Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Santaj. Elemente constitutive.

(Sentinta penala nr. 1/R din data de 16.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Plangeri prealabile | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Santaj. Elemente constitutive.


  Amenintarea cu formularea plangerii penale si toate consecintele care decurg din aceasta amenintare, nu constituie o amenintare in sensul art.193 Cod penal. Amenintarea cu formularea unei plangeri penale nu reprezinta altceva decat realizarea unui drept impotriva celui amenintat, prin folosirea unei cai legale, chiar daca aceasta l-ar expune pe cel amenintat la anumite consecinte pagubitoare.

  La data de 16.03.2011, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, DNA – Serviciul Teritorial Brasov, a sesizat Curtea de Apel Brasov cu solutionarea propunerii de arestare preventiva a inculpatilor M.N. si  F.C.S.  pe o durata de 29 de zile, apreciind ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 Cod procedura penala si cazul reglementat prin dispozitiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedura penala.
  I. Motivele de fapt si de drept care au condus procurorul la formularea prezentei propuneri.
- urmarirea penala in dosarul nr.21/P/2011 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, DNA - Serviciul Teritorial Brasov, s-a dispus prin rezolutia din data de 14.03.2011, ora 11.00
- inceperea urmaririi penale s-a dispus sub aspectul comiterii de catre invinuitii M.N. – avocat in cadrul Baroului Bacau si  F.C.S.  a infractiunii  de santaj, prevazuta de art.194 alin.2 si 4 Cod penal raportat la art.131 din Legea nr.78/2000, retinandu-se forma autoratului pentru primul invinuit, respectiv forma instigarii pentru cel de-al doilea invinuit;
- din cuprinsul rezolutiei, rezulta ca, in data de 2 martie 2011, martorul-denuntator Pavel Narcis Bogdan ar fi fost amenintat de M.N. ca, in cazul in care nu platea suma de 4.000 EURO, impotriva sa urma sa se depuna o plangere penala pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, intrucat persoana agresata ar fi pierdut 3 dinti, riscand astfel o pedeapsa cu inchisoarea; aceste aspecte de fapt au fost urmarea unei intelegeri dintre cei doi invinuiti care, impreuna, s-au hotarat sa profite de o altercatie ce avusese loc la sfarsitul lunii februarie 2011 intr-un restaurant din municipiul Brasov, altercatie ce avusese loc intre martorul-denuntator P.N.V. si numitul G.L.S.;
- prin ordonanta din data de 15.03.2011 data de procuror in acelasi dosar, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatii M.N. si  F.C.S.  sub aspectul comiterii de catre acestia a infractiunii pentru care a fost inceputa urmarirea penala;
- din cuprinsul ordonantei de punere in miscare a actiunii penale, rezulta ca parchetul a avut in vedere faptul ca  inculpatii F.S. si M.N. s-ar fi inteles, fara a exista consimtamantul martorului G.L.S., ca inculpatul M.N. sa-l instiinteze pe martorul-denuntator P.N.B. ca reprezenta interesele lui G.L., sa il ia tare, sa ii aduca la cunostinta  ca persoana agresata a pierdut 3 dinti, ceea ce insemna slutire si sa ii ceara suma de 4.000 Euro pentru ca sa nu depuna plangere penala;
- in acelasi dosar, prin ordonanta din 15.03.2011, s-a dispus retinerea celor doi inculpati pe o durata de 24 de ore, incepand cu data de 15.03.2011 orele 20:00 pana la data de 16.03.2011, orele 20:00;
- din cuprinsul referatului cuprinzand propunerea de arestare preventiva, parchetul a apreciat ca exista probe si indicii temeinice potrivit carora inculpatii au savarsit fapte prevazute de legea penala – cerinta impusa de art.143 Cod procedura penala, a intrunirii conditiilor cerute de art.148 lit.f Cod procedura penala – conditia obiectiva referitoare la cuantumul pedepsei inchisorii mai mare de 4 ani, precum si pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a acestora, pericol demonstrat in imprejurarile si natura faptei savarsite – infractiune asimilata infractiunilor de coruptie.  Mai este de retinut ca, in cuprinsul referatului, s-a consemnat faptul ca inculpatul M.N. nu-l cunostea pe martorul G.L.S., contractul de asistenta juridica cu acesta fiind semnat abia la data de 08.03.2011.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       

  II. Motivele de fapt si de drept care au condus Curtea la respingerea propunerii de arestare preventiva.

  Potrivit dispozitiilor art.148 alin.1 Cod procedura penala, „Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre  cazuri”, legiuitorul reglementand acest cazuri la lit.a-f in cuprinsul acestui articol.
  Din analiza normelor care disciplineaza institutia arestarii preventive, Curtea retine ca o conditie sine-qua-non o reprezinta “savarsirea unei fapte prevazute de legea penala” – art.143 Cod procedura penala.
  Desi in acest moment al procesului penal – aflat in prima faza, cea a urmaririi penale, instanta nu are indrituirea de a face o analiza pe fondul acuzatiei, in sensul verificarii indeplinirii elementelor constitutive ale infractiunii, totusi, fiind in prezenta unei propuneri prin care este vizata libertatea persoanei, Curtea, raportandu-se si la dispozitiile art.143 Cod procedura penala “savarsirea unei fapte prevazute de legea penala”, trebuie sa faca o verificare sumara, o pipaire a acuzatiei relative la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii.
  Potrivit dispozitiilor art.131 din Legea nr.78/2000,  “Infractiunea de santaj, prevazuta la art. 194 din Codul penal …, se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 12 ani”.
  Potrivit art.194 Cod penal, infractiunea de santaj consta in “Constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani – alin.1, iar forma agravata se realizeaza “Cand constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani”.
  Sub aspectul laturii obiective, infractiunea de santaj presupune, inainte de toate, o constrangere exercitata asupra unei persoane, constrangere ce se realizeaza fie prin violenta, fie prin amenintare. Elementele de fapt desprinse din probele administrate pana in acest moment al procesului penal, conduc la concluzia ca ceea ce li se imputa celor doi inculpati ar fi o amenintare, fiind exclusa violenta fizica.
  Amenintarea, reglementata prin art.193 Cod penal, solicita efectuarea de catre faptuitor, a unui act de natura a inspira victimei temerea ca, in viitor, ea, sotul ei sau o ruda apropiata, va suporta un rau, constand in comiterea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare. Aceleasi elemente de fapt au conturat teza potrivit careia, ce li se imputa inculpatilor din prezenta cauza, nu este amenintarea cu savarsirea unei infractiuni, ci a unei fapte pagubitoare.
  Obiectul constrangerii exercitate prin amenintare trebuie sa se refere la determinarea celui amenintat sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva.
  In lumina celor de mai sus, Curtea retine ca activitatea contrara legii care li se imputa celor doi inculpati trebuie analizata din doua puncte de vedere:

A. in primul rand, cercetarea amenintarii cu formularea plangerii penale si toate consecintele care decurg din aceasta amenintare ,
B. in al doilea rand, cercetarea solicitarii sumei de 4.000 Euro reprezentand folosul injust solicitat ca si conditionare de a nu se formula plangerea penala.

  A. Avand a analiza raul cu care cei doi inculpati l-ar fi amenintat pe martorul-denuntator, Curtea retine ca acest rau era dat de formularea unei plangeri penale sub aspectul comiterii, de catre denuntator, a infractiunii de vatamare corporala grava, infractiune care, data fiind starea de recidiva a denuntatorului, ar fi condus la pronuntarea unei hotarari de condamnare a acestuia cu executare in regim de detentie.
  Doctrina si practica judiciara sunt constante in a statua ca raul cu care se ameninta trebuie sa fie injust. De aceea, nu constituie infractiune amenintarea cu realizarea unui drept impotriva celui amenintat, prin folosirea unei cai legale, chiar daca aceasta l-ar expune pe cel amenintat la anumite consecinte pagubitoare.
  Or, in prezenta cauza, raul cu care a fost amenintat denuntatorul a fost acela ca va fi formulata plangere penala impotriva sa cu consecinta, data fiind starea de recidiva a acestuia, a executarii pedepsei in regim de detentie.
  Curtea retine din declaratia martorului G. ca “in urma cu 2 sau 3 saptamani…ma aflam …in restaurantul Calipso din municipiul Brasov”. “La un moment dat am avut un schimb de replicicu un individ pe care nu-l cunosteam …m-a lovit cu capul in figura. In urma loviturii primate, mie mi s-au rupt 3 dinti din fata…”.
  Din declaratia martorului-denuntator, rezulta ca acesta a avut “un schimb de replica cu un cetatean necunoscut” – probatoriul administrat a dovedit ca acesta este martorul Glavan, mai ales ca cei doi s-au si intalnit la cabinetul de avocat al inculpatului M.N. – pe care “l-am lovit cu capul in figura”.
  In aceste conditii, o fapta de lovire a existat.
  Fara a fi indreptatita sa analizeze incadrarea juridica a faptei de lovire, Curtea retine ca partea vatamata a raportului juridic de conflict generat de aceasta lovire, are dreptul sa formuleze plangere penala, iar alaturat actiunii penale sa solicite despagubiri in cadrul unei actiuni civile.
  Curtea retine, contrar celor mentionate in referatul cu propunerea de arestare preventiva, ca intre martorul Glavan si inculpatul Mihaila, in calitate de avocat, s-a incheiat contractul de asistenta juridica nr.17682 din data de 01.03.2011, iar nu 08.03.2011 cum s-a retinut in referat.
  Obiectul contractului il constituia “redactare acte, asistenta si reprezentare juridica, colectare sume de bani, eliberare chitante descarcatoare in litigiul cu Pavel Narcis Bogdan”.
  Odata incheiat contractul de asistenta juridica dintre inculpatul M., in calitate de avocat, si martorul G., avocatul-inculpat putea sa formuleze plangere penala impotriva denuntatorului, manifestarea de vointa fiind a partii insesi, iar nu a avocatului – conform regulior de la mandat.
  Amenintarea cu formularea unei plangeri penale nu reprezinta altceva decat realizarea unui drept al martorului G. (parte vatamata in raportul de conflict) impotriva celui amenintat (martorul-denuntator), prin folosirea unei cai legale – formularea plangerii penale, chiar daca aceasta l-ar expune pe cel amenintat la anumite consecinte pagubitoare – o posibila condamnare, chiar si cu executare in regim de detentie.
  In rezolutia de incepere a urmaririi penale si, ulterior, in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, s-a retinut la incadrarea juridica si forma agravata a infractiunii de santaj, respectiv “Cand constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani”. Din intregul ansamblu probator, nu rezulta care ar fi fost fapta reala sau imaginara ce ar fi constituit obiectul darii in vileag cu consecinte compromitatoare pentru martorul-denuntator.
  Curtea retine astfel ca activitatea inculpatului avocat Mihaila nu reprezinta o amenintare in sensul cerut de art.193 Cod penal la care trebuie facuta raportarea, potrivit art.194 Cod penal.
 

  B. In ceea ce priveste activitatea de solicitare a sumei de 4.000 Euro ca si conditionare de a nu se formula plangerea penala, analiza starii de fapt conduce instanta la a retine ca martorul Glavan, prin avocatul sau ales – inculpatul M., a dorit sa fie despagubit de martorul-denuntator. In acest sens, instanta retine din continutul contractului de asistenta juridica nr.17682 din data de 01.03.2011, ca obiectul contractului il constituia si “…colectare sume de bani, eliberare chitante descarcatoare in litigiul cu Pavel Narcis Bogdan”.
  Or, conform regulilor de la mandat, actul avocatului – act vazut ca manifestare de vointa, este al partii insesi, iar solicitarea sumei de bani de catre inculpatul Mihaila de la martorul-denuntator Pavel, a avut in vedere acest contract.
  Desi neindeplinirea actiunii de amenintare in sensul cerut de lege, face de prisos cercetarea celorlalte conditii cerute de norma de incriminare, Curtea retine ca actele de solicitare a sumei de 4.000 de euro de catre inculpatul-avocat, se circumscriu activitatii de mediere, prin prisma Legii nr.192/2006. Curtea a avut in vedere faptul ca, doctrina si practica recenta relativ la pierderea dintilor, urmare a faptei de lovire, nu constituie slutire, ci cel mult, functie de numarul zilelor de ingrijiri medicale, vatamare corporala, infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a celui vatamat, iar aceasta infractiune face obiectul medierii si este intalnita in reglementarea data de art.67 din Legea nr.192/2006.
  La filele 298-304 dosar urmarire penala se afla procesul-verbal intocmit de procuror cu ocazia descarcarii de pe pagina oficiala http://medierea.ro/info_mediere.php a tabloului mediatorilor autorizati, iar la cei ale caror nume incep cu litera “M”, se observa ca inculpatul Mihaila nu figureaza ca mediator.
  Profesia de mediator solicita autorizarea in conditiile legii - “Exercitarea profesiei de mediator de catre persoane care nu au dobandit calitatea de mediator autorizat, in conditiile prezentei legi, constituie infractiune si se sanctioneaza potrivit legii penale”, astfel ca suntem in prezenta unor indicii temeinice de comitere a infractiunii prevazute de art.281 Cod penal., respectiv exercitarea fara drept a unei profesii.
  In lumina aspectelor de fapt si de drept de mai sus, Curtea :
- vazand activitatea celor doi inculpati, modul de comitere a faptei prev. de art.281 Cod penal ce rezulta din interceptarile autorizate ale convorbirilor telefonice,
- constatand ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive sub aspectul comiterii infractiunii de santaj,
- constatand ca sunt suficiente indicii si probe temeinice de comitere a infractiunii prev. de art.281 Cod penal,
- retinand ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art.145 Cod procedura penala si art.143 Cod procedura penala,
in baza art.149 ind.1 alin.9 Cod procedura penala, a respins propunerea formulata de DNA – Serviciul Teritorial Brasov, iar in baza art. 149 ind.1 alin.12 Cod procedura penala raportat la art.146 alin.11 ind.1 Cod procedura penala in referire la art.145 Cod procedura penala, a dispus fata de inculpatii M.N. si  F.C.S.  luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi municipiul Brasov pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 16.03.2011 pana in data de 14.04.2011, inclusiv.
  In baza art.145 alin.1 ind.1 Cod procedura penala, pe durata masurii preventive a obligarii de a nu parasi municipiul Brasov, va impune inculpatilor M.N. si  F.C.S.  sa  respecte urmatoarele obligatii :
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori sunt chemati;
b) sa se prezinte la Politia municipiului Brasov, organ de politie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere intocmit de aceasta institutie sau ori de cate ori sunt chemati;
c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea Curtii de Apel Brasov;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
In baza art.145 alin.1 ind.2 Cod procedura penala, a impus inculpatilor M.N. si  F.C.S.  ca pe durata masurii preventive a obligarii de a nu parasi municipiul Brasov sa respecte urmatoarele obligatii :
a) sa nu comunice, direct sau indirect, unul cu celalalt si sa nu se apropie unul de celalalt,
b) sa nu se apropie de martorii P.N.B., D.D., G.L.S., G.E. si K.I. si sa nu comunice, direct sau indirect, cu acestia,
c) sa nu conduca niciun vehicul.
  In baza art.145 alin.2 ind.2 Cod procedura penala a atras atentia inculpatilor ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau obligatiilor care le revin, se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
  S-a dispus comunicarea prezentei incheieri, conform art.145 alin.2 ind.1 Cod procedura penala, inculpatilor si institutiilor mentionate de acest articol.

(Incheierea nr. 1/R din 16.03.2011; dosar nr. 269/64/2011)

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Plangeri prealabile

plangere impotriva procurorului - Hotarare nr. 3794 din data de 21.12.2017
alte plangeri - Hotarare nr. 3792 din data de 13.12.2017
Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale Competenta prim procurorului adjunct in solutionarea plangerii - Decizie nr. 141 din data de 19.04.2010
Plangere contra solutiei procurorului. Casare cu trimitere pentru nerespectarea dispozitiilor art.278/1 al.8 lit.b. Nemotivare. - Decizie nr. 298 din data de 18.12.2009
- Sentinta penala nr. 78 din data de 28.05.2008
abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 C.pen. ?i favorizarea infractorului prev. de art.264 C.pen - Sentinta penala nr. 1 din data de 21.03.2012
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016