Daune morale in cazul unei infractiuni de pericol inadmisibile, de regula.

R O M A N I A
TRIBUNALUL MURES
SECTIA PENALA
Dosar nr. 599/289/2011 (Numar in format vechi 10238/2011)
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991 Ministerul Public a fost reprezentat de d-na procuror CV de la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures.

Pe rol pronuntarea solutiei date asupra recursului declarat de inculpatul HC impotriva sentintei penale nr. 342 din 29 septembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 599/289/2011 al Judecatoriei Reghin, cauza fiind declinata la Tribunalul Mures prin decizia penala nr. 708/R din 09 noiembrie 2011 a Curtii de Apel Targu-Mures.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Mersul dezbaterilor si sustinerile asupra recursului au fost consemnate in cuprinsul incheierii penale din data de 30 ianuarie 2012, incheiere care face parte integranta din prezenta hotarare si prin care s-a amanat pronuntarea asupra solutiei la data de astazi, 13 februarie 2012.

T R I B U N A L U L

Prin sentinta penala nr. 342 din data de 29 septembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Reghin, in dosarul nr. 599/289/2011 s-a dispus:
In temeiul dispozitiilor art. 307 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 63 alin. 3 din Codul penal, condamnarea inculpatei HC la pedeapsa amenzii penale in suma de 1.000 lei.
In baza art. 346 alin. 1, a art. 14 alin. 3 litera b din Codul de procedura penala, raportat la art. 998, art. 999 din Codul civil, admiterea in parte a actiunii civile exercitate de partea civila FF si obligarea inculpatei sa-i plateasca partii civile suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, precum si respingerea restului pretentiilor.
In temeiul dispozitiilor art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala, obligarea inculpatei la plata sumei de 250 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotari cele de mai sus, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Reghin din 07.02.2011 emis in dosar 2042/p/2010 si inregistrat la Judecatoria Reghin sub nr. 599/289/2011 din data de 14 februarie 2011 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatei HC, pentru savarsirea infractiunii de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, prevazuta de art. 307 alin. 2 din Codul penal.
Deliberand asupra cauzei prin prisma dispozitiilor art. 343 din Codul de procedura penala prima instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
Inculpata si partea civila au avut o relatie de concubinaj din care a rezultat minorul Harpa Darian Albert nascut la data de 29 aprilie 2006. Dupa nasterea minorului partile s-au despartit iar inculpata a solicitat incredintarea minorului si obligarea partii civile la plata unei pensii de intretinere, in aceeasi cauza partea civila solicitand pe calea cererii reconventionale stabilirea unui program de vizitare a minorului, astfel ca prin sentinta civila 674 din 2009 a Judecatoriei Reghin instanta a admis ambele cereri, incredintand minorul mamei inculpate in prezenta cauza si stabilind in favoarea tatalui parte civila un program pentru exercitarea dreptului de a pastra legaturile personale cu minorul. Potrivit declaratiilor partii civile confirmate de procesele verbale intocmite de executorul judecatoresc si de declaratiile martorilor audiati in cauza, incepand din luna iunie 2010 inculpata a refuzat executarea dispozitiilor sentintei civile amintite in ce priveste programul de ridicare a minorului de catre tatal sau, fie prin refuzul predarii minorului, fie prin evitarea partii civile la datele stabilite de instanta pentru ridicarea minorului, fie prin refuzul de a raspunde la usa locuintei la venirea partii civile. In cursul urmaririi penale, inculpata a incercat sa justifice refuzul de predare a miorului tatalui parte civila in cauza sustinand ca partea civila nu are conditii pentru a asigura minorului o buna ingrijire si acuzand partea civila ca ar fi adus minorul bolnav din astfel de vizite, iar in cursul cercetarii judecatoresti inculpata a motivat refuzul predarii minorului partii civile potrivit programului stabilit de instanta prin refuzul minorului de a vizita pe partea civila.
Prima instanta a retinut faptul ca, potrivit raportului de evaluare psihosociala, minorul are conditii foarte bune la locuinta partii civile, care s-a ingrijit ca minorului sa nu-i lipseasca nimic in perioadele in care se afla la partea civila si potrivit declaratiilor martorilor audiati s-a dedicat total minorului in perioadele cat acesta a fost la partea civila. Instanta a mai retinut faptul ca, potrivit aceluiasi raport de evaluare psihosociala efectuat in cauza, minorul are nevoie de prezenta tatalui in viata sa iar afectiunile invocate de inculpata ca motiv al refuzului de a preda pe minor potrivit programului de vizitare stabilit de instanta nu sunt cauzate de atitudinea inculpatului, intrucat relatia minorului cu tatal sau este buna, deschisa si nu prezinta potential vatamator pentru minor.
Inculpata a depus la dosarul cauzei inscrisuri medicale si o evaluare psihosociala initiala din care rezulta ca minorul se afla sub tratament medical suferind de tulburare anxioasa reactiva, fara insa a conduce instanta la concluzia ca aceasta tulburare ar fi determinata de partea civila. Din contra, prima instanta a conchis, din coroborarea materialului probator administrat in cauza, ca partea civila este o persoana responsabila care doreste sa pastreze o relatie fireasca cu minorul si incearca sa asigure acestuia premisele unei dezvoltari armonioase in ciuda despartirii partilor.
In ce priveste apararea inculpatei, respectiv a faptului ca partea civila nu ar avea coditii pentru sederea minorului peste noapte la locuinta sa ori pentru petrecerea unei perioade mai lungi la aceasta locuinta, prima instanta a retinut ca din evaluarea psihosociala efectuata rezulta ca partea civila are conditii foarte bune pentru sederea minorului locuinta si anexele acesteia fiind in stare foarte buna de curatenie si ordine. Instanta a mai retinut ca afirmatia inculpatei ca minorul ar fi revenit racit din vizita la partea civila nu poate fi avuta in vedere ca o aparare, toata lumea fiind afectata de schimbarile de anotimp, iar din probele administrate nu rezulta faptul ca partea civila ar fi pus in pericol sanatatea minorului.
Coroborand intregul material probator administrat in cauza, instanta a conchis ca inculpata se face vinovata de comiterea infractiunii pentru care a fost trimisa in judecata.
In drept a apreciat ca fapta inculpatei HC care, cu intentie, a impiedicat in mod repetat partea civila FF de a ridica minorul Harpa Darian Albert in conditiile stabilite de prin Sentinta civila 674/11.05.2009 si de a avea legaturi personale cu acesta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, prevazuta de art. 307 alin. 2 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatei instanta a tinut seama de criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal si anume: dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei comise, limitele pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatei, persoana acesteia precum si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In cauza instanta a retinut ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatei este inchisoarea de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Potrivit fisei de cazier judiciar inculpata este la primul contact cu legea penala nemaifiind anterior condamnata pentru comiterea de fapte antisociale, desi in cursul urmaririi penale a recunoscut comiterea faptei, in fata instantei a aratat ca se considera nevinovata si a negat ca ar fi impiedicat pe partea civila sa aiba legaturi personale cu minorul Harpa Darian Albert potrivit sentintei civile pronuntate de Judecatoria Reghin. Instanta a mai retinut faptul ca simpla lipsa a antecedentelor penale nu este de natura a atrage retinerea circumstantelor atenuante facultative apreciind ca atitudinea procesuala a inculpatei nu este de natura a convinge instanta de faptul ca inculpata ar fi constientizat gravitatea faptelor sale si repercusiunile pe care acestea le au asupra minorului Harpa Darian Albert.
Referitor la latura civila, prima instanta a retinut ca partea civila a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 15000 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale. Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca dupa pronuntarea sentintei civile de stabilire a programului de vizitare a minorului de catre partea civila, in urma refuzului repetat al inculpatei de a permite ridicarea miorului de catre partea civila, aceasta din urma a apelat la serviciile unui executor judecatoresc in intentia de a executa silit obligatia stabilita de instanta, astfel ca au fost intocmite mai multe procese verbale, insa partea civila nu a depus la dosarul cauzei inscrisuri din care sa rezulte prejudiciul material suferit, astfel ca in ce priveste daunele materiale instanta a constatat ca, desi inculpata poate fi obligata la despagubiri in favoarea partii civile, cuantumul prejudiciului nefiind probat, nu s-a putut cuantifica prejudiciul material si nici nu s-a putut verifica mentiunile partii civile, astfel ca nefiind indeplinite toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 998, 999 Cod civil in ce priveste daunele materiale, instanta le-a respins.
In privinta daunelor morale, instanta a apreciat ca prejudiciul moral cauzat de faptele inculpatei partii civile nu pot constitui un mijloc de imbogatire a partii civile iar aceste despagubiri morale au doar un caracter compensatoriu pentru daunele morale suferite de partea civila. In aceste conditii, constatand ca inculpata a impiedicat pe partea civila sa pastreze relatiile personale cu fiul sau potrivit sentintei civile pronuntate in acest sens, impiedicare ce a continuat pentru o perioada lunga de timp, respectiv aproximativ un an, iar fata de varsta minorului si fragilitatea acestuia lipsa tatalui din viata minorului este de natura a atrofia sentimentele minorului fata de partea civila ingreunand astfel reluarea relatiei partii civile cu minorul, instanta a apreciat ca, pastrand caracterul compensatoriu al despagubirilor morale, suma solicitata de partea civila cu acest titlu este justificata si constatand ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale potrivit dispozitiilor art. 998, 999 Cod civil sub aspectul daunelor morale solicitat, admitand aceste pretentii si dispunand obligarea inculpatei la plata catre partea civila a sumei de 100.000 lei cu titlul de daune morale.
Impotriva hotararii mentionate mai sus a declarat recurs inculpata HC.
Aceasta a solicitat, in principal, achitarea sa, iar in subsidiar, suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Pe latura civila a solicitat respingerea actiunii civile, iar in subsidiar, reducerea cuantumului despagubirilor acordate de prima instanta cu titlul de daune morale.
Examinand recursul promovat, prin prisma dispozitiilor art. 3856 alin. 3, art. 3858, art. 3859 si art. 38514 din Codul de procedura penala, instanta apreciaza ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Dupa cum se observa din cele mentionate mai sus, inculpata HC a fost gasita vinovata de catre prima instanta de savarsirea infractiunii de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, prevazuta de art. 307 alin. 2 din Codul penal si condamnata la pedeapsa amenzii penale in suma de 1.000 lei.
In privinta laturii penale, se apreciaza ca prima instanta a facut o corecta aplicare a legii, hotarand pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii in prima instanta. Cuantum pedepsei a fost, de asemenea, stabilit potrivit vinovatiei inculpatei si potrivit criteriilor de individualizare prevazute de art. 72 din Codul penal.
In schimb in privinta laturii civile, se apreciaza ca hotararea primei instante este criticabila.
Daunele morale au fost acceptate in legislatia romaneasca pentru a permite acordarea victimelor infractiunilor de rezultat o compensare pecuniara in raport si proportional cu suferintele psihice sau fizice indurate ca urmare a actiunilor sau inactiunilor inculpatilor.
Cu toate acestea si in pofida faptului ca prima instanta, in speta de fata, a aratat expres ca suma reprezentand daunele morale nu trebuie sa constituie pentru partea civila un motiv de imbogatire fara justa cauza, totusi a admis actiunea civila si a obligat inculpata la plata intregii sume solicitate cu acest titlu.
Pe de o parte, suma de 100.000 lei este o suma imensa in conditiile socio-economice din Romania actuala, iar pe de alta parte, chiar daca s-ar admite ca partea civila a fost oarecum afectata psihic prin privarea sau impiedicarea sa de a avea contact direct cu fiul sau si prin nerespectarea de catre inculpata a programului stabilit de instanta civila, de vizitare si de ridicare a copilului de catre tata, totusi aceste afectari nu sunt de natura celor mentionate anterior (suferinte psihice sau fizice) care sa justifice acordarea de daune morale. In practica judiciara daunele morale se acorda, de regula, in cazul pierderii definitive a unui membru al familiei sau a unei persoane foarte apropiate afectiv din cauza actiunii sau inactiunii inculpatului si in cazuri de suferinte fizice, nu si in cazuri de incalcare a unor drepturi personale care pot fi realizate prin intentarea unei actiuni in justitie sau prin apelarea la organele de executare silita, cum este cazul de fata.
Oricum infractiunea de nerespectare a masurilor privind incredintarea minorului, prevazuta de art. 307 alin. 2 din Codul penal, este o infractiune cuprinsa in capitolul infractiuni contra familiei, infractiuni de pericol, avand ca obiect juridic comun relatiile sociale privind convietuirea sociala in cadrul familiei, si din punct de vedere al laturii obiective urmarea socialmente periculoasa constand in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala protejata de lege prin textul de incriminare, nicidecum o paguba, situatie in care nu se justifica si nu este posibila, de regula, constituirea de parte civila si acordarea de daune materiale sau morale.   
Pentru aceasta, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, se va admite recursul declarat de recurenta-inculpata HC impotriva sentintei penale nr. 342 din data de 29 septembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Reghin, in dosarul penal nr. 599/289/2011 si in consecinta.
Se va casa partial sentinta penala recurata si rejudecand in limitele de mai jos:
In baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedura penala se va respinge ca neintemeiata actiunea civila a partii civile FF.
Se vor mentine toate celelalte dispozitii din hotararea penala atacata.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare, din recurs in suma de 60 lei, vor ramane in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :

In temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, admite recursul declarat de recurenta-inculpata HC (fiica lui Teodor si Letitia, nascuta la data de 20 octombrie 1975 in *, *, impotriva sentintei penale nr. 342 din data de 29 septembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Reghin, in dosarul penal nr. 599/289/2011 si in consecinta.
Caseaza partial sentinta penala recurata si rejudecand in limitele de mai jos:
In baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedura penala respinge ca neintemeiata actiunea civila a partii civile FF, domiciliat in comuna *, *.
Mentine toate celelalte dispozitii din hotararea penala atacata.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare, din recurs in suma de 60 lei, raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 13 februarie 2012.