Gajuri constituite asupra unor sume depuse in cont. Obligativitatea individualizarii contului.

     
     Daca bunul afectat garantiei consta intr-o suma de bani depusa intr-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat in mod distinct, potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr.99/1999 - Titlul VI - Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare
     Per a contrario, conturile bancare neindividualizate in mod distinct nu sunt afectate de garantia reala mobiliara constituita in favoarea bancii, ci sunt supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, astfel incat si publicitatea prin Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile trebuie facuta numai cu privire la conturile individualizate de  parti in contractul de gaj.
     Inregistrarea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile a unei garantii inexistente asupra conturilor si subconturilor viitoare, constituie o fapta juridica ilicita a creditorului garantat insa nu constituie cauza pagubei garantului, constand in imposibilitatea contractarii unor noi imprumuturi, deoarece chiar imprumutatul s-a angajat sa nu deschida alte conturi in afara celor afectate de garantie. Pe de alta parte, prejudiciul nu se poate raporta la contravaloarea unor imprumuturi, pentru ca astfel de sume sunt supuse restituirii, ci eventual prejudiciul  ar consta in  beneficiul nerealizat prin imposibilitatea incheierii unor alte contracte de imprumut. Astfel  nu sunt intrunite cerintele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii  delictuale.
     
     
     Prin sentinta nr. 719/26 mai 2009, pronuntata de Tribunalul Olt - Sectia Comerciala, in dosarul nr. 544/104/2009, s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC G.M.E. SRL. Parata BCR - ERSTE BANK SA - Sucursala O. a fost obligata sa modifice mentiunile inscrise  in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare privind gajurile inregistrate sub nr. 2005 - 00001407761908 HIY si 2005 - 00001407911122 GGH, corespunzator contractelor de garantie mobiliara nr. 385/A 2005 si 385/B 2005. Totodata, parata a fost obligata sa plateasca reclamantei daune  in valoare de 750 000 lei.
     Impotriva sentintei a declarat apel parata.
     Pe fond, Curtea retine ca gajul general, ca drept al creditorilor chirografari asupra patrimoniului debitorului lor, este o garantie legala si nu se confunda cu garantia reala mobiliara constituita printr-un contract de gaj, ce confera creditorului garantat  un  drept prioritar de a-si satisface creanta (art. 9 alin. 2 din Titlul VI - Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare din Legea nr.99/1999),  precum si dreptul de a intra in posesie sau de a retine bunul supus garantiei (art. 11).
     Altfel spus, asupra conturilor si subconturilor viitoare ale  debitorului exista dreptul de gaj general al tuturor creditorilor chirografari, in conformitate cu dispozitiile art. 1718 Cod civil, si numai  asupra conturilor  RO56 RNCB 3800 0002 2981 000, RO60BRDE290SV09942303900, RO69 RZBR 0000 0600 0608 3088, RO02RNCB3800000229810003 exista garantii reale mobiliare constituite prin contractele de gaj nr. 385/A 2005 si 385/B  2005.
     Garantia poate avea ca obiect, potrivit art. 10 alin. 3 din acelasi act normativ, un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. Conform dispozitiilor art. 16 alin. 1, contractul de garantie reala trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei. Bunul afectat garantiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect  sau prin formula generica "toate bunurile mobile prezente si viitoare". Toate bunurile mobile reprezinta o descriere suficienta. Daca, insa, bunul afectat garantiei consta intr-o suma de bani depusa intr-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat in mod distinct.
     Per a contrario, conturile bancare neindividualizate in mod distinct nu sunt afectate de garantia reala mobiliara constituita in favoarea bancii, ci sunt supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, astfel incat si publicitatea prin Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile trebuia facuta numai cu privire la conturile individualizate de parti in cele doua contracte de gaj.
     In consecinta, clauza prevazuta de parti in art. 8 alin. 2 din contractele de gaj, conform careia imprumutatul se angajeaza ferm sa deruleze prin conturile si subconturile precizate la pct. 2 (adica cele afectate de garantie), in totalitate, incasarile rezultate din activitati desfasurate in mod curent si sa nu deschida alte conturi curente si/sau subconturi la alte banci pana la stingerea integrala a obligatiilor asumate prin contractul de credit nr. 385/2005, nu echivaleaza cu o garantie generala si distincta asupra conturilor viitoare. Clauza prevede pur si simplu  o obligatie asumata de imprumutat de a nu deschide alte conturi si subconturi, a carei eventuala incalcare poate da nastere unei raspunderi contractuale a garantului.
     Este neindoielnic faptul ca SC G.M.E. SRL a fost prejudiciata prin aceea ca nu a putut incheia alte contracte de imprumut, dar cauza acestui prejudiciu  nu este fapta bancii, ci chiar obligatia sa, asumata prin contractul incheiat cu B.C.R. - SUCURSALA O.
     Ca urmare, in speta exista o fapta juridica ilicita a BCR SA - SUCURSALA OLT, constand  in inregistrarea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile a unei garantii inexistente asupra conturilor si subconturilor viitoare, numai ca nu se poate aprecia ca prin aceasta s-a produs garantului paguba constand in imposibilitatea contractarii unor noi imprumuturi, deoarece chiar imprumutatul s-a angajat sa nu deschida alte conturi in afara celor afectate de garantie, astfel incat nu sunt intrunite cerintele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii bancii.
     In aceste conditii, Curtea constata ca nu se mai justifica analiza referitoare la indeplinirea cerintelor prevazute de art.112 alin.1 pct.3 sub sanctiunea nulitatii, conform art.133 alin.1 Cod procedura civila.
     Oricum, prejudiciul nu se poate raporta la contravaloarea unor imprumuturi, pentru ca astfel de sume nu sunt susceptibile de marire sau intregire a patrimoniului, ci imprumutate si supuse restituirii, iar emiterea de bilete la ordin fara a avea acoperire in disponibilul in cont si consecintele acestei fapte interzise de lege sunt exclusiv imputabile emitentului.
     Prin urmare, chiar daca s-ar fi dovedit vinovatia bancii si raportul de cauzalitate dintre fapta sa ilicita si paguba suferita de victima, prejudiciul nu ar consta decat  din beneficiul nerealizat prin imposibilitatea incheierii unor alte contracte de imprumut  sau a unor contracte referitoare la activitatea sa curenta, de exemplu prin imposibilitatea onorarii unor comenzi. Astfel de pagube ar fi trebuit cerute in mod explicit si, totodata, dovedite.
     Fata de considerentele expuse, Curtea  va admite apelul si, potrivit art. 296 Cod procedura civila, va schimba in parte sentinta, in sensul ca va respinge capatul de cerere in pretentii ca nefondat.
      Se va mentine solutia de admitere a capatului de actiune referitor la modificarea mentiunilor cuprinse in Arhiva Electronica.
1