Sesizarea instantei civile in contextul Legii 33/1994.

Instanta civila nu poate sesizata decat de expropriator, potrivit art.21, din Legea 33/1994, si numai dupa parcurgerea procedurii premergatoare speciale, reglementata in art. 5-20, conditia declararii utilitatii publice, potrivit acestei legi, fiind una de admisibilitate pentru sesizarea instantei de judecata, conform art.3 din lege.
Daca partile au convenit insa asupra transferului dreptului de proprietate, dar nu si cu privire la natura si cuantumul despagubirii, oricare dintre ele se poate adresa instantei judecatoresti pentru stabilirea acestor elemente, fara a declansa procedura exproprierii.
In masura in care a avut loc o expropriere in fapt, iar persoana deposedata nu a inteles sa formuleze o actiune in revendicare, se impune ca cererea prin care aceasta solicita despagubiri, constand in lipsa de folosinta a terenului , de la data preluarii, si in valoarea de circulatie a acestuia, sa fie calificata juridic si examinata in temeiul art.4, din Legea 33/1994.
Reclamantul L.I. a chemat in judecata pe parata Primaria Drobeta Tr. Severin, solicitand rezolutiunea antecontractului incheiat cu aceasta la data de 12.12.2003, intrucat au fost incalcate prevederile art. 44 alin. 1 si 3 din Constitutia Romaniei si ale Legii nr. 33/1994.
A mai solicitat obligarea paratei la plata despagubirilor pentru lipsa de folosinta a terenului in suprafata de 160 m.p., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, a aratat ca este proprietarul terenul in suprafata de 1.500 m.p. teren situat in Drobeta Tr. Severin, str. Prelungirea Carpati nr. 43, in vecinatatea caruia  s-au construit blocuri ANL, fiind folosita suprafata de 160 m.p. din proprietatea sa pentru montarea conductelor de termoficare.
Prin sentinta civila nr.330 din 1 aprilie 2005, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, urmare a declaratiei luate reclamantului la termenul respectiv, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Drobeta Tr. Severin, retinandu-se ca reclamantul solicita sa fie lasat in pasnica folosinta si proprietatea terenului in suprafata de 160 m.p., conform art.480 Cod civil, iar parata sa fie obligata la ridicarea constructiilor edificate pe acest teren si la plata despagubirilor fata de lipsa de folosinta a terenului.
Reclamantul a atacat aceasta sentinta, intrucat intentia sa era de a solicita intocmirea documentatiei pentru expropriere, iar prin decizia civila nr. 2744 din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins ca tardiv recursul formulat, mentionand ca actiunea sa nu putea fi precizata prin cererea de recurs.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Drobeta Tr. Severin la 13.05.2005, sub nr. 5241/2005 si a fost trimisa Tribunalului Mehedinti, urmare a declararii recursului si a adresei nr. 1518/24.05.2005, fiind restituita la data de 25.01.2006 pentru solutionare.
Reclamantul, in baza art. 132 alin. 1 Cod pr. civila, si-a precizat actiunea, aratand ca solicita rezolutiunea conventiei incheiata la 12.12.2003, cu incalcarea prevederilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, intrucat nu s-a procedat la intocmirea documentatiei ceruta de lege si nu   s-a adresat Tribunalului Mehedinti, pentru obtinerea hotararii judecatoresti prin care sa se dispuna exproprierea pentru utilitate publica.
A precizat ca obiectul cauzei nu-l poate constitui obligatia de a face, intrucat prin sentinta civila nr. 2617/2004 definitiva si irevocabila, Primaria Tr. Severin a fost obligata sa respecte toate clauzele contractuale, insa fara motiv refuza sa la indeplineasca. A mai aratat ca opereaza institutia autoritatii de lucru judecat, obiectul cererii sale constituindu-l rezolutiunea conventiei din 12.12.2003 si obligarea sa urmeze procedura pentru expropriere, in temeiul Legii nr. 33/1994.
Judecatoria Drobeta Tr. Severin, prin sentinta civila nr. 763 din 24 februarie 2006, pronuntata in dosarul nr. 5241/2005, a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei.
A declinat competenta de solutionare a actiunii, asa cum a fost precizata de reclamant, impotriva paratei Primaria Drobeta Tr. Severin, in favoarea Tribunalului Mehedinti - Sectia civila.
A constatat ivit conflict negativ de competenta.
A trimis cauza Curtii de Apel Craiova in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civila nr. 6 din 31 martie 2006, pronuntata in Camera de Consiliu, in dosarul nr. 1176/civ/2006, a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Mehedinti.
Instanta a pus in vedere paratei Primaria Tr. Severin sa comunice daca s-a facut o declaratie de utilitate publica referitoare la terenul din litigiu si sa depuna planul urbanistic general.
Parata, cu adresa nr. 14357/4.09.2006 a comunicat ca nu a fost emisa o hotarare a Consiliului Local Drobeta Tr. Severin care sa contina o declaratie de utilitate publica in scopul exproprierii terenului de 160 m.p. proprietatea reclamantului  L.I, solicitand totodata acordarea unui termen in scopul solutionarii pe cale amiabila a litigiului, urmand ca ulterior, executivul primariei sa comunice in scris punctul sau de vedere.
La termenul acordat la cererea paratei, aceasta prin adresa nr. 2409/22.02.2006 a comunicat instantei ca nu a emis un act de expropriere pentru suprafata de 160 m.p. situata in Tr. Severin, str. Prelungirea Carpati nr. 43, proprietatea reclamantului, intrucat a fost incheiata conventia de schimb din 12 decembrie 2003. Punerea in aplicare a conventiei, respectiv atribuirea unei suprafete echivalente de teren pe latura de N a proprietatii reclamantului nu a fost posibila, intrucat terenul solicitat era proprietatea numitului S.L.. Au fost facute demersuri pentru atribuirea unei suprafete echivalente de teren pe latura de S a proprietatii reclamantului, dar nu a fost posibila finalizarea schimbului deoarece  reclamantul a refuzat terenul oferit pe latura de sud, alipit de proprietatea sa.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat sa se dispuna rezolutiunea antecontractului incheiat la 12.12.2003, obligarea paratei sa intocmeasca documentatia ceruta de Legea nr. 33/1994 si obtinerea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna exproprierea  pentru utilitate publica, si de asemenea sa fie obligata parata  la plata despagubirilor  in cuantum de 990.000 lei RON.
In sedinta publica de la 28 noiembrie 2006, parata Primaria Drobeta Tr. Severin a depus la dosar copia sentintei civile nr. 4494/27.10.2006 a Judecatoriei Drobeta Tr. Severin prin care a fost admisa actiunea reclamantului si s-a dispus rezolutiunea conventiei incheiate intre parti de la 12.12.2003 si repunerea partilor in situatia anterioara.
Ca urmare, s-a luat o declaratie reclamantului, in sedinta de la 28 noiembrie 2006, iar acesta a aratat ca a formulat separat o actiune pentru rezolutiunea conventiei incheiata la 12.12.2006, actiune care a fost admisa prin sentinta civila nr.4494 din 27.10.2006 a Judecatoriei Drobeta Tr. Severin, astfel incat chiar daca sentinta respectiva nu este irevocabila pana in acest moment, intelege ca in cauza de fata sa renunte la capatul de cerere referitor la anularea conventiei, urmand a se continua judecata cu privire la expropriere, respectiv obligarea primariei sa intocmeasca documentatia si sa obtina o hotarare judecatoreasca potrivit dispozitiilor Legii 33/1994.
A mai aratat reclamantul ca despagubirile pe care le solicita reprezinta contravaloarea lipsei de folosinta a terenului in suprafata de 160 m.p.
Tribunalul Mehedinti, prin sentinta civila nr. 1901 din 28 noiembrie 2006, pronuntata in dosarul nr. 5121/2006, a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamantul L.I. impotriva paratei Primaria Drobeta Tr. Severin.
A luat act de renuntarea reclamantului la petitul privind anularea conventiei.
A obligat parata Primaria Drobeta Tr. Severin sa indeplineasca procedura prevazuta de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in ceea ce priveste terenul in suprafata de 160 m.p. situat in localitatea Drobeta Tr. Severin, str. Prelungirea Carpati nr. 43, ce a facut  obiectul conventiei  incheiata la data de 12.12.2003 intre reclamant si reprezentantii Primariei Drobeta Tr. Severin.
A respins capatul de cerere privind despagubirile.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, intrucat conventia dintre parti referitoare la schimbul de terenuri a fost desfiintata prin hotarare judecatoreasca, nu mai subzista premisa reglementata de art. 4, alin.1, Legea 33/1994, astfel ca se impune, in acord cu dispozitiile art. 44, alin.3, din Constitutie si art. 1 din Legea 33/1994, ca parata, in calitate de expropriator, sa indeplineasca intreaga procedura prevazuta de lege, incepand de la declararea utilitatii publice, pana la sesizarea instantei si stabilirea si plata despagubirilor.
Cererea avand ca obiect despagubirile a fost respinsa ca prematura, apreciindu-se ca solicitarea reclamantului urmeaza a se solutiona in conformitate cu dispozitiile art. 26 din legea 33/1994, ulterior sesizarii instantei de catre expropriator.
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, au declarat apel atat reclamantul, cat si parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelantul reclamant a sustinut ca in mod gresit prima instanta nu a analizat cererea sa privind acordarea de despagubiri civile  constand in contravaloare lipsei de folosinta a terenului preluat, de la data deposedarii pana la achitarea integrala a valorii de circulatie a bunului imobil.
Apelanta parata a criticat solutia primei instante in ceea ce priveste obligarea sa la indeplinirea procedurii de expropriere, aratand ca intre parti nu s-a putut realiza, ulterior desfiintarii conventiei de schimb din data de 12.12.2003, un nou acord referitor la modalitatea de despagubire a expropriatului, parata oferindu-i acestuia un teren echivalent ca suprafata, pe latura de sud, propunere refuzata de reclamant.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate, prin prisma criticilor formulate, se retine ca sunt fondate ambele apeluri, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta avea obligatia, potrivit art. 129, alin.4, cod pr. civ., sa califice corect actiunea dedusa judecatii, nu dupa sensul literal al termenilor folositi, ci in raport de finalitatea urmarita de titular, si de natura dreptului subiectiv a carui valorificare se urmareste.
Reclamantul a sustinut constant ca terenul proprietatea sa in suprafata de 160 m.p. a fost ocupat de parata, in baza unei promisiuni  de schimb cea fost ulterior desfiintata prin s.c. nr. 4494/27.10.2006 a Judecatoriei Dr. Turnu Severin, in vederea realizarii unor lucrari de interes public, operatiune finalizata la data sesizarii instantei.
Ambele parti au invederat ca, desi reclamantul a executat prestatia convenita in sarcina sa, constand in predarea terenului, partea adversa, respectiv Primaria Dr. Turnu Severin, se afla in imposibilitate de a transmite dreptul de proprietate asupra unei suprafete echivalente de teren, in partea de nord a proprietatii reclamantului, asa cum se convenise prin conventia din 12.12.2003,  intrucat nu are in patrimoniu dreptul de dispozitie asupra acesteia.
Desi Primaria a depus diligente pentru adoptarea unei alte modalitati de despagubire, constand in atribuirea unei alte suprafete egala de teren, dar intr-un alt amplasament, respectiv in vecinatatea sudica a proprietatii reclamantului, partile nu au ajuns la un acord cu privire la acest aspect.
Este de remarcat ca reclamantul ca nu a inteles sa formuleze o actiune in revendicare, fondata pe dispozitiile art. 480, Cod civil, intrucat, in situatia in care ar triumfa in acest demers juridic, atingerea adusa dreptului sau de proprietate nu ar putea fi complet remediata, cata vreme terenul sau este traversat de conducte de termoficare si afectat de trotuare, deservind cartierul de blocuri ANL, edificat pe bulevardul Alunis.
In consecinta, reclamantul urmareste sa obtina o justa despagubire pentru lipsirea de dreptul de proprietate asupra bunului sau, in cadrul reglementat de Legea 33/1994, asa cum s-a statuat irevocabil prin regulatorul de competenta.
Dispozitiile acestei legi speciale prevad in art. 4, alin.1,  posibilitatea pentru partile interesate de a conveni asupra modalitatii de transfer al dreptului de proprietate, precum si asuprea naturii si cuantumului despagubirii, cu respectarea conditiilor de fond, forma si publicitate, fara a declansa procedura de expropriere prevazuta de lege.
Corect a retinut prima instanta ca prin rezolutiunea conventiei de schimb incheiata intre parti la data de 12.12.2003,  nu mai exista un astfel de acord, insa a ignorat dispozitiile alin.2 al aceluiasi articol,  care stipuleaza ca in cazul in care acordul de vointa al partilor priveste numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu si cuantumul sau natura despagubirii, instanta de judecata ia act de intelegerea partilor si stabileste natura, sau, dupa caz, cuantumul despagubirii, potrivit cap.IV din Legea 33/1994.
In speta, fata de faptul ca reclamantul nu a inteles sa formuleze o actiune in revendicare, pentru a redobandi posesia bunului, coroborat cu imprejurarea ca in fapt s-a produs o deposedare a acestuia de bunul sau, afectat ulterior  de utilitati publice, se desprinde concluzia ca ambele parti au consimtit la transmiterea dreptului de proprietate de la reclamant la unitatea administrativ teritoriala, divergentele continuand sa poarte asupra naturii despagubirii- in echivalent banesc sau in atribuirea unui alt bun - chestiune asupra careia instanta de judecata are competenta sa se pronunte, la cererea oricareia dintre parti.
Cu exceptia cazurilor prevazute de art. 4, alin.1 si 2, din Legea 33/1994, instanta civila nu poate fi sesizata decat de catre expropriator, in conditiile art. 21, din lege, si numai dupa parcurgerea procedurii premergatoare speciale, reglementata in art. 5-20, conditia declararii utilitatii publice, potrivit acestei legi, fiind una de admisibilitate pentru sesizarea instantei de judecata, conform art.3.
Or, in speta, declararea utilitatii publice de interes local nu s-a efectuat, dupa cum a precizat reprezentantul apelantei parate, cu ocazia acordarii cuvantului asupra apelului, nefiind initiate nici celelalte formalitati prealabile prevazute de lege.
Aceasta inseamna ca expropriatul nu are deschisa calea unei actiuni civile intemeiata pe dispozitiile Legii 33/1994, decat in contextul dispozitiilor art.4 din aceasta lege,
In cauza, este lipsit de dubii ca reclamantul a suferit o expropriere de fapt, incompatibila cu prevederile constitutionale care garanteaza respectarea dreptului de proprietate, si conditiile in care o persoana poate fi lipsita de acest drept, continute in art. 44 din legea fundamentala, precum si cu dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei europene a drepturilor omului, care consacra dreptul de proprietate in categoria drepturilor fundamentale ale omului.
Jurisprudenta instantei europene a subliniat constant ca o privare de un bun nu reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate daca aceasta masura este prevazuta de lege, este justificata de o cauza de utilitate publica si dublata de o indemnizare corespunzatoare a titularului dreptului, este conforma cu principiile generale ale dreptului international, orice limitare trebuind sa fie proportionala cu scopul urmarit.
Notiunea de privare de proprietate are semnificatia unei preluari complete si definitive a unui bun, titularul sau nemaiavand posibilitatea exercitarii vreuneia din atributele conferite de acesta, calificarea ca atare a unei masuri luate de autoritatile nationale  urmand a se face nu numai in raport de dispozitiile interne in vigoare, ci si tinand cont de efectul real produs de acea masura, Conventia are ca scop protejarea unor drepturi concrete si efective.
Aceasta interpretare a fost data de Curtea Europeana in cauza Burdov contra Rusiei  ( hotararea din 7mai 2002), in cauza Sporrong contra Suediei ( hotararea din 23 septembrie 1982), si in cauza Papamichalopolus contra Greciei ( hotararea din 24 iunie 1993).
In raport de aceste considerente, se apreciaza ca reclamantul a suferit o privare de bunul sau, care, desi justificata de realizarea unei cauze de utilitate publica, nu a fost insotita de o despagubire justa, de natura sa reflecte atat valoarea reala, de circulatie, a suprafetei de teren de care a fost deposedat, cat si contravaloarea lipsei de folosinta calculata de la data  preluarii in fapt.
Prin atitudinea manifestata, Primaria a dat dovada de rea credinta, exercitandu-si abuziv prerogativele prevazute de lege, in scopul realizarii unor lucrari care servesc unor utilitati publice, caci, desi a intrat  in posesia bunului expropriat in fapt de la reclamant si a si edificat lucrarile de interes public,  nu a facut demersurile pentru declararea utilitatii publice si  pentru parcurgerea procedurii reglementata de legea 33/1994.
In aceste conditii, reclamantul trebuie sa aiba posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, pentru apararea drepturilor sale cu caracter civil, potrivit art. 21, alin.3, din legea fundamentala si art.6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Fata de cele expuse, Curtea apreciaza ca actiunea dedusa judecatii se impune a fi examinata in raport de dispozitiile art.4, alin.2 din Legea 33/1994, coroborate cu art.24, alin.2, instanta de judecata urmand sa stabileasca atat natura despagubirii cuvenita reclamantului pentru privarea de bunul sau, cat si cuantumul acesteia, potrivit prevederilor din cap. IV din acest act normativ.
Intrucat cererea nu a fost examinata pe fond, s-a facut aplicarea art. 297, alin.1, Cod pr. civ., in raport de care s-au admis ambele apeluri, s-a desfiintat sentinta civila, si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.