Actiune in retrocedare intemeiata pe dispozitiile art. 35 din legea nr.33/1994 formulata anterior pronuntarii deciziei nr. 53/2007 a ICCJ. Admisibilitate.

      
      
      Prin cererea  inregistrata  la  nr.  3501/95/2007 pe  rolul Tribunalului  Gorj, reclamantii P. V.  si P. D.V.  au  chemat in  judecata pe paratii Statul roman  prin  Ministerul  Finantelor, Directia  Generala  a  Finantelor  Publice  Gorj, Prefectura  Gorj, Parchetul  Judetean Gorj , Primaria  Municipiului Tg-Jiu, solicitand obligarea  paratelor  in  solidar la plata  contravalorii terenului  in  suprafata  de 1325  mp. si 450  mp. ,  ambele  situate  in  Tg-Jiu, strada  23  August, nr. 136,  obligarea  acelorasi  parate la  restituirea  in  natura  a suprafetei  de  542  mp.  cu aceeasi  situare, obligarea  paratelor  la  plata  prejudiciului  cauzat  prin  lipsa  folosintei  terenurilor  de la data  exproprierii pana  la  data  acordarii despagubirilor, cat  si la plata  cheltuielilor  de judecata.
      In motivarea  cererii  a aratat ca terenurile  sunt  proprietatea  reclamantilor si ca prin Decretul  de  expropriere  nr.  328/1981  li  s-a   expropriat  fara  despagubiri   suprafata  de 1775  mp.  si  li s-a preluat  fara titlu  suprafata  de 542  mp. care  este  libera  de utilitati  si  solicita  sa fie  retrocedata.
      Pentru  dovedirea  cererii  reclamantii  depun  acte  de filiatie, respectiv  certificate  de nastere,  de deces si de casatorie, certificatul  de  mostenitor  756/1982, contract  de vanzare -  cumparare   din  10  mai 1958.
      In drept,  reclamantii isi  intemeiaza  cererea  pe  disp.  Legii nr. 33/1994,  precizand  in  mod  expres  ca  nu  solicita  despagubiri  in  baza  Legii nr. 10/2001.
      In  cauza  formuleaza intampinare  Primaria  Municipiului  Tg-Jiu, prin  care  solicita  respingerea  actiunii reclamantei cu  motivarea  ca pentru terenul  expropriat  reclamantii nu  au  formulat  notificare  in  baza  Legii nr. 10/2001,  ca in  speta  nu  sunt  aplicabile  dispozitiile  Legii nr.  33/1994, anexand  intampinarii  dispozitia  nr. 69  din  10.01.2007  privind  constructiile, notificarea  depusa de reclamanti, decretul  de  expropriere  si  schitele  anexe, tabel nominal  privind  ridicarea  despagubirilor.
      Aparatorul  reclamantilor   a  solicitat prin  cererea  depusa  la  data  de 14.06.2007  sa  se ia  act  ca  acestia   renunta  la  solutionarea  capatului  de cerere  privind  restituirea suprafetei  de 542  mp.
      Prin sentinta civila nr.234 din 14 iunie 2007, Tribunalul Gorj a respins cererea formulata de reclamanti cu privire la suprafata de 1775 mp. si a luat act de renuntarea reclamantilor la capatul de cerere pentru suprafata de 542 mp.
      Hotarand astfel, instanta a retinut ca dispozitiile Legii 33/1994 pe care reclamantii si-au fundamentat cererea introductiva in instanta, nu-si gasesc aplicabilitatea in speta.
            S-a retinut ca prin acest act normativ, nu se reglementeaza acordarea de despagubiri pentru imobilele expropriate, ci se prevede ca daca aceste imobile nu au fost utilizate in termen de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost ridicate de la expropriat, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica conf.art.35, cuantumul despagubirilor primite de expropriati stabilindu-se potrivit art.36.
             A apreciat instanta ca bunurile din litigiu, respectiv supraf.de 1775 mp.dispusa in doua suprafete de 1325 m,p. si 450 mp. au fost expropriate prin Decretul de expropriere nr.328/1981, in speta gasindu-si aplicabilitatea dispozitiile Lg.10/2001, fiind bunuri preluate de stat si reglementate de dispoz.art.10 si 11 din aceasta lege, insa reclamantii au precizat in mod expres ca nu inteleg sa se judece pe acest temei si de altfel, din notificarea depusa de reclamanti precum si din dispozitia emisa de primarul Mun.Tg.Jiu, reiese ca reclamantii au formulat notificare pentru imobilul reprezentand constructii, nedepunandu-se la dosar o alta notificare privind terenul.
         Cum reclamantii nu au solicitat retrocedarea imobilelor expropriate pe acest temei, al Lg.10/2001, ci au cerut despagubiri pentru acestea in conditiile Lg.33/1994, instanta de fond a apreciat ca tinandu-se seama de principiul disponibilitatii partilor care guverneaza procesul civil, actiunea partilor nu poate fi calificata de instanta peste vointa acestora.
In consecinta, instanta a procedat la respingerea cererii privind petitul referitor la suprafata de 1775 mp., respectiv plata despagubirilor si a uzufructului, iar cu privire la restituirea in natura a terenului care nu a fost expropriat in suprafata de 542 mp., s-a luat act de renuntarea reclamantilor la acest capat de cerere, conform art.246 c.pr.civ.
      Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen reclamantii, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica, invocand faptul ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca in cauza nu sunt aplicabile dispoz.art.35 din Lg.33/1994, in ceea ce priveste acordarea de despagubiri pentru terenul in suprafata de 1775 mp.
      Apelantii reclamanti sustin ca de vreme ce procedura prevazuta de art.21-27 din Lg.33/1994 se refera la acordarea despagubirilor la instanta de judecata, in cauza sunt aplicabile aceste dispozitii, fiind vorba de proceduri date exclusiv in atributia instantei de judecata.
      Arata ca nu au solicitat retrocedarea imobilelor expropriate, ci au cerut despagubiri pentru acestea, potrivit Lg.33/1994, intrucat nu mai puteau solicita retrocedarea imobilelor expropriate care  nu mai pot fi restituite in natura.
      Apelul este fondat pentru urmatoarele considerente :
      Verificandu-se sentinta supusa apelului, se constata ca instanta de fond a procedat la respingerea cererii formulata de reclamanti, pentru acordarea de despagubiri cu privire la terenul expropriat prin Decretul de expropriere nr.328/1981 in suprafata de 1775 mp., retinand ca dispozitiile Legii 33/1994 pe care acestia si-au fundamentat actiunea introductiva, nu sunt incidente si ca reclamantii trebuiau sa promoveze cererea in conditiile Legii 10/2001.
      Desi la data sesizarii instantei de catre reclamanti, 19 martie 2007, erau in vigoare dispozitiile Legii 10/2001, lege speciala de reparatie pentru imobilele preluate abuziv, inclusiv prin expropriere, in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se constata ca la acea data, referitor la dreptul la reparatie pentru imobilele expropriate, in perioada de referinta a Lg.10/2001, practica judiciara nu era unitara.
      Astfel, au fost pronuntate atat solutii prin care s-a recunoscut valorificarea acestui drept in baza art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica, in aplicarea Deciziei nr.VI din 27 septembrie 1999 data in recurs in interesul legii de Curtea Suprema de Justitie, cat si solutii in sensul ca dispozitiile art.35 din Lg.33/1994 nu pot constitui temei al actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca aceste cereri au fost promovate dupa intrarea in vigoare a Lg.10/2001, act normativ aplicabil si imobilelor expropriate.
      Existenta unei practici judiciare neunitare sub aspectul legii aplicabile actiunilor avand ca obiect imobile expropriate, in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a constituit motivul pentru care la data de 04 iunie 2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie -Sectiile Unite, a luat in examinare recursul in interesul legii promovat de procurorul general, hotarand cu putere obligatorie pentru viitor, prin decizia nr.53 din 4 iunie 2007, ca in cazul acestor actiuni, dispoz.art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica nu se aplica dupa intrarea in vigoare a Lg.10/2001.
      Intrucat insa actiunea promovata de apelantii reclamanti a fost introdusa anterior aparitiei acestei decizii, in mod gresit instanta de fond a retinut ca reclamantii nu-si pot valorifica dreptul la reparatie pe motiv ca despagubirile banesti nu pot fi acordate in baza Lg.33/1994, ci numai potrivit Lg.10/2001.
      In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala prin decizia nr.1425 din 14 martie 2008 a statuat ca admiterea unei asemenea teze este  de neacceptat, venind in contradictie cu jurisprudenta CEDO, potrivit careia incertitudinea jurisprudentiala, care are ca efect lipsirea reclamantilor de orice posibilitate de a obtine beneficiul recunoscut altei persoane in situatii similare, constituie o incalcare a art.6 alin.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului din perspectiva principiului securitatii juridice, ca parte componenta a dreptului la un proces echitabil (cauza Beian contra Romaniei, hotararea din 06 decembrie 2007).
      Ca atare, daca reclamantilor nu le-ar fi recunoscut dreptul la reparatie baneasca conform Lg.33/1994 s-ar ajunge in speta tocmai la o asemenea situatie, intrucat calea Lg.10/2001 indicata prin hotararea instantei de fond nu mai poate fi utilizata de acestia, intrucat termenul prevazut de lege in acest scop a expirat.
       Apelantilor reclamanti nu li se poate imputa vreo culpa in faptul ca nu au uzat in termen de calea Lg.10/2001 cata vreme incertitudinea jurisprudentiala a existat pana la data de  4 iunie 2007 cand s-a pronuntat decizia din recursul in interesul legii nr.53, creandu-le acestora speranta legitima ca-si pot valorifica dreptul la reparatie pentru imobilul preluat abuziv prin expropriere si pe calea actiunii in justitie, intemeiata pe dispoz.Lg.33/1994.
      Ramanerea apelantilor reclamanti in continuare lipsiti de proprietate - retrocedarea imobilelor expropriate nemaiputand fi dispusa in natura, aspect pe care chiar acestia il sustin-  fara insa a fi incasat vreo despagubire, ar conduce la ruperea echilibrului rezonabil dintre masura exproprierii si consecintele acesteia, incalcand in acest mod si dispoz.art.481 c.civ., care arata ca "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire".
      Asa fiind, se constata ca in mod nelegal prima instanta a procedat la solutionarea actiunii pe exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantilor, fundamentata pe dispozitiile Legii 33/1994.
      In temeiul dispoz.art.297 alin.1 c.pr.civ., se va admite apelul reclamantilor, desfiintandu-se sentinta cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj cand se va examina pe fond legalitatea si temeinicia cererii reclamantilor, asa cum a fost precizata de acestia.