indemnizatia de concediu de odihna

      10. indemnizatia de concediu de odihna
      
      
      
      Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 4496/104/2010, reclamantul Sindicatul Liber Invatamant - Zona Bals, in numele membrilor de sindicat: a chemat in judecata pe paratii Liceul Teoretic "Petre Pandrea " Bals,  Consiliul Local al Orasului Bals, Primarul  Orasului Bals - Institutia Primarului, pentru ca prin hotararea ce o va pronunta, instanta sa dispuna obligarea paratilor la calculul si plata drepturilor neacordate reprezentand diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita legal si cea efectiv incasata, aferenta concediului de odihna efectuat in anul 2010, precum si sa asigure finantarea pentru plata sumelor mai sus mentionate.
      In motivarea actiunii a aratat ca, membrii de sindicat semnatari ai tabelului anexat prezentei cererii de chemare in judecata, personal didactic de predare si pregatire, personal auxiliar si personal nedidactic, aflati in concediul legal de odihna in lunile iulie si august 2010, au primit o indemnizatie de concediu de odihna diminuata cu 25 %.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 112 Cod procedura civila, art. 164, 283 din Codul muncii, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
In sustinerea cererii reclamantul a depus la dosar: tabel cu membrii de sindicat,  copii state de munca, carti de munca si carti de identitate.
      Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii formulate ca neintemeiata aratand ca Legea nr. 118/2010 a intrat in vigoare la data de 03.07.2010, iar dispozitiile referitoare la diminuarea veniturilor se aplica si indemnizatiei de concediu, fiind o suma de natura salariala, in sensul art. 139 alin. 1 din Codul muncii.
      S-a mai invocat ca modul de calcul al indemnizatiei aferente concediului de odihna este prevazut in Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, aprobate prin OMEN nr. 3251/1998, art. 21, respectiv pe durata concediului cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu nr. zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care acesta se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte. Astfel s-a sustinut ca indemnizatia de concediu de odihna cuvenita pentru lunile iulie si august 2010 a fost in mod legal diminuata.
Desi legal citati, paratii Primarul Comunei Voineasa - Institutia Primarului si Consiliul Local al Comunei Voineasa nu s-au prezentat in instanta pentru a formula aparari sau a depune intampinare.
            Prin sentinta civila nr.591/2011 pronuntata la data de 15.03.2011, Tribunalul Olt a declinat competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata formulata de sindicatul reclamant pentru membrei de sindicat, in favoarea Tribunalului Dolj, a admis actiunea formulata de pe reclamantul Sindicatul Liber Invatamant - Zona Bals, cu domiciliul in Bals, Ciresului, nr. 26, judetul Olt, si pe cale de consecinta a obligat paratii Liceul Teoretic "Petre Pandrea " Bals, cu sediul in Bals, str. N.Balcescu, nr. 25, Judetul Olt, Consiliul Local al  Orasului Bals, cu sediul in  Orasului Bals, judetul Olt,  Primarul  Orasului Bals - Institutia Primarului, cu sediul in  Orasul Bals, judetul Olt, sa plateasca membrilor de sindicat diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna aferenta anului 2010, calculata prin raportare la drepturile salariale din ultimele trei luni anterioare celor in care s-a efectuat concediul de odihna si cea efectiv platita, suma ce va fi reactualizata de la data scadentei pana la momentul platii efective.
            Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj sub nr.12928/63/2011.
      La dosar s-au depus copii dupa urmatoarele acte: cerere de chemare in judecata, imputernicire, s.c. nr.591/2011 a Tribunalului Olt.
            Reclamantul a depus la dosar la data de 03.05.2011 o cerere prin care solicita judecarea cauzei in lipsa cf. art.242 alin.2 din c.pr.civ., iar la data de 17.07.2011 a depus copie buletin de identitate,carnet de munca.
      Prin sentinta nr. 9926/28.09.2011 instanta a constat urmatoarele:
            Indemnizatia de concediu de odihna este reglementata de art. 145 din Legea nr. 53/2003 in urmatoarea configuratie :
-(1) "pentru perioada concediului de odihna, salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza , indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva , prevazute in contractul individual de munca
-(2) "indemnizatia de concediu de odihna, reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prev. la alin( 1 )din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu,
-(3) " indemnizatia de concediu se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratore inainte de plecarea in concediu".
Rezulta din aceasta reglementare ca dreptul salariatului la indemnizatia de concediu presupune obligatia corelativa, stata in sarcina angajatorului, de a plati aceasta indemnizatie .
Potrivit art. 139 alin 1 din Legea nr. 53/2003, "dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. Dreptul la concediul de odihna nu poate forma obiectul vreunei cesiuni , renuntari sau limitari".
Protectia salariatului ce se regaseste in text sub sintagma "garantiei" opereaza chiar impotriva disponibilitatii salariatului asupra drepturilor sale, fiind consacrata atat de dispozitiile art. 38 din Lege ("salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate"), art. 139 alin 2 (" dreptul la concediu de odihna anual nu poate firma obiectul vreunei cesiuni , renuntari sau limitari") art. 144 din Lege ("salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna_")
Aceste reglementari sunt de natura, asadar, sa asigure o protectie multilaterala pentru angajati, atat cu privire la conditiile de desfasurare a procesului muncii, cat in ceea ce priveste drepturile ce decurg din incheierea contractului individual de munca.
Dreptul la concediu de odihna platit, ca expresie a ideii de protectie a salariatului se regaseste si in dispozitiile constitutionale.Art. 22 din Constitutie garanteaza dreptul la integritate fizica si psihica, iar art. 41 alin 2 stabileste in terminis dreptul salariatului la concediul de odihna platit.
Aceste reglementari instituie concediul de odihna platit intr-un principiu ce se justifica din situatia speciala a salariatului care presteaza munca prin asumarea anumitor riscuri, in conditii de subordonare, vulnerabil in raporturile de munca pe care le are cu angajatorul, raporturi in care nu se poate prevala decat de pregatirea, aptitudinile si calitatile sale pe care le pune in interesul angajatorului (art. 10 din lege: "se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator").
Art. 1 din legea 118/2010 prevede diminuarea cu 25% a cuantumurilor unor drepturi de natura salariala (salarii, solde, indemnizatii lunare de incadrare, sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, alte drepturi in lei sau valuta) stabilite in conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009.
Art. 2 din Lege vine sa nominalizeze drepturile care se reduc pentru persoane si categorii socio-profesionale distincte, drepturi ce isi au izvorul in acte normative distincte. Raportat la aceste dispozitii legale, tribunalul constata ca nici art. 1, nici art. 2 nu face vreo referire la indemnizatia de concediu de odihna, indemnizatie care nu poate fi asimilata cazurilor enumerate din urmatoarele motive :
Legea nr. 118/2010 face trimitere la alte drepturi in lei sau valuta stabilite in conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cat si la OG nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora.
Tribunalul constata ca toate aceste limitari privesc drepturile care, mai mult sau mai putin conteaza ca si remuneratie pentru munca depusa, in conformitate cu prevederile art. 10 din Codul muncii, care defineste contractul individual de munca si cu cele ale art. 154 alin 1 care defineste salariul.
In art. 155 din Codul muncii, care stabileste sfera de cuprindere a salariului (inteles generic ca remuneratie, ca prestatie corelativa la munca depusa de salariat) nu este inclusa si indemnizatia de concediu si nici n-ar putea fi inclusa cat timp aceasta nu este susceptibila de regularitatea impusa de art. 161 alin 1 (" salariul se plateste cel putin odata pe luna la data stabilita _") sau de posibilitatea platii in natura prevazuta de art. 161 alin 3 din Lege .
Prestatiile reciproce si corelative pe care le presupune contractul individual de munca  sunt prestatii cu executare succesiva, posibil de realizat numai in timp, si nu uno ictu (dintr-o data). Obligatia angajatorului de a achita indemnizatia de concediu nu este susceptibila de executare succesiva deosebindu-se, asadar, esential, de obligatia de a achita salariul.
Indemnizatia de concediu se constituie intr-un drept accesoriu (subsecvent) la dreptul principal constand  prin dreptul la concediul anual, in natura, drept care nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
Dreptul subsecvent urmeaza regimul juridic al dreptului principal si, alaturi de acesta, are o reglementare distincta, intr-un capitol distinct al Codului muncii.
Pe de alta parte, indemnizatia de concediu are natura juridica a unui drept de creanta protejat de art.1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale .
Indemnizatia de concediu are o valoare ce poate fi considerata "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr.1, fapt ce conduce la recunoasterea calitatii de victima pentru persoana lipsita , in tot sau in parte ,de aceasta indemnizatie.
Potrivit art. 34 din Conventie se poate pretinde victima orice persoana fizica sau juridica  sau grup de particulari care  alega si demonstreaza o atingere adusa dreptului de proprietate asupra unor bunuri in sensul Conventiei drept al carui titular sunt .
Imprejurarea ca salariata reclamanta nu ar fi intrat, inca, in posesia sumelor la care se considera indreptatit, percepand direct valoarea patrimoniala a indemnizatiei, nu este de natura a-l exclude de sub incidenta Protocolului, deoarece notiunea de "bunuri" cuprinsa in prima fraza a art. 1 are o acceptie autonoma care nu se limiteaza numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale, anumite alte drepturi si interese ce constituie elemente patrimoniale active putand fi considerate drepturi de proprietate si , in consecinta , "bunuri" in sensul dispozitiilor acestui text.
Tribunalul constata ca, reclamanta este titulara unui interes substantial proteguit prin art. 1 al Protocolului aditional, este un drept care decurge din Lege si cit timp raporturile de munca se deruleaza potrivit legii, este si un drept actual. Concretizarea dreptului in ceea ce inseamna perceperea valorii patrimoniale prin incasarea, in fapt, a indemnizatiei de concediu se constituie, pentru salariat, intr-o "speranta legitima" aparata, deopotriva, de dispozitiile Protocolului.
Aceste considerente, in fapt si in drept, conduc la ideea ca indemnizatia de concediu, ca prestatie unica, nu poate fi asimilata unor alte indemnizatii pe care salariatul le primeste succesiv, numai acestea putand fi considerate, asadar, drepturi salariale.
Chiar daca in indemnizatia de concediu s-ar asimila drepturilor salariale, asa cum isi justifica paratii masura reducerii cu 25 % , salariatul reclamant nu ar putea fi afectat cat timp actul normativ ce i-a restrans drepturile, intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, urmeaza sa produca efecte pentru viitor.
Data la care angajatorul era obligat sa plateasca indemnizatia de concediu (cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, potrivit art. 145 alin 3 din Lege, sau cu cel putin 10 zile inainte potrivit art. 29 alin 4 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura), nu intra sub incidenta Normei.
Potrivit art. 143 alin 1 din Lege,  concediul de odihna anual se acorda in baza unei programari colective sau individuale cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantului salariatilor. Daca, din orice motive, un salariat care a solicitat si a fost planificat sa execute concediul de odihna in luna martie, beneficiaza de indemnizatia de concediu prevazuta de lege, lipsirea celor ce au fost planificati in concediul de odihna dupa aparitia actului normativ care le restrange drepturile creeaza, in defavoarea celor din urma, o stare de discriminare incalcandu-se asadar, principiul egalitatii prevazute de art. 16 din Constitutie, art. 5 alin 1 din Legea nr. 53/2003- Codul muncii si art. 14 din Conventie.
Si, toate acestea, in conditiile in care planificarea salariatilor in concediul de odihna se face, in primul rand, in reprezentarea interesului angajatorului de a asigura continuitatea proceselor economice, programarile facandu-se pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul viitor.
In consecinta, tribunalul constata ca, daca concediul de odihna se acorda anual, iar indemnizarea de concediu de odihna insoteste executarea in natura a acestuia, diminuarea indemnizatiei pentru anul 2010, pentru o categorie de salariati, grevata pe momentul in care se solicita, se planifica si se executa in natura concediul (si anume dupa aparitia actului normativ) duce la incalcarea principului egalitatii.
Pe de alta parte, a impune aplicabilitatea normei unei situatii juridice anterioara aparitiei acesteia, inseamna a incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 1 din Codul civil.
Dreptul salariatilor la concediul de odihna si, implicit, la indemnizatia de concediere, opereaza deplin si in perioada 01.01.2010 (inceputul anului calendaristic) -  3 iulie 2010 (intrarea in vigoare a legii), fara posibilitatea angajatorului de a invoca un temei legal pentru diminuarea indemnizatiei.
Staruind in masura diminuarii indemnizatiei de concediere, prevalandu-se de dispozitiile  Legii nr. 118/2010, angajatorul incalca valorile protejate de intregul sistem de drept  si impuse cu putere de principiu in dezvoltarea istorica a dreptului national si universal prin norme ce se regasesc in dreptul pozitiv: principiul neretroactivitatii legii, principiul fortei obligatoriii a contractului, principiul disponibilitatii, principiul egalitatii in fata legii, principiul nediscriminarii, principiul preeminentei dreptului, principiul proportionalitatii, principiul separatiei puterilor, principiul subsidiaritatii , asa cum tribunalul va arata in considerentele ce urmeaza:
Nu pot fi invocate in justificarea diminuarii indemnizatiei de concediu de odihna nici dispoz. Ordinului nr. 3251/1998 sau ale HG nr. 250/1992.
      Astfel, aceste acte normative sunt anterioare intrarii in vigoare a Codului Muncii, pe de o parte, iar pe de alta parte sunt acte cu caracter normativ inferior Legii nr. 53/2003, pentru a putea considera ca au caracter derogator de la dispozitiile respectivei legi.
In concluzie, cum reclamanta a intrat in concediul de odihna in luna iulie 2010, indemnizatia de concediu trebuie raportata la drepturile salariale din lunile iunie, mai, aprilie 2010, iar lunile respective nu au fost afectate de reducerile salariale prevazute de legea nr. 118/2010.
      Cu privire la persoanele carora le incumba plata acestor drepturi banesti instanta retine urmatoarele:
      Obligatia de plata a drepturilor salariale catre personalul didactic este o obligatie complexa, care cuprinde in continutul sau obligatii legale distincte, ce apartin unor titulari diferiti, fiecare dintre acestia fiind tinuti de indeplinirea obligatiei proprii, in lipsa careia nu se poate indeplini rezultatul legal urmarit, plata salariului.
      In ceea ce priveste partile care au atributii privind acordarea acestor drepturi salariale instanta retine urmatoarele:    
Potrivit  HG 2192/2004, art. 3 - (1) Unitatile de invatamant au conturi la Trezoreria Statului si propria lor activitate financiar-contabila.
           (2) Directorul unitatii de invatamant are calitatea si exercita atributiile de ordonator tertiar de credite.
      (3)Evidenta contabila a unitatilor de invatamant este asigurata de contabili/ administratori financiari de patrimoniu incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata sau cu contract individual de munca cu timp partial, in functie de marimea si de complexitatea activitatii.
      Art. 16 - Finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Art.39 - (1)Proiectele de bugete elaborate de unitatile de invatamant preuniversitar de stat se prezinta autoritatii administratiei publice locale, in faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat si a proiectelor bugetelor locale.
      (2) Unitatile de invatamant preuniversitar de stat prezinta autoritatii publice locale proiectul de buget si fundamentarile corespunzatoare.
      (3) Directorii unitatilor de invatamant preuniversitar de stat raspund de exactitatea datelor cuprinse in notele de fundamentare care au stat la baza intocmirii proiectului de buget al fiecarei unitati de invatamant.
      Avand in vedere normele metodologice privind finantarea si administrarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanta constata ca principalele institutii cu rol in stabilirea, calcularea, aprobarea si plata salariului pentru personalul din invatamantul preuniversitar sunt unitatea de invatamant, Consiliul Local si  Primarul, care au obligatia de a indeplini metodologia astfel cum este ea descrisa in normele metodologice mai sus aratate.
      In raport de aceste prevederi legale, obligatiile ce revin fiecarui parat sunt:
Unitatea scolara sa calculeze salariile personalului angajat si prin intermediul directorului sa intocmeasca bugetul unitatii de invatamant, sa il fundamenteze si sa il prezinte administratiei publice locale.
Primarul sa intocmeasca proiectul bugetului local, avand in vedere si bugetele inaintate de catre unitatile scolare.
Consiliul local sa aprobe bugetul local in vederea inaintarii spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat si, dupa primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea catre unitatile de invatamant si trezoreriile in a caror raza teritoriala isi au sediul unitatile respective.
           Pe cale de consecinta instanta apreciaza ca paratii Consiliul Local si Institutia Primarului desi nu au calitatea de angajatori ai membrilor de sindicat, au fost chemati in judecata tocmai raportat la calitatea de ordonatori de credite ai institutiilor de invatamant preuniversitar de stat, institutie din care fac parte si acestia. Finantarea  cheltuielilor de personal revine, la nivelul local, Consiliul Local si Institutiei Primarului, care potrivit art. 28 lit.c) din HG nr.2192/30.11.2004, stabileste cuantumul fondurilor alocate fiecarei unitati de invatamant si aproba bugetul acesteia, potrivit art.40 alin.2.
       Avand in vedere considerentele expuse, tribunalul va admite actiunea formulata de reclamant si va obliga paratii sa plateasca reclamantei membre de sindicat diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna aferenta anului 2010, calculata prin raportare la drepturile salariale din ultimele trei luni anterioare celor in care s-a efectuat concediul de odihna si cea efectiv platita, suma ce va fi reactualizata de la data scadentei pana la momentul platii efective.

1