Protectia exercitarii dreptului de proprietate. Conditiile restrangerii exercitiului acestui drept: ocrotirea unui interes de ordin general pentru cauza de utilitate publica si reglementarea prin lege a oricarei restrangeri referitoare la folosinta bun

Protectia exercitarii dreptului de proprietate. Conditiile restrangerii exercitiului acestui drept: ocrotirea unui interes de ordin general pentru cauza de utilitate publica si reglementarea prin lege a oricarei restrangeri referitoare la folosinta bunurilor

-Constitutia Romaniei: art. 44 alin. (7)
-Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: art. 1
-Codul civil din 1864: art. 480
-Legea nr. 13/2007 a energiei electrice: art. 41 alin. (7)

Dispozitiile art. 480 din Cod civil de la 1864 impune ca dreptul de proprietate sa fie exercitat in limitele impuse de lege.
Articolul 44 din Constitutia Romaniei, reglementand garantarea dreptului de proprietate, indiferent de titular, statueaza ca dreptul de proprietate obliga pe titular la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului [alin. (7)].
Tot astfel, Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificat de Romania prin Legea nr.30/1994, reglementand protectia proprietatii, statueaza ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international [art. 1 alin. (1)]. Statele au dreptul de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general [art. 1 alin. (2)].
Din aceste prevederi rezulta ca statele pot aduce restrangeri asupra exercitiului dreptului de proprietate al persoanelor cand se impune necesitatea protectiei unei cauze de utilitate publica, iar interventia statului sa fie prevazuta de lege.
In acest scop statele pot adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general al colectivitatii.
Dispozitiile mai sus enuntate au facut obiectul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 300/29.03.2007, pentru a respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, incidenta si in aceasta cauza, statuand ca infiintarea instalatiilor si executarea lucrarilor la capacitatile energetice pentru buna functionare a acestora reprezinta un interes general major si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca conditiile exercitarii dreptului de proprietate.
In prezenta cauza, dreptul de proprietate al reclamantilor nu este incalcat sub atributele sale de continut (dispozitia juridica, posesia si folosinta), ci este invocata atingerea adusa exercitiului dreptului de posesie, prin obstructionarea accesului auto la fondul funciar detinut, datorita amplasarii unui stalp metalic de sustinere a liniei electrice de inalta tensiune in vecinatatea acestui fond, pe drumul public al unitatii administrativ teritoriale.
In examinarea raportului dintre interesul general al comunitatii relevante pentru persoanele care se bucura de serviciul distributiei energiei electrice furnizat de parata-apelanta si interesul particular al reclamantilor de a obtine inlaturarea stalpului care deserveste linia electrica si prin aceasta interesul general, Curtea acorda prevalenta interesului general al colectivitatii, avand in vedere si atingerea minima adusa exercitiului atributului posesiei asupra bunului detinut de reclamanti.
Prin urmare, nu se impune, in considerarea atingerii minime aduse, inlaturarea stalpului electric, in varianta suportarii cheltuielilor aferente de catre parata-apelanta. Nimic nu ii opreste pe reclamanti, insa, ca sa obtina schimbarea amplasamentului de pozitionare a stalpului, pe cheltuiala lor, in conditiile in care parata este de acord cu aceasta varianta.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 124 din 19 septembrie 2013, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 172/PI/2012 pronuntata de Tribunalul Timis, in dosarul nr. 26810/325/2010 s-au respins exceptia inadmisibilitatii actinii si a lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Dumbravita, ca neintemeiate; s-a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Primaria Dumbravita; s-a respins actiunea formulata de reclamantii S.A. si S.F. in contradictoriu cu parata Primaria Dumbravita ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva; s-a admis actiunea formulata de reclamantii S.A. si S.F. in contradictoriu cu paratii Primaria Dumbravita, Consiliul Local Dumbravita si SC ENEL DISTRIBUTIE SA Timisoara; s-a respins cererea reconventionala formulata de SC ENEL DISTRIBUTIE SA TIMISOARA.
A obligat parata SC ENEL DISTRIBUTIE SA TIMISOARA sa mute stalpul de curent montat pe str. A., colt cu str. S., teren proprietate publica, identificat sub nr. [_], parte din LEA 110KW, pe cheltuiala proprie; a obligat parata SC ENEL DISTRIBUTIE SA Timisoara sa plateasca reclamantilor cheltuieli de judecata in cuantum de 25,75 lei.
Impotriva sentintei civile nr. 172/PI/2012 pronuntata de Tribunalul Timis, in dosarul nr. 26810/325/2010 a declarat apel parata - reclamanta S.C. ENEL DISTRIBUTIE BANAT SA Timisoara solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si respingerea actiunii formulate de reclamanti.
Examinand apelul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, a apararilor ridicate si a prevederilor art. 294 - 298 C. pr. civ. din 1865, Curtea de Apel Timisoara constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii intimati au solicitat mutarea stalpului de curent electric situat pe strada A. colt cu str. S. din dreptul imobilului detinut de reclamanti, inscris in cartea funciara [_], pentru motivul ca le impiedica accesul la terenul detinut in proprietate.
Din extrasul CF mai sus aratat rezulta ca reclamantii au dobandit imobilul (teren si constructii), prin contractul de vanzare-cumparare in luna decembrie 2009. De asemenea, reclamantii au mai achizitionat un teren arabil intravilan inscris in CF [_] 2009, de asemenea prin contract de vanzare-cumparare.
Din expertiza tehnica efectuata in cauza rezulta ca cele doua corpuri funciare se afla situate pe aceeasi strada (Serelor) din comuna Dumbravita, unul alaturat celuilalt, pe acelasi aliniament (a se vedea planul de situatie atasat expertizei).
De altfel, potrivit expertizei, reclamantii au efectuat, in parte, si documentatia de unificare a celor doua corpuri funciare.
Accesul la imobilul pe care este edificata casa de locuit se realizeaza atat de pe strada A., cat si de pe strada S., intrucat casa este edificata pe colt avand un front stradal in lungime totala de 48,92 metri, pe ambele laturi, incluzand acces auto pe strada A. si acces pietonal pe str. S.
Stalpul metalic este pozitionat pe str. S., la linia de demarcatie a celor doua corpuri funciare.
Rezulta ca accesul la imobilul compus din teren si casa de locuit, inscris in cartea funciara [_], nu este afectat in nici un mod de stalpul metalic de sustinere a liniei electrice.
Prin urmare, aceasta parte a sustinerilor reclamantilor nu este fondata.
In ceea ce priveste al doilea corp funciar, reprezentat de terenul arabil intravilan situat in continuitatea celui dintai corp funciar, situat pe strada S., inscris in cartea funciara [_], este adevarat ca accesul auto din strada S. este obstructionat, datorita dimensiunilor strazii, de 12 metri latime si circumferintei stalpului, de 14 metri (a se vedea expertiza tehnica).
Totusi accesul pietonal la acest imobil nu este inlaturat, iar accesul auto poate fi realizat de pe primul corp funciar apartinand reclamantilor, din str. S., pe linia de deplasare dinspre str. A., sau direct de pe str. S., pe linia de deplasare opusa, in masura in care str. S. poate fi accesata de pe un alt drum public ori strada cu care se intersecteaza.
Rezulta ca nici pentru corpul funciar reprezentat de terenul arabil intravilan nu se constata o restrangere semnificativa a dreptului de proprietate al reclamantilor, sub atributul posesiei.
Prin urmare, Curtea constata ca art. 480 din vechiul Cod civil referitor la protectia dreptului de proprietate nu a fost incalcat de apelanta.
Pe de alta parte, art. 480 Cod civil impune ca dreptul de proprietate sa fie exercitat in limitele impuse de lege.
Articolul 44 din Constitutia Romaniei, reglementand garantarea dreptului de proprietate, indiferent de titular, statueaza ca dreptul de proprietate obliga pe titular la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului [alin. (7)].
Tot astfel, Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificat de Romania prin Legea nr. 30/1994, reglementand protectia proprietatii, statueaza ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international [art. 1 alin. (1)]. Statele au dreptul de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general [art.1 alin. (2)].
Din aceste prevederi rezulta ca statele pot aduce restrangeri asupra exercitiului dreptului de proprietate al persoanelor cand se impune necesitatea protectiei unei cauze de utilitate publica, iar interventia statului sa fie prevazuta de lege.
In acest scop statele pot adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general al colectivitatii.
Dispozitiile mai sus enuntate au facut obiectul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 300/29.03.2007, pentru a respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, incidenta si in aceasta cauza, statuand ca infiintarea instalatiilor si executarea lucrarilor la capacitatile energetice pentru buna functionare a acestora reprezinta un interes general major si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca conditiile exercitarii dreptului de proprietate.
In prezenta cauza, dreptul de proprietate al reclamantilor nu este incalcat sub atributele sale de continut (dispozitia juridica, posesia si folosinta), ci este invocata atingerea adusa exercitiului dreptului de posesie, prin obstructionarea accesului auto la fondul funciar detinut, datorita amplasarii unui stalp metalic de sustinere a liniei electrice de inalta tensiune in vecinatatea acestui fond, pe drumul public al unitatii administrativ teritoriale.
In examinarea raportului dintre interesul general al comunitatii relevante pentru persoanele care se bucura de serviciul distributiei energiei electrice furnizat de parata-apelanta si interesul particular al reclamantilor de a obtine inlaturarea stalpului care deserveste linia electrica si prin aceasta interesul general, Curtea acorda prevalenta interesului general al colectivitatii, avand in vedere si atingerea minima adusa exercitiului atributului posesiei asupra bunului detinut de reclamanti.
Prin urmare, nu se impune, in considerarea atingerii minime aduse, inlaturarea stalpului electric, in varianta suportarii cheltuielilor aferente de catre parata-apelanta. Nimic nu ii opreste pe reclamanti, insa, ca sa obtina schimbarea amplasamentului de pozitionare a stalpului, pe cheltuiala lor, in conditiile in care parata este de acord cu aceasta varianta.
Curtea mai releva ca schimbarea liniei de distributie a energiei electrice si a infrastructurii de sustinere a acesteia de catre parata-apelanta, nu numai ca nu este un act abuziv, ci s-a impus ca o necesitate pentru a satisface interesul general al comunitatii consumatorilor din acea zona si ca o cerinta de ordin tehnic pentru a satisface acest interes general. De altfel, parata-apelanta a dovedit cu documentatia de autorizare a lucrarilor, proiectul tehnic si autorizarea titularului dreptului de proprietate publica ca aceste lucrari energetice au fost executate potrivit normelor legale incidente, respectiv Legea nr. 13/2007, Legea nr. 50/1991 si Normativele ANRE.
Executarea liniei electrice de inalta tensiune si, implicit, mutarea stalpilor metalici pentru a sustine aceasta linie, nu este o lucrare noua, ci prin rezultatele sale inlocuieste linia electrica anterioara care nu a mai corespuns capacitatii energetice solicitate de consumatori si zonei de circulatie ca urmare a dezvoltarii si condensarii lucrarilor edilitare civile, industriale, agricole.
Prin urmare, nu este incident art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007 deoarece nu parata-apelanta a generat modificarea caracteristicilor tehnice ale liniei electrice anterioare, ci un ansamblu de date obiective straine acestuia, cum sunt dezvoltarea zonei edilitare, cresterea numarului consumatorilor de energie electrica, schimbarea zonei dintr-una cu circulatie redusa, in una cu circulatie frecventata, lipsa caracterului adecvat al capacitatii energetice distribuite de vechea linie energetica.
In fine, amplasamentul stalpului metalic nr. 68, s-a realizat fara modificarea liniei electrice si in apropierea imediata a vechiului amplasament (a se vedea planul de situatie). Faptul ca acest stalp metalic are o circumferinta mai mare decat stalpul din beton anterior, nu constituie un fapt generator al obligatiei de mutare a acestui stalp pe cheltuiala paratei-apelante. Mutarea tuturor celor 15 stalpi metalici, inclusiv a celui reclamat in cauza, corespund liniei electrice de inalta tensiune si, obiectiv, ocupa o suprafata individuala de amplasare mai mare decat stalpii din beton. De altfel, observand planul de situatie si dimensiunile privind latimea drumului public, respectiv ale stalpului, rezulta ca mutarea acestui stalp ar necesita, fie modificarea liniei aeriene de transport a energiei electrice si amplasarea stalpului pe strada A., fie pastrarea liniei electrice si plasarea stalpului pe terenul proprietate privata al riveranilor.
Fiecare dintre cele doua solutii tehnice expuse intampina incalcarea dreptului de proprietate al altor persoane, in mod substantial.
Prima instanta, nu a observat prevalenta interesului general pe care il deserveste linia electrica si stalpul de sustinere a acestuia, in raport de interesul personal, privat, al reclamantilor si de atingerea minima adusa dreptului de proprietate al acestuia, sub atributul posesiei, in concret al accesului auto la fondul funciar, numai din str. S., si numai din locul in care este situat stalpul.
De asemenea prima instanta a dat o aplicare gresita dispozitiilor art. 480 Codul civil din 1864 si nu a tinut seama de exceptiile prevazute de art. 44 alin. (7) din Constitutie si art. 1 din Primul Protocol aditional, care impun proprietarilor anumite obligatii si lasa statelor marja de reglementare necesara pentru disciplinarea folosintei asupra bunurilor.
Tot astfel, prima instanta a valorificat probatoriul in mod unilateral, doar in favoarea reclamantilor, neobservand planul de situare a celor doua imobile apartinand reclamantilor si documentatia tehnica de executare a liniei electrice si a stalpului metalic.
Astfel fiind, Curtea a admis apelul paratei si a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul ca a respins cererea de chemare in judecata principala formulata de reclamanti, mentinand in rest dispozitiile sentintei.