Dobandirea unui imobil prin prescriptie achizitiva

Constata ca s-a inregistrat la Judecatoria Avrig actiunea civila formulata de reclamanta R. E. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta:
- sa se contate faptul ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate ca efect al prescriptiei achizitive de 20 ani asupra imobilului teren inscris in CF A, sub nr. top 1, in suprafata de 1710 mp;
- sa se dispuna inscrierea in CF A, sub nr. top 1a dreptului de proprietate astfel dobandit.
In motivarea cererii se arata faptul ca a inceput sa foloseasca terenul in suprafata de 1710 mp din imobilul inscris in CF A, incepand cu data de 1957, iar posesia a fost utila, publica, sub nume de proprietar si netulburata.
Totodata se arata ca in toata aceasta perioada reclamanta a achitat impozitele asupra terenului in cauza, iar pe proprietarul tabular nu il cunoaste si nici nu stie a avea vreun mostenitor, acesta fiind, conform extrasului CF depus la dosar (f. 4), C. D. M., ce si-a inscris dreptul de proprietate in anul 1889, iar conform minutei CSM din luna martie 2008, cara arata faptul ca „nici o persoana nu poate trai mai mult de 100 de ani”, se presupune ca proprietarul tabular a decedat in 1989.
De asemenea se considera ca fata de cele aratate, sunt indeplinite conditiile prevazute de DL. nr. 115/1938, respectiv au trecut 20 ani de la moartea proprietarului tabular, iar calitatea procesuala pasiva o are Statul Roman prin Ministerul Finantelor.
In drept, se invoca dispozitiile D.l. nr. 115/1938.
Prin cererea reconventionala formulata paratul-reclamant reconventional Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu s-a solicitat sa se constate ca dupa defuncta C. D. M. exista mostenire vacanta, sa se constate masa succesorala ramasa dupa aceasta si sa se dispuna intabularea dreptului de proprietate al statului asupra bunului aflat in masa succesorala.
Prin sentinta civila nr. 5214 din 7.07.2010 Judecatoria Avrig a admis actiunea formulata si precizata si in consecinta:
A constatat ca masa succesorala ramasa dupa defuncta C. D. M. se compune din imobilul teren arabil inscris in Cartea funciara nr. A. Nr. top 1, in suprafata de 1.710 mp.
A constatat ca dupa defuncta C. D. M. succesiunea este vacanta.
A constatat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate, prin efectul uzucapiunii, asupra imobilului teren arabil inscris in Cartea funciara nr. A. cu nr. top. 1, si dispune rectificarea suprafetei acestui imobil de la 1.710 mp. la 1.450 mp.
A dispus intabularea in Cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului identificat mai sus.
A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantei-parata reconventional R. E. in cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant reconventional Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu, exceptie ridicata din oficiu, si in consecinta:
A respins cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant reconventional Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu, in contradictoriu cu reclamanta-parata reconventional Roman Elena.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Statul Roman are calitate procesuala in litigiile referitoare la succesiunea vacanta si nu unitatile administrativ teritoriale (nu pot fi avute in vedere prevederile art. 78 din Regulamentul de punere in aplicare a Lg. 36/1995 deoarece acestea sunt prevazute intr-o hotarare de guvern, iar dispozitiile mai sus citate care au fundamentat concluzia contrara  sunt cuprinse in acte juridice cu forta superioara).
Reprezentarea Statului in astfel de litigii se face prin Ministerul Finantelor Publice conform art. 25 din Decretul 31/1954.
Reclamanta foloseste imobilele identificate mai sus din perioada anilor 1944-1945, in mod continuu, public si sub nume de proprietar, nefiind tulburata in exercitarea posesiei, stare de fapt care rezulta din depozitiile martorilor. Potrivit art. 1847 C. civ., pentru a fi utila dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, posesia exercitata trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Posesia reclamantei intruneste toate aceste calitati, dupa cum rezulta din intreg materialul probator administrat in cauza, implinindu-se termenul de 30 ani prevazut de art. 1890 C. civ. pentru uzucapiunea lunga
In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta retine ca reclamanta-parata reconventional, R. E. nu are, in cadrul acestei cereri, calitate procesuala pasiva, motiv pentru care, va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantei-parata reconventional Roman Elena in cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant reconventional Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu, exceptie ridicata din oficiu.
Impotriva sentintei a declarat recurs Directia Generala a Finantelor publice a Judetului Sibiu in numele si pentru Ministerul Finantelor Publice, solicitand modificarea acesteia in sensul admiterii cererii reconventionale a paratului pentru urmatoarele motive: 
Instanta de fond a incalcat disp.art.477 C. civ. „Toate averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau alte caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public”, astfel ca nu se mai pute a constata existenta conditiilor uzucapiunii.
Cu atat mai mult se impune aceasta solutie cat timp art.11 din lg.nr.213/98 prevede expres ca:
„(1)Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, dupa cum urmeaza:
a) nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii;
b) nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale;
c) nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinta asupra bunurilor mobile.
(2) Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor alin.(1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta”.
In drept recursul a fost motivat pe dispozitiile art.477, 650, 651, 680 C. civil, art.7, 11 C.pr.civ.
Intimata R. E. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, mentinerea sentintei atacate si obligarea recurentului parat la plata cheltuielilor de judecata.
Verificand sentinta atacata s-a constatat ca recursul este nefondat.
Astfel, este adevarat ca potrivit art.477 C. civil „toate averile vacante si fara stapani (…) sunt ale domeniului public” insa recurenta greseste atunci cand face confuzie intre notiunea de domeniu public prevazuta de Codul civil si cea de domeniu public reglementata de Legea nr. 213/1998. In acest sens notiunea de domeniu public cuprinsa la art.477 C. civil este asimilata, in lumina noilor reglementari privind dreptul de proprietate, cu notiunea de proprietate a statului care poate fi atat proprietate publica cat si proprietate privata.
Legea nr. 213/1998 defineste la art.1, 2 si 3 dreptul de proprietate publica, domeniul public si bunurile care intra in alcatuirea domeniului public ori nici imobilele care au apartinut unei persoane fizice si nici bunurile care compun o succesiune nu se regasesc printre acestea.  Ca este asa o confirma si art.1 alin.1 lit. b din O.U.G. nr. 128/1998, care enumera bunurile care provin din succesiuni vacante printre bunurile intrate in proprietatea privata a statului si care se valorifica in conditiile acestui act normativ.
Cum numai bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, inseamna ca cele din domeniul privat al statului sunt supuse prescriptiei achizitive.
Asa fiind actiunea dedusa judecatii era admisibila iar prima instanta a retinut in mod corect din analiza probatoriului administrat ca erau intrunite conditiile prevazute de Codul civil pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre reclamanta.
Intrucat uzucapiunea are efect retroactiv, ceea ce inseamna ca reclamanta intimata a dobandit dreptul de proprietate din momentul in care a inceput sa curga prescriptia achizitiva, nu se putea constata dobandirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor in litigiu si nici sa se dispuna intabularea dreptului de proprietate al acestuia in Cartea funciara.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art.312 C. pr. civ., recursul a fost respins iar sentinta atacata a fost mentinuta.
Aflandu-se in culpa procesuala recurenta a fost obligata, in temeiul art.274 C.pr.civ., la plata catre intimata a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs constand in onorariul  avocatial.