Despagubiri Legea nr. 221/2009 - indeplinirea conditiilor legale de acordare a despagubirilor - aprecierea cuantumului daunelor morale

Despagubiri Legea nr. 221/2009 - indeplinirea conditiilor legale de acordare a despagubirilor - aprecierea cuantumului daunelor morale

Solutia: Admite in parte actiunea. Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 50.000 Euro in echivalent in lei la data platii efective.

Motivarea:
La data de 15.03.2010, reclamantul CT a chemat  in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna  acordarea de despagubiri  pentru prejudiciul moral suferit prin distrugerea de catre regimul comunist al familiei sale.
In motivare, a aratat ca in anul 1953, tatal sau, CD,  a fost arestat, ramanand reclamantul, sora sa, CM si mama acestora, CE, casnica, fara nici un venit material. De la data arestarii tatalui sau, aproape un an de zile, organele de securitate le-a perchezionat casa, producandu-le traume morale care s-au reflectat mai tarziu asupra sanatatii lor; in anul 1956, prin metode specifice organelor de securitate comuniste, mamei sale i s-a facut o injectie in encefal, iar dupa cateva zile a decedat, cei doi frati ramanand fara nici un sprijin moral si material, astfel ca din cauza presiunii facute asupra lor, au fost nevoiti sa paraseasca orasul si casa parinteasca, sora sa plecand la Timisoara iar reclamantul pe santierele de constructii din Moldova, ulterior fiind inrolat in detasamente de munca fortata, asa cum rezulta din certificatul eliberat de Ministerul de Interne nr.61981/2003; dupa doi  ani de munca in detasamente fortate de munca. In anul 1961, a dat examen la Institutul Politehnic Timisoara, cursuri de zi, unde pentru a se intretine, noaptea facea de paza la un depozit de lemne. Stresul prin care a trecut de la varsta de 14 ani si-a facut simtirea prin infarctul miocardic suferit in anul 1981, apoi in anul 2000 si apoi prin operatie pe cord deschis cu 3 bypassuri in anul 2001.
Reclamantul a considerat ca asa cum prevede Legea nr.221/2009, tatal sau a  avut o condamnare cu caracter politic, astfel ca in conformitate cu art.5 lit.a din aceeasi lege, in calitate de urmas direct, beneficiaza de acordarea de despagubiri, pe care l-a estimat  la 100.000 euro.S-au depus la dosar, in copie: mandat de arestare eliberat de C.N.S.A.S, sentinta Tribunalului Militar privind consilierea la 4 ani de inchisoare, certificatul de incorporare in detasament de munca fortata, certificat de nastere, certificat de deces al parintilor acestuia, CD si CE, certificat de casatorie, bilete de iesire din spital, declaratia  d-lui MR, fost coleg de scoala din Cernavoda, privind masurile luate de organele de securitate cu reclamantul si familia sa si a d-nei BE, vecina din Cernavoda.
Intimata DGFP a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat prejudiciul pentru care se solicita daune morale nu a fost dovedit, avand in vedere ca masura nelegala a fost luata impotriva reclamantului cand acesta avea varsta de 20 de ani iar actele medicale provin din anul 2001, cand reclamantul avea varsta de 62 de ani, astfel ca nu exista o legatura de cauzalitate intre afectiunile de care sufera in prezent si perioada in care acesta a fost afectat de masura nelegala. Reclamantul nu este beneficiarul direct al despagubirilor solicitate in numele autorului sau CD, deoarece prejudiciul moral semnificativ s-a produs asupra autorului si intr-o mai mica masura asupra sa personal.
A solicitat instantei sa aiba in vedere jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie conform careia este necesar ca cel pretinde daune morale sa produca un minim de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile nepatrimoniale ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate prin masura preventiva ilegala si pe cale de consecinta sa se poata proceda la o evaluare a despagubirilor ce urmeaza sa compenseze prejudiciul, acestea neputand excede notiunii satisfactie echitabila consacrata de practica Curtii Europene in aplicarea art.50 din CEDO.
In ceea ce priveste practica judiciara in materie de solutionare a cererilor avand ca obiect acordarea de despagubiri in temeiul Legii nr.221/2009, instantele au apreciat ca suma de bani stabilita cu titlu de daune morale are drept scop, nu atat de a repune victima intr-o situatie similara cu cea avuta anterior, cat de a-i oferi satisfactii de ordin moral susceptibile de a inlocui valoarea de care a fost privata (Tribunalul Constanta, s.c. nr.1140/10.11.2009 pronuntata in dosarul nr.7689/118/2009).
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este constanta in acest sens, statuand in raport de circumstantele cauzei o pozitie moderata prin sumele rezonabile acordate: cauza Konolos, cauza Canciovici, cauza Rosengren.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115-118 C.pr.civ.
La data de 13.04.2010, reclamantul a completat sustinerile din actiunea introductiva, aratand in esenta , ca prejudiciul pentru suferintele avute nu poate fi cuantificat in nici o suma, intrucat acestea s-au manifestat asupra sanatatii sale, iar suma solicitata este destinata pentru procurarea de medicamente si tratament, consecintele traumelor suferite anterior. Cicatricele psihice, morale si fizice nu pot  fi sterse cu un creion cu pasta alba asa cum pretinde reprezentantul Ministerului de Finante.
La solicitarea instantei, Casa Judeteana de Pensii Dolj a comunicat prin adresa nr.5272/03.05.2010 ca reclamantul nu a beneficiat de Decretul-Lege nr.118/1990 si ca incepand cu septembrie 2003 este beneficiar al Legii nr.309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961.
Asociatia Fostilor Detinuti Politic Anticomunisti a comunicat ca autorul reclamantului nu figureaza in evidentele asociatiei.
Prin incheierea de sedinta din 17.05.2010, instanta a incuviintat in baza art.167 C.pr.civ. proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind audiat martorul MR.
Analizand actiunea de fata prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin sent. nr. 588/13.05.1954 pronuntata de catre Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti in dosarul nr. 2287/1953 s-a dispus condamnarea autorului reclamantului CD la 4 ani inchisoare corectionala pentru delictul de agitatie publica.
Condamnarea a fost dispusa pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 327 alin.3 Cod Penal.
S-a retinut in principal in sarcina sa ca a facut cu intentie propaganda si agitatie in randul functionarilor de la Intreprinderea 1001 Cernavoda unde lucra in calitate de contabil-sef, discutand dusmanos hotararile luate de guvern in problemele de stat, ca taranii sunt fortati sa intre in colective prin constrangere.Autorul reclamantului, CD a fost incarcerat potrivit mandatului de arestare nr. 4622/19.08.1953 de la data de 4 august pana la 3 septembrie 1953.
In perioada detentiei, potrivit declaratiei martorului MR, familia sa a continuat sa fie hartuita de autoritati, in sensul ca fiica CM a fost propusa pentru exmatriculare de la scoala, sotiei sale i-a fost refuzata orice incercare de a gasi un loc de munca, ambii copii minori - reclamantul si sora sa fiind nevoiti sa munceasca de la 16 ani. Astfel reclamantul a lucrat in portul Cernavoda la descarcarea graului iar sora sa la IAS Cernavoda la recoltat fructe si cules bumbac.
Potrivit certificatului nr. 61981/iulie 2003 reclamantul CT a lucrat in detasamentele de munca fortata, figurand de la 07.03.1959 la Detasamentul de munca Dunarea nr. 13 pana la 21.01.1961; a fost lasat la vatra conform Deciziei nr. 2/1961 si apoi trimis la Detasamentul de munca Borzesti 33.
Asa cum rezulta din inscrisurile medicale depuse la dosar (filele 12 -14 , 24) in prezent, reclamantul are cardiopatie ischemica dureroasa, boala coronariana  trivasculara, stenoza trunchi artera, diabet, a suferit un infarct miocardic acut.
Nu a beneficiat de Decretul - lege nr. 118/1990 ci de dispozitiile Legii nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, aspecte comunicate de Casa Judeteana de Pensii Dolj prin adresa nr. 5272/03.05.2010.
Tribunalul constata ca prezenta actiune a fost intemeiata pe dispozitii cuprinse in Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, respectiv art. 1 lit. "a", art. 5 lit. "a" din lege, actiunea de fata urmand a fi analizata din aceasta perspectiva.
Este evident ca prin condamnarea penala cu caracter politic a autorului reclamantului s-a cauzat acestuia un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic prilejuite de pierderea confortului fizic, fiind afectate toate acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie - precum si cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane - relatiile cu familia, apropiatii, prietenii, vatamari care isi gasesc expresia tipica in durerea morala incercata.
Lipsirea de libertate a lui CD a avut repercusiuni si in planul vietii private si profesionale a fiului sau, reclamantul CT, acesta fiind lipsit de posibilitatea de a continua activitatile specifice varstei adolescentine si obligat indirect de a contribui prin munca sa fizica la sustinerea financiara a familiei.
Prejudiciul moral, prin esenta, nu este susceptibil de evaluare baneasca. Despagubirile banesti acordate nu pot avea drept urmare repunerea reclamantului in situatia anterioara. Indiferent de cuantumul acestora, suferintele suportate indirect de catre reclamant nu pot fi sterse deoarece timpul nu mai poate fi intors.
In acelasi timp, trebuie tinut cont de faptul ca aceste despagubiri au rolul de a oferi o satisfactie de ordin moral reclamantului si trebuie sa fie susceptibile de a alina suferintele acestuia, iar nu sa realizeze o imbogatire fara justa cauza a acestuia.
Asa cum s-a aratat in jurisprudenta, in ceea ce priveste sursa despagubirilor, aceste sume de bani, in esenta, provin de la toti ceilalti cetateni ai tarii care contribuie astfel, in spirit de recunostinta, respect si gratitudine, la alinarea suferintelor unor concetateni care au incercat sa-si apere anumite drepturi fundamentale in perioada regimului comunist.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral este de retinut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare.
Cuantumul daunelor morale se stabileste, prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care le-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Tribunalul nu poate sa nu aiba in vedere in evaluarea cuantumului despagubirilor banesti si criterii privitoare la nivelul de trai din Romania, reflectat, intr-o mare masura, in nivelul salariului minim pe economie.
In cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conotatiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
Raportat la ansamblul probelor administrate, Tribunalul considera ca sunt dovedite consecintele negative suferite de reclamant, care in urma arestarii tatalui sau a fost obligat sa depuna eforturi suplimentare in vederea integrarii in societate, fiind lipsit de sprijinul unuia dintre parinti. Acestea se adauga la suferinta psihica si chiar fizica provocata de condamnarea politica. Afectiunile de care sufera in prezent reclamantul, multiple si grave, chiar daca nu sunt intr-o legatura de cauzalitate directa cu evenimentele petrecute in anii 1953-1961, au in mod sigur o determinare in contextul vietii familiale, sociale si profesionale a reclamantului de atunci.
Tinand cont de toate criteriile expuse mai sus, Tribunalul apreciaza ca despagubirile in cuantum de 100.000 Euro solicitate de reclamant sunt exagerate iar suma ce trebuie acordata si care corespunde criteriului de satisfactie echitabila este de 50.000 Euro, in echivalent in lei la data platii efective.
Pe cale de consecinta, instanta urmeaza sa admita ca intemeiata in parte actiunea dedusa judecatii, in sensul ca va fi obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 50.000 Euro in echivalent in lei la data platii efective, cu titlu de daune morale.