civ.)
In drept au mai fost invocate dispozitiile art.477, 650, 651, 680 C.civ., art.7 si 11 din Legea nr.213/1998.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
Cel mai important motiv pe care recurentul isi intemeiaza recursul este cel vizand imposibilitatea dobandirii prin uzucapiune a terenului ce face parte din succesiunea vacanta a statului, intrucat, asa cum recurenta interpreteaza dispozitiile art.477 C.civ., el ar apartine domeniului public, fiind astfel inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
Critica este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, cu toate consecintele ce decurg din aceasta, anume posibilitatea uzucaparii bunului. Aceasta concluzie se impune intrucat potrivit art.24 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia „In acceptiunea prezentei legi, prin sintagma „domeniu public” cuprinsa in art.477 din Codul civil se intelege domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz”.
Nu poate fi primita nici critica vizand echivocitatea posesiei reclamantului si imposibilitatea jonctiunii posesiei acestuia cu cea a autorilor sotiei sale pentru ca, in fata instantei de fond, s-au produs probe asupra faptului ca posesia a fost una utila.
Nu poate fi primita nici critica vizand lipsa de rol activ a instantei de fond.
Examinand modul in care au fost administrate probele si continutul hotararii pronuntate, tribunalul a retinut ca prima instanta a pronuntat o solutie cu respectarea tuturor principiilor procesului civil.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept si in temeiul dispozitiilor art.312 C. pr. civ. tribunalul a respins recursul si a mentinut ca legala sentinta primei instante.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.