Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat.

Constata ca prin actiunea inregistrata la Judecatoria Sibiu  reclamanta SC C. S. a solicitat in contradictoriu cu paratul V. T. T. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului  la plata sumei de 2000 lei reprezentand avans incasat de parat de la reclamanta  si nerestituit, suma de 26545,82 lei  reprezentand contravaloarea cheltuielilor de judecata generate pentru litigiul desfasurat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 3/2010  si  nr. dosar 3/2010* pe rolul Tribunalului Sibiu si al  Curtii de Apel Alba Iulia.
 In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca paratul a fost angajatul societatii in baza contractului individual de munca nr. 15/2009. Acesta a primit  un avans pentru deplasare in cuantum de 2000 lei, iar in cazul terminarii relatiei  de munca  intreaga suma primita ca avans este scadenta imediat. La data de 2.08.2010 a fost emisa decizia de concediere. Prin fisa de lichidare  din 28.10.2010 paratul recunoaste ca are un sold de 2000 lei obligandu-se sa il restituie pana la sfarsitul anului, 31.12.2010, obligatie neindeplinita pana in prezent. Intre parti a avut loc un litigiu privind decizia de concediere, inregistrat sub nr. 3/2010. Pentru  dosarul 3/2010, societatea a incheiat cu Cabinetul de Avocat M. contractul de asistenta juridica nr. 89/2010 avand ca obiect „redactare acte si sustinere dosar in contradictoriu cu contestatorul V. T. T.” stabilindu-se in sarcina societatii reclamantei  onorariul in valoare de 1.400 EURO + TVA. Pentru plata onorariului mai sus mentionat, in cuantum de 7.416 lei, Cabinetul de  Avocat M. i-a comunicat factura fiscala nr. 41/30.09.2010, pe care a achitat-o la data de 04.11.2010 cu OP-ul nr. 56. In OP-ul mai sus mentionat se stipuleaza ca societatea reclamanta a achitat Cabinetului de Avocat M. suma de 15.891 lei. Suma de 15.891 lei reprezinta insumarea facturile nr. 41/30.09.2010, in cuantum de 7.416 lei si nr. 40/30.09.2010, in cuantum de 8.475 lei. Pentru o mai buna lamurire instantei a depus la dosar factura nr. 40/30.09.2010, in cuantum de 8.475 lei. In dosarul nr. 3/2010, Cabinetul de Avocat M. a formulat intampinare la actiunea paratului precum si la Precizarea de actiune depusa de parat la termenul din data de 04.11.2010; a redactat si a depus documente lamuritoare pentru instanta, inclusiv raspunsurile la interogatoriul formulat de parat precum si documente in sustinerea acestora; a sustinut in fata instantei de judecata interesele societatii noastre pe parcursul a 4 termen de judecata; la termenul din data de 16.12.2010 a invocat exceptia tardivitatii contestarii de catre parat a Deciziei nr. 2/2010, prin care s-a dispus incetarea contractului sau de munca, avand in vedere dispozitiile art. 283 alin. (1), lit. a) din Codul Muncii si ale art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999, exceptie care a fost admisa de Tribunalul Sibiu. Suma de 4.193,47 lei reprezinta insumarea facturilor de la nr. 53 la nr. 57. Factura nr.67/22.12.2010 a fost achitata de societate  a?a cum rezulta din OP-ul nr. 61/07.02.2011. In OP-ul de mai sus se stipuleaza ca societatea a achitat Cabinetului de Avocat M. suma de 28.555,12 lei, care reprezinta insumarea facturilor nr. 67/22.12.2010, in cuantum de 489,41 lei, nr. 69/06.01.2011, in cuantum de 13.238,55 lei, nr. 70/06.01.2011, in cuantum de 7.413,588 lei si nr. 71/06.01.2011, in cuantum de 7.413,588 lei. Aparatorul societatii a invocat la termenul din data de 16.12.2010, exceptia tardivitatii contestarii de catre numitul V. T. T. a Deciziei nr. 2/02.08.2010, care a fost admisa de Tribunalul Sibiu. Impotriva sentintei civile pronuntate in dosarul nr. 3/2010, contestatorul a formulat recurs, iar Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul acestuia, a casat sentinta pronuntata in dosar si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. Astfel, dosarul a fost inregistrat din nou pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. 3/2010*. Avand in vedere ca solutionarea contestatiei intimatului in faza instantei de fond, s-a prelungit prin trimiterea dosarului spre rejudecare, intre societatea reclamanta  si Cabinetul de Avocat M. a fost incheiat un nou  contract de asistenta juridica nr. 17/16.09.2011, care il completa pe primul,  cu nr.  89/29.09.2010,  in care onorariul avocatial a fost suplimentat cu suma de 1.200 EURO + TVA. In sensul celor de mai sus, Cabinetul de Avocat M. i-a comunicat factura fiscala nr. 41/16.09.2011, in cuantum de 6.389,47 lei, care a fost achitata de societatea reclamanta la data de 17.10.2011, a?a cum demonstreaza cu OP-ul nr. 74 din data de 17.10.2011. Tot in faza instantei de fond, a facturat cheltuieli de transport in cuantum de 780,09 lei, care fac obiectul facturilor fiscale nr. 50/20.10.2011, in cuantum de 260,01 lei, nr. 54/07.11.2011, in cuantum de 259,95 lei si nr. 65/16.12.2011, in cuantum de 260,13 lei. Factura nr. 50/20.10.2011 a fost achitata de societatea reclamanta a?a cum reiese din OP-ul nr. 95 din data de 24.11.2011. In OP-ul de mai sus se stipuleaza ca societatea reclamanta a achitat Cabinetului de Avocat M. suma de 330,05 lei, care reprezinta insumarea facturilor nr. 49/20.10.2011, in cuantum de 70,04 lei si nr. 50/20.11.2011, in cuantum de 260,02 lei. Factura nr. 54/07.11.2011, in cuantum de 259,95 lei, a fost achitata de societatea reclamanta la data de 12.12.2011, a?a cum demonstreaza cu OP-ul nr. 82/12.12.2011. Factura nr. 65/16.12.2011, in cuantum de 260,13 lei, a fost achitata de societatea reclamanta la data de 19.01.2012, a?a cum reiese din OP-ul nr. 69/19.01.2012. Arata ca aparatorul nu transmite cate un OP pentru fiecare factura si de aceea a aratat cuantumul fiecarei facturi si a depus si alte facturi achitate de reclamanta.
Paratul a invederat ca sunt excesive cheltuielile de judecata, ca nu este angajat in prezent, solicitand esalonarea datoriei in 10 rate lunare .
Prin concluziile scrise reclamanta a invederat ca este de acord cu solicitarea paratului . 
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta de fond a retinut urmatoarele :
Paratul a fost angajatul societatii in baza contractului individual de munca nr. 15/2009. Acesta a primit  un avans pentru deplasare in cuantum de 2000 lei, iar in cazul terminarii relatiei  de munca  intreaga suma primita ca avans este scadenta imediat. La data de 2.08.2010 a fost emisa decizia de concediere. Prin fisa de lichidare  din 28.10.2010 paratul recunoaste ca are un sold de 2000 lei obligandu-se sa il restituie pana la sfarsitul anului, 31.12.2010, obligatie neindeplinita pana in prezent. Asadar, reclamanta este indreptatita la recuperarea acestei sume in aplicarea prevederilor art. 969, 970 C. civil. 
Reclamanta solicita pe calea unei cereri separate sa se dispuna obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata suportate in dosarul desfasurat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 3/2010  si  nr. dosar 3/2010* pe rolul Tribunalului Sibiu si al  Curtii de Apel Alba Iulia. Prin s.c. 13/2010 a fost admisa  exceptia  tardivitatii   cererii de   anulare a deciziei  de concediere, s-a admis  exceptia   inadmisibilitatii cererilor  de  reintegrare   in munca   si acordarea  de despagubiri  pana la  reintegrare  si s-a respins actiunea formulata  si precizata de reclamantul  V. T. T. in ce priveste cererile de  anulare  a  deciziei de  concediere  nr. 2/02.08.2010  emisa de  parata, reintegrarea  in functie sau oferire de  post  corespunzator si de acordare  de despagubiri salariale si alte  drepturi  pana la  reintegrarea efectiva, fiind respinsa  cererea  privind plata  salariilor compensatorii ca ramasa fara obiect. Prin decizia civila nr. 13/23.06.2011 a Curtii de Apel Alba-Iulia s-a admis recursul declarat de reclamantul V. T. T. impotriva sentintei civile nr. 13/2010 a Tribunalului Sibiu, s-a casat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond. Prin s.c. 15/2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu a fost respinsa contestatia, solutia fiind mentinuta de catre Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia Civila nr. 24/2012 .
Valoarea cheltuielilor ocazionate de aceste litigii a fost precizata de reclamanta la suma de 26545,82 lei, cheltuielile de judecata solicitate pe cale separata, conform mentiunii din incheierea din 30.01.2012  a Tribunalul Sibiu.  
Pentru  dosarul 3624/85/2010, societatea a incheiat cu Cabinetul de Avocat M. contractul de asistenta juridica nr. 89/29.09.2010 avand ca obiect „redactare acte si sustinere dosar in contradictoriu cu contestatorul V. T. T.", stabilindu-se in sarcina societatii reclamantei  onorariul in valoare de 1.400 EURO + TVA. Pentru plata onorariului mai sus mentionat, in cuantum de 7.416 lei, Cabinetul de Avocat M. i-a comunicat factura fiscala nr. 41/30.09.2010, pe care a achitat-o la data de 04.11.2010 cu OP-ul nr. 56. In OP-ul mai sus mentionat se stipuleaza ca societatea reclamanta a achitat Cabinetului de Avocat M. suma de 15.891 lei. Suma de 15.891 lei reprezinta insumarea facturile nr. 41/30.09.2010, in cuantum de 7.416 lei si nr. 40/30.09.2010, in cuantum de 8.475 lei. Suma de 4.193,47 lei reprezinta insumarea facturilor de la nr. 53 la nr. 57. Factura nr. 67/22.12.2010 a fost achitata de societate  a?a cum rezulta din OP-ul nr. 61/07.02.2011. In OP-ul de mai sus se stipuleaza ca societatea a achitat Cabinetului de Avocat M. suma de 28.555,12 lei, care reprezinta insumarea facturilor nr. 67/22.12.2010, in cuantum de 489,41 lei, nr. 69/06.01.2011, in cuantum de 13.238,55 lei, nr. 70/06.01.2011, in cuantum de 7.413,588 lei si nr. 71/06.01.2011, in cuantum de 7.413,588 lei. Apoi,  intre societatea reclamanta  si Cabinetul de Avocat M. a fost incheiat un nou  contract de asistenta juridica nr. 17/16.09.2011, care il completa pe primul,  cu nr.  89/29.09.2010,  in care onorariul avocatial a fost suplimentat cu suma de 1.200 EURO + TVA. In sensul celor de mai sus, Cabinetul de Avocat M. i-a comunicat factura fiscala nr. 41/16.09.2011, in cuantum de 6.389,47 lei, care a fost achitata de societatea reclamanta la data de 17.10.2011, a?a cum demonstreaza cu OP-ul nr. 74 din data de 17.10.2011. Tot in faza instantei de fond, a facturat cheltuieli de transport in cuantum de 780,09 lei, care fac obiectul facturilor fiscale nr. 50/20.10.2011, in cuantum de 260,01 lei, nr. 54/07.11.2011, in cuantum de 259,95 lei si nr. 65/16.12.2011, in cuantum de 260,13 lei. Factura nr. 50/20.10.2011 a fost achitata de societatea reclamanta a?a cum reiese din OP-ul nr. 95 din data de 24.11.2011. In OP-ul de mai sus se stipuleaza ca societatea reclamanta a achitat Cabinetului de Avocat M. suma de 330,05 lei, care reprezinta insumarea facturilor nr. 49/20.10.2011, in cuantum de 70,04 lei si nr. 50/20.11.2011, in cuantum de 260,02 lei. Factura nr. 54/07.11.2011, in cuantum de 259,95 lei, a fost achitata de societatea reclamanta la data de 12.12.2011, a?a cum demonstreaza cu OP-ul nr. 82/12.12.2011. Factura nr. 65/16.12.2011, in cuantum de 260,13 lei, a fost achitata de societatea reclamanta la data de 19.01.2012, a?a cum reiese din OP-ul nr. 69/19.01.2012.
Asadar din inscrisurile depuse la dosar rezulta cuantumul sumelor solicitate. Paratul datoreaza si cheltuielile pentru transport si cazare, deci toate cheltuielile ocazionate de desfasurarea procesului .
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata poate fi formulata o data cu cererea principala sau pe calea unei actiuni separate, in termen de 3 ani de la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dat castig de cauza partii care cere cheltuieli de judecata, cererea fiind intemeiata in acest caz si pe disp. art. 998-999 Cod Civ. ca temei general al raspunderii civile delictuale. Astfel, in cazul cererii de recuperarea cheltuielilor de judecata formulata pe cale principala, culpa procesuala se traduce, pe planul dreptului material, prin raspunderea civila delictuala, iar in cauza, sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Instan?a a considerat ca toate condi?iile impuse de art. 274 C. proc. civ. sunt indeplinite, paratul  are  o culpa procesuala evidenta care rezulta din hotararile aflate la dosar, si  s-a facut dovada cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 30 din 2013 Judecatoria Sibiu a admis cererea si l-a obligat  pe parat  sa plateasca reclamantei suma de 2000 lei reprezentand avans incasat de parat de la reclamanta  si nerestituit, suma de 26545,82 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor de judecata generate pentru litigiul desfasurat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 3/2010  si  nr. dosar 3/2010* pe rolul Tribunalului Sibiu si al  Curtii de Apel Alba Iulia.
In baza art. 262 C. pr. civ a incuviintat ca plata debitului sa se faca esalonat in 10 rate egale.
Cu privire la aplicarea art. 274 C. proc. civ. in prezentul litigiu, instan?a a acordat reclamantei cheltuieli de judecata in suma de  3680 lei reprezentand onorariu de avocat, cheltuieli de deplasare si cazare justificate cu facturile fiscale  si chitantele  aflate in dosar la filele 117-124.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul V. T. T. solicitand modificarea in parte in sensul de a admite doar in parte cererea formulata, cu mentinerea esalonarii debitului. De asemenea, s-a aratat ca se vor solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
In motivarea recursului se arata ca sumele de 7416 lei si de 712,7 (onorariu conform facturii 41 din 2010 si cheltuieli de deplasare din 4.11.2011) au fost acordate netemeinic deoarece, ele reprezentau cheltuielile de judecata din prima faza procesuala in care nu s-au acordat cheltuieli de judecata, iar reclamanta nu a formulat recurs impotriva acelei sentinte, rezultand astfel ca au fost multumiti cu solutia instantei. Recurentul sustine ca aceste sume nu se mai pot solicit pa cale separata.
Acest motiv este sustinut de faptul ca, abia din a doua faza procesuala, reclamanta intimata a precizat ca va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata, deci dupa casarea primei sentinte de catre Curtea de Apel Alba Iulia.
Un alt motiv de recurs il constituie includerea in cheltuielile de judecata solicitate pe cale separata si acordate de instanta de fond a sumei de 1286,55 lei reprezentand cheltuieli de deplasare, in conditiile in care, in contractul de asistenta este cuprins doar onorariul de reprezentare, fara a fi mentionate si alte cheltuieli.
Recurentul sustine ca, in mod nelegal s-au acordat toate cheltuielile solicitate, in conditiile in care, pentru a doua faza procesuala s-au incheiat doua noi contracte de asistenta, desi era practic aceiasi contestatie in litigiu si, in plus, se solicita reducerea onorariilor care sunt excesiv de mari fata de obiectul cauzei. Astfel, recurentul sustine ca, desi obiectul cauzei a fost contestatia formulata de el impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca, onorariile au fost de 1200, 1400 si 2000 de euro, la care se adauga TVA si cheltuielile de transport si cazare.
Recurentul a mai invocat anumite neconformitati, respectiv includerea unor cheltuieli care nu au legatura cu cauza si cu contractul de asistenta juridica, se adauga TVA si la transport si cazare, care deja cuprind aceasta taxa.
In final, recurentul solicita exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecata din aceasta cauza intrucat se afla in situatia de a plati onorariu de avocat pentru plata onorariilor de avocat din alt dosar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar si sustinute in fata instantei, intimata a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond pentru urmatoarele motive:
- in prima faza procesuala, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cheltuielilor de judecata, deci nu le-a admis, dar nici nu le-a respins cererea, ca urmare aceste cheltuieli se pot solicita pe cale separata. Faptul ca nu au atacat acea sentinta a fost urmarea fireasca a faptului ca au castigat acel proces, prin sentinta pronuntata in dosarul nr. 3/2010 fiind respinsa ca tardiva contestatia formulata de recurentul din prezenta cauza.
- referitor la cuantumul onorariilor se arata ca procesul initial, contestatia formulata de actualul recurent, a durat foarte mult, cuprinzand doua cicluri procesuale (in primul, instanta de fond a respins contestatia urmare a admiterii exceptiei tardivitatii, insa aceasta sentinta a fost casata, iar cauza trimisa spre rejudecarea fondului aceleiasi instante. Impotriva celei de a doua sentinte, prin care s-a dat castig de cauza actualei intimate, recurentul a facut recurs si s-a ajuns din nou la Curtea de Apel care a respins calea de atac).
- referitor la al doilea motiv de recurs se sustine ca recurentul nu critica practic sentinta instantei de fond, ci recunoaste, explicit, ca datoreaza cheltuielile de judecata din cel de al doilea ciclu procesual.
- in ceea ce priveste motivul de recurs care vizeaza includerea in cheltuielile de judecata a cheltuielilor de transport, desi acestea nu sunt cuprinse in contractul de asistenta juridica, intimata arata ca, la data incheierii contractului existau o serie de factori necunoscuti, astfel ca nu se puteau estima cheltuielile de deplasare si cazare (nu se cunostea numarul termenelor de judecata). Necuprinderea lor in contract nu inseamna ca acestea nu se datoreaza, fiind evident ca un avocat cu sediul in Bucuresti are nevoie sa se deplaseze pentru a sustine un proces la Sibiu sau la Alba Iulia.
- intimata solicita respingerea celui de al patrulea motiv de recurs intrucat nu s-au incheiat doua noi contracte pentru aceiasi cauza, ci prin contractul nr. 17 din 2011 s-a suplimentat onorariul initial fata de trimiterea cauzei spre rejudecare in fond, iar prin contractul nr.  61 din 2012 s-a convenit reprezentarea in recurs.
- referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata se arata ca acestea nu sunt excesive intrucat cauza nu a avut ca obiect doar contestarea desfacerii contractului de munca al recurentului, ci si plata despagubirilor aferente unei eventuale reintegrari in postul detinut anterior (acestea ar fi fost de 97.460 lei). In plus, se sustine ca recurentul nu mai poate invoca acest aspect in recurs, atat timp cat nu l-a invocat in fata instantei de fond.
-  se sustine ca nu exista neconformitati intrucat toate sumele solicitate au fost dovedite cu facturi si ordine de plata.
- in ultimul rand se arata ca recurentul nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecata efectuate in prezenta cauza intrucat art.274 Cod proc. civ. se aplica pentru partea care cade in pretentii, indiferent de obiectul cauzei.
Se solicita cheltuieli de judecata si in recurs.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul retine ca recursul este intemeiat si va fi admis pentru motivele pe care le vom arata in continuare.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca in cauza actiunea formulata de reclamanta intimata este intemeiata si trebuie admisa, posibilitatea solicitarii pe cale separata a cheltuielilor de judecata fiind legala.
Singurele cerinte in acest sens sunt ca aceste cheltuieli sa nu fi fost solicitate in procesul initial (deci instanta de fond sa nu fi fost investita si sa nu se fi pronuntat asupra lor) si efectuarea lor in cursul si pentru desfasurarea procesului initial sa fie dovedita.
Sub primul aspect, instanta de fond a procedat in mod corect si a admis actiunea, fapt necontestat de catre paratul recurent care a recunoscut obligatia de plata, contestand insa intinderea acesteia.
Sub acest prim aspect recursul este deci neintemeiat.
In primul rand, in cauza s-a dovedit efectuarea de cheltuieli in suma totala de 26545,82 lei constand in onorarii de avocat, cheltuieli de transport si de cazare asa cum a  retinut de instanta de fond.
Mai mult, sumele retinute ca dovedite si care au legatura cu contractele de asistenta juridica incheiate de parti pentru aceasta cauza sunt urmatoarele:
- 7416 lei, 6389,47 lei si 10801,14 lei onorariu avocat (f.24, 44-45, 58);
- 223,29 lei, 489,41 lei, 223,29 lei, 489,41 lei, 260,01 lei, 259,95 lei, 260,13 lei, 446,42 lei, 282,6 lei contravaloare transport la termenele acordate in cauza initiala (dovezi la filele 28, 30, 36, 43, 47, 51, 54, 61 si 63 din dosar fond);
- 235,83 lei si 144 lei contravaloare cazare (filele 32 si 62 dosar fond).
Sumele dovedite totalizeaza 27.920,95 lei, deci o suma mai mare decat cea retinuta de instanta de fond, insa in cauza a formulat recurs doar paratul, astfel ca nu i se poate agrava situatia in propriul recurs.
Celelalte sume solicitate nu au fost dovedite, respectiv in chitantele sau ordinele de plata depuse la dosar nu se indica numarul de contract de asistenta, numarul de dosar sau numele partii pentru a putea identifica legatura cu cauza initiala si, in mod corect instanta de fond nu le-a acordat.
Recursul se gaseste intemeiat numai in ceea ce priveste cuantumul onorariilor de avocat achitate de intimata reclamanta. Astfel, cauza initiala a avut ca obiect anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe postul detinut anterior si obligarea angajatorului, reclamanta din cauza de fata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate si actualizate pentru perioada de la desfacerea contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Pentru aceasta cauza, reclamanta a platit urmatoarele onorarii de avocat: 7416 lei (in prima faza procesuala), 6389,47 lei (suplimentare onorariu la rejudecarea in fond dupa casare) si 10801,14 lei (in calea de atac, dupa rejudecarea fondului), deci un total de 24606,61 lei.
Chiar daca ne aflam intr-o actiune separata prin care se solicita cheltuielile de judecata efectuate intr-un alt proces, tribunalul apreciaza ca in cauza de fata sunt aplicabile dispozitiile art.274 alin.3 Cod proc. civ.
Art. 274  Cod proc. civ. are urmatorul cuprins:
„(1) Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
(2) Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
(3) Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.”
Astfel, aplicand art.274 alin.3, tribunalul apreciaza ca onorariile platite de reclamanta sunt nepotrivit de mari fata de obiectul cererii, astfel ca ele vor fi reduse astfel:
- prima suma de 7416 lei (in prima faza procesuala) va fi redusa la 2000 de lei,
- a doua suma de 6389,47 lei (suplimentare onorariu la rejudecarea in fond dupa casare) va fi redusa la 3000 de lei,
- iar a treia suma de 10801,14 lei (in calea de atac, dupa rejudecarea fondului) va fi redusa tot la 3000 de lei.
Prin aceasta masura, instanta nu intervine in contractul dintre avocat si clientul sau, ci doar limiteaza cheltuielile pe care le va suporta partea care a cazut in pretentii pentru ca prin onorariul platit procesul sa nu fie prea oneros raportat la obiectul sau.
Doar in aceste limite se va admite recursul, astfel ca paratul va fi obligat sa plateasca reclamantului suma de 9939,21 lei (8000 de lei onorariu avocat si 1939,21 lei cheltuieli de transport si cazare dovedite). Celelalte dispozitii ale sentintei atacate se vor mentine, respectiv cele referitoare la avansul nerestituit de 2000 de lei (care nici nu a facut obiectul vreunui motiv de recurs, deci nu a mai fost analizat), obligatia de plata a paratului, dar in alt cuantum decat cel retinut de instanta de fond si esalonarea platii. De mentionat este faptul ca nu a fost atacata si incheierea de lamurire a dispozitivului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata din prezenta cauza, tribunalul apreciaza ca se impune reducerea onorariului (prin aplicarea art.274 alin.3 Cod proc. civ. si fata de obiectul cauzei) de la 3100 la 1000 de lei, astfel ca paratul va fi obligat sa plateasca 1580 de lei cheltuieli de judecata in fond (compuse din 1000 de lei onorariu si taxa de timbru).
In recurs, in baza art.274 alin.1 Cod proc. civ., intimata aflata in culpa procesuala va fi obligata sa plateasca recurentului suma de 680 de lei cu titlu de taxa judiciara de timbru si se va lua act de faptul ca onorariul de avocat se va solicita pe cale separata.