Reclamantul, in calitate de grefier-arhivar debutant la judecatorie, nu apartine nici uneia din categoriile de grefieri pentru care a fost reglementata indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea si al...

 Reclamantul, in calitate de grefier-arhivar debutant la judecatorie, nu apartine nici uneia din categoriile de grefieri pentru care a fost reglementata
 indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii
judecatoresti si art.3 din O.G. nr.8/2007.
Potrivit dispozitiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, modificata prin art. I din O.G. nr.83/2000, indemnizatia lunara de 10% din salariul brut era
stabilita initial pentru grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a actelor de
publicitate imobiliara, a celor de executare penala si executare civila, a actelor Comisiei pentru cetatenie si calculata in raport cu timpul efectiv lucrat in aceste activitati, precum si conducatorii de Carte Funciara.
Pentru perioada ulterioara abrogarii acestui text de lege, prin art.3 alin.8 din O.G. nr.8/2007 s-a prevazut ca beneficiaza de aceasta indemnizatie lunara
de 10% din salariul de baza numai grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si
 la efectuarea actelor de executare penala si civila.
Acest din urma text de lege a ramas in vigoare pana la 15 aprilie 2008, fiind abrogat prin art.I pct.18 din Legea nr.97/2008 privind abrogarea O.U.G. nr.
100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul justitiei.
In acest sens, prin Decizia nr.24 din 12 mai 2008, pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat
 ca cele doua texte de lege supuse analizei se interpreteaza in sensul ca indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza nu se cuvine decat categoriilor de grefieri expres si limitativ prevazute de normele respective.
   
(Decizia civila nr.1245/R-CM din 26 august 2009)
Prin actiunea inregistrata la data de 4 martie 2008, reclamantii  D.L., N.A. si N.F. au chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel
 Pitesti, Tribunalul Valcea, Ministerul Finantelor Publice si Consiliul National al Discriminarii, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta
sa dispuna:
1. obligarea primilor trei parati la plata drepturilor salariale restante reprezentand indemnizatie lunara de 10% din salariul brut incepand cu
01.11.2006-la zi, actualizata in raport de rata inflatiei la data platii efective a acestora; iar cu privire la reclamantul D.L. incepand cu 01.02.2007.
2. acordarea in continuare a acestor drepturi pana la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate;
3. obligarea in solidar a paratilor sa includa in bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, dupa ramanerea definitiva a sentintei
civile, a acestor sume datorate de cei trei parati pentru perioadele sus-mentionate, cu cheltuieli de judecata.
4. obligarea paratelor sa faca mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca.
 In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca indeplinesc functia de personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecatoriei Balcesti si sunt tratati
 inegal din punct de vedere al salarizarii, discriminati fara nici un criteriu obiectiv in raport cu  grefierii care participa la efectuarea actelor
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentelor, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei
 pentru cetatenie, precum si cu cei care sunt secretarii comisiei de cercetare a averii ce beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10% din salariul brut,
 conform O.G. nr.83/2000.
   Prin intampinarea depusa la filele 22-24 dosar, Ministerul Finantelor Publice a solicitat respingerea actiunii fata de aceasta institutie, invocand
lipsa calitatii procesual pasive. S-a sustinut ca ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justitiei nu a solicitat deschiderea de credite
necesare pentru efectuarea  platilor solicitate in prezenta actiune, astfel ca nu poate fi obligat sa aloce despagubirile pretinse de reclamanti. Nici un
text de lege nu prevede obligatia Ministerului Finantelor Publice sa asigure fonduri necesare pentru plata unor sume in contul diverselor institutii.
   Ministerul Justitiei a formulat intampinare prin care a invocat  exceptia lipsei procesuale pasive,fata de inexistenta unei identitati intre persoana
paratului si cel obligat in acelasi raport juridic, iar pe fond a  solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanti ca nefondata. Au fost invocate
dispozitiile Legii nr.50/1996 potrivit cu care de aceste drepturi beneficiaza numai o anumita parte a personalului auxiliar, expres prevazuta de lege si
numai pentru perioada efectiv lucrata. S-a apreciat ca restul personalului auxiliar nu este discriminat prin aceasta prevedere legala intrucat principiul
egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite. Nici dispozitiile Codului Muncii,
 invocate de reclamanti nu contravin prevederile legii nr. 50/1996, intrucat nu tot personalul auxiliar desfasoara o activitate egala.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii prin intampinarea depusa, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, precizand ca nu poate
fi chemat in instanta in calitate de parat, deoarece conform art.16-20 din O.G nr.137/2000,este institutia abilitata prin lege,  sa aplice dispozitiile
 legale in materie de discriminare, sa constate si sa sanctioneze contraventiile prevazute de O.G.nr.137/2000.
Prin sentinta civila nr.382 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Valcea a respins exceptiile invocate de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii,
 Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul D.L. si a obligat pe paratii Ministerul
 Justitiei, Curtea de Apel Pitesti si Tribunalul Valcea sa achite acestuia sporul de 10 % aplicat la indemnizatia lunara pe perioada 01.02.2007 - pana la
data platii efective, cu aplicarea indicelui de inflatie, precum si pe viitor.
Au fost obligati aceiasi parati sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca al acestui reclamant.
A fost obligat Ministerul Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare achitarii acestor drepturi banesti.
S-a respins actiunea formulata de reclamantii N.A. si N.F.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In ceea cea priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul Ministerul Justitiei s-a retinut a fi neintemeiata, intrucat aceasta
 institutie este ordonatorul principal de credite, asa incat, dat fiind raporturile dintre reclamanti si minister, Curte de apel si Tribunal, acesta poate
 sta in judecata in calitate de parat alaturi de ceilalti ordonatori de credite.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice, tribunalul a constatat ca nu este intemeiata, deoarece
prerogativelor conferite de art.2 alin.(2) lit.c din H.G. nr.386/25.04.2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor,
acesta din urma indeplineste si functia -"de reprezentare, prin care se asigura, in numele Statului Roman si al Guvernului Romaniei, reprezentarea pe plan
intern si extern in domeniul sau de activitate", iar potrivit cu dispozitiile art.3 alin.(1), pct.48, in realizarea functiunilor cu care acesta este
investit, Ministerul Economiei si Finantelor -"reprezinta Statul, ca subiect de drepturi si obligatii, in fata instantelor, precum si in orice alte situatii in care acesta participa nemijlocit, in nume propriu, in raporturile juridice, daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ".
Fata de obiectul actiunii si atributiile avute in conformitate cu prevederile H.G. nr.208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor
Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, paratul Ministerul Economiei si Finantelor are calitate procesuala pasiva. Independent de faptul
ca litigiul de fata se poarta de reclamanti si cu alte persoane juridice care au obligatii de natura celor solicitate prin actiune, dat fiind ca aceasta
institutie publica este singura care poate sa aloce fondurile necesare efectuarii platilor drepturilor solicitate de reclamanti, ca organ de  specialitate
la nivel national, care raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor celorlalti ordonatori de credite, precum si de elaborarea
proiectelor de rectificare bugetara, se impune respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocate.
In ceea ce priveste exceptia invocata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii privind lipsa calitatii procesuale pasive, s-a retinut ca este
neintemeiata, intrucat aceasta institutie nu poate fi chemata in instanta in calitate de parat, deoarece nu poate fi obligata la a face ceva in favoarea
 reclamantilor.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii este institutia abilitata sa aplice dispozitiile legislatiei in materie de nediscriminare pe teritoriul
 Romaniei, sa constatate si sa sanctioneze contraventiile prev. de OG nr. 137/2000 privind  prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare,
iar in conformitate cu prev. art. 27 din  acelasi act normativ ,posibila victima a discriminarii poate introduce actiune direct in instanta, prin care sa
 solicite despagubiri si restabilirea situatiei anterioare, fiind obligat sa probeze  existenta sau nu a discriminarii. Asa cum rezulta si din petitul
 actiunii a fost citat numai pentru opozabilitate in baza lui art. 27 din O.G. 137/2000 si nu in calitate de parat.
  Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat ca actiunea este intemeiata in parte, avandu-se in vedere dispozitiile art.6 alin.2 din Codul muncii care
stipuleaza ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art. 23
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar O.G.                    nr.137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002, modificata prin Legea nr. 27/2004
prevede la art. 1 alin 2 principiul egalitatii intre cetateni prin excluderea privilegiilor si discriminarii, fiind garantata exercitarea unor drepturi,
inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
S-a retinut, conform art.20 din Constitutia Romaniei, ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie interpretate si
 aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Potrivit art.19 pct. 3 din Legea nr.50/1996, grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a

 actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetatenie, precum si cei care sunt secretarii
comisiilor de cercetare a averii, beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamantul D.L. are functia de grefier arhivar debutant si face parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecatoriei Balcesti.  Desi
indeplineste aceeasi functie, iar in virtutea functiei, aceeasi munca egala cu beneficiarii sporului de 10%, el nu a primit acest drept, fiind astfel
prejudiciat si discriminat. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizarii, discriminare ce incalca dispozitiile legale in materie si
anume art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, OG nr.137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 si art. 6
alin 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferentiat care rezida intr-o
 inegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce priveste drepturile salariale, creandu-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.
Imprejurarea ca  nu toti reclamantii au desfasurat activitati din cele prevazute in art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996  si nu sunt astfel indreptatiti
la plata drepturilor prevazute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretentiilor reclamantului, intrucat  modalitatea de acordare a
indemnizatiei de 10% reprezinta  prin ea insasi o practica discriminatorie, aparent neutra, paratul Ministerul Justitiei  neputand invoca propria sa culpa
 discriminatorie.
Cu privire la reclamantii N.A. si N.F., tribunalul a retinut ca nu pot beneficia de drepturile mentionate anterior pentru ca acestia au calitatea de aprod
si respectiv sofer la Judecatoria Balcesti si, asa cum rezulta din dispozitiile art.19 alin.3 din Legea nr. 50/1996, de procentul de 10% din salariul brut
beneficiaza numai personalul auxiliar prevazut in mod expres de textul de lege si numai in raport cu timpul efectiv lucrat in activitatile enumerate
Fata de dispozitiile legale mentionate, instanta a constatat ca indemnizatia de 10% prevazuta de art. 19 din Legea nr. 50/1996 se acorda doar personalului
auxiliar care participa la activitatile prevazute in mod expres de lege.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs paratii Ministerul Justitiei si Ministerul  Economiei si Finantelor.
Recurentul-parat Ministerul Justitiei a sustinut ca sentinta este nelegala si netemeinica pentru motivul prevazut de art.304 pct.9 din Codul de procedura
civila, avand in vedere urmatoarele:
1. Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr.137/2000
 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel ca in mod gresit a fost admisa
actiunea formulata de reclamantul D.L..
2. Pe fondul cauzei in mod gresit s-a retinut ca personalul auxiliar de specialitate este victima discriminarii potrivit dispozitiilor O.G. nr.137/2000 si
 ca in speta, reclamantul beneficiaza de drepturile prevazute de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 si respectiv art.3 alin.8 din O.G. nr.8/2007.
Prima instanta nu a avut in vedere ca spre deosebire de categoria magistratilor, in cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate atributiile
sunt delimitate si stabilite in mod concret prin fisa postului, iar diferentierea de salarizare data de acordarea sporului de 10% nu este arbitrara, ci are
 la baza criterii obiective.
3. Instanta in mod gresit s-a pronuntat asupra acordarii pe viitor a sporului de 10% de stres, desi acesta reprezinta un drept eventual, care nu este
nascut si actual.
Recurentul-parat Ministerul Economiei si Finantelor a sustinut ca sentinta este nelegala si netemeinica pentru motivele de recurs prevazute de art.304
pct.8 si 9 Cod procedura civila, fiind data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii.
In dezvoltarea acestor motive s-a aratat ca in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre acesta, fata de
dispozitiile art.3 din H.G. nr.208/2005, precum si de procedura reglementata de Legea nr.500/2002 privind finantele publice.
S-a aratat ca acesta nu poate fi obligat sa aloce despagubirile solicitate, deoarece ordonatorul principal de credite, Ministerul Justitiei, nu a solicitat
 deschiderea de credite necesare pentru efectuarea platilor solicitate in prezenta actiune si nu exista nici un text de lege care sa prevada in sarcina sa
 obligatia de a asigura fondurile necesare pentru plata unor sume in contul diverselor institutii.
S-a solicitat respingerea actiunii fata de acest parat ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar ca
neintemeiata.
Ambele recursuri au fost admise, cu consecinta casarii sentintei si pe fond a respingerii actiunii formulata si de reclamantul D.L.
S-a retinut ca prima instanta, pe fondul cauzei, in mod gresit a admis actiunea reclamantului D.L., facand o interpretare si aplicare gresita a legii.
Acesta, in calitate de grefier arhivar debutant la Judecatoria Balcesti, nu apartine nici uneia dintre categoriile de grefieri pentru care a fost
reglementata indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele
autoritatii judecatoresti si art.3 din O.G. nr.8/2007.
Potrivit dispozitiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, modificata prin art. I din O.G. nr.83/2000, indemnizatia lunara de 10% din salariul brut era
 stabilita initial pentru grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a actelor de
publicitate imobiliara, a celor de executare penala si executare civila, a actelor Comisiei pentru cetatenie si calculata in raport cu timpul efectiv
lucrat in aceste activitati, precum si conducatorii de Carte Funciara.
Pentru perioada ulterioara abrogarii acestui text de lege, prin art.3 alin.8 din O.G. nr.8/2007, s-a prevazut ca beneficiaza de aceasta indemnizatie lunara
de 10% din salariul de baza numai grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si
la efectuarea actelor de executare penala si civila.
Acest din urma text de lege a ramas in vigoare pana la 15 aprilie 2008, fiind abrogat prin art.I pct.18 din Legea nr.97/2008 privind abrogarea O.U.G.
nr.100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul justitiei.
In acest sens, prin Decizia nr.24 din 12 mai 2008 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat
ca cele doua texte de lege supuse analizei se interpreteaza in sensul ca indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza nu se cuvine decat categoriilor de
grefieri expres si limitativ prevazute de normele respective.
Intrucat dezlegarea data problemei de drept este obligatorie pentru instante potrivit art.329 alin.3 Cod procedura civila, se constata ca in mod gresit s-a
 retinut temeinicia pretentiilor reclamantului la plata acestui spor.
De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in alt recurs in interesul legii si asupra neconstitutionalitatii dispozitiilor art.2, 11 si
 27 din O.G. nr.137/2000, prin Decizia nr.818/2008, care de asemenea este obligatorie pentru instante.
Fata de dispozitiile Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa
acestea, precum si prevederile O.G. nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, rezulta ca legiuitorul a inteles sa atribuie anumitor categorii de
grefieri un beneficiu salarial concretizat intr-un spor de 10%, motivat de complexitatea atributiilor de serviciu, de responsabilitatile ce le implica
indeplinirea acestor atributii, precum si de volumul de munca, astfel ca acest spor se acorda doar personalului auxiliar care participa la activitatile
 prevazute in mod expres de lege.
Pentru considerentele expuse anterior, s-a constatat ca reclamantul D.L. nu era indreptatit la acordarea sporului de 10%, astfel ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala, motiv pentru care, in temeiul art.81 din Legea nr.168/1999, combinat cu 312 pct.5 Cod procedura civila, au fost admise recursurile, casata sentinta recurata, iar pe fond a fost respinsa actiunea reclamantului ca neintemeiata.