Agricultura, plata

Cu cererea inregistrata sub nr. /207/1.10.2010 pe rolul Judecatoriei Caracal, reclamantul D.Z. . a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul N. R., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligat paratul sa-i plateasca suma de 6721 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor agricole pe care reclamantul i le-a executat, totodata reclamantul a mai solicitat instituirea unui drept de retentie asupra unui plug proprietatea paratului care se afla in posesia reclamantului pana la momentul efectuarii platii datorate, cu cheltuieli de judecata.
Paratul N. R., nu a depus la dosar intampinare, insa la data de 20.05.2011 a depus  cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantului D. Z.L. la plata sumei de 2800 lei reprezentand contravaloarea lucrarilor agricole pe care i le-a efectuat acestuia in anul agricol 2007-2008-2009, astfel: treierat 6 ha. 220 lei/ha in anul agricol 2008; cosit lucerna si iarba 0,8 ha. 200 lei/ha de 3 ori pe an agricol in anii 2008 - 2009; semanat grau 6 ha. 80 lei/ha in anul agricol 2008.
Totodata, paratul a mai solicitat prin cererea reconventionala obligarea reclamantului la plata lipsei de folosinta a plugului imprumutat in vara anului 2009 si nerestituit, respectiv suma de 3500 lei, precum si la plata cheltuielilor  de judecata.
Din oficiu, instanta prin incheierea din 9 iunie 2011 a pus in discutia partilor disjungerea cererii reconventionale formulata de catre paratul N. R., de actiunea principala formulata de reclamantul D. Z. L., iar in baza art.165 C.pr.civ. a dispus scoaterea de pe rol a cererii reconventionale si inaintarea la Biroul Arhiva pentru a fi inregistrata ca o cauza civila, avand termenul de judecata stabilit la data de 30 iunie 2011.
Cererea reconventionala a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr_/207/2011.
In motivarea cererii in fapt, arata reclamantul N. R. rari agricole, dupa cum urmeaza:  treierat 6 ha - 220 lei/ha in anul agricol 2008;  cosit lucerna si iarba 0,8 ha - 200 lei/ha de 3 ori pe an agricol in anii 2008-2009; semanat grau 6 ha - 80 lei/ha in anul agricol 2008, insa  paratul a refuzat sa restituie reclamantului contravaloarea acestor lucrari pana in prezent.
Mai arata  reclamantul ca i-a imprumutat paratului plugul in vara anului 2009, iar acesta a refuzat sa il restituie, fapt care l-a determinat pe reclamant sa apeleze la serviciile  altor persoane pentru a putea ara suprafetele de teren  in anii agricoli 2009-2010, fiind nevoit sa le presteze acestora  munci agricole  in suma de 3500 lei.
Reclamantul, a depus la dosar alaturat cererii, chitanta in original  privind achitarea taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecata din 15 septembrie  2011, reclamantul prin aparator a solicitat instantei incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar, cu martori si cu interogatoriul paratului, iar in aparare paratul a solicitat proba cu martori.
            Instanta a incuviintat probele solicitate de catre reclamant si parat.
            La staruinta  reclamantului, instanta a procedat la luarea interogatoriului paratului  D. Z.L..
       In sedinta publica din 6 octombrie 2011, au fost audiati martorii A. Dumitru si M. P., propusi de reclamant, iar la cererea paratului au fost audiati martorii G. D. si  C.M..
Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarului civil nr.5500/207/2010.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta  a constatat urmatoarea situatie de fapt:
Intre reclamantul N. R. si paratul  D. Z. L. a existat o conventie verbala, conform careia s-au inteles ca fiecare, in functie de utilajele agricole pe care le are in proprietate, sa execute celuilalt anumite lucrari agricole in perioada anilor agricoli 2007, 2008 si 2009.
Este fara putinta de tagada ca in speta, nu s-a facut dovada existentei unei conventii scrise, insa conventia verbala a dat nastere unor obligatii si drepturi partilor contractante, respectiv a contra prestarii lucrarilor agricole ori a achitarii contravalorii acestora in cazul in care nu se putea contra presta lucrarea agricola.
Raspunzand la interogatoriu luat in sedinta  publica  din 6 octombrie 2011, paratul  D. Z. L. a recunoscut ca  in anul  2008 reclamantul N. R., i-a treierat suprafata de 5,25 ha, insa a platit pentru lucrare 600 lei, iar la data respectiva 1 ha avea  valoarea de 170 lei; in anul 2008.
De asemenea paratul la interogatoriu a mai aratat ca reclamantul  nu i-a efectuat nici o lucrare cu cositoarea in anii 2008 si 2009 si nici nu i-a insamantat vreo suprafata de teren in anul 2008, insa a recunoscut ca in anul 2009, reclamantul i-a imprumutat un plug pe care nu l-a restituit nici pana in prezent, nefiind de acord sa-i achite reclamantului suma de 6300 lei, reprezentand lipsa de folosinta a utilajului agricol.
Martorul A.D. a declarat ca in anul 2008 reclamantul i-a treierat paratului o suprafata de 6 ha cu grau  si o suprafata de 4 ha cu floarea soarelui, si tot in acelasi an  reclamantul N. R. i-a semanat paratului o suprafata de 4 ha teren cu grau.
Acelasi martor a mai declarat ca in anul 2009, la domiciliul sau a venit reclamantul Neferu Romi, care i-a solicitat sa-i imprumute un plug, spunand ca unealta sa agricola, despre care martorul avea cunostinta ca este proprietatea reclamantului,  se afla la parat si nu avea cu ce sa efectueze lucrarile agricole.
Relateaza martorul A. D. ca, prima data reclamantul a cerut plugul pentru o perioada de 2 saptamani, dupa care i l-a adus, apoi  i l-a cerut din nou si pentru ca reclamantul s-a folosit de unealta sa agricola, acesta i-a efectuat martorului lucrari  care au fost in valoare de 37.000.000 lei ROL, constand in urmatoarele lucrari: cosit 10 ha iarba in anii 2009-2010, balotat peste 800 baloti cu iarba pe care i-a taiat-o, treierat 4 ha teren cu floarea soarelui.
De asemenea, a mai declarat martorul ca reclamantul i-a cosit paratului lucerna in anul 2008 sau 2009.
Martorul M. P. a declarat ca in anul 2007 reclamantul a semanat si treierat paratului suprafata de 6 ha cu grau, iar  in anul 2008 i-a cosit suprafata de 3 ha cu lucerna si iarba.
Cunoaste martorul M..P. care merge destul de des in domiciliul reclamantului, intrucat se ocupa impreuna de cresterea unor animale, si anume oi, ca de circa 2 ani plugul care era proprietatea reclamantului  se afla  in domiciliul paratului, iar reclamantul nemaiavand plugul a fost nevoit sa imprumute de la A. D. acelasi tip de utilaj pentru a-si efectua lucrarile  in perioada 2009-2010.
A mai declarat martorul  ca reclamantul s-a inteles cu martorul A. D. ca, pentru lipsa de folosinta a plugului  pe care  l-a imprumut reclamantului, acesta sa-i efectueze lucrari de aproximativ 30-35.000.000 lei ROL, ceea ce a si facut reclamantul,  respectiv i-a  treierat floarea soarelui si i-a facut mai multi baloti din lucerna si iarba.
Martorul a relatat ca in anul 2007 treieratul se platea cu 220 lei/ha iar  semanatul cu 180 lei/ha , iar pentru cosit in anul 2008-2009 se platea cu 200 lei/ha.
Totodata, martorul G. D. a declarat ca  in anul agricol 2008-2009 paratul D. Z.L.a avut o suprafata mica de teren, si anume 1 ha - 1,50 ha pe care a lucrat-o impreuna cu familia sa, mai mult, in aceasta perioada a si plecat la munca in Bucuresti.
Martorul a mai declarat ca detine utilaje agricole, iar pe raza comunei Rotunda in perioada anilor 2007-2008, 1 ha teren treierat grau inclusiv transportul costa 170 lei, aratul 150 lei/ha, discuitul si semanatul 150 lei/ha, iar in vara anului 2011 cositul suprafetei de 1 ha a costat 150 lei, treieratul graului 250 lei/ha, semanatul  125 lei/ha, discuitul 125 lei/ha.
Si martorul C. M., a declarat  ca in toamna anului 2007 paratul D. Z. L. a plecat si s-a angajat in Bucuresti, iar pamantul l-a dat  in arenda  martorului G.D., sustinand martorul ca in perioada 2007-2008 nu a efectuat reclamantul nici o lucrare paratului, intrucat acestia se aflau in litigiu pentru intelegerea din 2006-2007.
Martorul a relatat ca are cunostinta despre faptul ca reclamantul a treierat paratului o suprafata  de aproximativ 5 ha cu grau in vara anului 2007, deoarece in anul 2008   pamantul paratului era in arenda, iar de la acest lucru au si inceput discutiile intre parti, respectiv, datorita faptului ca pentru terenul treierat in 2007 paratului, acesta  trebuia sa efectueze o alta lucrare agricola, insa reclamantul  a venit la parat si i-a cerut contravaloarea in bani  spunandu-i ca gloria era luata impreuna cu cumnatul sau.
Din depozitia martorului C. M. rezulta ca, in cursul anului 2008 treieratul se platea cu 200 lei/ha, aratul cu 200 lei/ha, discuitul si semanatul cu 100 lei/ha, iar in anul 2011 cu 250-300 lei/ha, aratul cu 250 lei/ha, discuitul 120-150 lei/ha si semanatul 120-130 lei/ha.
Instanta a apreciat ca, in speta sunt incidente dispozitiile art.969 C.civil, potrivit carora conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Pe de alta parte, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, in conformitate cu prevederile art.998 C.civil.
          Recunoasterea chiar si in parte a paratului  coroborata cu celelalte probe, formeaza convingerea instantei ca actiunea reclamantului este intemeiata in parte.
Pentru aceste considerente, prin sentinta civila nr. 3712/6.10.2011, a  admis  in parte actiunea civila formulata de reclamantul N. R. impotriva paratului D.Z. L. si l-a obligat  la plata catre reclamant a sumei totale de 4970 lei, din care  suma de 1970 lei reprezinta  contravaloarea lucrarilor agricole efectuate si neachitate reclamantului si suma de 3000 reprezinta lipsa  de folosinta a  unui plug imprumutat paratului in vara anului 2009 si nerestituit  pana in prezent reclamantului precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 412 lei catre reclamant.
Impotriva  acestei sentinte s-a exercitat calea de atac a recursului de catre recurentul parat D. Z. L., solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei civile in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
A invederat, in esenta, ca, instanta de fond a pronuntat o sentinta nelegala si netemeinica, incalcand disp. art. 304 pct. 9 C.p.c.. ,de asemenea, ca cererea reclamantului cu privire la pretentiile pecuniare aferente anului 2007 este tardiva deoarece, in raport de data introducerii, 20.05.2011, dreptul material la actiune pentru sume aferente anului 2007 sunt prescrise.
A mai aratat ca, prima instanta a interpretata gresit actul juridic dedus judecatii prin aplicarea depozitiilor art. 998 C.civ. de asemenea ca,  plugul de care face vorbire i-a fost imprumutat de acesta in anul 2007, astfel ca nu l-a retinut impotriva vointei acestuia insa reclamantul nu i-a solicitat vreodata restituirea.
In contra probelor administrate prima instanta i-a acordat reclamantului suma de 3500 lei reprezentand   lipsa de folosinta a plugului. Totodata ca nu exista probe din care sa rezulte ca a retinut plugul impotriva vointei reclamantului.
Temeiul de drept: nu a fost indicat
Probe: a fost administrata proba cu inscrisuri, cele din primul ciclu procesual dar si noi inscrisuri.
Calea de atac a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru-257 lei si timbru judiciar-3 lei.
Legal citat intimatul reclamant nu a depus intampinare dar s-a prezentat in instanta, solicitand respingerea caii de atac.
Considerentele instantei de recurs in raport de sustinerile  partilor si de disp. art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 C.p.c. si 312 C.pc.
  Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art.261 cod procedura civila ca de altfel si cercetarea fondului cauzei are in vedere  stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu in ultimul rand rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.
De asemenea, a retinut Tribunalul ca  prima instanta a solutionat cererea fara a stabili obiectul cererii de chemare ca de altfel si temeiul juridic al actiunii in raport de sustinerile contestatorilor.
Astfel, in raport de disp. art. 129 alin.4 si 5 C.p.c. trebuie sa solicite  acestora precizari cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata  si la indicarea temeiului de drept material al actiunii si doar dupa indeplinirea acestei obligatii sa se pronunte in cauza.
Mai retine Tribunalul ca prima instanta a solutionat cauza avand drept temei legal material atat dispozitiile art. 969 C.civ. care reglementeaza raspunderea contractuala cat si dispozitiile art. 998 C.civ. referitoare la raspunderea civila delictuala, fara a pune in discutia partilor un astfel de temei si a avea in vedere ca acestea se exclud reciproc.
Mai mult decat atat, desi retine existenta unei conventii dintre parti si incidenta astfel a dispozitiilor art. 969 C.civ., retine si incidenta dispozitiilor art. 998 C.civ., fara a avea in vedere ca raspunderea civila delictuala intervine doar in lipsa unei conventii a partilor.
Fata de cele expuse, in raport de dispozitiile art. 312 alin.6 ind. 1 C.p.c Tribunalul a constatat ca se impune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Sub aspectul exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente anului 2007 instanta, din cuprinsul cererii de chemare in judecata , din detalierea sumei de 2800 lei  constata ca este solicitata pentru muncile prestate  in anii agricoli 2008 si 2009 insa in partea introductiva a cererii de chemare in judecata  reclamantul intimat face referire si la anul 2007 .
In raport de toate acestea instanta de control judiciar constata ca pentru solutionarea acestei exceptii, asupra careia se va pronunta instanta de fond, este necesara precizare de catre intimatul parat a perioadei exacte pentru care solicita pretentii civile iar in functie de raspunsul dat se va solutiona exceptia invocata
Indicatiile instantei de recurs:
Cu prilejul rejudecarii cauzei prima instanta,
- va pune in discutia partilor stabilirea obiectului cererii de chemare in judecata dar si a temeiului de drept material atat  pentru prestatiile agricole  cat si pentru lipsa de folosinta a utilajului agricol-plug;
- in situatia in care partile isi vor intemeia pretentiile pe o raspundere contractuala va stabili natura acesteia si intinderea obligatiei fiecarei parti:
- va pune in vedere intimatului reclamant sa precizeze perioada pentru care solicita contravaloarea sumei de 2800 lei si in functie de raspuns va analiza exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
    Pentru aceste motive,a admis recursul formulat de recurentul parat D.Z. LE., impotriva sentintei civile nr../06.10.2011, pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul nr. ./207/2011, in contradictoriu cu intimatul reclamant  N. R. a casat sentinta civila nr. 3712/06.10.2011 si  a trimis  cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
La Judecatoria Caracal, dosarul a fost reinregistrat la nr. ./207/2011*.
Reclamantul si-a precizat actiunea in sensul ca perioada  in care i-a prestat munci agricole paratului o constituie anii 2008 si 2009, actiunea avand doua capete de cerere si anume contravaloarea lucrarilor agricole efectuate paratului in anii 2008 si 2008, lucrari convenite cu acesta si executate de catre el si neachitate de parat , temeiul de drept fiind dispoz.art. 969 al.1 C.civ. si  plata lipsei de folosinta a plugului pe care i l-a imprumutat paratului in vara anului 2009 , nerestituit , lipsa de folosinta evaluand-o la suma de 35000 lei iar temeiul de drept al acestor pretentii il constituie dispozitiile art. 998 C,civ,./1864.
In motivarea precizarii actiunii reclamantul arata ca, potrivit conventiei incheiate cu paratul au stabilit sa-i presteze lucrari agricole in anii 2008 si 2009 stabilind ca aceste lucrari sa fie achitate, potrivit pretului din anul agricol in care se  executa lucrarea.
Dupa cum a  demonstrat i-a executat lucrari de treierat, cosit lucerna si semanat grau
In vara anului 2009 i.-a imprumutat paratului plugul, pe care acesta refuza sa il restituie si de aceea fiind nevoit sa apeleze al serviciile altor persoane pentru a-si ara terenul in anii agricoli 2009 si 2010  fiind nevoit sa presteze acestora munci agricole in suma de 35000 lei.
Precizeaza reclamantul N. R. ca temeiul de drept al lipsei de folosinta sunt dispozitiile art. 998 C.civ. pentru ca folosinta este un atribuit al proprietatii care este inviolabila si nu poate fi incalcata de nimeni, fapt pentru care se poate afirma ca nici o persoana nu poate fi lipsita de folosinta bunului, in caz contrar incalcandu-se insasi dreptul de proprietate in chiar substanta sa intrucat folosinta este un atribuit fundamental si poate cel mai vizibil al proprietatii.
Ori, fapta de  a lipsi persoana de folosinta bunului sau este direct vatamatoare iar un element esential in caracterizarea faptei  ca fiind ilicita este ca actiunea de refuz de restituirea unui bun sa se fi savarsit fara drept.
Retinand caracterul ilicit al faptei , reclamantul arata ca ne situam pe planul raspunderii civile delictuale , in conditiile art. 998 C.civ. care stipuleaza expres ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu , obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat , a-l repara.
De aceea, persoana vatamata prin fapta ilicita , respectiv cea care a fost lipsita d e folosinta bunului sau va putea solicita acoperirea prejudiciului, respectiv sa acopere contravaloarea lipsei de folosinta.
 Regulile raspunderii civile delictuale permit a se putea acorda despagubiri nu numai pentru prejudiciul existent , cert, dar si pentru prejudiciul viitor cu conditia ca, desi nu s-a produs , sa fie cert ca se va produce in viitor, putand fi evaluat.
In plus, se pot acorda despagubiri  nu numai pentru prejudiciul efectiv, lipsa de folosinta, dar si pentru beneficiul nerealizat de catre el.
Cum cele doua capete de cerere sunt absolut distincte reclamantul considera ca aprecierea instantei de casare in sensul excluderii reciproce a celor doua temeiuri de drept este profund eronat.
La 24 apr.2012 reclamantul siu-as precizat din nou actiunea in sensul ca in anul agricol 2008 i-a treierat paratului 6 ha x 220 lei/ ha , i-a semanat grau 6 ha x 80 lei/ ha, i-a cosit lucerna si iarba pe 0,80 ha  x 200 lei/ ha x 3 , iar in anul 2009 i-a cosit lucerna si iarba pe 0,80 ha x 200 lei/ ha x 3.
De asemenea, evalueaza lipsa de folosinta a  plugului din anii 2009 si 2010 la suma de 3500 lei.
La solicitarea reclamantului au fost audiati martorii M. P. si A. D., declaratiile acestora fiind la dosar.
De asemenea, la cererea reclamantului a fost incuviintata luarea interogatoriului paratului la termenul din 19 iunie 2012.
Paratul  D. Z. L. a solicitat audierea martorilor C. M. si S. C. declaratiile acestora fiind la dosar.
In ceea ce priveste valoarea lucrarilor, instanta a pus in discutia partilor necesitatea efectuarii unei expertize dar reclamantul a declarat ca este de acord cu valoarea lucrarilor precizata in actiune si confirmata de martori iar paratul ca desi nu este de acord  cu  valoarea lucrarilor precizata in actiune si confirmata de martori, nu este de acord cu efectuarea  unei expertize.
Prin urmare, la stabilirea valorii pretentiilor reclamantului, instanta va avea in vedere valoarea indicata de acesta si declaratiile martorilor, avand in vedere ca procesul civile este guvernat si de principiul disponibilitatii in care este inclus si dreptul fiecarei parti de a propune si administra probele necesare solutionarii cauzei si apararii intereselor lor.
Examinand probele administrate in cauza, instanta retine ca intr-adevar intre reclamantul N. R. si paratul D. Z. L. s-a incheiat o conventie in temeiul careia in cursul anului agricol 2008 reclamantul i-a executat  lucrarile agricole de semanat cu grau si treierat , 6 ha, valoarea acestei lucrari fiind de 1800 lei , tinand seama ca  valoarea lucrarii pe un ha este de 200 lei.
Astfel, martorul S. C. a declarat ca stie ca in anul 2008 reclamantul N. R. i-a treierat paratului grau dar nu stie de pe ce suprafata dar stie ca in acel an reclamantul i-a semanat acestuia suprafata de 6 ha cu grau.
Martorul C. M., audiat la cererea paratului confirma si el ca in anul 2008 reclamantul i-a treierat paratului grau d e pe 6 ha si i-a semanat acestuia aceasta suprafata de teren cu grau.
Si martorul A. Du. a confirmat ca din auzite a aflat ca in anul 2008 reclamantul i-a treierat paratului suprafata de 6 ha cultivata cu grau si anterior aceasta suprafata de teren a fost semanata tot de reclamant.
Conform art. 969 C.civ./1864, aplicabil in cauza, conform art. 6 alin.2, NCC, si art. 3 din Lg.71/1991, in raport de data incheierii conventiei si executarii lucrarilor, contractul incheiat intre parti privind  executarea acestor lucrari este obligatoriu pentru acestea  iar potrivit art. 970 , conventia trebuia executata de ambele parti cu buna credinta.
In acelasi timp, potrivit art. 1073 C.civ./1864 creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar are dreptul la dezdaunare.
In raport de aceste prevederi legale, instanta constata ca paratul  D. Z. L., nu si-a executat obligatia de a achita contravaloarea lucrarilor agricole pe care le-a executat reclamantul pe suprafata de 6 ha, ce-i apartin respectiv semanat si treierat.
Cu privire la valoarea treieratului martorul C. M. arata ca se ridica la suma de 260-280 lei, martorul M.P., precum si martorul A. D. ,ca se ridica la suma de 200 lei si de aceea instanta ia in considerare suma de 200 lei pentru ca si reclamantul este de acord cu aceasta valoare.
Pe de alta parte, contravaloarea semanatului unui hectar de grau martorul A. D. apreciaza ca este in jur de 200 lei , martorul M. P. ca este in jur de 170 lei , considerent pentru care instanta va avea in vedere suma de 80 lei precizata  de  reclamant care este singurul in masura sa stie exact contravaloarea lucrarii pe care a executat-o.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa-l oblige pe paratul sa-i achite reclamantului suma de 1800 lei reprezentand contravaloarea celor doua lucrari agricole pe care le-a efectuat paratului si acesta nu le-a achitat.
In ceea ce priveste cositul lucernei pe suprafata de 0,80 ha in anul 2008 si 2009, instanta constata ca actiunea este neintemeiata.
Astfel, martorii A. D. si  S. C. au declarat ca doar din auzite stiu ca reclamantul i-a cosit iarba si lucerna paratului de pe suprafata d e0,80 ha in anii 2008 si 2009 iar martorii M. P. si C. M. au declarat ca nu stiu daca reclamantul a executat aceasta lucrare agricola in anii respectivi.
Avand in vedere ca nici unul dintre martorii audiati in cauza nu confirma executarea certa de catre reclamant as acestei lucrari agricole, iar potrivit art. 983 C:civ. /1864 indoiala se interpreteaza in favoarea celui care se obliga , instanta constata ca este neintemeiata actiunea cu privire la acest capat de cerere.
Instanta constata ca este neintemeiat si capatul de cerere prin care  reclamanta solicita  ca paratul sa fie obligat sa-i achite suma de 35000 lei reprezentand lipsa de folosinta a unui plug  pe care i l-a imprumutat paratului  in vara anului 2009 si acesta nu i l-a restituit  nici in vara anului 2010, avand in vedere ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale al acestuia din urma al carui temei legal este art. 998 C.civ./1864, indicat expres de catre reclamant.
Ori, reclamantul insusi sustine ca i-a imprumutat paratului plugul respectiv, fapt confirmat si de martorii C. M., M. P., A. D., si S. C. acesta precizand ca stie acest lucru din discutiile purtate cu reclamantul.
Pe de alta parte paratul recunoaste ca pana in prezent nu a restituit  reclamantului plugul.
Ca atare, din probele administrate instanta retine ca intre parti s-a incheiat un contract de imprumut de folosinta in conditiile art. 1560 si urmatoarele C.civ./ 1864.
De aceea, raspunderea paratului pentru nerestituirea plugului este o raspundere contractuala si nu o raspundere delictuala.
Raspunderea delictuala, avand ca temei disp. art. 998-999 C.civ. /1864 alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile pe cand raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special si derogator, consecinta care se deduce din acest raport este aceea ca roi de cate ori nu exista o raspundere contractuala vor fi aplicabile regulile privitoare la raspunderea civila delictuala.
In speta sunt aplicabile prevederile raspunderii  contractuale  deoarece intre parti a fost incheiat un contract de imprumut iar paratul nu a restituit bunul imprumutat pana in prezent neindeplinirea acestei obligatii concrete , stabilita prin contractul preexistent constituind o fapta ilicita   pentru ca s-a incalcat o obligatie contractuala.
Ori, in cazul raspunderii civile delictuale nu s e incalca o obligatie contractuala ci obligatie legala care, asa cum se precizeaza in literatura de specialitate are caracter general si revine tuturor , respectiv obligatia de a nu vatama dreptul altuia prin fapte ilicite.
Nefiind intrunite astfel conditiile prevazute de art.998 C.civ. pentru angajarea raspunderii delictuale a paratului  pentru nerestituirea plugului, instanta  constata ca este neintemeiat acest capat de cerere.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita in parte actiunea, sa-l oblige pe parat sa-i achite reclamantului 1800lei  si sa respinga capetele de cerere privind contravaloarea cositului lucernei si a ierbii in anii 2008 si 2009 precum si pretentiile privind lipsa de folosinta a  plugului.
Conform art. 274 - 276 CPC, paratul urmeaza a fi obligat si la 450 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Postat 30.09.2012