Legea speciala nu prevede acordarea unor despagubiri pentru persoanele condamnate politic in perioada de referinta indicata de lege, decat in mod limitat, la valoarea bunurilor confiscate.

 Stabilirea drepturilor patrimoniale nu este posibila in baza art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, deoarece textul de lege a fost declarat neconstitutional; legea speciala nu prevede acordarea unor despagubiri pentru persoanele condamnate politic in perioada de referinta indicata de lege,  decat in mod limitat, la valoarea bunurilor confiscate.

Legea nr. 221/2009
Domeniu pretentii

Recursul nu este fondat.
      Decizia nr. 12/2011 pronuntata de I.C.C.J in interesul legii, invocata si de catre instanta de fond, obligatorie pentru instante, in baza art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila, a clarificat irevocabil aspectele juridice privind aplicarea dispozitiilor art. 5 alin.1  lit. a din Legea nr. 221/2009 in sensul ca acestea si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv pana la data de 15.11.2010 (data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial).
Or, prezenta cauza nu se afla in situatia de a fi beneficiat de o definitiva stabilire judiciara a drepturilor reclamantilor, inainte de declararea ca fiind neconstitutional a textului de lege ce a reprezentat temeiul legal al cererii.
De asemenea, reclamantii nu au dovedit in prezentul proces ca au in patrimoniu un bun dintre cele la care au facut referire in cererea de chemare in judecata sau in cererea de recurs, ci, dimpotriva, solicita ca drepturile lor sa fie stabilite in baza prezentei decizii a instantei. Insa, stabilirea acestor drepturi nu este posibila in baza art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, deoarece textul de lege a fost declarat neconstitutional; legea speciala nu prevede acordarea unor despagubiri pentru persoanele condamnate politic in perioada de referinta indicata de lege,  decat in mod limitat, la valoarea bunurilor confiscate, valoare ce a fost deja stabilita de instanta de fond, iar acordarea unei despagubiri pentru terenul confiscat nu este echivalenta cu recunoasterea retroactiva a existentei dreptului de proprietate asupra terenului in favoarea reclamantilor, astfel ca instanta constata ca, singura speranta legitima a reclamantilor de a obtine un "bun" in sensul jurisprudentei C.E.D.O este creanta pe care au dobandit-o impotriva statului, in baza prezentei hotarari judecatoresti. In conditiile mentionate, in speta, nu se pune problema "limitarii nejustificate a unor drepturi recunoscute reclamantilor", deoarece reclamantilor nu le-a fost recunoscut nici un drept dintre cele la care au facut referire in cererea de recurs, cu exceptia dreptului de creanta recunoscut judiciar impotriva Statului Roman, reprezentand valoarea terenului confiscat.
Instanta de recurs sustine in totalitate motivarea instantei de fond sub toate aspectele si face trimitere la aceasta in ceea ce priveste toate celelalte motive de recurs si argumente invocate.
De asemenea, instanta de recurs invoca practica judiciara unitara si pe deplin stabila sub aspectul solutionarii cererilor de natura celei prezente, in concordanta  cu  decizia nr. 12/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, in aceasta materie, dupa data pronuntarii deciziei de unificare a practicii judiciare.
Criticile recurentilor sub aspectul cererii privind cheltuielile de judecata efectuate la instanta de fond, vor fi respinse, deoarece nu au fost solicitate in prezentul proces, in incheierea din data de 24.02.2012 existand consemnarea expresa ca ele vor fi solicitate pe cale separata.
De aceea, recursul va fi respins, ca nefondat.

Decizia civila nr. 1610 R/28.09.2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila