Despagubiri

Prin actiunea civila inregistrata la data de 9.11.2009 la Tribunalul Olt reclamantul C. C. C. in contradictoriu cu paratul  Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se  dispuna obligarea paratului la plata sumei de 83.683 lei, cu titlu de „reparare a pagubei banesti” produsa ca o consecinta directa a arestarii si inculparii sale, suma reprezentand: cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la aparare in cadrul procesului penal; echivalentul salariilor lunare si ale altor drepturi ale politistilor ce s-ar fi cuvenit in mod corespunzator si reclamantului, in perioada 22.03.2006 - 18.08.2009; platile facute de reclamant, reprezentand restituirea cheltuielilor de scolarizare, pentru perioada 2004 - dec.2005; precum si la plata sumei de 300.000 lei daune morale, pentru consecintele deosebit de grave produse asupra reclamantului si a familiei acestuia.
In motivarea actiunii s-a aratat, in fapt, ca  prin Ordonanta din 18 august 2009, definitiva, data de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in dosarul, dupa o perioada de 3 ani si jumatate, s-a dispus scoaterea reclamantului de sub urmarire penala pentru infractiunea de  dare de mita, deoarece fapta nu a fost savarsita de reclamant.
Privarea de libertate a reclamantului a inceput in seara zile de 22 martie 2006, urmare a unei inscenari judiciare, bazata pe un denunt calomnios facut de ofiterul de politie B. Gh. Asa fiind, prin Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Olt s-a dispus retinerea, pentru 24 ore, a reclamantului impreuna cu tatal lui, pentru savarsirea infractiunii de dare de mita. A doua zi s-a  pus in miscare actiunea penala in ceea ce-l priveste pe reclamant si prin incheierea nr. 26/23.03.2006 a Tribunalului Olt s-a dispus arestarea preventiva a reclamantului pe o perioada de 29 de zile. Recursul declarat impotriva acestei ordonante a fost admis de Curtea de Apel Craiova, la data de 27.03.2006, care a dispus punerea  in libertate a inculpatilor (reclamantul si tatal lui).
Lupta reclamantului pentru dovedirea nevinovatiei a durat peste 3 ani, timp in care, intr-o prima perioada, organele de urmarire penala nu au facut altceva decat sa  incerce sa ascunda inscenarea a carei victima fusese reclamantul.
Cea mai grava consecinta a  privarii reclamantului de libertate si a inculparii sale o reprezinta scoaterea sa din politie, incepand cu data de 29.06.2006, prin considerarea ca „nepromovat” la examenul de definitivare in profesia de politist, din iunie 2006. In realitate
aceasta s-a intamplat deoarece a fost considerat a fi „infractor”, situatie in care a fost in imposibilitate de a-si continua temele specifice din programul de pregatire in vederea definitivarii si de a promova examenul de definitivare. Prin nepromovarea examenului  s-a dispus si incetarea raporturilor de serviciu. Convins fiind de nedreptatea suferita, reclamantul a atacat in contencios decizia si, in prima faza s-a admis actiunea si s-a dispus reintegrarea in serviciu, pentru ca, prin decizia curtii de apel, actiunea sa fie respinsa.
Pretentiile banesti sunt reprezentate de plata onorariilor de avocat in faza de urmarire penala, judecata, care se ridica la 3.600 lei; cheltuielile de transport, evaluate la 5.515 lei,  drepturile salariale, aproximativ 72.000 lei, iar restituirea cheltuielilor de  scolarizare, 2.568 lei.
Prejudiciul moral consta in primul rand in situarea reclamantului intr-o pozitie de victima a unei inscenari judiciare; apoi denigrarea prin mass-media, starea de arest, eliberarea din politie intr-un asemenea mod incat i-a fost imposibil  sa-si mai gaseasca un loc de munca si nu in ultimul rand in raport cu intreaga familie.
In drept au fost invocate dispozitiile  art. 504 alin. 2 si 3, 505 alin. 1-4, 506 alin. 1-3, 5 alin.4 si 14 alin. 1-5 Cod pr. penala.
In sustinerea cauzei s-au depus la dosar inscrisuri, inclusiv ordonanta din 18 august 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Olt, ,mandatul de arestare preventiva, incheierea nr. 53 din 2006 a Curtii de Apel Craiova, sentinta si decizia din contencios administrativ, inscris privind veniturile pe care le-ar fi obtinut reclamantul daca si-ar fi continuat raporturile de serviciu cu M.A.I. si s-au audiat martori pentru dovedirea prejudiciului moral.
Paratul  Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Olt a formulat intampinare, invocand, pe cale de exceptie, tardivitatea actiunii si, pe fond a solicitat respingerea ei ca neintemeiata, aratand ca reclamantului nu i se pot acorda daunele morale in cuantumul solicitat intrucat  a fost privat de libertate 6 zile,iar durata procesului penal si toate consecintele ce decurg din acesta nu  justifica pretentiile  sale.
Prin incheierea civila nr. 3372/31 mai 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a dispus  stramutarea judecarii  cauzei in favoarea Tribunalului Sibiu.
Analizand probatoriul administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Circumstantele de fapt ale cauzei:
Prin incheierea nr. 26 din 23 martie2006 a Tribunalului Olt s-a dispus arestarea preventiva a reclamantului si a tatalui lui, pe o perioada de 29 zile, pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, prevazuta si sanctionata de art. 255 Cod penal, retinandu-se in fapt ca cei doi inculpati i-au oferit lucratorului de politie B. Gh. suma de 5.000.000 lei vechi pentru a-l determina sa nu inceapa urmarirea penala intr-un dosar in care reclamantul era cercetat pentru tentativa de viol. In aceeasi zi, Parchetul de pe langa Tribunalul Olt a intocmit  referatul cu propunerea de arestare preventiva,urmarea faptului ca cei doi ar fi fost surprinsi in flagrant cand ofereau suma de 1.800.000 lei vechi acelui lucrator de politie.
Prin incheierea nr. 53/27 martie 2006 a Curtii de Apel Craiova  s-au admis recursurile declarate de cei doi inculpati, reclamantul si tatal lui, si s-a casat incheierea atacata, s-a respins propunerea de arestare preventiva si s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatilor.
In motivarea acestei incheieri s-a aratat ca, potrivit art. 148 lit. h Cod pr. penala, masura arestarii preventive poate fi luata atunci  cand pentru fapta savarsita pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate a faptuitorului prezinta pericol concret pentru ordinea publica. In speta, insa, s-a retinut ca desi prima conditie e indeplinita,  „nu exista probe certe ca lasarea in libertate a celor doi ar pune in pericol buna functionare a aparatului de stat si deranjarea linistii cetatenesti, nici din materialitatea faptei si nici din elementele extrinseci faptei, elemente ce nu sunt retinute concret nici in actul de sesizare al instantei si nici in incheierea prin care s-a dispus arestarea inculpatilor.”
Prin Ordonanta din 18 august 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Olt s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a reclamantului, pe motiv ca fapta nu a fost savarsita de el. 
In paralel reclamantul a atacat, pe calea contenciosului administrativ, si dispozitia nr. S/1791/29.06.2006, emisa de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti,prin care  s-a dispus, unilateral, incetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, in considerarea nepromovarii de catre acesta a examenului de definitivare in profesia de politist,si a solicitat si reincadrarea in functia de agent de politie, detinuta anterior,precum si obligarea la plata  unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in activitate.
Prin sentinta civila pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IX-a, s-a admis actiunea reclamantului, asa cum a fost formulata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, iar prin decizia civila nr. a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a de Contencios Administrativ si Fiscal s-a  admis recursul, s-a modificat in tot hotararea si s-a respins actiunea reclamantului.
Reclamantul s-a mai adresat, formuland un memoriu,Ministrului Administratiei si Internelor, solicitand reactivarea ca agent de politie, urmare a definitivarii cercetarilor penale urmare carora s-a constatat ca nu a savarsit nici o fapta penala, si, de asemenea,  a sesizat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Texte de lege incidente:
Art. 52 alin. 3 Constitutia Romaniei
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Art. 504 Cod pr.penala
  (2) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
  (3) Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j).
    Felul si intinderea reparatiei
Art. 505 Cod pr. Penala
(1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa.
(2) Reparatia consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala.
(3) Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate.
(4) Reparatia este, in toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul Finantelor Publice.
    Actiunea pentru repararea pagubei
  Art. 506 Cod pr. penala
     (1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.
     (2) Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art. 504.            
(3) Pentru obtinerea reparatii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.
     (4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.
     (5) Hotararea este supusa numai recursului.
Art.998 Codul civil
     Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
Art. 999 Codul civil
    Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Consideratiile tribunalului  cu privire la actiunea reclamantului:
O prima mentiune care se impune a fi facuta este aceea ca, cu privire la exceptia de tardivitate invocata de catre parat, exceptie asupra careia instanta este obligata sa se pronunte, conform art. 137 Cod pr. civila, inainte de cercetarea fondului cauzei, tribunalul s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 8.11.2010, respingand-o ca neintemeiata, iar pentru aceea ca argumentele de fapt si de drept au fost retinute cu acea ocazie, nu vor mai fi reluate in acest moment.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul considera in parte intemeiata actiunea reclamantului,pentru considerentele ce urmeaza:
In aplicarea reglementarii cadru din Constitutia Romaniei,potrivit careia  statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, s-a  mentionat in art. 504 din Codul de pr. penala ca acest drept, la repararea pagubei,il are si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal. Tribunalul apreciaza ca reclamantul este in drept sa invoce aceste dispozitii legale in conditiile in care a fost arestat preventiv pentru o fapta ce,ulterior, prin ordonanta procurorului, s-a decis ca nu ar fi fost savarsita de el. Este dificil de sustinut, si  tribunalul nu achieseaza la acest punct de vedere, ca la momentul arestarii ar fi fost indicii suficiente care sa justifice aceasta masura, in conditiile in care persoana este, in final, scoasa de sub urmarire penala pentru motivul ca fapta nu a fost savarsita de ea. Asa fiind, tribunalul retine ca pentru cele 6 zile de arest preventiv si pentru toate consecintele pe care aceasta situatie de fapt le-a creat reclamantului si familiei lui, acesta este in drept sa obtina o reparatie patrimoniala.
In solutionarea unei astfel de cereri sunt aplicabile normele Codului civil, respectiv ale art. 998 si 999 care, prin dispozitii de principiu, concepute in termeni generali, permit o interpretare larga, de natura a asigura o  reparare integrala a prejudiciului produs reclamantului, fara a distinge intre  cel material si cel moral.
Daca sub aspectul intinderii prejudiciului, in ceea ce-l priveste pe cel material, acesta poate fi cuantificat potrivit prevederilor art. 1084 cod civil, pentru cel moral chestiunea este mai dificil de abordat.
In privinta prejudiciului material, tribunalul a retinut ca sunt intemeiate cererile reclamantului de plata a cheltuielilor de transport, efectuate in cursul procesului penal, si dovedite cu chitantele si bonurile de la dosarul cauzei, pe care le-a acordat in intregime, in cuantumul pretins, de 5515 lei.
Reclamantul a solicitat si obligarea la plata partiala a onorariilor avocatilor,platite in cursul urmaririi penale, iar tribunalul ar fi considerat, pentru toate argumentele de fapt si de drept deja expuse, intemeiata si o astfel de cerere, dar  a retinut ca la dosarul cauzei toate aceste chitante, dovedind plata onorariilor de avocat, sunt pe numele tatalui reclamantului ( a se vedea copiile chitantelor de la filele 141 si 144 din dosar), asa incat reclamantul nu a facut dovada, potrivit cu cerinta din art. 1191 Cod civil, ca a efectuat aceste cheltuieli si pentru acest motiv aceasta pretentie a fost respinsa. 
Reclamantul a mai solicitat si plata drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit in perioada 22.03.2006-18.08.2009, motivand ca pierderea calitatii de angajat se datoreaza tot procesului penal in care a fost implicat, finalizat prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala.
Chiar daca s-ar accepta ca reclamantul ar fi putut face dovada sustinerilor sale, tribunalul considera ca in conditiile existentei  deciziei civile a Curtii de Apel Bucuresti, o asemenea pretentie nu  poate fi admisa. Instanta de contencios administrativ a stabilit, cu putere de lucru judecat, atat faptul ca nu se poate nici anula  dispozitia prin care s-a dispus incetarea raporturilor de munca ale reclamantului, cat si faptul ca acesta nu poate primi,pe cale de consecinta, drepturile salariale solicitate, acestea din dosarul de fata incluzandu-se in cele pretinse prin acea actiune. Nu este  vorba despre o autoritate de lucru judecat in sensul ei pozitiv,pentru ca nu exista o identitate de parti, ci este vorba aici de efectul negativ, si anume acela care asigura imutabilitatea verificarii jurisdictionale; cu alte cuvinte imposibilitatea rediscutarii aceluiasi litigiu dupa rezolvarea lui definitiva. Asa fiind, in conditiile in care, in mod irevocabil, s-a decis ca incetarea raporturilor de munca ale reclamantului a fost legala si ca nu este in drept la plata de despagubiri materiale reprezentand drepturile salariale, acesta nu poate pretinde, cu succes, intr-un litigiu ca cel pendinte acelasi lucru, facand proba ca incetarea raporturilor de munca ar fi fost nelegala, asa incat pretentiile sale materiale sa fie justificate.
Pentru aceste considerente, acest capat de cerere din actiunea reclamantului, incluzand aici si  cheltuielile de scolarizare, a fost respins.
Aprecierea prejudiciului moral incercat de reclamant este mai dificil de realizat, cuantificarea lui nefiind un cumul aritmetic  al suferintelor; el nu se rezuma la determinarea „pretului” unor suferinte fizice si psihice, de altfel imposibil de stabilit, ci reprezinta o apreciere  globala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiilor in toate aspectele vietii persoanei. Asa fiind instanta va incerca sa  determine si sa aprecieze, in masura in care obiectiv acest lucru este posibil, ceea ce reclamantul pierdut prin arestarea sa, prin cercetarea penala in care a fost implicat, el si familia lui, atat pe plan fizic, cat si psihic, social,profesional din ceea ce trebuia sa insemne o viata normala,linistita si fericita, pentru prezent si viitor.
Martorii audiati in cauza au vorbit despre stresul reclamantului si al familiei sale pe toata perioada cercetarilor, si in special in perioada arestarii, despre temerile cu care a ramas de atunci, despre cum s-a schimbat perceptia oamenilor in comunitate in ceea ce-l priveste pe reclamant, despre faptul ca a incetat o relatie de prietenie cu o fata datorita faptului ca era cercetat si parintii acesteia nu au mai permis sa aiba legaturi cu o asemenea persoana, despre suferintele parintilor si bunicilor sai.
Reclamantul a aratat ca cel mai mult l-a afectat faptul ca au incetat raporturile de serviciu in politie, dar acest aspect nu-l putem retine in legatura cu cercetarea penala, tocmai datorita  considerentelor deciziei instantei de contencios,la care am facut referire.
Pe de alta parte,  tribunalul retine si un aspect pozitiv in viata reclamatului din toata aceasta perioada de stres evident, anume faptul ca s-a si mobilizat intr-un asemenea mod, incat a reusit sa absolve cursurile unei facultati de drept, ceea ce este un aspect laudabil si care poate forma credinta ca are capacitatea de a depasi aceste suferinte si de a se integra  profesional.
Aprecierea prejudiciului moral depinde de importanta valorii morale lezate,pentru persoana respectiva. Libertatea individului este o valoare suprema si ea a fost, intr-o anumita masura, lezata in cazul reclamantului. Ea a fost, insa, redusa ca perioada de timp si  consecintele ei pe plan fizic si psihic,se pare, din probele la care am facut referire, tind sa se atenueze tot mai mult pe masura ce timpul a trecut.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca acordarea unei sume de 40.000 lei ca prejudiciu moral este indestulator. Si recunoasterea caracterului abuziv al masurii privarii de libertate este in sine o acoperire partiala a prejudiciului moral suferit de reclamant.
Reclamantul a pretins o suma mult mai mare, 300.000 lei, insa instanta reaminteste partii, revazand nu numai jurisprudenta nationala, dar si pe cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia daunele morale trebuie apreciate rezonabil, pe o baza echitabila, corespunzator prejudiciului real si efectiv produs victimei, ca un asemenea cuantum al prejudiciului excede cu mult peste ceea ce s-a acordat deja de instantele mentionate. Doar cu titlu de exemplu, amintim astfel  deciziile 4458/2005, 3189/2005, 1276/2004, 1256/2004, 4790/2003, 148/2008, ale Instantei Supreme.
Nu s-au solicitat cheltuieli  de judecata.