Legea nr. 221/2009. Prizonieratul in URSS nu constituie masura administrativa cu caracter politic potrivit art. 4 din Legea nr. 221/2009.

   Legea nr. 221/2009. Prizonieratul in URSS nu constituie masura administrativa cu caracter politic potrivit art. 4 din Legea nr. 221/2009.
      
     Pentru ca o masura sa fie considerata masura administrativa cu caracter politic, era necesar ca reclamantul sa dovedeasca, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009, ca prin savarsirea unor fapte  anterioare,  el a  urmarit unul din scopurile prevazute la art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999, si anume persoana respectiva sa fi participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania la data de 6 martie 1945 si ca datorita acestor actiuni s-a luat masura administrativa fata de  persoana in cauza.

     Sectia I civila – Decizia civila nr. 268/10 mai 2012

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 4442/97/2008, reclamantul BI a chemat in judecata, in calitate de parat, Statul Roman prin MFP, solicitand ca prin hotarare  sa se constate caracterul politic al masurii administrative a prizonieratului in fosta URSS in perioada 9.05.1945 – 02.07.1948;  sa fie obligat paratul la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit in perioada respectiva.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in perioada 9.05.1945-02.07.1948 a fost prizonier de razboi in URSS, Lagarul 7307/1, fiind cazut in compania 953/36 lucru maghiara. In anul 1948 a fost eliberat si a venit cu trenul pana la Focsani, iar de acolo la Orastie unde avea un frate.     
Prin sentinta civila nr. 388/14.12.2011 Tribunalul Hunedoara a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul BI si in consecinta a constatat caracterul politic al masurii administrative a prizonieratului in fosta URSS a reclamantului, pe perioada 09.05.1945-02.07.1948. A fost respinsa in rest actiunea. 
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca Statul Roman a recunoscut caracterul politic al masurii tinerii in prizonierat a ostasilor romani atat prin dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. b din Decretul lege 118/1990, cat mai ales prin raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania prezentat in Parlamentul Romaniei. Ca urmare, s-a constatat ca masura tinerii in prizonierat in fosta URSS, dupa 6.03.1945 a militarilor romani constituie o masura administrativa cu caracter politic, inclusa in art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009.
      Referitor la posibilitatea de a acorda despagubiri reclamantului pentru prejudiciul moral suferit, instanta raportat la art. 3307 alin. 4 cod procedura civila a avut in vedere solutia pronuntata in RIL ce face obiectul Deciziei nr. 12/19.09.2011 pronuntata de ICCJ, prin care s-a stabilit ca urmare a Deciziilor Curtii Constitutionale 1358/2010 si 1360/2010 dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I  din Legea 221/2009 si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii acestor decizii in Monitorul Oficial.  In consecinta, a respins acest capat de cerere.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratul si Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a actiunii.
      In motivarea recursurilor, recurentii invoca gresita admitere in parte a actiunii, in sensul constatarii caracterului politic al masurii luate fata de reclamant, sustinand ca este lipsita de temei legal, intrucat prizonieratul nu se circumscrie prevederilor Legii 221/2009, nefiind o masura  luata ca urmare a impotrivirii fata de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945. Reclamantul a fost prizonier in fosta URSS in perioada 09.05.1945-02.07.1948 deci anterior perioadei la care se refera Legea 221/2009. Totodata,  arata ca nu este indeplinit scopul urmarit prin faptele savarsite si care au atras fie condamnarea, fie aplicarea masurii administrative si impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, in sensul ca din actele dosarului nu rezulta ca s-ar fi impotrivit regimului totalitar.
      Curtea a constatat ca fiind fondate recursurile si le-a admis, retinand urmatoarele:
       Potrivit art. 3 din Legea  221/2009, constituie masura administrativa  cu caracter politic, orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu daca au fost intemeiate pe actele normative enumerate limitativ la literele a-f.  In cazul acestor masuri administrative, instanta nu mai este indrituita sa cerceteze daca faptele imputate persoanei au avut drept scop impotrivirea  fata de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, legiuitorul considerand ca toate faptele enumerate in aceste texte de lege au urmarit un astfel de scop.
     Masura la care a fost supus reclamantul, respectiv prizonier de razboi in URSS si supunerea la munca fortata, nu se incadreaza in prevederile limitative ale art. 3 lit. a-f din Legea 221/2009. 
     Pentru ca aceasta masura sa fie considerata masura administrativa cu caracter politic, era necesar ca reclamantul sa dovedeasca, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009, ca prin savarsirea unor fapte  anterioare,  el a  urmarit unul din scopurile prevazute la art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999, si anume persoana respectiva sa fi participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania la data de 6 martie 1945 si ca datorita acestor actiuni s-a luat masura administrativa fata de  persoana in cauza.
     Astfel, in determinarea faptelor  considerate politice este utilizat criteriul subiectiv ce are in vedere mobilul urmarit de autorul faptei savarsite in perioada regimului comunist,  acest scop fiind de exprimare a protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale pana la data de 22 decembrie1989.  Reclamantul nu a facut o asemene afirmatie, astfel ca textul legal mentionat nu ii este aplicabil.
      Mai mult, prizonieratul a fost o masura luata fata de reclamant si multi alti militari, ca o consecinta a Conventiei de Armistitiu, si nu are caracter politic de opozitie la regimul comunist pentru a se incadra in prevederile Legii 221/2009, scopul acestei legi fiind de a indrepta masurile abuzive dispuse de acest regim si nu consecintele negative ale celui de-al doilea razboi mondial.      
      Decretul lege 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, nu are relevanta in prezenta cauza intemeiata pe Legea 221/2009, lege cu alta finalitate si alte conditii de aplicare.
     Trimiterea pe care art. 5 alin. 4 din Legea 221/2009 o face la acest act normativ emis imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, este realizata in scopul de a nu exclude de la beneficiile actualei legi pe cei care au fost deja beneficiarii unor masuri reparatorii in temeiul acestui decret, dar aceasta nu inseamna, in nici un caz, ca cei care au beneficiat de Decretul-lege 118/1990, sunt automat beneficiari ai Legii 221/2009.
      Fata de cele aratate mai sus, s-a constatat ca instanta de fond a dat o interpretare gresita prevederilor legii speciale, prizonieratul realizat de armata sovietica cu privire la cetatenii romani nu se incadreaza in dispozitiile Legii 221/2009, motiv pentru care, in temeiul art. 312 Cod pr. civila, au fost admise recursurile si modificata in parte sentinta in sensul respingerii in intregime a actiunii.