Internare in lagarul URSS. Aplicabilitatea Legii nr. 221/2009.

Internare in lagarul URSS. Aplicabilitatea Legii nr. 221/2009.

Masura internarii in lagar in URSS a defunctului a fost luata anterior datei de 6 martie 1945, inca din 20 august 1944, nu a fost luata de organele fostei militii ori securitati romane, ci a fost practic luata in timpul celui de-al doilea razboi mondial la o data la care Romania inca era aliata cu Germania si lupta impotriva URSS, doar dupa 23 august 1944 armata romana a luptat contra Germaniei naziste, defunctul sot al reclamantei fiind practic prizonier de razboi, pe de o parte, iar pe de alta parte, aceasta masura a fost luata in conditiile celui de-al doilea razboi mondial aflat in desfasurare, nefiind incident vreunul din scopurile aratate de art. 4 din lege.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., sent. nr. 339/F/5 martie 2012

Prin  actiunea civila inregistrata reclamanta TI a chemat in judecata pe paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand a se constata caracterul politic al masurii administrative a internarii in lagar in fosta URSS luata fata de defunctul TT. A mai solicitat obligarea paratului la plata sumei de 100.000 euro prin echivalentul in lei la data platii reprezentand daune morale pentru suferinta defunctului sot si a familiei sale si a starii de disconfort social rezultate din luarea masurii internarii in lagar.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine ca reclamanta este sotia supravietuitoare a defunctului TT, nascut in data de 08 octombrie 1922 si a decedat la data de 20 martie 1999, aspect reiesit din copia certificatelor de stare civila depuse la dosar.
Prin sentinta civila nr. 2170/1990 a Judecatoriei Bistrita, pronuntata in dosarul atasat nr. 2720/1990 s-a admis cererea petentului TT si s-a constatat ca acesta in perioada 20 august 1944-04 aprilie 1951 a fost internat in lagar in URSS din motive politice. Tribunalul observa ca in dosarul atasat exista un inscris eliberat de Ministerul de Interne datat 07 noiembrie 1987 din care reiese ca in perioada 20 august 1944-04 aprilie 1951 a fost prizonier in URSS.
Conform art. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative expres indicate.
Potrivit art.4 alin.2 din lege, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator, iar la art.1 alin. 3 se arata expres ca, de asemenea, constituie condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
Asadar, din prevederile art.4 alin.2 din lege este necesar ca masurile administrative, altele cele expres indicate la art.3, sa intruneasca mai multe conditii, 1. sa fi fost luate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, 2. sa fie luata de organele fostei militii sau securitati si 3.sa aiba unul dintre scopurile indicate la art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999, respectiv, a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica; b) sustinerea sau aplicarea principiilor democratiei si a pluralismului politic; c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale pana la 14 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta; c^1) actiunea de impotrivire cu arma si rasturnare prin forta a regimului comunist;   d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale; e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala.
Din examinarea probatoriului administrat in cauza, raportat la aceste prevederi legale, tribunalul constata ca niciuna dintre aceste conditii nu este intrunita in cauza, deoarece masura internarii in lagar in URSS a defunctului TT a fost luata anterior datei de 6 martie 1945, inca din 20 august 1944, nu a fost luata de organele fostei militii ori securitati romane, ci a fost practic luata in timpul celui de-al doilea razboi mondial la o data la care Romania inca era aliata cu Germania si lupta impotriva URSS, doar dupa 23 august 1944 armata romana a luptat contra Germaniei naziste, defunctul sot al reclamantei fiind practic prizonier de razboi, pe de o parte, iar pe de alta parte, aceasta masura a fost luata in conditiile celui de-al doilea razboi mondial aflat in desfasurare, nefiind incident vreunul din scopurile aratate de art. 4 din lege.
Nici faptul ca prin sentinta civila nr. 2170/1990 a Judecatoriei Bistrita s-a constatat ca acesta in perioada 20 august 1944-04 aprilie 1951 a fost internat in lagar in URSS din motive politice nu poate determina admiterea primului petit din actiune, intrucat aceasta hotarare a fost intemeiata pe prevederile art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990 ce reglementeaza acordarea anumitor drepturi banesti persoanelor interesate, inclusiv in cazul celor ce au fost luati prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori a fost retinuta in captivitate dupa incheierea armistitiului, pentru ca cerintele impuse de acel act normativ sunt diferite de cele impuse de art. 3 si 4 din Legea nr. 221/2009, cerinte care dupa cum s-a explicat nu sunt intrunite potrivit argumentelor aratate.
Tribunalul observa ca reclamanta a sustinut in motivarea actiunii ca defunctul sot ar fi fost incarcerat timp de un an si in Romania, insa aceasta nu a solicitat expres sa se constate caracterul politic al masurii respective pentru acea perioada, cu privire la care oricum nici nu a depus la dosar vreun inscris probator, fiind practic o simpla asertiune nedovedita, situatie in care tribunalul nu o gaseste intemeiata.
Asa fiind, tribunalul urmeaza a respinge ca nefondat petitul privind constatarea caracterului politic al masurii administrative a  internarii in lagar in URSS a defunctului in perioada 20 august 1944-04 aprilie 1951.
Avand in vedere aceasta solutie de respingere a cererii initiale, in mod subsecvent, urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata si cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata sumei de 100.000 euro, in echivalent in lei la data platii, reprezentand daune morale, intrucat nu s-a probat si nu s-a constatat ca sotul reclamantei a fost supus unor masuri administrative cu caracter politic in sensul impus de Legea nr. 221/2009, situatie in care, in mod evident, acestea nu pot primi vreo suma de bani cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral suferit in temeiul acestui act normativ.
  Pe de alta parte, chiar in situatia in care s-ar fi constatat caracterul  politic al masurii administrative a internarii in lagar luata fata de defunct, oricum fata de dispozitiile obligatorii ale art. 147 alin.1, 4 din Constitutie si tinand cont de decizia nr.1358/2010 a Curtii constitutionale prin care s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 teza I-a din Legea nr. 221/2009 in ce priveste posibilitatea instantelor de obligare a Statului roman la plata daunelor morale persoanelor interesate, tribunalul considera ca dispozitiile legale respective si-au incetat de drept aplicabilitatea, situatie in care acest temei legal invocat de reclamanta prin actiunea initiala nu mai poate produce efecte juridice in sensul urmarit de legiuitor.