Legea nr. 221/2009. Persoanele ce au suferit condamnari pentru infractiuni savarsite contra capacitatii de aparare a tarii din motive de constiinta nu beneficiaza de prevederile Legii nr. 221/2009, intrucat aceste infractiuni nu au caracter politic.

    Legea nr. 221/2009. Persoanele ce au suferit condamnari pentru infractiuni savarsite contra capacitatii de aparare a tarii din motive de constiinta nu beneficiaza de prevederile Legii nr. 221/2009, intrucat aceste infractiuni nu au caracter politic.
     
     Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
      
     Sectia I civila – Decizia civila nr. 109/01 martie 2012

      Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 428/97/2011, reclamantul SI a chemat in judecata Statul Roman prin MFP solicitand sa se constate caracterul politic al condamnarii sale la pedeapsa inchisorii de 5 ani, conform sentintei penale nr. 1267/1951 a Tribunalului Militar Iasi, pentru  savarsirea infractiunii de neprezentare la incorporare si sa fie obligati paratii sa-i achite suma de 202.000 Euro, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare;
      In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin sentinta mentionata Tribunalul Militar Iasi l-a condamnat la 5 ani inchisoare corectionala din care a executat efectiv 2 ani, 8 luni si 22 de zile, fiind gratiat pentru restul de pedeapsa. In perioada de detentie a indurat suferinte fizice si psihice, pentru ca nu a acceptat sa renunte la cultul religios „M. lui I.” si a apreciat ca suma de 200 Euro/zi de detentie ii poate compensa suferintele care i-au fost create in plan fizic, psihic, social, profesional, familial.
      Prin sentinta civila nr. 260/5.10.2011, pronuntata de Tribunalul Hunedoara, a fost respinsa actiunea formulata si precizata de reclamantul SI impotriva paratului St. Roman prin M.F.P reprezentat prin D.G.F.P Hunedoara.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala nr. 1267/1951 Tribunalul Militar Iasi l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru infractiunea de neprezentare la incorporare prev. de art. 354 C. pen, retinand ca motivul savarsirii infractiunii il constituie apartenenta reclamantului la secta „M. lui I.”. Cererea de acordare de despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 a fost respinsa  cu motivarea ca, prin decizia civila nr. 1358/2010, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, decizie a carei aplicare este obligatorie. Pe de alta parte, s-a retinut si faptul ca prin decizia nr. 32/2009 a ICCJ, s-a constatat ca acele condamnari pronuntate pentru infractiuni contra capacitatii de aparare a tarii prev. de art. 334 si 354 C. pen, savarsite din motive de convingeri religioase sunt excluse categoriei de condamnari politice.
      In ce priveste art. 504 – 506 C. proc. pen, s-a retinut ca vizeaza doua ipoteze, niciuna din cele doua situatii nefiind aplicabile reclamantului, care nu este in situatia de victima a unei erori judiciare.
      S-a apreciat ca nu este intemeiata indicarea art. 998 – 999 C. civ., prin precizarea de actiune, ca nu  sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, avand in vedere ca reclamantul a suferit o condamnare penala pentru  o fapta incriminata de Codul penal in vigoare.
      Impotriva acestei  sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea ei si in urma rejudecarii, sa fie admisa actiunea in ce priveste acordarea daunelor morale.
      Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, din oficiu si prin prisma motivelor de recurs, Curtea a respins recursul, constatand  urmatoarele:
      Prin Decizia nr. 32/2009 pronuntata de Sectiile Unite ale ICCJ, in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca persoanele condamnate definitiv pentru infractiunile contra capacitatii de aparare a tarii, invocand restrangerea libertatii de constiinta, in legatura cu executarea serviciului militar obligatoriu, nu tin strict de regimul dictatorial, ci de cadrul institutional si legal de indeplinire a unei obligatii constitutionale, cadru mentinut si in perioada postcomunista, pana la reglementarea serviciului militar alternativ si apoi a celui profesionist.
    Prin urmare, condamnarea penala pronuntata pentru infractiunea de neprezentare la incorporare nu are caracter politic.
S-a mai retinut in decizia ICCJ si ca in jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului care, cu referire la o condamnare dispusa in anul 2002 pentru refuzul de indeplinire a serviciului militar din motive de constiinta, determinate de apartenenta persoanei la Organizatia Religioasa "M. lui I.", art. 9 din Conventia europeana a drepturilor omului a fost interpretat in lumina prevederilor art. 4 paragraful 3 lit. b ca nu reprezinta o incalcare a drepturilor persoanei pe motive de constiinta. 
Aceasta interpretare data prevederilor legale, este obligatorie pentru  instante si cum reclamantul a fost condamnat in temeiul art. 304 si 463 Cod penal pentru delictul de insubordonare, prev. de art. 503 C. pen, constand in aceea ca a refuzat sa puna mana pe arma, pe motive de apartenenta religioasa,  prin sentinta penala nr. 1267/1951 pronuntata  de Tribunalul Militar Iasi, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Avand in vedere aceste considerente de drept, Curtea a respins ca nefondat recursul  reclamantului.