Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte.

Prin sentinta civila nr.828/CA/26.02.2014, Tribunalul Brasov-sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a respins actiunea formulata de reclamantul S.A.V. in contradictoriu cu paratul Colegiul de Conducere al Curtii de Apel. 
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, prin hotararea nr. 11 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel  din data de 07.05.2010 s-a dispus modificarea planificarii sedintelor de judecata pe lunile mai si iunie 2010 de la Sectia Contencios Administrativ si Fiscal prin includerea in aceasta a judecatorilor de la alte sectii ale Curtii de Apel, intre care si doamna judecator M.C. din cadrul Sectiei Civile, masura mentionata fiind dispusa pe termen scurt, pentru lunile mai si iunie 2010, hotarandu-se, de asemenea, continuarea demersurilor pe termen mediu si lung la Ministerul Justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii.
In drept, instanta de fond a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 1 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata”, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol “Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”
Instanta de fond a mai retinut ca reclamantul S.A.V. a formulat actiunea in contencios administrativ prin care a solicitat anularea unui act administrativ cu caracter individual adresat altor subiecte de drept, respectiv Hotararea Colegiului de Conducere al Curtii de Apel din data de 07.05.2010 prin care s-a dispus modificarea planificarii sedintelor de judecata pe lunile mai si iunie 2010 de la Sectia  Contencios Administrativ si Fiscal, prin includerea in aceasta a judecatorilor de la alte sectii ale Curtii de Apel, intre care si doamna judecator M.C. din cadrul Sectiei Civile, insa reclamantul nu a justificat in niciun fel care este dreptul sau sau interesul legitim vatamat prin Hotararea Colegiului de Conducere al Curtii de Apel a carei anulare o solicita. A retinut instanta de fond ca, astfel cum se arata in doctrina, notiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confunda cu notiunea de interes in sensul de exercitare a dreptului la actiune in dreptul procesual civil (respectiv folosul practic urmarit de reclamant prin promovarea actiunii), iar stabilirea existentei unei vatamari aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond in litigiul administrativ, in drept, potrivit dispozitiilor art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, prin drept vatamat intelegandu-se “orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ”, iar potrivit art. 2 lit. p) din acelasi act normativ prin interes legitim privat  “posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat”.
Instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu a dovedit imprejurarea ca, prin participarea doamnei judecator M.C. – judecator, la acea data, in cadrul Sectiei  Civile a Curtii de Apel - la sedintele de judecata ale Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal ale Curtii de Apel in lunile mai – iunie 2010, el a suferit o vatamare a unui drept sau interes legitim al sau, precum si ca reclamantul a sustinut, fara a dovedi, insa, imprejurarea ca doamna judecator a facut parte, astfel, dintr-un complet de judecata care a judecat o cerere a reclamantului, insa chiar daca aceasta imprejurare ar fi fost dovedita, nu se intelege care este „dreptul subiectiv viitor si previzibil, prefigurat” in sensul art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004, pe care reclamantul si l-ar realiza in mod concret in situatia anularii Hotararii nr. 11 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel din data de 07.05.2010, hotarare care, de altfel, a avut ca obiect stabilirea unei masuri temporare, valabile doar pentru lunile mai-iunie 2010, privind modificarea planificarii sedintelor de judecata pe lunile mai si iunie 2010 de la Sectia  Contencios Administrativ si Fiscal.
In consecinta, instanta de fond a concluzionat ca, in conditiile in care actiunea in contencios administrativ dedusa judecatii nu urmareste apararea unui drept sau interes legitim al unei persoane vatamate prin actul administrativ a carui nulitate se solicita a fi constatata, actiunea formulata nu poate fi admisa.
In privinta motivelor de nelegalitate ale Hotararii nr. 11 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel din data de 07.05.2010, instanta de fond a retinut ca modificarea planificarii sedintelor de judecata ale unei sectii a instantei prin includerea in planificare a judecatorilor unei alte sectii a aceleiasi instante nu reprezinta si nu a reprezentat nici la data de 07.05.2010 o atributie exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii, ci a Colegiului de Conducere al instantei.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca masura dispusa nu reprezinta o masura referitoare la transferul judecatorului de la o instanta la alta instanta sau referitoare la detasarea judecatorului la alta instanta, masura care sa fie conditionata de acordul judecatorului vizat si a carei competenta de aprobare sa revina Consiliului Superior al Magistraturii, conform capitolului 6 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si conform art. 1 alin. 1 sau art. 5 alin. 1 din Hotararea CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul si detasarea judecatorilor si procurorilor, delegarea judecatorilor, numirea judecatorilor si procurorilor in alte functii de conducere, precum si numirea judecatorilor in functia de procuror si a procurorilor in functia de judecator.
Instanta de fond a mai retinut ca atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, reglementate de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, se refera la competenta acestuia in ceea ce priveste cariera judecatorilor si procurorilor, printre atributiile enumerate de art. 35 din Legea nr. 317/2004 nefiind inclusa si repartizarea judecatorilor pe sectii, aceasta din urma atributie apartinand Colegiului de Conducere potrivit art. 22 din Hotararea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, intrucat reprezinta o masura menita sa asigure buna organizare si functionare a instantei, fiind justificata de necesitatea echilibrarii intre sectii a volumului de activitate al judecatorilor.
Astfel, mai arata instanta de fond, potrivit art. 22 alin. 1 din Hotararea CSM nr. 387/2005 – forma in vigoare la data de 07.05.2010 - Colegiul de conducere adopta hotarari menite sa asigure buna organizare si functionare a instantei, iar conform art. 22 alin. 2 lit. b) din Hotararea CSM nr. 387/2005, Colegiul de conducere stabileste componenta sectiilor si completelor specializate, in functie de volumul de activitate, competenta CSM fiind legata doar de infiintarea sectiilor si completelor specializate ale instantei la propunerea Colegiilor de conducere conform art. 22 alin. 2 lit. a), iar nu si de stabilirea componentei sectiilor si completelor specializate.
Imprejurarea ca doar prin Hotararea CSM nr. 504/2011 s-a dispus modificarea Hotararii CSM nr. 387/2005 prin introducerea la art. 22 alin. 2 a literei b1) potrivit careia Colegiul de conducere “dispune repartizarea judecatorilor de la o sectie la alta a instantei, in cazurile in care schimbarea specializarii este justificata de existenta unui dezechilibru vadit si de durata intre sectii, sub aspectul volumului de activitate”, nu inseamna, in viziunea instantei de fond, ca anterior, la data de 07.05.2010, aceasta atributie revenea Consiliului Superior al Magistraturii, atata timp cat niciunul dintre actele normative in vigoare la data de 07.05.2010 nu indreptateste o astfel de concluzie.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept aratate, instanta de fond a respins actiunea formulata de reclamantul S.A.V. in contradictoriu cu paratul Colegiul de Conducere al Curtii de Apel.
Impotriva acestei hotarari si a incheierilor premergatoare, „inclusiv cea de declinare a competentei”, a formulat recurs, in termen legal si motivat, reclamantul S.A.V., solicitand admiterea recursului si obligarea paratilor la plata daunelor materiale si morale.
In motivarea recursului, recurentul-reclamant a reiterat motivele invocate in fata instantei de fond si a subliniat ca aceasta instanta a facut o grava confuzie si o gresita aplicare a legii atunci cand a considerat ca la data emiterii hotararii de Colegiu a Curtii de Apel, transferul/delegarea de la o sectie la alta nu era prerogativa a CSM, potrivit Legii nr.317/2004 cu modificarile ulterioare si in conformitate cu art.1 alin.1 si art.5 din HCSM nr.193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul si detasarea judecatorilor si procurorilor, delegarea judecatorilor, numirea judecatorilor in alte functii de conducere, abia in 2011, prin HCSM 504/2011, Colegiul unei instante dobandind mandat/delegare de competenta de la Consiliul Superior al Magistraturii pentru a aproba mobilitati de la o sectie la alta a instantei. De asemenea, recurentul-reclamant a mai aratat ca instanta de fond nu a raspuns tuturor motivelor invocate si nu a clarificat ce fel de alta mobilitate a putut fi aplicata unui judecator inamovibil, neavand in vedere ca tocmai modificarea expresa a hotararii nr.387/2005 a CSM in anul 2011, prin introducerea la art.22 a literei b1) potrivit careia Colegiul de Conducere dispune repartizarea judecatorilor de la o sectie la alta a instantei, este un indiciu ca anterior acestei modificari transferul de la o sectie la alta a unui judecator intr-o instanta era aprobat de CSM, instanta neavand aceasta prerogativa, dovada in acest sens fiind hotararile de aprobare a acestui tip de mobilitate. Mai arata recurentul-reclamant ca in mod gresit judecatorul fondului incerca sa acrediteze ideea ca actiunea ar fi inadmisibila, lipsita de interes, nefiind clar daca actiunea a fost respinsa ca inadmisibila ori lipsita de interes sau ca nefondata. Mai mult, recurentul-reclamant a aratat ca insusi judecatorul in cauza, doamna C., a acuzat transferul/delegarea intempestiva, abuziva in cadrul altor completuri de judecata ale aceleiasi instante sau la alta sectie, ceea ce constituie o proba in plus ca hotararea Colegiului Curtii de Apel adauga la lege, fiind emisa cu exces de putere.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxa judiciara de timbru si 15 bani timbru judiciar (f.15).
Curtea de Apel a formulat intampinare (f.20-22), prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate, ca fiind legala si temeinica, aratand ca modificarea planificarii sedintelor de judecata ale unei sectii prin includerea in planificare a judecatorilor unei alte sectii a aceleiasi instante nu reprezinta si nu a reprezentat nici la data de 07.05.2010 o atributie exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii, ci a Colegiului de Conducere al instantei, iar masura dispusa nu reprezinta o masura referitoare la transferul judecatorului de la o instanta la alta sau referitoare la detasarea judecatorului la alta instanta, care sa fie conditionata de acordul judecatorului vizat si a carei competenta de aprobare sa revina Consiliului Superior al Magistraturii, conform capitolului 6 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si a dispozitiilor art.1 alin.1 sau art.5 alin.1 din Hotararea CSM nr.193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul si detasarea judecatorilor si procurorilor, delegarea judecatorilor, numirea judecatorilor si procurorilor in alte functii de conducere, precum si numirea judecatorilor in functia de procuror si a procurorilor in functia de judecator. Referitor la contextul faptic si legal ce a insotit luarea acestei hotarari, s-a aratat ca potrivit art.43 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, respectiv art.10 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea CSM nr.387/2005, presedintelui Curtii de Apel ii revine sarcina de a conduce instanta, respectiv de a exercita atributiile manageriale in scopul organizarii eficiente a activitatii acesteia, politica de resurse umane facuta impreuna cu colegiul de conducere urmarind asigurarea unui echilibru in ceea ce priveste volumul de activitate la nivelul fiecarei instante, astfel ca hotararea a fost luata in limitele atributiilor Colegiului de Conducere, dar si in scopul infaptuirii in cele mai bune conditii a unui act de justitie ce respecta legea si este echitabil, inclusiv sub aspectul termenului rezonabil de solutionare a cauzelor deduse judecatii. De altfel, mai arata intimata, recurentul-reclamant nu a dovedit imprejurarea ca prin participarea unui judecator de la o alta sectie a suferit o vatamare a unui drept sau interes legitim al sau, iar prin hotararea Colegiului de Conducere nu au fost dispuse modificari sau adaugiri la procedura de repartizare aleatorie a dosarelor si nici nu au fost folosite alte reguli decat cele prevazute de Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti si de Legea de organizare judiciara, ci dimpotriva masurile luate au fost stabilite in conformitate cu dispozitiile art.95 alin.3 din Regulament.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata, fata de motivele invocate, Curtea retine urmatoarele:
In primul rand, Curtea retine ca, desi recurentul-reclamant arata in cererea sa de recurs ca intelege sa atace si incheierile premergatoare, acesta nu arata si motivele care privesc aceste incheieri. De asemenea, in ce priveste mentiunea recurentului, in sensul ca ataca inclusiv incheierea de declinare a competentei, Curtea retine ca o astfel de incheiere nu a fost pronuntata de instanta de fond (Tribunalul Brasov), declinarea competentei de la Curtea de Apel Brasov la Tribunalul Brasov fiind dispusa, in mod irevocabil, prin Sentinta nr.160/F/01.10.2013.
Prin urmare, analiza instantei de recurs se va indrepta asupra motivelor invocate de recurentul-reclamant.
Recurentul-reclamant critica hotararea instantei de fond sub aspectul modului in care aceasta  a analizat motivele de nelegalitate a Hotararii Colegiului de Conducere al Curtii de Apel  nr.11/07.05.2010, invocate prin actiunea introductiva de instanta.
In temeiul dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea va face, mai intai, analiza motivelor actiunii introductive de instanta si a modului in care acestea au fost analizate de instanta de fond.
Prin actiunea introductiva, reclamantul a sustinut ca hotararea din 07.05.2010 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel a fost adoptata cu depasirea atributiilor conferite de lege, fiind o uzurpare a prerogativei legale a Consiliului Superior al Magistraturii si cu incalcarea dispozitiilor Regulamentului privind transferul si detasarea judecatorilor si procurorilor, delegarea judecatorilor, numirea judecatorilor si procurorilor in alte functii de conducere, precum si numirea judecatorilor in functia de procuror si a procurorilor in functia de judecator, aprobat prin Hotararea CSM nr.193/2006. De asemenea, reclamantul a mai sustinut ca acordul formal al magistratului in cauza nu a existat, iar prerogativa Consiliului Superior al Magistraturii, de aprobare a acestui tip de mobilitate, a fost cedata instantelor judecatoresti abia de la 21 iulie 2011, astfel ca la data adoptarii hotararii care face obiectul cauzei, competenta apartinea Consiliului Superior al Magistraturii.
Cu privire la aceste sustineri, Curtea constata ca Regulamentul invocat de reclamant nu este aplicabil situatiei reglementate prin hotararea ce face obiectul actiunii, intrucat prin aceasta nu s-a dispus niciuna din masurile al caror regim este carmuit de dispozitiile regulamentului. In fapt, prin hotararea ce face obiectul cauzei, s-a dispus modificarea planificarii sedintelor de judecata pe lunile mai si iunie 2010 de la Sectia Contencios Administrativ, prin includerea in aceasta a judecatorilor de la alte sectii ale Curtii de Apel, ceea ce, in mod evident, nu presupune nici delegarea, nici transferul si nici detasarea judecatorilor inclusi in planificare, intrucat aceste forme de modificare a raportului juridic de munca al magistratului presupun ca cel vizat sa fie mutat, cu acordul sau, pe o functie de executie la o alta instanta.
Mai mult, potrivit prevederilor art.41 alin.(3) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, forma in vigoare la data adoptarii hotararii nr.11/07.05.2010 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel., „in mod exceptional, in situatia in care in cadrul unei sectii nu se poate constitui un complet de judecata, colegiul de conducere al instantei poate dispune participarea unor judecatori de la alte sectii”. Textul citat are, de altfel, acelasi cuprins inca de la republicarea legii, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.827/13.09.2005.
Prin urmare, dispunand participarea unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale Sectiei de contencios administrativ, Colegiul de Conducere al Curtii de Apel  si-a exercitat atributia ce i-a fost conferita de lege, drept pentru care sustinerea reclamantului in sensul ca a fost exercitata de catre Colegiul de Conducere o atributie exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii este vadit nefondata.
In ce priveste necesitatea existentei acordului magistratului, Curtea apreciaza ca luarea masurii prevazute de art.41 alin.(3) din Legea nr.304/2004 nu este conditionata de existenta acestui acord, avand in vedere caracterul exceptional al masurii, scopul acesteia, de a asigura continuarea in bune conditii a activitatii de judecata prin alocarea echilibrata a resurselor umane, precum si faptul ca magistratul isi desfasoara activitatea, pe durata acestei masuri, in cadrul aceleiasi instante.
 In ce priveste interesul reclamantului in initierea actiunii judiciare, Curtea apreciaza ca in mod corect instanta de fond a constatat ca reclamantul nu a dovedit vreo vatamare a sa intr-un drept sau    intr-un interes legitim prin adoptarea hotararii Colegiului de Conducere al Curtii de Apel, astfel ca, din coroborarea acestui aspect cu cele privind netemeinicia actiunii conform celor retinute mai sus, rezulta ca solutia instantei de fond, de respingere a cererii de chemare in judecata, este temeinica si legala.
Referitor la incheierile premergatoare, recurentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie al acestora, iar Curtea nu a identificat motive care sa poata fi invocate din oficiu in baza  art.306 alin.(2) din Codul de procedura civila.  
Date fiind cele de mai sus, Curtea apreciaza ca recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, drept pentru care, facand aplicarea dispozitiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedura civila, il va respinge ca atare. Fara cheltuieli de judecata in recurs, nefiind solicitate de intimatul-parat.