PLANGERE ORDONANTA PROCUROR, ADMITERE

TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA PENALA
PLANGERE ORDONANTA PROCUROR, ADMITERE

INCHEIERE
Sedinta Camerei de Consiliu din 16.05.2013
PRESEDINTE – TAC - judecator
GREFIER – GC

Cu participarea PROCUROR: BA
din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul  Brasov

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind plangerile formulate de inculpatii IG, ON, IBJ in temeiul art. 140/2 Cod procedura penala.
Dezbaterile au fost inregistrate in conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpatii IG personal  si asistat de aparator ales av. GIC, ON si IBJ personal si asistati de aparatori alesi, av. TI si  SAI.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Se constata atasat la dosarul cauzei, dosarul de urmarire penala nr.107/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov.
Instanta aduce la cunostinta inculpatilor motivul prezentei lor in instanta la acest  termen  de judecata.
Intrebati fiind, inculpatii invedereaza ca  isi mentin  plangerile formulate prin aparatorii lor si  ca nu mai sunt  chestiuni prealabile  de invocat.
Reprezentanta Ministerului Public depune la dosarul cauzei copie de pe borderoul privind comunicarile ordonantei procurorului, efectuate catre inculpati . Precizeaza ca nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind  cereri de formulat, instanta acorda cuvantul asupra plangerilor formulate.
Pentru inculpatul  IG, avand  cuvantul, aparatorul sau ales, av. GI  solicita instantei admiterea plangerii , avand in  vedere ca fata de stadiul actual al anchetei penale, masura preventiva a obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea de domiciliu, nu se mai justifica a  fi mentinuta.
Solicita  totodata instantei sa aiba in  vedere circumstantele personale ale inculpatului, o persoana in  varsta de  62 de ani,  fost politist, in prezent  pensionar, acuzat ca ar fi  dat bani cu camata unei anumite persoane.
De asemenea  arata ca  aceasta masura   preventiva nu se justifica nici prin  prisma scopului masurilor preventive prev. de art.136 Cpp – respectiv pentru  buna  desfasurare a  procesului penal. In  acest sens  invedereaza  ca toate persoanele implicate in prezenta cauza locuiesc  in  Fagaras.
In  ceea ce  priveste ordonanta criticata, arata ca, pe langa dificultatea de prezentare a unor fapte concrete, presupus  a  fi  fost savarsite de inculpati, numai  parte din pc.I al acesteia se refera la inculpatul I.
Acuzatiile formulate impotriva  acestui inculpat se intemeiaza exclusiv pe sustinerile partii vatamate, apreciind ca exista dubiu cu  privire la veridicitatea acestor sustineri. Mai arata ca in  ordonanta procurorului nu se  vorbeste despre apararile facute de inculpat in  cauza. In ultima fraza  de pe  prima  pagina a  ordonantei criticate inculpatul a facut dovada afirmatiilor tendentioase ale partii vatamate, referindu-se la martorul BM – audiat  la 15.04.2013 si la anuntul  de mica publicitate  formulat  chiar de partea vatamata din  cauza.
Considera ca  sustinerile procurorului din ordonanta criticata, nu sunt  fundamentate. Totodata, probatoriul pe care  organul de urmarire penala intentioneaza sa il administreze in  viitor, nu il priveste  pe acest inculpat (situatia conturilor bancare, identificarea altor persoane vatamate in conditiile in  care, fata de acest inculpat nu exista alte plangeri).
Urmarirea penala este declansata la data de 19.01.2013, iar la mai  bine  de 4 luni de la acel moment, nu au  fost aduse probe in  sustinerea  pericolului deosebit pe care inculpatul l-ar prezenta fara a  fi  sub  puterea unei  masuri preventive si nici in  ce  mod ar fi afectata urmarirea penala de ridicarea acestei  masuri.
Pentru inculpatii ON si IBJ, avand  cuvantul aparator  ales, av. TI  solicita instantei admiterea plangerii formulata de acestia impotriva ordonantei procurorului din data de 8.05.2013 pe care o considera  netemeinica si nelegala.
Arata ca  in  cauza s-a inceput urmarirea penala  la data de 19.01.2013, iar la data de 7.03.2013 Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov a formulat  propunere de arestare preventiva impotriva  inculpatilor – respinsa de instantele de judecata, care au apreciat ca  mai  potrivita ar fi luarea fata de inculpati a masurii preventive a obligarii de  a nu parasi localitatea (masura  dispusa numai  cu privire la infractiunea de  camatarie, nu si pentru infractiunile de santaj si inselaciune).
De la acel moment, Parchetul prin  ordonante, a dispus succesiv prelungirea masurii preventive, cea atacata cu plangerea de fata fiind a doua astfel de ordonanta.
Intre data luarii acestei masuri de catre instanta si pana in  prezent nu  s-au administrat probe esentiale care sa  rastoarne situatia de fapt. Mai mult, nu  s-au administrat probe  noi din  care sa  rezulte ca inculpatii incearca sa  zadarniceasca aflarea adevarului in  cauza sau  sa se sustraga de la cercetarea lor.
Se sustine  de catre procuror ca prelungirea respectivei masuri preventive  este necesara pentru ca se incearca identificarea altor parti vatamate. In  acest sens solicita instantei sa observe  ca  nu exista la dosarul cauzei vreun act de extindere a  urmariri penale cu privire la alte fapte. Prin  urmare situatia de fapt este aceeasi ca  la momentul  formularii propunerii de arestare preventiva, 7.03.2013.
In  ordonanta atacata se poate observa  ca numele inculpatilor ON si IBJ sunt precizate la inceput – la expunerea starii de fapt si in  dispozitiv, nefacandu-se alte referiri la acestia.
Totodata arata ca la dosarul de urmarire penala se afla depus un inscris sub  semnatura privata provenind de la partea vatamata, semnat de doi martori asistenti in  care aceasta recunoaste ca a primit imprumut suma  de 6000 euro, lasand  in  garantie un autoturism. Fata de acest inscris  arata ca  procurorul nu  a   dispus  efectuarea niciunei expertize, nu au fost audiati martorii asistenti trecuti in  acesta. De asemenea apreciaza ca  in  cazul infractiunilor pentru care sunt  cercetati inculpatii, probele trebuiesc facute anterior semnarii contractelor de imprumut.
De asemenea solicita instantei  sa aiba in  vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatilor si imprejurarea ca nu exista probe ca inculpatii ar incerca sa zadarniceasca sau sa se sustraga de la urmarirea penala.
Pentru inculpatii ON si IBJ, avand  cuvantul aparator  ales, av. SIA  invoca prevederile art.58 din  Legea nr.304/2004, art.131 al.1 si art.23 din  Constitutia Romaniei  care stipuleaza obligatia Ministerului  Public  de a  fi garantul respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Considera ca  chestiunile legate de libertatea oamenilor nu sunt  tratate cu respectul cuvenit unei asemenea valori.
Arata ca masura  preventiva dispusa fata de inculpati a expirat in  urma cu 6 zile, nefiindu-le acordat termenul de formulare a plangerii potrivit legii.
Precizeaza ca in  6.03.2013 s-a formulat propunerea de arestare preventiva impotriva  inculpatilor, apreciindu-se de procuror la acel moment ca ei ar reprezenta pericol pentru ordinea publica si ar  exista  riscul sa se sustraga de la urmarirea penala  . Insa avand  in  vedere tocmai acest  considerent, procurorul trebuia sa manifeste un  grad de celeritate in efectuarea cercetarilor, lucru care nu   s-a intamplat.
La acelasi  moment al   formularii propunerii de arestare preventiva, tribunalul a   retinut existenta indiciilor in  savarsirea unei fapte de natura  penala, indicii care ar fi trebuit pana in  prezent  sa se transforme in  probe.
Invedereaza instantei ca inculpatii isi desfasoara intreaga viata in  Germania, iar in  aceasta perioada ei sunt ingraditi in  Fagaras unde detin un imobil, localitate care nu  are nicio perspectiva.
De asemenea arata ca  Parchetul nu a  raspuns la plangerile  formulate de ei , de mai  bine  de 3 luni, lucru care  este revoltator raportat la o institutie garant al respectarii drepturilor si libertatilor persoanei.
Totodata  solicita instantei sa aiba in  vedere scopul masurilor preventive, astfel cum  este retinut in  art.136 Cpp, respectiv  buna desfasurare a procesului penal.
Considera ca in ordonanta procurorului nu exista o  argumentare clara care sa justifice  de ce inculpatii trebuie sa stea blocati in  Fagaras, in  conditiile in  care inculpatul ON a venit  de buna voie din Germania cand  a  aflat ca impotriva  sa au pornit cercetari.
Pentru aceste considerente, apreciind  ca inculpatilor le este  afectata  tocmai substanta dreptului de a  se misca  liber, solicita instantei admiterea plangerilor formulate.
Avand  cuvantul, reprezentanta Ministerului Public apreciaza raportat  la art.143 Cpp  ca  din  actele dosarului rezulta indiciile analizate de instanta la momentul analizarii propuneri de arestare preventiva formulata fata de inculpati.
De asemenea considera ca  sunt dovedite si conditiile vizate de art.140 al.2 Cpp.
In  ceea ce  priveste oportunitatea masurii dispuse fata de inculpati  arata ca  fata de stadiul anchetei penale, de actele de urmarire penala ce  urmeaza sa se efectueze fata de  acestia, de individualizarea obligatiilor impuse in  sarcina acestora de instanta de judecata – ordonanta procurorului este la adapost de  orice  critici.
Referitor la termenul de formulare   a plangerii la care  a  facut trimitere aparatorii inculpatilor invedereaza ca  masura preventiva expira in 10 mai 2013,  ordonanta procurorului a fost comunicata inculpatilor potrivit borderoului depus la dosar, in  data de 9 mai, in  conditiile in  care Codul de procedura penala nu prevede o dispozitie similara prelungirii   masurii arestarii preventive  sau niste termene de decadere.In acest sens arata ca termenul legal de 180 de zile nu   a fost atins.
Imprejurarea ca inculpatilor nu li  s-a raspuns la anumite cereri formulate  la procuror, apreciaza ca  tine de un  alt cadru procesual.
In  replica, aparatorul ales al inculpatului IG av. GI  arata ca  intr-adevar nu exista termene prevazute de lege pana  la care sa poata fi formulate de catre inculpati plangerile contra ordonantelor procurorului sau de aducere la cunostinta inculpatilor acestor acte, insa  in  cazul de fata, ultima zi in  care inculpatul se afla  sub imperiul masurii preventive  a fost  9 mai, iar ordonanta de prelungire a acestei masuri i se aduce  la cunostinta in  13 mai. In acest interval de timp inculpatul a  fost liber sa circule pentru ca nu avea cunostinta despre nicio masura preventiva dispusa la acel moment  asupra sa.
Avand  ultimul cuvant, pe  rand,  inculpatii IG, ON, IBJ arata ca sunt  de acord cu sustinerile aparatorilor lor alesi, solicitand instantei  admiterea plangerilor formulate.
Instanta fata de actele si  lucrarile dosarului, ramane  in  pronuntare.


TRIBUNALUL,

Deliberand asupra cauzei de fata retine urmatoarele
Prin plangerea inregistrata la tribunal la data de 15.05.2013, inculpatul IG a solicitat revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
In motivarea plangerii inculpatul a aratat ca fata de el s-a inceput urmarirea penala si apoi a fost pusa in miscare actiunea penala pentru savarsirea infractiunilor prev de art 3 din Legea nr.216/2011 sustinandu-se faptul ca ar fi imprumutat cu camata mai multe parti vatamate in scopul obtinerii unor foloase materiale vadit excesive si chiar in scopul de a lua locuinte. Inculpatul arata ca prin incheierea Tribunalului Brasov din data de 11.03.2013, in dosarul penal nr. 6917/197/2013, s-a luat fata de el masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu pe o durata de 30 de zile. La data de 08.04.2013, aceasta masura a fost prelungita prin ordonanta procurorului pe o perioada de inca 30 de zile, urmand a expira la data de 09.05.2013.Aceasta masura a fost apoi prelungita pe data de 08.05.2013 pentru inca 30 de zile. La data de 13.05.2013 a primit prin fax de la organele de politie din localitatea de domiciliu ordonanta procurorului, prilej cu care i s-a adus la cunostinta faptul ca s-a dispus prelungirea masurii preventive.
Inculpatul arata ca la acest moment nu se mai impune prelungirea masurii intrucat nu se poate sustine ca ar fi incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, sa obstructioneze ancheta penala ce se afla in desfasurare sau sa intimideze presupusele parti vatamate. Mentioneaza ca faptele s-au petrecut in Fagaras, localitate pe care a fost obligat sa nu o paraseasca, iar daca ar fi dorit sa influenteze in vreun fel partile vatamate ar fi putut sa o faca intrucat presupusele parti vatamate se afirma ca sunt tot din localitate. Inculpatul apreciaza ca datorita atitudinii sincere pe care a adoptat-o de la inceput si a colaborarii cu organele de politie nu a existat nici un moment pericolul sa se sustraga urmaririi penale.
In fata instantei, prin avocatul ales, inculpatul a solicitat a se avea in vedere ca masura nu este proportionala cu scopul urmarit raportat la persoana inculpatului, fost politist, in prezent pensionar, la imprejurarea ca actele de urmarire penala pe care procurorul si-a propus a le efectua nu il vizeaza pe inculpat.
La data de 16.05.2013 inculpatii ON si IBJ au solicitat revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu dispusa fata de ei prin aceeasi ordonanta a procurorului din data de 08.05.2013.Plangerea a fost repartizata administrativ aceluiasi dosar format, data fiind imprejurarea ca a fost atacata aceeasi ordonanta.
Sustinand oral plangerea formulata inculpatii prin avocatul ales au solicitat revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, cu motivarea ca aceasta nu este legala si nici temeinica. De la momentul dispunerii masurii, cand s-a retinut o anumita stare de fapt nu s-au administrat alte probe care sa infirme ceea ce s-a retinut la acel moment, nu exista date din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatilor ar impieta bunul mers al anchetei, precum si ca, desi se afirma ca sunt mai multe parti vatamate nu s-a efectuat in cauza o extindere a cercetarilor. De asemenea se arata ca din cuprinsul ordonantei nu rezulta care ar fi fost starea de fapt care se retine in sarcina inculpatilor, numele acestora nefiind mentionat in motivarea actului.
Din punct de vedere al legalitatii, inculpatii apreciaza ca masura a expirat, ca aceasta trebuia prelungita si comunicata lor pana la momentul expirarii perioadei pentru care s-a dispus masura si nu la sase zile de la expirarea perioadei, precum si ca plangerea trebuia judecata similar normelor de la prelungirea masurii arestului preventiv.
Examinand plangerile formulate in raport de motivele invocate, normele de procedura aplicabile si actele dosarului de urmarire penala nr.107/P/2013 atasat, tribunalul retine urmatoarele:
Prin rezolutia procurorului din data de 05.03.2013 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de numitii IG si IM, fiecare pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 3 al. 1 din Legea 216/2011, art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal si art. 194 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal precum si fata de numitul GI pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 264 Cod penal.
De asemenea, prin rezolutia procurorului din data de 07.03.2013 (fila 1 d.u.p.) s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de numitii IBJ si ON, fiecare pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 3 al. 1 din Legea 216/2011, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal si art. 26 Cod penal raportat la art. 194 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin ordonanta procurorului din data de 07.03.2013 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de invinuitii IG, IM, IBJ si ON pentru savarsirea infractiunilor cu incadrarea retinuta si prin rezolutiile de inceperea a urmaririi penale.
Fata de cei trei inculpati a fost luata masura preventiva a obligarii lor de a nu parasi localitatea de domiciliu apreciindu-se ca exista indiciile savarsirii unor fapte penale.
La momentul luarii masurii preventive instanta a avut in vedere actele premergatoare efectuate pana in acel moment chiar daca nu erau confirmate printr-un proces verbal caruia sa i se poata conferi valoare probanta, apreciindu-se ca aceasta lipsa putea fi complinita ulterior.
Analizand actele dosarului la acel moment instanta a constatat cu privire la infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal ca nu rezulta in ce consta aceasta fapta, intre ce parti s-au comis aceste infractiuni, nu exista nici un fel de referire la vreo actiune de inducere in eroare, prezentarea in mod nereal a unor date ale realitatii care ar putea macar contura o astfel de infractiune, fapta nefiind descrisa nici in cuprinsul rezolutiilor de incepere a urmaririi penale sau ordonantei de punere in miscare a actiunii penale.
In ceea ce priveste restul infractiunilor, instanta a considerat ca in ceea ce-l priveste pe inculpatul IG, exista indicii cu privire la savarsirea infractiunii prevazuta de art. 3 al. 1 din Legea 216/2011. Acele indicii constau la acel moment in declaratiile partii vatamate BA cu privire la faptul ca a fost imprumutata de acest inculpat cu o suma de bani, declaratiile inculpatului care a recunoscut aceasta imprejurare chiar a declarat ca a imprumutat bani si lui GI dar si unei alte persoane, CL. S-a retinut de asemenea si existenta indiciilor relativ la exercitarea acestei actiuni cu caracter de indeletnicire conturate de faptul ca inculpatul nu avea relatii apropiate cu nici una dintre persoanele imprumutate iar cu privire la partea vatamata BA avea date care indicau faptul ca aceasta nu ar fi o persoana de incredere, situatie in care s-a banuit ca imprumuturile nu au fost facute datorita unor relatii apropiate intre imprumutator si imprumutat, fiind justificate prin alte scopuri, respectiv incasarea unor dobanzi.Partea vatamata a afirmat ca i s-au solicitat sume mai mari decat cele imprumutate. In urma perchezitiei domiciliare efectuate la locuinta inculpatului IG s-au descoperit inscrisuri olografe care unde se mentioneaza procentul dobanzii percepute (20%) atat pentru sumele predate personal partii vatamate dar si pentru suma incredintata lui G, inscrisuri care in prezent nu sunt atasate dosarului cauzei existand doar plansele fotografice intocmite cu ocazia perchezitiei.
In ceea ce priveste infractiunea de santaj care, conform prevederilor art. 194 Cod penal  vizeaza constrangerea prin amenintare sau violenta a unei persoane de a da sau a face ceva, instanta a retinut ca partea vatamata B a afirmat ca a fost amenintata intr-o ocazie de inculpat care i-a spus ca „sunt moldoveni care pentru o mie, doua de euro iti omoara toata familia” si, intr-o alta ocazie, prin intermediul lui GI.
Aceste sustineri nu sunt nici in prezent confirmate de vreo alta proba sau imprejurare de fapt, nici in acest moment, in conditiile in care nu a fost audiat nici un martor care sa sustina varianta partii vatamate iar GI a negat ca ar fi exercitat amenintari asupra partii vatamate, in numele inculpatului IG. Simpla declaratie a partii vatamate nu este suficienta pentru a se retine existenta unor indicii cu privire la savarsirea infractiunii de santaj prevazuta de art. 194 Cod penal.
Cu referire la inculpatii ON si IBJ, instanta constata ca se retine in sarcina lor ajutorul acordat inculpatului IM la savarsirea infractiunilor prevazute de art. 3 al. 1 din Legea 216/2011, art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal si art. 194 Cod penal, astfel ca activitatea acestora este legata de cea a inculpatului Iacob.
 Conform declaratiilor oferite de partile vatamate CE si GN, in cursul anului 2012 mama partii vatamate G, a imprumutat in mai multe randuri sume de bani de la inculpatul IM, de fiecare data fiind intocmite antecontracte de vanzare-cumparare pentru terenuri si, respectiv, case, in care au fost mentionate sume mai mari decat cele efectiv imprumutate – 5250 euro in loc de 2500 euro, 5000 euro in loc de 4000 euro, 7500 euro in loc de 4000 euro. De asemenea, partile vatamate au afirmat ca dobanda pentru sumele imprumutate a crescut in fiecare luna ajungandu-se la sume foarte mari care trebuiau platite.
Declaratiile partilor vatamate se coroboreaza, cel putin partial, cu declaratiile inculpatei IBJ din fata instantei cand aceasta a relatat incheierea unor antecontracte si contracte de vanzare-cumparare, dupa imprumutul acordat de IM partilor vatamate, sustinand si ca s-a intrat efectiv in posesia casei apartinand acestor parti. Desi inculpata a negat perceperea de dobanzi la sumele acordate ca si credit, instanta considera mai credibile declaratiile celor doua parti vatamate care se coroboreaza intre ele precum si cu declaratia partii vatamate BA care a sustinut la randul sau faptul ca a imprumutat bani cu dobanda de la IM. Tinand cont de implicarea personala a inculpatei IBJ prin participarea la incheierea contractelor prin care se incearca deghizarea modalitatii ilicite de obtinere a sumelor de bani, instanta apreciaza ca in privinta acesteia exista indicii cu privire la savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 3 al. 1 din Legea 216/2011, actiunile inculpatei reprezentand cel putin un ajutor pentru inculpatul IM.
In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de complicitate la santaj instanta constata ca nici in prezent nu exista nici un fel de indiciu in acest sens in conditiile in care partile vatamate nu au facut referire la aceasta inculpata ca desfasurand actiuni prin care sa sustina constrangerea prin mijloacele prevazute de art. 194 Cod penal dupa cum nu exista nici o alta proba in acest sens.
Cu privire la inculpatul ON, instanta constata ca desi acesta a negat orice fel de cunoastere si, cu atat mai putin, de sprijin, a activitatii tatalui sau, aceasta rezulta din declaratiile coroborate ale partilor vatamate GN si CE, acestea afirmand ca in cursul lunii ianuarie 2013 inculpatul, impreuna cu tatal sau si o alta persoana necunoscuta, s-au prezentat impreuna la domiciliul partilor, solicitand plata sumelor de bani si amenintand ca in caz contrar le zboara creierii pe pereti. Mai mult, inculpatul a recunoscut ca s-a deplasat la locuinta partilor vatamate, declaratiile sale fiind insa contradictorii sub aspectul motivului acestei deplasari  in conditiile in care a sustinut initial ca nu cunostea partile vatamate iar apoi ca a dorit doar sa le adreseze condoleante, situatie in care instanta le considera neverosimile, dand preferinta celor declarate de partile vatamate.
In raport de participarea inculpatului ON cel putin la actiunea de amenintare a partilor vatamate de catre inculpatul IM pentru a-i determina sa restituie sumele de bani si dobanda calculata la acestea, instanta considera ca exista indicii cu privire la savarsirea de catre acesta a infractiunii prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 194 Cod penal si, respectiv, art. 26 Cod penal raportat la art. 3 al. 1 din Legea 216/2011.
Prin ordonanta procurorului din data de 08.05.2013, masura preventiva luata fata de inculpati a fost prelungita ulterior intrucat s-a apreciat ca se impune fata de scopul urmarit, buna desfasurare a procesului penal.
In ceea ce priveste legalitatea masurii privind prelungirea obligarii de a nu parasi localitatea, instanta apreciaza ca ordonanta procurorului trebuia comunicata inculpatilor pentru ca acestia sa cunoasca masurile si obligatiile ce le revin, tocmai pentru a nu exista riscul incalcarii acestora, de indata si personal si nu dupa trecerea a 5 sau 6 zile. Lipsa comunicarii acestor ordonante mai inainte de a fi expirat masurile anterior dispuse creeaza o vatamare ce poate fi inlaturata numai prin anularea actului.
Mai mult consideram ca se impunea audierea inculpatilor mai inainte de a se dispune prin ordonanta prelungirea masurii, iar dupa aceasta se impunea analizarea oportunitatii prelungirii masurii si ca atare, ordonanta trebuia motivata.
In cele ce urmeaza tribunalul va analiza oportunitatea prelungirii in continuare a masurii obligarii inculpatilor de a nu parasi localitatea cu obligatiile corelative astfel cum a fost dispusa de procuror.
Tribunalul apreciaza ca fata de stadiul procesual o asemenea masura nu se mai impune.
Cu certitudine, complexitatea cauzei este data in primul rand numarul mare de inculpati cercetati in cauza, a probatoriului ce se impune a fi cules fata de fiecare in parte.
Din actele de cercetare rezulta ca in cauza in ceea ce ii priveste pe cei trei inculpati, nu au mai fost efectuate probatorii efective de la data ultimei ordonante prin care s-a prelungit masura preventiva. Fara a nega amploarea cercetarilor ce se impun a fi efectuate in cauza, nu putem sa nu observam ca in raport cu  scopul pentru care a fost luata masura, prelungirea acesteia in acest moment apare disproportionata. In tot acest timp, inculpatii au respectat cu buna credinta toate masurile si obligatiile impuse.
Oportunitatea mentinerii unui inculpat sub puterea unei masuri preventive trebuie apreciata prin prisma dispozitiilor art. 145 raportat la art. 143 Cod Procedura Penala, cat si prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Potrivit paragrafului 2 al acestui din urma text de lege, „orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.” Paragraful 3 al aceluiasi articol statueaza ca „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.”
Prin prisma celor de mai sus instanta apreciaza ca aceste restrangeri impuse inculpatilor pentru o perioada nu se mai impun in prezent, aceasta pe de o parte deoarece buna desfasurare a urmaririi penale nu va fi afectata, avand in vedere ca inculpatii au fost supusi unei masuri, scopul coercitiei a fost realizat si in plus acestia au executat cu buna credinta masurile si obligatiile impuse.
In consecinta, in baza art. 1402 Cod Procedura Penala, plangerea inculpatilor impotriva ordonantei procurorului din data de 08.05.2013 va fi admisa, si se va revoca masura prevazuta de art. 145 Cod Procedura Penala.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE

In baza art. 1402 Cod Procedura Penala, admite plangerile formulate de inculpatii IG,  ON, IBJ, impotriva ordonantei procurorului din data de 8.05.2013 data in dosar penal nr. 107/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov
Revoca masura preventiva a obligarii de a nu parasi municipiul Fagaras, jud Brasov prevazuta de art. 145 Cod Procedura Penala, dispusa fata de inculpati.
La ramanerea definitiva a prezentelor dispozitii, acestea se comunica inculpatilor si organelor de supraveghere.
Cu drept de recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica azi data de 16.05.2013,ora 15,00