Societate comerciala. Revocarea administratorului statutar. Numirea unuia dintre asociati in aceasta functie. Conditii

      Societate comerciala. Revocarea administratorului statutar. Numirea unuia dintre asociati in aceasta functie. Conditii
                                                          Legea nr. 31/1990, rep., art. 77, art. 192-194, art. 197
      
      Situatia revocarii si, implicit, cea a numirii unui alt administrator trebuie circumscrisa sferei de ipoteze in care persoana se afla in contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fara a fi avute in vedere si voturile administratorului asociat. A considera altfel, ar insemna sa se valideze atitudinea administratorului, care ar putea bloca discretionar votarea revocarii sale, atragand dificultati in functionarea societatii, lucru care nu poate fi acceptat.
      Legea societatilor comerciale prevede obligatia asociatului de a se abtine de la vot in deliberarile adunarii generale a asociatilor numai in doua situatii: a) cu privire la aporturile in natura ale respectivului asociat, adunarea generala fiind chemata sa se pronunte asupra valorii sau utilitatii acestui aport pentru societate si, b) cu privire la actele juridice incheiate intre respectivul asociat si societate, interdictia fiind stabilita pentru a se evita aparitia unui conflict de interese.
      Atunci cand se refera la "acte juridice" legiuitorul are in vedere actele juridice curente ale societatii, incheiate in vederea realizarii obiectului sau de activitate, si nu acte necesar a fi incheiate pentru constituirea societatii sau cele prin care se realizeaza intelegerile intre asociati privind drepturile lor in cadrul societatii ori pentru constituirea si functionarea organelor persoanei juridice.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 128 din 22 iunie 2010, dr. C.B.N.
      
      Prin sentinta civila nr. 65/C.C. din 6 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 38.039/3/2008 Tribunalul Timis a respins cererea formulata si precizata de reclamantul C.M. in contradictoriu cu parata S.C. S S.R.L. Bucuresti avand ca obiect anularea hotararii adunarii generale a asociatilor.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii cererii sale de chemare in judecata, cu motivarea ca in mod gresit prima instanta i-a respins cererea de anulare partiala a hotararii adunarii generale a asociatilor S.C. S S.R.L. Bucuresti din 29 septembrie 2008, in ceea ce priveste numirea in functia de administrator a d-nei. G.F. Asa cum a aratat in actiunea introductiva si, ulterior, prin notele de sedinta depuse la termenul din 27 octombrie 2009, in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 72, 192 alin. (2) si 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum si art. 14.6 din actul constitutiv al societatii intimate, texte care au fost incalcate de catre judecatorul fondului.
      Prin decizia civila nr. 128 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul reclamantului, mentinand sentinta civila nr. 65/C.C. din 6 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 38.039/3/2008.
      In considerente s-a retinut ca prin cererea introductiva, astfel cum a fost ea precizata prin scriptul depus la termenul din 5 decembrie 2008, reclamantul a solicitat anularea partiala a hotararii adunarii generale a asociatilor S.C. S S.R.L. Bucuresti din data de 29 septembrie 2008, doar in ceea ce priveste numirea in functia de administrator a d-nei. F.G., intrucat, pe de o parte, in cazul in care administratorul social este numit prin actul constitutiv atat revocarea acestuia, cat si numirea unui nou administrator reprezinta o modificare a actului constitutiv al societatii si, prin urmare, potrivit art. 14.6 din Actul constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucuresti, era necesara unanimitatea la adoptarea acestor masuri, iar pe de alta parte, chiar si in ipoteza in care pentru numirea administratorului nu ar fi fost necesara unanimitatea, in speta este aplicabil art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, care statueaza ca adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel. Or, in ceea ce priveste hotararea din 29 septembrie 2008, nu este indeplinita nici conditia dublei majoritati, pretinsa de acest text, avand in vedere ca d-na. F.G. nu avea dreptul sa voteze, raportat la art. 193 alin. (2) din lege, astfel ca pentru adoptarea valabila a hotararii era necesar ca ceilalti doi asociati sa fi votat pentru numirea sa in functia de administrator, ceea ce nu s-a intamplat, asa cum reiese din chiar hotararea contestata.
      Intr-adevar, prin Actului constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucuresti reclamantul a fost numit in functia de administrator al acestei persoane juridice. Prin hotararea adunarii generale din 29 septembrie 2008 asociatii au decis, printre altele, revocarea administratorului unic C.M. si numirea d-nei. F.G. in aceasta functie, in acest sens votand doi dintre cei trei asociati, respectiv d-na. C.V. (cu o cota de participare de 67,5% din capitalul social) si d-na. F.G. (cu o cota de participare de 10% din capitalul social), impotriva votand asociatul C.M. (cu o cota de participare de 22,5% din capitalul social), care a facut urmatoarea mentiune in cadrul hotararii: "conform dispozitiilor art. 14.6 din actul constitutiv, orice modificare a acestuia presupune luarea hotararii cu unanimitate; subsemnatul sunt administrator numit prin actul constitutiv".
      Acest text, invocat de apelant, prevede ca deciziile adunarii generale care implica modificarea oricaruia dintre elementele actului constitutiv, precum si cele la care se refera art. 12.3 pct. a) si e), se i-au cu unanimitate de voturi.
      Articolul 192 si 193 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, arata ca adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel. Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel. Fiecare parte sociala da dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul sau de vot in deliberarile adunarilor asociatilor referitoare la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societate. Daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
      Potrivit art. 194 din acelasi act normativ, adunarea generala a asociatilor are urmatoarele obligatii principale: a) sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net; b) sa desemneze administratorii si cenzorii, sa ii revoce/demita si sa le dea descarcare de activitate, precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii; c) sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si persoana insarcinata sa o exercite; d) sa modifice actul constitutiv.
      In primul rand, se impune a se retine faptul ca reclamantul si-a modificat cererea introductiva si, implicit, limitele cu care a inteles sa investeasca instanta de judecata, multumindu-se sa conteste hotararea adunarii generale a asociatilor S.C. S S.R.L. Bucuresti doar sub aspectul numirii d-nei. F.G. in functia de administrator unic.
      In al doilea rand, din analiza sistematica a normelor citate se poate deduce cu usurinta ca legiuitorul roman nu considera modificare a actului constitutiv numirea si/sau revocarea administratorilor unei societati comerciale cu raspundere limitata. Din coroborarea dispozitiilor art. 192 cu cele ale art. 194 rezulta ca numirea si revocarea administratorilor, indiferent daca acestia sunt numiti prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a asociatilor, nu reprezinta o modificare a actului constitutiv al unei societati. Altfel, nu s-ar explica de ce art. 194 precizeaza ca aceasta constituie o atributie distincta de cea a modificarii actului constitutiv, fiind suficient sa o mentioneze doar pe ultima. De aceea, in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 14.6 din actul constitutiv al societatii, ci cele ale art. 14.5 din acelasi act, potrivit carora adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, precum si normele legale referitoare la adoptarea unor decizii care nu reprezinta modificari ale actului constitutiv de catre adunarea generala a asociatilor [art. 192 alin. (1) si art. 197 din Legea societatilor comerciale]. Daca numirea/revocarea unui administrator al unei societati comerciale cu raspundere limitata ar fi constituit modificare de act constitutiv, atunci legiuitorul nu ar mai fi prevazut conditii diferite de cvorum pentru adoptarea acestor masuri, fata de conditiile de cvorum prevazute pentru modificarea actului constitutiv.
      In conformitate cu art. 197 alin. 3 si art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, hotararile adunarii generale ale asociatilor avand ca obiect numirea/revocarea administratorilor unei societati cu raspundere limitata se adopta prin votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a capitalului social. Prin urmare, legea nu face trimitere la art. 193 alin. (2), care reglementeaza cvorumul necesar pentru adoptarea hotararilor avand ca obiect modificarea actului constitutiv, ci la alin. 1 al art. 77. In actul constitutiv al societatii intimate nu exista o prevedere speciala referitoare la numirea administratorilor care sa deroge de la regula majoritatii si sa instituie obligativitatea unanimitatii. Daca legiuitorul ar fi considerat ca numirea administratorilor reprezinta o modificare a actului constitutiv al unei societati cu raspundere limitata, atunci nu ar mai fi stabilit conditii diferite de adoptare a acestei masuri, facand doar referire la dispozitiile privitoare la modificarea actului constitutiv.
      Pe de alta parte, este de mentionat ca art. 14.6 din Actul constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucuresti, invocat de apelant, atunci cand face trimitere la art. 12.3 din acelasi act, nu are in vedere decat punctele de la lit. a) si e), care se refera la discutarea, aprobarea sau modificarea situatiei financiare anuale dupa ascultarea raportului administratorului si fixarea dividendelor, precum si la stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli si a programului de activitate pe exercitiul urmator, lasand in afara ariei sale de acoperire pct. b), ce vizeaza alegerea si revocarea administratorului.
      Corect a retinut tribunalul ca situatia revocarii si, implicit, cea a numirii unui alt administrator trebuie circumscrisa sferei de ipoteze in care persoana se afla in contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fara a fi avute in vedere si voturile administratorului asociat. A considera altfel, ar insemna sa se valideze atitudinea administratorului, care ar putea bloca discretionar votarea revocarii sale, atragand dificultati in functionarea societatii, lucru care nu poate fi acceptat.
      Nici critica apelantului privitoare la faptul ca in speta nu a fost respectata dubla majoritate la care se refera art. 192 alin. 1 din lege, care statueaza ca adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel, neintrunirea majoritatii prevazute de lege fiind sanctionata cu nulitatea, atata timp cat nu a fost aplicat art. 193 alin. (3), nu poate fi primita.
      In sprijinul tezei sale reclamantul sustine ca d-na. F.G. nu avea dreptul sa voteze, raportat la art. 193 alin. 2 din lege, astfel ca pentru adoptarea valabila a hotararii de numire a sa in calitate de administrator era necesar ca ceilalti doi asociati sa fi votat in acest sens, ceea ce nu s-a intamplat, el fiind impotriva. Este adevarat ca potrivit art. 72 din Legea societatilor comerciale obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in acest act normativ, iar art. 193 alin. (2) prevede ca un asociat nu poate exercita dreptul sau de vot in deliberarile adunarilor generale ale asociatilor referitoare la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societate. Insa, nu inseamna ca daca administratorul numit de societate are si calitatea de asociat, acea persoana nu-si poate exercita dreptul de vot cu privire la numirea sa, sub motiv ca respectiva numire este un act juridic (contract de mandat) incheiat intre persoana sa si societate, cum fara temei sustine apelantul.
      Intr-adevar, potrivit art. 197 alin. 3 si art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, hotararile adunarii generale ale asociatilor avand ca obiect numirea/revocarea administratorilor unei societati cu raspundere limitata se adopta prin votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a capitalului social, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Insa, chiar daca in Actul constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucuresti nu exista nicio prevedere specifica (punctuala) cu privire la numirea (si revocarea) administratorilor, art. 14.5 statueaza ca adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale. Ca atare, contrar celor afirmate de intimata, pentru legala numire a d-nei. F.G. in functia de adminstrator unic trebuie indeplinita cerinta dublei majoritati, cea a capitalului social si a asociatilor, conditie realizata intrucat votul exprimat de asociata G.F. este valabil.
      Legea societatilor comerciale, in art. 193 alin. (2), prevede obligatia asociatului de a se abtine de la vot in deliberarile adunarii generale a asociatilor numai in doua situatii: a) cu privire la aporturile in natura ale respectivului asociat, adunarea generala fiind chemata sa se pronunte asupra valorii sau utilitatii acestui aport pentru societate si, b) cu privire la actele juridice incheiate intre respectivul asociat si societate, interdictia fiind stabilita pentru a se evita aparitia unui conflict de interese.
      Atunci cand se refera la "acte juridice" textul de lege are in vedere actele juridice curente ale societatii, incheiate in vederea realizarii obiectului sau de activitate, si nu acte necesar a fi incheiate pentru constituirea societatii sau cele prin care se realizeaza intelegerile intre asociati privind drepturile lor in cadrul societatii ori pentru constituirea si functionarea organelor persoanei juridice. Acolo unde legiuitorul a vrut sa interzica asociatului sa isi exprime votul cu privire la astfel de acte a prevazut-o in mod expres. Se incadreaza in categoria actelor juridice cu privire la care un asociat nu-si poate exprima votul in cadrul deliberarilor adunarii generale a asociatilor acte precum: un contract de inchiriere a unui imobil detinut de asociat; instrainarea unui bun al societatii catre respectivul asociat; incheierea unui contract de imprumut intre asociat si societate etc. Niciunul dintre exemplele oferite de doctrina nu are in vedere situatia numirii unui administrator care are si calitatea de asociat, cum este cazul in speta, tocmai pentru ca se considera ca o astfel de numire nu constituie vot cu privire la un act juridic incheiat intre asociat si societate, dintre cele avute in vedere de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare.
      Ratiunea pentru care legiuitorul a inteles sa instituie aceste interdictii este aceea de a evita un eventual conflict de interese ce s-ar naste intre asociat si societate. Or, prin numirea ca administrator a unui asociat care si-a exprimat votul cu privire la numire sa in aceasta functie, nu se creeaza un conflict de interese, cum in mod corect a retinut si judecatorul fondului. Dispozitiile art. 193 alin. (2) trebuie interpretate prin raportare la art. 77 alin. (1) din legea-cadru, care prevede expres ca asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, ceea ce nu este cazul, astfel ca nu ne aflam in prezenta unui conflict de interese. In speta, doi dintre cei trei asociati, reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale au ales, dintre ei, un administrator, respectiv pe d-na. F.G. Oricum, chiar si in ipoteza in care s-ar admite faptul ca art. 193 alin. 2 include in categoria actelor juridice cu privire la care asociatul nu poate vota si numirea sa in functia de administrator, sanctiunea ce intervine in situatia in care un asociat participa si voteaza cu privire la aceasta masura nu este nulitatea hotararii, care este perfect valabila si produce efecte, ci eventuala atragere a raspunderii asociatului pentru pagubele produse societatii, daca fara votul acestuia nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta de lege sau actul constitutiv, conform art. 197 alin. (3) si art. 79 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Chiar daca textul nu prevede o sanctiune expresa, in conditiile in care art. 197 alin. (3) face trimitere in mod clar la dispozitiile art. 79, rezulta fara dubiu ca sanctiunea este cea prevazuta de acest din urma text normativ, respectiv asociatul este raspunzator de daunele cauzate societatii, daca fara votul sau nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta de lege.