Recunoasterea dreptului de a continua activitatea ca profesor, pana la implinirea varstei de 65 de ani.

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata ca prin actiunea formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Mures la data de 9.12.2008 sub nr. 3138/102/2008 si precizata, reclamanta C Ca chemat in judecata pe paratii Inspectoratul Scolar Judetean Mures si Gimnaziul "Europa", solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acestuia sa-i recunoasca dreptul legal de a-si continua activitatea pe postul de profesor pana la data la care reclamanta implineste varsta de 65 de ani, precum si obligarea paratilor sa modifice contractul individual de munca aflat in derulare, respectiv clauza referitoare la durata contractului, in sensul prelungirii acestuia pana la 30 octombrie 2014.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este angajata in functia de profesor, iar contractul individual de munca al acesteia ar trebui sa inceteze, in vederea pensionarii, insa ar trebui sa ii fie recunoscuta in mod nediscriminatoriu posibilitatea continuarii activitatii pana la implinirea limitei de varsta standard de pensionare prevazuta de lege pentru barbati.
Reclamanta a mai aratat ca se afla intr-o situatie de discriminare directa pe criteriu de sex si varsta, fiind obligata sa se pensioneze mai devreme decat un barbat.
In drept, reclamanta a invocat prevederile OUG nr. 67/2007, Legea nr. 202/2002, OG nr. 137/2000.
Paratul  Inspectoratul Scolar Judetean Mures a formulat intampinare, prin care a aratat ca nu se opune admiterii cererii reclamantei.
In probatiune, instanta a incuviintat dovada cu inscrisuri, in cadrul careia s-au depus la dosar:contract de munca (f.2-3); carnet de munca (f. 16-34).
Actiunea dedusa judecatii este admisibila si prin prisma  deciziilor Curtii Constitutionale  nr. 818/2008,  nr. 819/2008, nr. 820/2008 si nr. 821/2008, deoarece prin aceasta actiune s-a solicitat recunoasterea exercitarii  nediscriminatorii a dreptului la munca. Deci nu s-a solicitat instantei: sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege si nici sa le inlocuiasca cu alte norme. Prin actiune s-a cerut recunoasterea exercitarii  nediscriminatorie a dreptului la munca, potrivit dreptului comun al muncii ( art. 3 alin. 1-2 raportat la art. 5-6 din Codul muncii). Deci, dreptul la acces la justitie pentru  recunoasterea exercitarii  nediscriminatorie a unui drept protejat de lege nu este susceptibil sa fi ingradit de nicio decizie a Curtii Constitutionale.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat instantele romane sunt obligate  in mod imperativ sa faca aplicarea prioritara si peremptorie a dispozitiilor Protocolului nr.12 la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, cu respectarea art.20 din Constitutie, in sensul verificarii existentei unei situatii de discriminare pe criteriu de sex, intre femei si barbati, indiferent de natura acesteia. Subliniem ca, in cauza de fata, problema care se pune se rezuma doar la simpla maniera de interpretare a modului de stabilire a varstei standard de pensionare pentru femei, in sensul daca aceasta este extinctiva asupra dreptului la munca si inflexibila in raport cu principiul nediscriminarii, sau, dimpotriva, aceasta varsta trebuie interpretata ca fiind o masura de protectie, doar preventiva, care nu poate incalca un alt drept al celui protejat prin generarea unui tratament inegal pe criterii de sex (deci are caracter juridic optional pentru acesta). Este vorba, deci de aspectul unei corecte interpretari a normelor juridice in vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme. "Instantele judecatoresti interpreteaza legea, in mod necesar, in procesul solutionarii cauzelor cu care au fost investite, interpretarea fiind faza indispensabila procesului de aplicare a legii" (Decizia nr. 1014/2007 a Curtii Constitutionale). "Oricat de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arata intr-o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - in orice sistem juridic exista, in mod inevitabil, un element de interpretare judiciara".
In concluzie, actiunea dedusa judecatii este admisibila, mai ales prin prisma dispozitiilor art. 6 paragraful 1 al Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, care garanteaza "dreptul la acces la instanta". Deci instanta romana trebuie sa dea dovada de o jurisdictie deplina, fiind obligata sa aplice competenta sa de a analiza toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei ( in acest sens Hotararile Terra Woningen B.V. contra Olandei si Rotaru contra Romaniei ). Intr-adevar, conform art.124 din Constitutie, instantele judecatoresti sunt independente in stabilirea starii de fapt si aplicarea legii in cauzele deduse judecatii, existenta sau inexistenta unui tratament discriminatoriu concret fiind o chestiune de fapt lasata de lege la suverana apreciere a instantelor de judecata. De asemenea, instantele de judecata sunt independente in aplicarea dispozitiilor art.5-6 si ale art.1 alin.2 din Codul muncii, ale art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si ale Protocolului nr.12 la aceasta conventie, acestea din urma avand prioritate fata de legile interne (inclusiv fata de deciziile Curtii Constitutionale), conform art.11 si art.20 din Constitutie.
Ca atare, instantelor de judecata le revine deplina competenta de a face aplicarea principiului egalitatii in drepturi, in situatiile concrete supuse judecatii, si de a aplica prevederile art.5-6 din Codul muncii, precum si dispozitiile prevalente ale art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, impreuna cu cele ale Protocolului nr. 12 la aceasta, aceste instante nefiind conditionate de  Curtea Constitutionala, pentru a putea pronunta hotarari in acest sens al aplicarii principiului egalitatii in drepturi. Competenta instantei de contencios constitutional se rezuma doar la solutionarea unor aspecte de drept (stabilirea compatibilitatii doar cu Constitutia a unor acte normative, potrivit art.2 din Legea nr.47/1992), iar nu la interpretarea si aplicarea legilor si conventiilor internationale in cauzele deduse judecatii (aceasta competenta revenind exclusiv instantelor de judecata, potrivit art.126 alin.1 si alin.3 din Constitutie). Ori, in cauza de fata, nu se pune problema contrarietatii vreunui text legal cu art. 16 alin. 1 din Constitutie si eliminarea acestui text ca neconstitutional, ci la interpretarea nediscriminatorie a modului de stabilire a varstei standard de pensionare pentru femei, in lumina aplicarii directe si nemijlocite a prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Aplicarea acestor prevederi peremptorii nu poate fi refuzata de instantele de judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata reclamanta este angajata in invatamant, in functia de profesor, astfel cum rezulta din copia carnetului de munca al reclamantei aflate la filele 16-34.
In cursul anului 2009, contractul individual de munca al reclamantei ar trebui sa inceteze in vederea pensionarii, ca urmare a implinirii varstei de pensionare pentru femei, prevazuta de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, prevederi prin care legiuitorul a introdus varste de pensionare diferentiate intre femei si barbati.
Varsta standard obligatorie de pensionare pentru femei a fost diminuata cu 5 ani, avand in vedere faptul ca acestea, in general, depun o munca suplimentara in gospodarie si dau nastere la copii, imprejurare care atrage o uzura biologica si psihica suplimentara fata de barbati. Prin urmare,  legiuitorul a instituit o masura pozitiva ce vizeaza protectia unui grup social defavorizat (femeile) care astfel se retrag mai repede din campul muncii (punand capat exercitarii dreptului constitutional la munca) prevazut de art.41 alin.1 din Legea fundamentala pentru a se bucura de exercitarea dreptului constitutional la pensie (garantat de art.47 alin.2 din Constitutie). Dreptul la pensie are, la randul lui, un rol de protectie, fiind un drept de asigurari sociale acordat pentru intervenirea unui risc social asigurat: batranetea.
Cu alte cuvinte, grupului social defavorizat al femeilor, legiuitorul le acorda o masura de favoare, cu rol ocrotitor.
Insa nici o masura legala de protectie privind un drept constitutional (dreptul la pensie) al unui grup defavorizat (femeile) nu poate fi aplicata impotriva acelui grup, cu efectul incalcarii altui drept constitutional (dreptul la munca). Intr-adevar, prin caracterul obligatoriu si inflexibil al varstei de pensionare reduse pentru femei, se incalca dreptul la munca (art.41 alin.1 din Constitutie) al acelor femei care nu doresc sa beneficieze de favoarea acordata de lege (constand in reducerea varstei de pensionare) si vor sa isi exercite in continuare dreptul la munca si dupa varsta redusa de pensionare, deoarece starea biologica si psihica le permite acest lucru, fapt pe care il pot dovedi potrivit legii (conform art. 28 - 29 din Codul Muncii).
In aceasta maniera, o masura legala de protectie, care a fost reglementata pentru eliminarea unei stari de defavorizare, este aplicata in mod generic si nediferentiat, in mod imperativ si inflexibil si, in situatii tot mai numeroase, in care acea stare de defavorizare nu mai exista, contrar prevederilor art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.24/2000. Intr-adevar, in societatea contemporana, a crescut rolul social al femeilor, pe fondul imbunatatirii starii de sanatate a populatiei si a cresterii sperantei de viata, iar o serie foarte larga de profesii si meserii permit exercitarea acestora pana la varste inaintate (cum ar fi cea de medic, cadru didactic, consilier juridic etc.).
In consecinta, instituirea cu caracter obligatoriu si inflexibil pentru femei a unei varste standard de pensionare reduse fata de barbati (prin art.41 alin.2 din Legea nr.19/2000) este discriminatorie, fiind contrara principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati si a dispozitiilor art.14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv ale Protocolului nr.12 la aceasta Conventie Aceasta masura are ca efect incetarea obligatorie a raportului de munca al femeilor anterior celei a barbatilor, fiind incalcat dreptul constitutional la munca al femeilor, deoarece masura de protectie, constand in reducerea varstei de pensionare, se aplica si impotriva vointei celei in cauza si chiar daca obiectivul urmarit de masura de protectie nu mai exista, aceasta masura nemaifiind legitima si proportionala cu situatia de fapt.
Sunt incalcate astfel si prevederile art.7 lit.a si lit.g, art.9 alin.1 lit.a si lit. e din Legea nr.202/2002.
Ca atare, varsta standard de pensionare pentru femei trebuie sa fie interpretata in lumina principiului egalitatii de sanse, in mod flexibil, astfel incat acele categorii de femei care se afla intr-o situatie defavorizata, in sensul prevederilor art.6 alin.5 lit.b din Legea nr.202/2002, sa poata beneficia optional de o varsta standard de pensionare redusa, iar celelalte sa aiba dreptul de a-si continua activitatea pana la aceeasi varsta care este prevazuta pentru barbati.
Prin OUG nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati, act normativ care completeaza Legea nr. 202/2002 se da posibilitatea angajatilor sa opteze pentru a se pensiona, fie la varsta standard prevazuta de Legea nr. 19/2000 pentru femei, ca fiind varsta mai mica de pensionare, fie la varsta standard prevazuta de aceiasi lege pentru barbati, care este mai mare.
Principiul egalitatii de tratament implica absenta oricarei discriminari directe sau indirecte pe criteriu de sex, in speta,  in ceea ce priveste stabilirea unor varste de pensionare diferite.
Potrivit art.2 pct.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conform art.29 pct.2, in exercitiul drepturilor si libertatilor ale, fiecare persoana este supusa doar ingradirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
Avand in vedere aceste considerente, prevederile legale privind varsta standard de pensionare pentru femei trebuie sa fie interpretate in lumina principiului nediscriminarii pe criteriu de sex, ca avand caracter optional pentru categoria sociala protejata prin intermediul ei (femeile). In consecinta, instanta urmeaza sa admita actiunea reclamantei, astfel cum aceasta a fost formulata.