Detinuti politici. Caracterul politic al arestarii si internarii intr-o colonie de munca in baza Deciziei MAI din 1950. Netemeinicia cererii de obligare a Statului Roman la daune morale potrivit Deciziei 1358/2010 a Curtii Constitutionale si a Decizi...

Detinuti politici. Caracterul politic al arestarii si internarii intr-o colonie de munca in baza Deciziei MAI din 1950. Netemeinicia cererii de obligare a Statului Roman la daune morale potrivit Deciziei 1358/2010 a Curtii Constitutionale si a Deciziei 12/2011 a ICCJ.


              Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, reclamantii M C, M A, M R si M R au  solicitat instantei , in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice , sa constate caracterul politic al masurii detentiei in baza unui act administrative aplicata defunctului M D. I  si obligarea paratului la plata sumei de  250.000 euro in echivalent lei raportat la cursul B.N.R. , la data platii, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecata.
  In motivarea cererii lor , reclamantii arata ca antecesorul lor a fost militar de cariera in timpul razboiului, iar dupa terminarea acestuia a iesit din cadrele active ale armatei si s-a angajat la “ Societatea Belgo – Romana “ din Cluj , unde s-a mutat cu familia .
           A fost membru al partidului liberal pana in anul 1946 , partid legal in perioada 1945 – 1947 si a fost ridicat de organele de Militie in luna mai a anului 1950 si dus in lagar la canalul Dunare - Marea Neagra , fara judecata si fara a fi informat cu privire la cauza pentru care a fost incarcerat , fiind tinut timp de 18 luni si comunicandu-i-se la eliberare ca retinerea s-a facut in baza unui act administrativ .
           Si in anul 1952 s-au facut ridicari in baza unor acte administrative din randul “ celor care au facut politica “ , printre acestia aflandu-se si tatal reclamantilor fiind trimis in lagarul mde munca Popesti Leordeni si Bragadiru , judetul Ilfov , iar in 1953 au fost trimisi la Inchisoarea Caransebes unde au avut parte de intreg arsenalul de “ metode de reeducare “ din inchisorile comuniste : batai , incarcerari la “ izolatie “ pentru tot felul de motive inscenate , lipsa de hrana si asistenta medicala , munca fizica dusa la extreme .
          In continuarea motivarii cererii , reclamantii  relateaza greutatile prin care au trecut in perioada detentiei tatalui lor , cresterea acestora la Casa de Copii , revenirea in familie dupa eliberarea tatalui in 1954 , urmarirea de catre  securitate , dificultatile intampinate in a-si asigura cele necesare pentru a realiza performante la invatatura , imposibilitatea urmarii scolilor dorite si a specializarilor datorita “ dosarului “ tatalui lor .
          In drept , cererea a fost motivata pe prevederile Legii nr. 221/2009 .
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat conventional prin D.G.F.P. Brasov, a formulat intampinare, invocand  inadmisibilitatea actiunii, cu motivarea ca cererea formulata de reclamanta  nu se incadreaza in dispozitiile Legii nr. 221/2009 .
          A mai aratat ca raspunderea Statului este una de natura delictuala, astfel ca se impune dovedirea elementelor referitoare la prejudiciu, fapta culpabila, vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu,  apreciind ca nici unul din aceste elemente nu are o sustinere legala pentru a fundamenta vreo dezdaunare .
          La stabilirea cuantumului despagubirilor se au in vedere criterii ce tin de persoana reclamantei , de felul in care au fost lezate anumite valori in planuri diverse ale vietii sociale si gradul de percepere a acestor consecinte  .
Paratul a aratat de asemenea ca sumele de bani stabilite cu titlul de daune morale nu au ca scop repunerea victimei in situatia anterioara, ci sunt destinate a procura satisfactii de ordin moral susceptibile de a inlocui valoarea de care aceasta a fost privata, ceea ce nu este cazul in speta,  fiind de neacceptat a pretinde despagubiri dupa aproape 60 de ani , eventualele consecinte fiind atenuate in timp .
In probatiune s-au depus acte de stare civila privind pe reclamanti si autorul lor , inscrisuri vizand masurile luate de organele fostului regim comunist impotriva antecesorului reclamantilor , detinute de acestia si documentatia existenta la C.N.S.A.S. cu privire la acelasi autor  administrandu-se si proba testimoniala .
           Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 4 alin. 4 si art. 5 al. 3 din Legea nr. 221/2009.
           Analizand cererea in raport cu dispozitiile legale in materie si probele existente la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele :
          Tatal reclamantilor , M D. I , a fost  internat in UM in perioada 23.05.1950 – 17.11.1951 , in baza Deciziei M.A.I. nr. 26 din 1950 , potrivit documentatiei C.N.S.A.S.si detinut in  perioada 16.08.1952– 18.06.1954 , in baza procesului – verbal nr. 14 din 1952 al M.A.I. , cum rezulta din Biletul de eliberare nr. 1929 din 04.06.1954  emis de Penitenciarul Caransebes.
           Art. 3 al Legii 221/2009 stabileste actele normative pe care s-au intemeiat masurile luate de organele fostei militii sau securitati , avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu in perioada de referinta si care constituie masuri administrative cu caracter politic , Decizia M.A.I. nr. 26 din 1950 si Procesului – verbal nr. 14 din 1952 neregasindu-se printre cele enumerate la lit. d si e  .
 Prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 stabilesc ca  persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicandu-se in mod corespunzator.
Astfel, in afara masurilor administrative pentru care legea prevede de drept caracterul politic, conform art. 3 din lege, beneficiarii acestui act normativ au posibilitatea sa dovedeasca faptul ca si alte masuri cu caracter administrativ au avut caracter politic, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. 3 din lege.
          Potrivit normei la care se face trimiterea de catre legiuitor , respectiv art. 3  din O.U.G. nr. 214/1999, prin masuri administrative abuzive se intelege orice masuri luate de organele fostei militii sau securitati ori de alte organe ca urmare a savarsirii unei fapte in scopurile mentionate la art. 2 alin. (1), in baza carora s-a dispus:
            a) privarea de libertate in locuri de detinere sau pentru efectuarea de cercetari;
            b) internarea in spitale de psihiatrie;
            c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
            d) stramutarea intr-o alta localitate;
            e) deportarea in strainatate, dupa 23 august 1944, pentru motive politice;
            f) exmatricularea din scoli, licee si facultati;
  Din ansamblul probelor administrate in cauza rezulta caracterul politic al  masurii vizand lipsirea de libertate dispusa fata de autorul reclamantilor in perioada mai sus indicata , cererea reclamantilor dovedindu-se intemeiata sub aspectul acestui capat de cerere , care va fi  admis  .
            Arestarea si internarea intr-o colonie de munca , cu caracter politic , la care a fost supus autorul reclamantilor este de natura a indreptati pe acestia  la acordarea de despagubiri pentru suferintele indurate , fiind de notorietate ca au fost atinse valorile esentiale ale fiintei umane , libertatea , integritatea fizica si psihica , dreptul de a dispune de propria persoana ,  de valorificare a oportunitatilor vietii fara constrangeri , dreptul la viata libera , demnitate , onoare , repercusiuni dintre cele mai nefavorabile cu consecinte greu de inlaturat ,  fiind afectate relatiile de familie si personale .      
            Aceste aspecte rezulta si din depozitia martorului M O A, luata in fata instantei ,  aceasta confirmand sustinerile reclamantilor mai sus detaliate , cu privire la repercusiunile pe care le-a avut asupra familiei acestora masura luata impotriva tatalui lor.
            Cu toate acestea , cererea de obligare a paratului la plata daunelor morale de 250.000 euro in echivalent lei la data platii , reprezentand daune morale , nu este intemeiata si va fi respinsa , pentru considerentele ce urmeaza .
             Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. 4, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a acestei legi, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, la stabilirea cuantumului despagubirilor urmand a se tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 si al O.U.G. nr. 214/1999.
   Aceasta dispozitie legala, care constituie temeiul actiunilor avand ca obiect obligarea Statului Roman la plata despagubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a unor condamnari sau masuri administrative cu caracter politic, a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, pentru considerentele care nu se vor relua in cuprinsul prezentei hotarari, si a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 15.11.2010.
   Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constitutia Romaniei, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
   Decizia Curtii Constitutionale produce efectele prevazute de art. 147 alin. 4 din Constitutie, fiind general obligatorie.
   In momentul pronuntarii prezentei hotarari, actiunea de fata nu-si mai gaseste suport legal in Legea nr. 221/2009, prevederile constatate ca fiind neconstitutionale incetand sa mai produca efecte juridice, avand in vedere ca, in intervalul de 45 zile prevazut de legea fundamentala, legiuitorul nu a inteles sa procedeze in modalitatea aratata mai sus.
   In conditiile in care cererea introductiva a reclamantelor s-a intemeiat pe acest act normative in ce priveste acordarea despagubirilor , iar singurul text de lege care  conferea acestora dreptul la actiune in ceea ce priveste obligarea paratului la plata daunelor morale nu mai produce nici un efect juridic, cererea ramane fara temei legal, iar instanta nu poate analiza aceasta cerere, deoarece nu mai exista dispozitia legala in raport cu care sa fie examinata admisibilitatea ei  si temeinicia pretentiilor.
   Incetarea efectelor juridice ale normei care constituie temei de drept al pretentiilor reclamantelor semnifica lipsa normei legale interne ,  astfel ca instanta este in imposibilitatea analizarii concordantei acesteia cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului , cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului , cu pactele si cu celelalte tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, pentru a acorda prioritate acestora , conform art. 20 raportat la art. 148 din Constitutia Romaniei  .
              In masura in care legiuitorul va proceda in modalitatea aratata la art. 147 alin. 1 din Constitutia Romaniei prin modificarea normelor juridice a caror neconstitutionalitate a fost constatata , reclamantele isi pot valorifica dreptul lor odata cu noua legiferare in materie de daune pentru condamnarea suferita de autorul acestora , chiar si in caile de atac prevazute de lege , propunerea legislativa privind “ instituirea categoriilor distincte de drepturi banesti cuvenite victimelor regimului totalitar comunist “ depusa de reclamante ca  fiind initiativa legislativa neputand sta la baza admiterii cererii lor , atata vreme cat nu s-a mateR.izat intr-o lege actuala  .
               Pe de alta parte , prin  Decizia nr. 12 din 19.09.2011 , data in  dosarul nr. 14/2011 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ,  a fost admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca , „  urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si nr.1360/2010, dispozitiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial „ .
              Pentru aceste considerente , in raport cu dispozitiile legale analizate mai sus , statuarile din Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale a Romaniei , art. 147 alin. 4 din Constitutie si Decizia nr. 12/19.09.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie , Tribunalul va admite in parte cererea reclamantelor , potrivit distinctiilor din dispozitiv .
               Reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.