Despagubiri

DESPAGUBIRI


Prin actiunea civila formulata reclamantii T. V. si T. V. in contradictoriu cu paratii : N. G- B; Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar; SC Urbana SA; Statul Roman  prin Ministerul Finantelor Publice; Ministerul Justitiei; C. I. , T. I., T. S. si Consiliul Superior al Magistraturii,  solicitau ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna:
- obligarea Municipiului Sibiu si a lui N. G. B. la plata sumei de 50.000 RON – reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului din Sibiu, str. T. nr.40;
- obligarea Municipiului Sibiu in solidar cu Ministerul Finantelor la plata sumei de 2560 RON reactualizata in raport de indicele de inflatie – reprezentand pretul achitat pentru imobilul sus mentionat conform contractului de vanzare-cumparare din1997;
- obligarea Municipiului Sibiu in solidar cu Statul Roman la plata sumei de 460.000 lei - reactualizata in raport de rata cresterii preturilor la imobile in perioada 1990-2006, reprezentand diferenta dintre despagubirea de 40.000 lei si pretul real platit de noi pentru imobilul din str. 11 Iunie, nr.46, expropriat de stat de la reclamanti;
- obligarea Municipiului Sibiu sa puna la dispozitie un teren in intravilanul municipiului Sibiu, in suprafata de 438 mp – in amplasament similar ca pozitie si pret/mp cu cea avuta ( 11 Iunie, nr.46) intrucat pentru terenul aferent imobilului expropriat nu am primit nicio despagubire – iar in cazul in care nu are in proprietate privata un astfel de lot, obligarea la plata a 480.000 RON;
- obligarea Municipiului Sibiu in solidar cu SC Urbana SA la plata sumei de 250.000 lei, reprezentand daune morale cauzate de neintabularea imobilului din str. T. nr.40, pe numele reclamantilor ;
- obligarea Statului Roman – reprezentat de Ministerul Finantelor, in solidar cu Ministerul Justitiei la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale ;
- obligarea paratilor C. I., T. S. si T. I., in solidar cu Consiliul Superior al Magistraturii la plata sumei de 450.000 RON, cu titlu de daune morale pentru decizia aberanta pronuntata .
- stabilirea unui drept de retentie asupra imobilului din Sibiu, str. T. nr.40 pana la achitarea despagubirilor solicitate la punctele 1-4 din prezenta cerere;
- obligarea paratilor reconventionali la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii aratau, in esenta ca au cumparat in anul 1980 un imobil situat in Sibiu care le-a fost expropriat.
In anul 1990 le-a fost inchiriat imobilul din str. T. nr.40 pe care l-au cumparat in temeiul Legii nr.112/1995 in anul 1997. Acest imobil a fost revendicat de fostul proprietar N. G. B. care a obtinut in justitie restituirea imobilul si anularea contractului lor de vanzare-cumparare.
.
Din actele dosarului tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantii au cumparat in anul 1980 un imobil situat in Sibiu. Potrivit contractului de vanzare-cumparare pretul imobilului a fost de 65.000 lei.
In anul 1988 imobilul a fost expropriat de catre Statul Roman reclamantii primind o despagubire de 40.000 lei. La data de 3.12.1990 reclamantilor le-a fost inchiriat imobilul din str. T. nr.40 care ulterior le-a fost vandut in temeiul Legii nr.112/1995. Contractul de vanzare-cumparare incheiat intre reclamanti si parata SC Urbana SA nu a fost intabulat in cartea funciara.
Acest imobil fusese la randul lui preluat de catre Statul Roman, in temeiul Decretului nr.223/1974, de la paratul N. G. B.
Prin sentinta Judecatoriei Sibiu s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei administrative de preluare a imobilului precum si a incheierii de intabulare nr.2036/1976 prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al statului si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare de carte funciara, proprietarul imobilului redevenind N. G. B.
Prin decizia  Curtii de Apel Alba Iulia s-a constatat si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre reclamantii si SC Urbana SA.
Reclamantii au depus in termenul legal notificare in temeiul Legii nr.10/2001 prin care au solicitat acordarea despagubirilor pentru imobilul expropriat si demolat situat in Sibiu, pana la data pronuntarii hotararii notificarea nefiind solutionata de catre Primarul Municipiului Sibiu.
Din cele ce preced se constata ca actiunea este partial fondata.
Astfel, prin primul capat de cerere reclamantii au solicitat obligarea paratilor Municipiul Sibiu si N. G. B. la plata contravalorii imbunatatirilor aduse imobilului situat in Sibiu, str. T. nr.40.
Potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.10/2001 chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatie de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile.
Cum contractul de vanzare-cumparare al reclamantilor a fost declarat nul se constata ca acestia nu au avut niciodata calitatea de proprietari ai imobilului fiindu-le aplicabile asadar dispozitiile textului legal susmentionat, contrar sustinerilor paratului Municipiul Sibiu.
Prin decizia Curtii de Apel Alba Iulia s-a stabilit cu puterea lucrului judecat ca imobilul a fost preluat fara titlu valabil, in aceasta situatie obligatia de despagubire revenindu-i Municipiului Sibiu dupa cum stipuleaza art.48 alin.3 din acelasi act normativ.
Pentru aceste considerente a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre paratul Nurberger cu privire la acest petit si, pe cale de consecinta, a fost respinsa actiunea formulata in contradictoriu cu acesta.
In vederea stabilirii cuantumului despagubirii au fost efectuate doua lucrari de expertiza tehnica . Cea intocmita de catre expertul H. V. a apreciat valoarea de circulatie a lucrarilor de investitii executate de catre reclamanti la 30.000 lei . Lucrarea intocmita de catre expertul consultant C. G. a apreciat valoarea lucrarilor de investitii la suma de 67.380 lei.
Tribunalul a luat in considerare aceasta din urma valoare pentru urmatoarele motive:
Expertul H. a folosit un coeficient de depreciere de 24% considerand ca lucrarile au fost efectuate in perioada 1991-1994.
Martorii audiati in cauza au relatat ca reclamantii au efectuat lucrarile dupa cumpararea imobilului in perioada anilor 1997-2000, aceasta imprejurare fiind confirmata de adresele emise de SC Urbana SA ( filele 443-444 dosar).
Expertul C. a avut in vedere aceasta vechime a lucrarilor de investitii pe care le-a si identificat mai complet folosind o metodologie mai complexa de evaluare.
Asa fiind, paratul Municipiul Sibiu va fi obligat la plata sumei de 67.380 lei reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilul din Sibiu, str. Timisoara, nr.40.
Au solicitat reclamantii si obligarea paratilor Municipiul Sibiu in solidar cu paratul Ministerul Finantelor Publice la plata pretului actualizat platit pentru acel imobil.
De mentionat ca dupa promovarea actiunii, in temeiul HG nr.386/2007, Ministerul Finantelor Publice a fost reorganizat preluand si activitatea din domeniul economiei de la Ministerul Economiei si Comertului si fiindu-i schimbata denumirea in Ministerul Economiei si Finantelor.
Intrucat reclamantii nu si-au precizat actiunea in acest sens tribunalul va folosi in continuare vechea denumire fiind evident aceeasi institutie publica parte in cauza.
Art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 stipuleaza ca restituirea pretului actualizat platit de chiriasi ale caror contracte de vanzare-cumparare incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabil, se face de catre Ministerul Finantelor Publice.
Prin urmare a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pentru acest capat de cerere, invocata de catre paratul Municipiul Sibiu, pretul actualizat trebuind sa fie restituit de catre Ministerul Finantelor Publice.
Reclamantii au platit pentru imobilul din Sibiu, str. T. nr.40 suma de 2560 lei a carei valoare actualizata este, conform expertizei contabile efectuate in cauza de 9.937,4 lei.
Legea nr.10/2001 stabileste obligatia de restituire a acestui pret numai in sarcina Ministerului Finantelor Publice neexistand nici un temei legale pentru despagubirea acestuia de catre Municipiul Sibiu si SC Urbana SA nici macar pentru diferenta dintre pretul platit de catre reclamanti si pretul actualizat. Pentru acest considerent cererea de chemare in garantie formulata de catre paratul Ministerul Finantelor Publice urmeaza a fi respinsa.
Prin cel de-al treilea capat de cerere s-a solicitat obligarea Municipiului Sibiu in solidar cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata sumei de 460.000 lei reprezentand diferenta dintre despagubirea de 40.000 lei si pretul ral platit pentru imobilul din Sibiu, str. 11 Iunie, nr.46 care a fost expropriat .
Urmatorul capat de cerere viza obligarea Municipiului Sibiu sa le puna la dispozitie reclamantilor un teren in suprafata de 438 mp similar ca amplasament si pozitie cu terenul aferent imobilul expropriat.
Ulterior, prin precizarea depusa la fila 82 dosar, reclamantii au aratat ca petitele 3 si 4 din actiune vizeaza obligarea Municipiului Sibiu si a  Statului Roman l plata despagubirilor banesti pentru imobilul expropriat in conformitate cu art.11 alin.6 din Legea nr.10/2001.
O prima chestiune care se impune a fi lamurita este aceea a reprezentarii Statului Roman in prezentul litigiu. In acest sens potrivit HG nr.386/2007 Ministerul Economiei si Finantelor reprezinta Statul, ca subiect de drepturi si obligatii, in fata instantelor ( art.3 pct.48 ).
A doua chestiune este aceea a admisibilitatii solicitarii despagubirilor cuvenite in temeiul Legii nr.10/2001 pe calea unei actiuni de drept comun si fara a urma procedura prevazuta de acest act normativ si de Legea nr.247/2005.
Dupa cum aratam anterior reclamantii au depus la data de 5.11.2001 notificare in temeiul Legii nr.10/2001 ( fila 87 dosar) prin care au solicitat acordarea despagubirilor pentru imobilul expropriat  situat in str. 11 Iunie, nr.48, notificare nesolutionata pana la momentul pronuntarii hotararii.
Cu privire la acest aspect in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului ( cauzele Florescu, Horia Jean Ionescu, Brazda si Malita, Popescu si Drasoveanu contra Romaniei) s-a statuat pe de o parte ca procedura prevazuta de Legile nr.10/2001 si 247/2005 nu a dovedit caracterul sau efectiv iar pe de alta parte ca lipsa totala a unei despagubiri timp de mai multi ani i-a facut pe reclamanti sa sufere o povara disproportionata si excesiva incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art.1 din Protocolul nr.1.
In speta de fata reclamantii nu au primit raspuns la notificare si au fost lipsiti de despagubirea cuvenita pentru imobilul expropriat timp de 7 ani imprejurare care, in lumina jurisprudentei CEDO sus-amintite, face ca actiunea sa fie admisibila si, pe cale de consecinta, exceptia inadmisibilitatii acestui capat de cerere invocata de catre paratul Municipiul Sibiu urmeaza a fi respinsa.
Se mai impune a fi clarificata si situatia terenului aferent imobilului expropriat. Astfel, prin contractul de vanzare-cumparare nr.1891/24.09.1980 ( fila 85 dosar judecatorie) reclamantii au cumparat de la sotii Porumb cota de ½ parte din constructii si le-a fost transmisa cota de ½ parte din dreptul de folosinta pe durata existentei constructiilor din cota de 8% din intreg terenul cladit si necladit.
Prin urmare reclamantii nu au cumparat nicio cota parte din terenul aferent imobilului, acesta nu le-a fost expropriat, ceea ce inseamna ca nici nu aveau dreptul la acordarea despagubirilor in temeiul Legii nr.10/2001.
Cum nu au avut niciodata dreptul de proprietate asupra terenului nu se poate considera ca reclamantii aveau un „ bun” in sensul art.1 din Protocolul nr.1 sau cel putin o speranta legitima de a li se recunoaste un drept de proprietate asupra acestuia.
Pentru aceste motive cererea privind acordarea despagubirilor si pentru terenul aferent imobilului expropriat va fi respinsa.
In ceea ce priveste constructiile tribunalul apreciaza ca valoarea de 95.000 euro stabilita prin suplimentul la expertiza efectuata de expertul H. este cea corecta fiind stabilita prin metoda comparatiei cu alte imobile similare. Expertiza efectuata in acest sens de catre expertul consultant nu poate fi insusita de instanta intrucat aceasta a avut in vedere si terenul ( atat cel de sub constructie cat si cel aferent acesteia) ori dupa cum aratam mai sus reclamantilor nu le-a fost expropriat si terenul.
Concluzionand, pentru considerentele de fapt si de drept ce preced, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a fost obligat la plata catre reclamanti a unei despagubiri banesti, calculate conform criteriilor stabilite de art.11 alin.6 din Legea nr.10/2001, reprezentand diferenta dintre valoarea de piata a imobilului expropriat – 95.000 euro – si valoarea actualizata a despagubirii de 40.000 lei primita pentru acesta.
Au solicitat reclamantii si obligarea Municipiului Sibiu in solidar cu SC Urbana SA la plata sumei de 250.000 lei  reprezentand daune morale pentru prejudiciul cauzat prin neintabularea contractului de vanzare-cumparare.
Parata SC Urbana SA a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pentru acest petit exceptie care urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente.
Desi a sustinut ca nu exista nici o dispozitie legala sau contractuala  prin care sa fie obligata sa efectueze intabularea locuintelor cumparate in temeiul Legii nr.112/1995 este evident ca parata SC Urbana SA efectua aceste operatiuni avand angajati care se ocupau in mod expres de aceste operatiuni – vezi fisa postului numitei Hodoroaga Petria fila 92 dosar – folosind cereri tipizate completate de catre cumparatori si percepand o taxa pentru acest serviciu ( fila 89 dosar).
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat ca fosta angajata a paratei H. P. nu a respectat sarcinile de serviciu prevazute in fisa postului omitand sa efectueze formalitatile de intabulare a contractului de vanzare-cumparare al reclamantilor desi acestia formulasera cerere in acest sens inca de la data de 2.11.1998 ( fila 89 dosar).
Asa fiind inseamna ca exista o fapta ilicita savarsita cu vinovatie de catre aceasta parata ( ca si comitent al lui H. P.) exista si un prejudiciu evident suferit de catre reclamanti prin anularea contractului de vanzare-cumparare dar lipseste legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu situatie in care nu poate fi angajata raspunderea paratei in conditiile art.1000 alin.3 C.civ.
Astfel, in considerentele deciziei Curtii de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare, s-a retinut ca imobilul nu putea fi vandut conform Legii nr.112/1995. Asadar si in ipoteza in care contractul de vanzare-cumparare ar fi fost intabulat s-ar fi dispus si anularea incheierii de intabulare solutia data de Curte fiind aceeasi. Municipiul Sibiu nu avea nici o obligatie sau atributie in ceea ce priveste intabularea contractului de vanzare-cumparare.
Pentru considerentele aratate acest capat de cerere a fost respins.
Capatul de cerere nr.7 viza obligarea paratilor C. I., T. S. si T. I. in solidar cu Consiliul Superior al Magistraturii la plata daunelor morale pentru decizia, considerata aberanta de catre reclamanti, pronuntata in dosarul nr...
Paratii au invocat exceptia inadmisibilitatii unui astfel de demers exceptie care va fi respinsa fata de prevederile art.6 pct.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Actiunea indreptata impotriva acestora este insa nefondata si urmeaza a fi respinsa intrucat potrivit art.96 alin.1 din Legea nr.303/2004 Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Aliniatul 4 al aceluiasi text legal stipuleaza de asemenea ca dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara.
Din cele ce preced rezulta pe de o parte ca paratii nu pot fi actionati direct in judecata de catre reclamanti in calitatea lor de judecatori iar pe de alta parte acestia nu au fost sanctionati penal sau disciplinar pentru vreo fapta savarsita in cursul judecatii procesului reclamantilor nefiind dovedita savarsirea vreunei erori judiciare.
Paratul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. Pentru considerentele aratate mai sus la care se adauga si acela ca intr-adevar nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada raspunderea solidara a acestei institutii impreuna cu judecatorii pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, exceptia urmeaza a fi admisa iar actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat va fi respinsa.
Prin petitul nr.6 s-a solicitat obligarea in solidar a Statului Roman si a Ministerului Justitiei la plata daunelor morale pentru proiectele de legi si hotarari care incalca Constitutia si trasaturile statului de drept si pentru adoptarea de legi si hotarari care aduc prejudicii drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor.

Asa cum mentionam mai sus este evident ca reclamantii au suferit si un prejudiciu moral cauzat de stresul, tensiunea nervoasa si incertitudinea creata prin modul cum au decurs litigiile pe care le-au purtat in decursul atator ani. Martorii D. I. si P. A. au relatat cum pe fondul acestor suferinte reclamantilor li s-au agravat alte afectiuni medicale pe care deja le aveau, reclamantul pierzandu-si chiar toata dantura si ca ambii au devenit foarte nervosi si s-au retras din cercul de prieteni pe care il frecventau.
In cauza Paduraru impotriva Romaniei Curtea Europeana de Drepturilor Omului a subliniat in acest sens ca lipsa de coerenta pe plan legislativ si divergentele de jurisprudenta din domeniul nationalizarii imobilelor erau susceptibile sa creeze un climat general de incertitudine si nesiguranta juridica si ca statul roman nu si-a indeplinit obligatia sa pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta in fata chestiunii de interes general pe care o constituie restituirea sau vanzarea imobilelor intrate in posesia sa in virtutea decretelor de nationalizare.
Fiind dovedita producerea unui prejudiciu moral este evident ca, in temeiul art.998-999 C.civ. acesta trebuie reparat. Obligatia de reparare ii revine insa, asa Cum a retinut si CEDO Statului Roman si nu Ministerul Justitiei fata de care actiunea va fi respinsa.
Cuantumul daunelor morale solicitat de reclamanti de 500.000 lei era insa prea mare aceeasi Curte Europeana statuand in jurisprudenta sa ca acordarea daunelor morale nu trebuie sa constituie un prilej de imbogatire ci o reparatie a statului pentru teama, neplacerile si incertitudinile care rezulta din incalcarea prevederilor conventiei ( cauza Brazda si Malitia impotriva Romaniei, Elena si Nicolae Ionescu impotriva Romaniei).
Asa fiind, raportat la cuantumul daunelor acordate de CEDO in spete similare pentru prejudiciul moral, paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, a fost obligat la plata catre reclamanti a sumei de 10.000 euro , echivalentul in lei ( cate 5000 euro pentru fiecare reclamant) cu titlu de daune morale.