Uzucapiune

Constata ca prin sentinta civila 652/20.10.2009 a Judecatoriei Avrig, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor si a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantul G. I. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice  reprezentat de D.G.F.P.Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut, in esenta ca:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a STATULUI ROMAN, invocata prin intampinare:
Asa cum s-a aratat si in minuta CSM pentru discutarea problemelor de practica judiciara neunitara din data de 11.06.2008, judecatorul, apeland la o prezumtie simpla, potrivit careia o persoana nu traieste 120, 130 sau chiar 140 de ani (fapt de notorietate care nu trebuie dovedit) poate prezuma ca o persoana este decedata la data introducerii actiunii.
Or, raportat la anul intabularii in cartea funciara a proprietarului tabular C. I. (instanta retine ca acesta era major la data intabularii in lipsa unei mentiuni referitoare la minoritate, precum si faptul ca in perioada respectiva o persoana devenea majora la implinirea varstei de 21 de ani) si aplicand prezumtia simpla enuntata anterior, instanta a prezumat ca acesta este decedat la data introducerii actiunii (raportat la cele retinute anterior se poate trage concluzia ca acesta ar fi decedat anterior anului 1989).
In ceea ce priveste calitatea procesuala a STATULUI ROMAN in litigiile referitoare la succesiunea vacanta:
Pe temeiul art. 477 si 680 C.civ succesiunile vacante se cuvin statului, iar bunurile cuprinse in aceste succesiuni intra in domeniul privat al acestuia (potrivit art. 25 din Lg. 213/1998 “in acceptiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsa in art. 477 din Codul civil, se intelege domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz”).
Aceasta concluzie este in concordanta cu prevederile art. 9 din OG 14/2007 unde se arata expres ca Ministerul Finantelor Publice poate propune Guvernului transmiterea sau poate transmite “ministerelor, autoritatilor publice centrale si locale bunurile imobile intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, ce provin din succesiuni vacante, cu exceptia celor detinute de stat in cote indivize, prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Finantelor Publice, cu destinatia de locuinte de serviciu”.
Asadar, statul, si nu unitatile administrativ-teritoriale culege mostenirile vacante, autoritatile administratiei publice locale fiind implicate in procedura succesorala doar prin obligatia de a sesiza notarul public in vederea deschiderii ei, mai ales atunci cand au cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile (art. 68 din Legea 36/1995).
Prin urmare Statul Roman are calitate procesuala in litigiile referitoare la succesiunea vacanta si nu unitatile administrativ teritoriale (nu pot fi avute in vedere prevederile art. 78 din Regulamentul de punere in aplicare a Lg. 36/1995 deoarece acestea sunt prevazute intr-o hotarare de guvern, iar dispozitiile mai sus citate care au fundamentat concluzia contrara  sunt cuprinse in acte juridice cu forta superioara).
Reprezentarea Statului in astfel de litigii se face prin Ministerul Finantelor Publice conform art. 25 din Decretul 31/1954.
In ceea ce priveste cererea de chemare in judecata prin care se solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la imobilul inscris in CF X Arpasu de Sus, nr. top 1/2, 2/2:
Asupra imobilului inscris in CF X Arpasu de Sus, nr. top 1/2, 2/2– casa, curte si gradina, in suprafata de 641 mp, proprietar tabular este C. I.
Raportul de expertiza a identificat imobilul ca fiind situat administrativ in Arpasu de Sus. Expertul a constat ca este vorba despre un teren in suprafata de 1242 mp, care se suprapune pe urmatoarele nr. topografice: 1/2, 2/2, 3 si 4/3.
Reclamantul a aratat ca, initial, terenul a fost folosit de soacra sa si ca posesia acesteia a fost continuata de el, fara a preciza anul inceperii acesteia. Acesta a inteles sa invoce jonctiunea posesiei sale cu posesia exercitata de soacra sa, C. D.
Martorii audiati in cauza au declarat ca terenul in litigiu se afla in comuna Arpasu de Sus, si s-a aflat in stapanirea socrilor reclamantului, C. G. si D. din anii 1947-1948 (ambii martori – S. N., 74 de ani si M. G., 71 de ani - au declarat ca de cand isi amintesc, numai socrii reclamantului au folosit imobilul).
Din declaratiile martorilor instanta a retinut ca acestia au stapanit terenul pana in anul 1989, an in care a avut loc casatoria fiicei lor G. C. cu reclamantul. De la aceasta data, imobilul s-a aflat in stapanirea reclamantului si a sotiei sale. Acestia au exercitat o posesie comuna pana in anul 1996, an in care a intervenit decesul sotiei sale (aspect confirmat de martorul S. N. care a declarat ca si sotia reclamantului a lucrat gradina pana la deces). In prezent terenul se afla in folosinta reclamantului.
Adeverinta eliberata de Primaria com. Arpasu de Sus confirma ca reclamantul a achitat impozitul aferent terenului in ultimii 21 de ani.
Asadar, coroborand probele instanta retine ca socrii reclamantului au inceput posesia in anul 1948, iar reclamantul impreuna cu sotia sa au exercitat o posesie comuna incepand cu anul 1989 (anul casatoriei celor doi soti) si pana in anul 1996 (anul cand a decedat sotia reclamantului) si numai din ianuarie 1996, posesia acestuia a devenit exclusiva.
Fata de starea de fapt expusa, instanta a apreciat ca prezenta cerere este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Anul inceperii posesiei este 1948, pe cale de consecinta, potrivit art. 1 din Legea nr. 241/1947 aplicabile in cauza sunt dispozitiile D.L. 115/1938 ce au intrat in vigoare la data de 12.07.1947. Decretul-Lege nr. 115/1938 prevede doua cazuri de exceptie in care se poate dobandi proprietatea prin efectul uzucapiunii in regim de carte funciara si anume uzucapiunea tabulara reglementata de art. 27 si uzucapiunea extratabulara reglementata de art. 28.
In cauza de fata ne aflam in situatia unei uzucapiuni in contra proprietarului de carte funciara, iar art. 28 permite identificarea a patru conditii pentru ca uzucapiunea extratabulara sa isi produca efectele: proprietarul tabular sa fie decedat, mostenitorii sau statul sa nu isi fi inscris dreptul de proprietate in cartea funciara, posesia sa fie utila si sa dureze cel putin 20 de ani dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara.
In speta, nu este indeplinita conditia referitoare la utilitatea posesiei din urmatoarele considerente:
Uzucapiunea nu se poate intemeia decat pe o posesie neechivoca, iar in masura in care nu se poate stabili, in mod clar, elementul subiectiv al posesiei, viciul echivocului impiedica uzucapiunea.
In practica judiciara, viciul echivocului a fost identificat si in situatia actelor de stapanire exercitate impreuna de mai multe persoane care convietuiesc deoarece exista neclaritate in legatura cu atitudinea subiectiva a celui care stapaneste.
Or, cat timp nu se poate sti cu certitudine ca cel care stapaneste are elementul animus, inseamna ca persoana respectiva nu are calitatea de posesor.
In speta din declaratiile martorilor rezulta ca reclamantul impreuna cu sotia sa au exercitat o posesie comuna incepand cu anul 1989 (anul casatoriei celor doi soti) si pana in anul 1996 (anul cand a decedat sotia reclamantului) si numai din ianuarie 1996, posesia acestuia a devenit exclusiva.
Reclamantul nu a probat intervertirea precaritatii in posesie in conditiile art. 1858 C.civ., proband ca a stapanit intregul bun pentru el insusi, negand dreptul celorlalti coposesori.
In aceste conditii, instanta retine ca reclamantul nu poate sa invoce uzucapiunea, intrucat posesia lui este afectata de viciul echivocului, fiind neclara atitudinea subiectiva a acestuia (nu se poate stabili cu certitudine daca a stapanit bunul cu credinta ca este proprietatea sa exclusiva sau daca a stapanit bunul avand convingerea ca acesta apartine ambilor soti, fiind primit de catre acestia de la socrii sai).
Or, uzucapiunea nu se poate intemeia decat pe o posesie neechivoca, iar in masura in care nu se poate stabili, in mod clar, elementul subiectiv al posesiei, viciul echivocului impiedica uzucapiunea, iar o posesia comuna a sotilor ar putea sa intemeieze uzucapiunea doar pentru dobandirea dreptului de proprietate comuna in devalmasie.
In speta nu este posibila nici jonctiunea posesiei reclamantului cu posesia socrilor intrucat jonctiunea posesiilor este posibila ori de cate ori, intre posesorul actual si posesorul anterior exista un raport juridic nascut dintr-un fapt juridic restrans sau dintr-un act juridic translativ de proprietate. Or, intre reclamant si socrii sai un astfel de raport juridic nu exista.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii.
In motivarea recursului se arata ca sentinta instantei de fond este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Imobilul inscris in CF  X Arpasu de Sus, sub nr. top 1/2 si 2/2 primit de  reclamant de la socrii sai, in anul 1989 cand s-a casatorit cu defuncta sa sotie. De atunci si pana in prezent a stapanit si posedat imobilul sub nume de proprietar, asa cum rezulta si din adeverinta eliberata de catre Primaria com. Arpasu de Sus, de unde reiese ca a platit impozitul pe teren in ultimii 21 de ani.
Elementul subiectiv al posesiei sale a fost acelasi si in timpul casatoriei cu defuncta sotie si dupa decesul acesteia. Fiind vorba de un element subiectiv care tine de persoana reclamantului nu putea fi influentat de decesul sotiei. Nu se poate sustine ca, in timpul casatoriei  nu se stie ce intentii a avut cand a posedat, adica ca posesia sa este afectata de viciul  echivocului, dar dupa moartea sotiei a stapanit ca un adevarat proprietar.
Reclamantul arata ca nu a folosit impreuna cu socrii sai, ca sa existe dubii cu privire la modul cum a folosit  si daca a folosit ca un adevarat proprietar sau si-a ajutat socrii.
Posesia sa fost continua, neintrerupta, neviciata, tinand  cont de relatiile din dreptul familiei nu poate fi influentata  de posesia fostei sotii. Nu avea cum sa dovedeasca ca, in timpul casatoriei, folosinta sa in nume de proprietar avea alta valenta decat a avut si are dupa decesul acesteia. Posesia cu  sotia nu putea si  nu poate sa duca la dobandirea dreptului de proprietate in codevalmasie deoarece, pe de o parte nu poate sa solicite sa se constate indeplinite conditiile prescriptiei achizitive in persoana unui mort sipe de alta parte defuncta sotie nu a indeplinit conditiile prevazute de lege, decedand la doar 6 ani de la data incheierii casatoriei.
Perioada folosintei in codevalmasie nu poate fi exclusa sau interpretata altfel decat perioada dupa decesul sotiei.
In ceea ce priveste jonctiunea posesiilor cu socrii reclamantului, Tribunalul Suprem – Sectia  civila prin decizia civila nr. 335/1.02.1984, a statuat ca jonctiunea posesiilor opereaza in cazul in care posesorul  actual detine bunul imobiliar prin simpla inzestrare  de la posesorul anterior, neputandu-se pretinde posesorului existenta actului autentic de inzestrare, deoarece posesia este o stare de fapt ce nu trebuie transmisa  prin act autentic.
In cauza s-a dovedit, lucru retinut si de catre instanta de fond ca reclamantul a primit  imobilul in litigiu de la socrii sai.
Instanta de fond face o confuzie intre o stare de fapt – posesia – si actul juridic translativ de proprietate care set o stare de drept.
Uzucapiunea - posesia -  este singura stare de fapt care duce la dobandirea dreptului de proprietate in absenta unui act translativ de proprietate, prin urmare  existenta unui act translativ de proprietate face imposibila dobandirea dreptului de proprietate printr-o stare de fapt – uzucapiunea.
In drept au fost invocate dispozitiile  art. 304 pct.8 si 9 C.pr.civ.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si din oficiu instanta urmeaza ca, in baza art. 312 C.pr.civ., sa-l respinga si sa mentina sentinta Judecatoriei Avrig ca temeinica si legala.
In mod corect, instanta de fond a apreciat actiunea ca nefondata si a respins-o.
Anul inceperii posesiei este 1948. Fata de aceasta imprejurare in cauza sunt aplicabile dispozitiile D.L. 115/1938, intrat in vigoare la 12.07.1947. Acest act normativ prevede doua cazuri de exceptie in care se poate dobandi proprietatea prin efectul uzucapiunii in regim de carte funciara  si anume uzucapiunea tabulara, reglementata de art. 27 si cea extratabulara reglementata de art.28.
In speta sunt  aplicabile dispozitiile art. 28 D.L. 115/1938 potrivit carora uzucapiunea isi produce efectele daca proprietarul tabular este decedat, mostenitorii sai sau statul sa nu-si  fi inscris  dreptul de proprietate in CF, posesia sa fie utila si sa dureze cel putin 20 ani dupa moartea proprietarului inscris in CF.
In cauza instanta de fond a retinut in mod judicios, din coroborarea probelor, ca posesia reclamantului nu a fost utila, concluzie la care a ajuns interpretand situatia in care reclamantul a stapanit terenul ca fiind una echivoca, datorita stapanirii terenului impreuna  cu mai multe persoane.
Retinand ca in aceasta situatie exista neclaritate in legatura cu atitudinea subiectiva a celui care stapaneste, instanta de fond a concluzionat corect ca persoana respectiva ( reclamantul ) nu are calitate de posesor.
In aceste conditii instanta a aplicat corect dispozitiile legale ( art. 28 D.L. 115/1938 ) la starea de fapt astfel incat motivul de recurs bazat pe dispozitiile  art.304 pct.9 C.pr.civ. nu isi gaseste aplicabilitate in cauza.
Corect a fost respinsa si sustinerea reclamantului privind jonctiunea posesiilor motivat de imprejurarea ca intre reclamant si socrii sai nu a existat un raport juridic pentru ca reclamantul sa poata solicita  jonctiunea posesiilor.
Pentru aceste considerente in baza art. 312 si urm. C.pr.civ.  recursul s-a gasit neintemeiat si a  fost  respins iar sentinta instantei  de fond mentinuta ca temeinica si legala.