Despagubiri

Prin sentinta civila nr. 1402/25 inie 2010, pronuntata de Judecatoria Medias, s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta S. M. in contradictoriu cu paratii Municipiul Medias prin Primar, Institutia Prefectului Sibiu, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice , reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu si s-a dispus obligarea  Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice sa plateasca reclamantei suma de 46.700 Euro in echivalent lei la data platii, cu titlu de despagubiri, reprezentand valoarea de piata a imobilului inscris in CF nr. 101603 ( provenit din conversia de pe hartie a CF 5043 ), imobil preluat abuziv din proprietatea reclamantei in proprietatea Statului Roman. S-a dispus si obligarea paratilor sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 21.400 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca „prin notificarea nr.190 adresata la data de 30.07.2001 Primarului Municipiului Medias, reclamanta a solicitat acordarea de despagubiri, reprezentand valoarea de piata a imobilului inscris in CF nr. 101603 ( provenit din conversia de pe hartie a CF 5043 ), in temeiul Legii 10/2001.
Prin dispozitia nr.513/2005 a Primarului Municipiului Medias s-a respins cererea reclamantei .
Dispozitia primarului a fost anulata prin decizia nr. 1284/2006 a Tribunalului Sibiu, prin care a fost obligat Primarul Municipiului Medias sa emita o noua dispozitie pentru imobilul in litigiu, prin care sa propuna Comisiei Centrale de Acordare a Despagubirilor, acordarea de masuri reparatorii in echivalent, cu restituirea de catre contestatoare a sumei primite conform Decretului 223/1974, actualizata cu indicele de inflatie .
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca imobilul in litigiu a fost preluat in mod abuziv de Statul Roman , prin decizia 1241/1986 a Consiliului Popular al Judetului Sibiu , in baza Decretului 223/1974 , iar , ulterior, a fost vandut in favoarea numitilor M. T. si M., conform Legii 112/1995 .
Tribunalul a apreciat ca reclamanta are calitate de persoana indreptatita la acordarea de despagubiri , in acord cu prevederile art.3 din Legea 10/2001 , fiind incidente prevederile art.2 lit. h si g din Legea 10/2001, avand in vedere faptul ca despagubirea primita ( 80.000 lei) nu reprezinta o acoperire justa si reala a prejudiciului suferit, in intelesul prevederilor art.1 Protocol 1 anexa la CEDO .
In baza acestei decizii, Primarul Municipiului Medias a emis dispozitia nr. 14/2007, prin care s-a stabilit ca reclamanta are dreptul la despagubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat, despagubiri care vor fi acordate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005 .
Titlul VII din Legea 247/2005 reglementeaza procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura in baza Legii 10/2001.
In urma emiterii dispozitiei primarului procedura de acordare a despagubirilor a fost preluata de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea despagubirilor cu procesul verbal de predare – primire nr. 3245/6.02.2007 ( filele 13-14 dosar ).
Din momentul preluarii dosarului de despagubire, desi au trecut mai bine de 3 ani, nu s-a concretizat acordarea de despagubiri reclamantei, in modalitatea masurilor reparatorii prevazute de Titlul VII din Legea 247/200, iar paratii nu au facut dovada derularii efective a procedurilor administrative prevazute de Capitolul V din Titlul VII din Legea 247/2005 pentru emiterea si valorificarea titlurilor de despagubire, astfel ca nu se poate anticipa in ce masura si cand anume ar putea sa se finalizeze aceste proceduri, deznodamantul acestora fiind incert.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in numeroase cauze formulate impotriva Romaniei in sensul ca in prezent fondul „Proprietatea” nu functioneaza intr-o maniera susceptibila de a conduce la acordarea efectiva a unei despagubiri si ca privarea de proprietate, coroborata cu absenta totala a unei despagubiri, i-a facut pe fostii proprietari sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectul bunurilor lor, garantat prin art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie ( cauza Strain si altii impotriva Romaniei, cauza Ion  impotriva Romaniei, cauza Cernat impotriva Romaniei, cauza Brumarescu impotriva Romaniei, cauza Radu impotriva Romanie, cauza Paduraru impotriva Romaniei s.a. ) .
Pornind de la aceste premise, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, in astfel de cauze, ca reclamantii sunt indreptatiti la a fi despagubiti de stat cu o suma corespunzatoare valorii actuale a imobilului .
Instanta a dispus in cauza efectuarea unei expertize imobiliare de evaluare a imobilului in litigiu.
Potrivit raportului de expertiza valoarea de piata a acestuia, fara a se lua in considerare investitiile efectuate de actualii proprietari ai imobilului, este in cuantum de 46.700 Euro.”
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Prefectul judetului Sibiu, municipiul Medias prin Primar, precum si Ministerul Finantelor Publice.
Prefectul judetului Sibiu a solicitat casarea hotararii si admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Institutiei Prefectului judetului Sibiu in aceasta cauza si,pe cale de consecinta, inlaturarea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului s-a aratat ca Institutia Prefectului judetului Sibiu nu avea nici o competenta in solutionarea  notificarii formulate de reclamanta, ceasta apartinand Primariei Medias. Pe de alta parte se observa ca Primaria Medias si-a indeplinit obligatiile prin emiterea de catre primar a dispozitiei de acordare de despagubiri si transmiterea notificarii si a dosarului aferent la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
In ultimul rand s-a invocat faptul ca instanta de fond nu a respectat nici prevederile art. 277 Cod pr. civila, prin obligarea paratilor in solidar la plata cheltuielilor de judecata si nu proportional cu interesul sau felul raportului dintre ei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299-316 Cod pr. civila.
Municipiul Medias prin Primar a solicitat  modificarea in parte a sentintei in sensul de a se admite exceptiile invocate de catre acesta si a nu se retine obligatia de plata a cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului s-a aratat ca instanta de fond a respins in mod nejustificat exceptiile invocate, actiunea formulata impotriva acestei apelante trebuind a fi respinsa.
Nici obligatia de plata a cheltuielilor de judecata nu este corecta, apelanta necazand in pretentii, instanta de fond retinand doar culpa Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, singura parte obligata prin hotarare.
S-a mai invocat si  faptul ca onorariul avocatial perceput este exagerat de mare, 18 000 lei, el nu reflecta nici valoarea pricinii si nici munca depusa, asa incat instanta trebuia sa faca aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod pr. civila.
Pe fondul cauzei se mai arata ca  actiunea reclamantei trebuia respinsa.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 282 si urm. si 274 Cod pr. civila.
Ministerul Finantelor Publice a solicitat schimbarea in tot a sentintei, in sensul respingerii ei ca tardiv introdusa, formulata impotriva sa, care nu are calitate procesuala pasiva, la o instanta necompetenta material si inadmisibila.
Exceptia de tardivitate invocata este sustinuta prin prisma ideii ca ea este formulata peste termenul legal special prevazut de art. 26 din Legea nr. 10/2001 si chiar peste termenul general de prescriptie extinctiva. Apelantul sustine ca termenul de prescriptie, pentru reclamanta, a inceput sa curga de la data de 15.04.2005, respectiv de cand s-a emis dispozitia primarului Medias, timp de 30 de zile.
S-a mai aratat ca, potrivit jurisprudentei ICCJ, un demers judiciar ce are ca scop redobandirea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv nu poate fi parcurs decat in conditiile si cu respectarea procedurii instituite de legea speciala.
Apelanta sustine ca si in perspectiva practicii CEDO actiunea reclamantei este neintemeiata si ilegala, intrucat ea nu are un bun actual in sensul Conventiei.
Competenta de solutionare a cauzei revenea Tribunalului Sibiu, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru ca imobilul nu s-a aflat in proprietatea publica a Statului Roman sau a Ministerului Finantelor Publice si pentru aceea ca apelantul nu este nici emitentul dispozitiei atacate, acesta nu are calitate procesuala pasiva, asa incat, fata de el, actiunea trebuia respinsa.
Actiunea reclamantei este si inadmisibila, actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul comun fiind exclusa atunci cand persoanei ii este deschisa calea procedurii speciale, ori imobilul in litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Intimata S. M. a formulat intampinare solicitand respingerea tuturor apelurilor si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate; cu cheltuieli de judecata.
In intampinare, in esenta, s-a aratat ca exceptia prescriptiei este neintemeiata in conditiile in care obiectul actiunii nu este o contestare intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001. Pentru acelasi motiv, fiind vorba despre o actiune de drept comun, este neintemeiata si exceptia necompetentei materiale a instantei. Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, are calitate procesuala pasiva, el fiind cel tinut la plata de despagubiri. Actiunea este si admisibila, acest aspect fiind decis in mai multe hotarari ale CEDO, citate de intimata,  prin care s-a spus ca Fondul Proprietatea nu functioneaza intr-o maniera susceptibila a conduce la acordarea de despagubiri.
S-a mai invocat faptul ca apelul declarat de DGFP Sibiu este nul, fiind facut de o persoana care nu are calitatea de reprezentant al paratului Statul Roman.
Circumstantele de fapt ale cauzei:
Printr-o notificare adresata la data de 30.07.2001 Primarului municipiului Medias reclamanta a solicitat acordarea de despagubiri, constand in valoarea de piata a imobilului inscris in cf 101603 Medias, in temeiul Legii nr. 10/2001.
Cererea acesteia a fost respinsa prin dispozitia nr. 513/2005 a Primarului municipiului Medias.
Prin sentinta civila nr. 1284/2006 a Tribunalului Sibiu aceasta dispozitie a fost anulata, iar Primarul municipiului Medias a fost obligat la emiterea unei noi dispozitii prin care sa faca propuneri motivate de acordare de despagubiri, inaintand dosarul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despagubirilor, cu restituirea, de catre reclamanta, a despagubirilor primite in temeiul Decretului nr. 223/1974.
Urmare a acestei sentinte, Primarul municipiului Medias a emis dispozitia nr. 14/2007, prin care s-a stabilit ca reclamanta are dreptul la despagubiri, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, modificate. In urma emiterii dispozitiei primarului, procedura de acordare de despagubiri a fost preluata, potrivit legii, de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, cu procesul-verbal de predare-primire nr. 3245/6.02.2007.
Pentru faptul ca nu a primit despagubirile recunoscute, in 25 iunie 2008 reclamanta declanseaza litigiul de fata prin care solicita plata directa a acestor despagubiri potrivit dreptului comun.
Textele de lege invocate de reclamanta in sustinerea actiunii:
Art.998 Cod civil
    Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
          Art.999 Cod civil
    Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
            Art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO
    Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii ori a amenzilor.
Consideratiile tribunalului cu referire la apelurile declarate:
Este inexacta sustinerea apelantului Ministerul Finantelor Publice potrivit careia cauza a fost judecata de o instanta necompetenta material, sugerand ca tribunalul ar fi fost competent sa solutioneze cauza, intrucat prezenta actiune este una intemeiata pe dreptul comun si nu se constituie ca o contestatie la Legea nr. 10/2001. Este adevarat ca si reclamanta a formulat actiunea, din perspectiva cererilor in raport cu considerentele de fapt si de drept, suficient de ambiguu si contradictoriu, aspect ce adauga un element in plus de dificultate in ceea ce priveste incadrarea ei. Ca sa argumentam aceasta afirmatie, amintim,doar cu titlu de exemplu, de pilda, ca in precizarile de la fila 31 verso dosar de fond reclamanta arata ca modul de acordare a despagubirilor banesti reclamantei este reglementat de Legea nr. 10/2001 si nu de Legea nr. 247/2005, iar in pagina urmatoare arata ca temeiul actiunii il reprezinta dispozitiile art. 998-999 Cod civil, fiind de fapt o actiune in pretentii pe dreptul comun.
In ceea ce priveste motivele de apel privind solutionarea exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a Prefectul judetului Sibiu, municipiul Medias prin Primar, precum si Ministerul Finantelor Publice, facem urmatoarele precizari. Analizata aceasta exceptie dintr-o perspectiva pur procesuala, in sensul ca are calitate procesuala pasiva cel chemat in judecata si de la care se pretinde o anumita conduita, atunci, raportat la obiectul actiunii, apelantii ar avea calitate, pentru ca in raport cu fiecare dintre ei reclamanta a formulat pretentii. Privita, insa, calitatea procesuala pasiva nu doar strict legata de dreptul de petitionare, ci intr-o conexiune cu raportul de drept material dedus judecatii, apelurile declarate de parati, pentru considerentele ce urmeaza apar ca fiind intemeiate.
 Astfel, instanta de fond a admis actiunea in pretentii a reclamatei exclusiv din perspectiva faptului ca, potrivit jurisprudentei CEDO, Fondul „Proprietatea” nu functioneaza intr-o maniera susceptibila de a conduce la acordarea efectiva a unei despagubiri si privarea de proprietate, coroborata cu absenta totala a unei despagubiri, o face pe reclamanta sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu respectul proprietatii bunului ei, garantat de art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la  CEDO.
Este pe deplin corect ca, in situatia in care reclamanta are o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila de obligare la emiterea unei dispozitii de acordare de despagubiri pentru imobilul a carui proprietar a fost, ea are un bun in sensul Conventiei si beneficiaza de protectia oferita de prevederile art. 1 din  Protocolul nr.1 aditional la  CEDO. Se observa, insa, ca jurisprudenta Curtii Europene invocata de reclamanta si preluata de instanta de fond este de cativa ani, in prezent nemaiputandu-se sustine in acelasi mod ca Fondul ”Proprietatea” nu functioneaza, acesta fiind, in prezent, listat la Bursa de valori Bucuresti.
Reclamanta a obtinut decizia prin care i se recunoaste dreptul la despagubiri in anul 2007, iar in anul imediat urmator formuleaza actiune pe dreptul comun invocand incalcarea art. 1 din Protocolul 1 aditional la CEDO pentru absenta indelungata a despagubirilor. In cauzele invocate de reclamanta absenta despagubirilor dupa recunoasterea dreptului pretins a fost, intr-adevar, indelungata, de natura a constitui  „o sarcina excesiva si incompatibila cu dreptul la respectul  bunurilor lor”, garantat de Conventie. De altfel, Curtea Europeana, s-asi pronuntat in cauza Maties impotriva Romaniei ca ”este dificil sa se solutioneze in abstracto problema  eficientei procedurii speciale implementate de autoritatile nationale pentru accelerarea platii despagubirilor prevazute de Legea nr. 247/2005.” Pe cale de consecinta, tribunalul retine ca aceasta chestiune, a absentei despagubirilor, chiar invocand nefunctionalitatea mecanismului de despagubire implementat de stat trebuie analizata, asa cum arata Curtea, nu in abstract, ci in concret, in raport de circumstantele speciale ale cauzei.
Pentru motivele aratate deja, tribunalul apreciaza ca, in cazul de fata, nu suntem in prezenta unei incalcari a art. 1 din Protocolul 1 aditional la CEDO si nu se gaseste a fi intemeiata actiunea reclamantei de obtinere a inca unui titlu de despagubire, pe dreptul comun.
Asa fiind, avand in vedere si dispozitiile art. 296 Cod pr. civila, tribunalul a admis apelurile declarate a schimbat in tot hotararea atacata, in sensul ca a respins actiunea reclamantei a inlaturat obligatia paratelor de plata a cheltuielilor de judecata, acestea nefiind in culpa procesuala.
Intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata in apel.