Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras

Cu privire la recursul civil de fata retine urmatoarele:
Prin sent. civ. nr. 83/2014  a Judecatoriei  a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului B. E. privind pretentiile aferente anului 2010 si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului R. I. si a fost admisa  actiunea civila formulata si completata de reclamantul B. E., in contradictoriu cu paratii R. I., R. C. si R. I. senior si au fost obligati paratii sa plateasca reclamantului suma de 10.000 lei, cu titlu de despagubiri materiale . Au fost obligati  paratii sa plateasca reclamantului suma de 2.968,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta aceasta hotarare s-au retinut urmatoarele:
Reclamantul este proprietarul terenului – fanat in suprafata de … mp., identificat ca fiind tarlaua …, parcela 1/1/1, situat in extravilanul localitatii …, jud. Sibiu, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind dobandit prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1. din 2004 de Biroul notarului public…
Folosinta acestui teren a fost transmisa paratilor, in baza unei intelegeri verbale dintre parti, in schimbul folosintei ca pasune pentru animale, paratii obligandu-se sa-i plateasca reclamantului o suma de bani, la valoarea corespunzatoare folosului de tras. Existenta intelegerii dintre parti cu privire la folosinta terenului identificat mai sus a fost recunoscuta prin intampinare de catre paratii R. C. si R. I.senior (f. 51), acestia negand insa ca in perioada 2010-2013 au mai folosit acest teren.
Din interogatoriul luat paratilor R. I. senior si R. C. rezulta ca, in anii 2010 si 2011, reclamantului nu i s-a platit nicio suma de bani pentru folosinta terenului, motivat de faptul ca acesta nu ar fi vrut sa primeasca banii (f. 64-65). Refuzul reclamantului de a primi banii nu este insa dovedit. Ceea ce rezulta implicit din interogatoriul luat acestor parati este faptul ca, in anii 2010 si 2011, au folosit terenul reclamantului in baza unei intelegeri verbale avute cu acesta inca din anul 2007.
Din declaratia martorului P. M. C. rezulta ca in ultimii trei ani, oile paratului R. I. au pasunat terenul reclamantului, paratii avand saivanul pe un teren invecinat cu acest teren. Martorul B. V. a confirmat faptul ca reclamantul ar fi putut cosi fanul de pe terenul identificat mai sus, daca acesta nu ar fi fost pasunat de oi.
Pe de alta parte, martorul N. T. L., care este ciobanul oilor paratilor de 4 ani, a declarat ca in anii 2012 si 2013 animalele paratilor nu au mai pasunat terenul reclamantului, declaratia acestui martor necoroborandu-se insa cu celelalte probe administrate in cauza.
Martorul T. C. a confirmat ca o parte din tarlaua reclamantului poate fi cosita, aratand ca nu are cunostinta despre perioada in care familia R. a folosit terenul reclamantului.
Pentru determinarea folosului de tras, instanta a incuviintat si administrat proba cu expertiza tehnica, raportul de expertiza fiind intocmit de catre expertul desemnat. Din cuprinsul acestui raport de expertiza, refacut din dispozitia instantei, rezulta ca, din valorificarea fanului si otavei care ar fi crescut pe terenul reclamantului, acesta ar fi putut obtine cel putin: suma de 5.956 lei, in anul 2010, suma de 4.468 lei, in anul 2011 si suma de 4.456 lei, in anul 2012, aceste valori fiind rezultatul calculului detaliat facut de expert prin fisele aflate la filele 148-150. In concluziile acestui raport de expertiza tehnica, expertul a aratat explicit ca a calculat cantitatea de produs fan posibila de obtinut, pe ani si pe perioada, precum si valoarea acestui produs, la pretul de piata, in doua variante (cazuri), sumele de mai sus reprezentand valoarea minima a fanului, care este superioara sumei solicitate de reclamant prin prezenta actiune. De  asemenea, in concluziile aceluiasi raport de expertiza, expertul tehnic a indicat o valoare a folosului de tras ca fiind de 2.457 lei, valoare care nu rezulta insa nici din chiar calculele facute de expert, motiv pentru care instanta nu va avea in vedere la solutionarea cauzei aceasta parte a concluziilor expertizei tehnice.
Probele administrate in cauza au format convingerea instantei ca reclamantul este indreptatit sa primeasca de la parati despagubirile materiale solicitate prin prezenta actiune, pentru lipsa de folosinta a terenului identificat mai sus in perioada 2010-2012, lipsa de folosinta determinata de faptul ca oile paratilor au pascut pe acest teren, vegetatia nemaiputand fi valorificata.
Faptul ca reclamantul a beneficiat de subventie pe suprafata de … ha. pentru anii 2011-2013 de la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, conform adresei nr. … (f. 137), nu-i exonereaza pe parati de indeplinirea exacta a obligatiilor asumate prin intelegerea verbala avuta cu reclamantul inca din anul 2007.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului B. E. privind pretentiile aferente anului 2010, exceptie invocata de catre reprezentantul paratilor cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, instanta retine ca este neintemeiata, avand in vedere termenul general de prescriptie, raportat la data formularii actiunii si la faptul ca paratii R. C. si R. I. au fost notificati si pusi in intarziere cu privire la achitarea contravalorii folosintei terenului fanat in suprafata de … ha., prin intermediul executorului judecatoresc, in anul 2012. Pe de alta parte, aceasta exceptie a fost si tardiv invocata, fata de dispozitiile art. 136 din Codul de procedura civila din 1865, nefiind o exceptie din categoria celor de ordine publica.
De asemenea, asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului R. I. invocata de catre reprezentantul paratilor cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, instanta retine ca este tardiv propusa, nefiind o exceptie de ordine publica.
Or, potrivit dispozitiilor art. 136 din Codul de procedura civila din 1865, exceptiile de procedura care nu au fost propuse in conditiile art. 115 si art. 132 din acelasi cod, cum este si situatia exceptiilor invocate de reprezentantul paratilor cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, nu mai pot fi invocate in cursul judecatii.
Fata de aceste considerente si de dispozitiile art. 137 din Codul de procedura civila din 1865, instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului B. E. privind pretentiile aferente anului 2010 si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului R. I..
Intrucat pretentiile reclamantului formulate prin prezenta actiune sunt intemeiate, pentru considerentele aratate mai sus, vazand dispozitiile art. 1073 si urmatoarele din Codul civil din 1864 privind efectele obligatiilor, incidente in cauza, instanta va admite prezenta actiune si va obliga paratii sa plateasca reclamantului suma de 10.000 lei, cu titlu de despagubiri materiale.
Admiterea actiunii reclamantului face dovada culpei procesuale a paratilor, care, cazand in pretentii, vor fi obligati, in baza art. 274 din Codul de procedura civila din 1865, la plata cheltuielilor de judecata, in suma de 2.968,25 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru (711 lei – f. 14), timbrul judiciar (3 lei – f. 14), onorariul expertului tehnic (1.254,25 lei – f. 62 si 74) si onorariul avocatial (1.000 lei – f. 172-173), dovedite cu inscrisurile depuse la dosar.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs paratii R. I., R. C. si R. I. senior solicitand modificarea ei in sensul admiterii doar in parte a actiunii, respectiv doar pentru folosul de tras pentru anul 2010 si jumatatea anului. 2011.
In motivarea recursului arata ca  a  folosit terenul doar pana in iulie 2011, ca reclamantii au incasat subventia aferenta terenului,ca nu s-a putut proba folosirea terenului pentru a doua parte a anului 2011 si pentru anul 2012, ca depozitiile martorilor sunt neconvingatoare pentru admiterea actiunii, ca s-au ignorat probele referitoare la valoarea folosintei terenului din zona si ca instanta a interpretat gresit concluziile expertizei efectuate in cauza, luand in calcul folosul de la indicatorul 16a in loc sa ia indicatorul de la punctul 14.a care reprezinta valoarea fanului fara cheltuielile de producere a acestuia.  
Reclamantul B. E. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, pe considerentul ca din ansamblul probelor rezulta folosinta fara drept a terenului si in partea a doua a anului 2011 dar si in anul 2012, iar suma acordata este conforma cu cele retinute in expertiza in fisele analitice. 
Recursul este neintemeiat
Este necontestat faptul ca in anul  2010 si in prima parte a anului 2011 recurentii parati  au folosit terenul reclamantului in baza unei intelegeri verbale avute cu acesta inca din anul 2007. Folosinta terenului si in a doua parte a anului 2011precum  si in anul 2012 a fost in mod corect retinuta de prima instanta pe baza coroborarii probelor dosarului, in special pe baza declaratiilor martorilor  P.-M. C. care a aratat ca  in ultimii trei ani, oile paratului R. I.  au pasunat terenul reclamantului, paratii avand saivanul pe un teren invecinat cu acest teren si pe baza depozitiei martorului B. V.  care a aratat  ca reclamantul ar fi putut cosi fanul de pe terenul sau, daca acesta nu ar fi fost pasunat de oi.
Faptul ca reclamantul a beneficiat de subventie pe suprafata de … ha. pentru anii 2011-2013 de la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, nu-i exonereaza pe parati de indeplinirea exacta a obligatiilor asumate prin intelegerea avuta cu reclamantul.
In ceea ce priveste cuantumul lipsei de folosinta, acesta este stabilit pe baza constatarilor din expertiza. Este adevarat ca suma acordata nu corespunde celor mentionate in concluziilor expertizei dar nici aceste concluzii nu corespund calculelor facute in cuprinsul expertizei. Tocmai de aceea prima instanta a luat in considerare concluziile din fisele analitice, unde se determina corect cuantumul prejudiciului, iar suma acordata cu titlu de despagubiri corespunde calculelor din aceste fise analitice.
Cuantumul prejudiciului fiind stabilit prin expertiza, nu se poate accepta sustinerea recurentilor in sensul ca acesta trebuia determinat pe baza nivelului arendei practicate de unele persoane din zona sau pe baza depozitiilor unor martori.  
Fata de cele de mai sus, in baza art. 312 si 3041  Cod proc.civ. se va respinge recursul, cu consecinta mentinerii hotararii atacate. Urmare a respingerii recursului, in baza art. 274 Cod proc. civ. recurentii vor fi obligati sa plateasca intimatului  cheltuielile de judecata din  recurs.