Recalcularea pensiei de serviciu raportat la dispozitiile Lg. 119/2010

Asupra actiunii de asigurari sociale de fata, constata urmatoarele:
Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. _ la data de 04.10.2010, contestatorul _, in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Iasi, a formulat contestatie impotriva deciziei de pensionare nr. _ privind recalcularea pensiei de serviciu, solicitand anularea deciziei de pensionare nr. _, mentinerea deciziei de pensionare nr. _ si obligarea paratei la recalcularea retroactiva incepand cu 1.09.2010 si pana la zi a diferentei retinute din pensia neta in suma de 4730 lei precum si a dobanzii legale.
In motivarea actiunii contestatorul arata faptul ca a beneficiat de prevederile Legii 567/2004, in vigoare la acel moment, decizia avand caracter irevocabil raportat la prevederile Legii 19/2000 ce completeaza dispozitiile Legii 567/2004, singura exceptie fiind cea a majorarii cuantumului pensiei in raport cu rata inflatiei si evolutia preturilor de consum.
Insusi spiritul Legii 19/2000 reflecta obligatia legala a autoritatilor de a mentine cuantumul aflat in plata daca, in urma recalcularii, rezulta o pensie mai mica, obligatie prevazuta de art. 2 al.3 Legii 19/2000, dispozitie ce nu a fost abrogata.
Mai mult, Statul Roman, fiind semnatarul Conventiei Europene a Drepturilor Omului - ratificata la 20.06.1994 - este obligat sa respecte, prin intreaga sa conduita legislativa, executiva si jurisdictionala, prevederile acesteia si a protocoalelor aditionale, in cauza de fata relevant fiind Protocolul nr. 1 privind protectia proprietatii.
Astfel, suma calculata in baza textelor de lege in vigoare la momentul solutionarii cererii de pensionare ca fiind cuantumul cuvenit constituie un "bun" protejat de prevederile art. 1 din Protocolul nr.1, cuantumul dreptului de pensie fiind un drept de creanta asimilat notiunii de bun si protejat ca atare.
In consecinta, diminuarea acestei creante, chiar si in baza unui act normativ intervenit ulterior emiterii deciziei de pensionare, contravine dispozitiilor proteguitoare ale art.1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Contestatorul a aratat ca, tinand cont si de dispozitiile constitutionale privind prioritatea aplicarii legislatiei comunitare in raport cu cea nationala care incalca in mod evident un act normativ de baza al Uniunii Europene, se impune admiterea contestatiei, anularea deciziei atacate ca fiind nelegala si mentinerea deciziei in baza careia a incasat pensia cuvenita pana la data de 01.09.2010.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 87 raportat la art. 155 lit. d si f, art. 156 din Legea 19/2000, art. 1 al Protocolului nr.1 Aditional la Conventie, art. 68 al.1 - 4 si 7 din Legea 567/2004, art. 18-19 din Hotararea nr. 290/2001 in vigoare.
S-au anexat, in fotocopie, decizia contestata si cea din 20.01.2010, act de identitate, o dovada de comunicare, 2 cupoane de pensii, acte medicale.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei pentru urmatoarele motive: contestatorul a fost inscris la pensie prin decizia din 20.01.2010 in baza inscrisurilor emise de Ministerul Apararii - Directia Instantelor Militare, conform Legii 567/2004. Prin decizia din 30.08.2010, emisa in baza Legii nr. 19/2010 si HG 737/2010, pensia de serviciu a reclamantului a devenit pensie in intelesul Legii 19/2000 si i s-a atribuit acel punctaj mediu anual si cuantumul pensiei din sistemul public corespunzator acestuia.
Decizia contestata este emisa conform formatului adoptat de MMFPS prin Ordinul nr. 671/30.07.2010. Prin nota MMFPS nr. 2474/12.08.2010 s-a pus in vedere ca, in conformitate cu prevederile art. 4 al.2 din Legea nr. 119/2010, sa se incaseze de catre intimata cuantumul pensiilor de serviciu recalculate prin determinarea punctajului mediu anual utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000.
Principiile ce guverneaza sistemul public de pensii sunt: egalitatea, unicitatea, solidaritatea sociala, obligativitatea, contributivitatea, repartitia, autonomia. Astfel, principiul obligativitatii inseamna ca persoanele fizice si juridice au obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitandu-se corelativ cu indeplinirea obligatiilor. Principiul contributivitatii inseamna ca fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.
Conventia recunoaste dreptul la pensie in sensul ca oricine a contribuit la un sistem de asigurari sociale are dreptul de a primi contraprestatii de asigurari sociale. Nici o conventie internationala si nici o organizatie internationala sau europeana nu poate interveni in legislatia interna in sensul de a stabili cuantumurile pensiei.
In drept s-a invocat Legea 19/2000.
S-a anexat, in copie, documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Fata de actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin decizia nr. _ contestatorul _. a fost inscris la pensie de serviciu conform Legii nr. 567/2004, beneficiind de o pensie de 5700 lei; drepturile au fost stabilite incepand cu data de 01.02.2010. Pe langa pensia de serviciu s-a stabilit o pensie de asigurari sociale in cuantum de 1415 lei conform Legii 19/2000, diferenta dintre pensia de serviciu si pensia de asigurari sociale suportandu-se de la bugetul de stat.
Prin decizia din 30.08.2010 pensia a fost recalculata conform Legii nr. 119/2010 si HG 737/2010 coroborate cu cele ale Legii 19/2000, contestatorului fiindu-i atribuit punctajul mediu anual stabilit prin decizia din 20.01.2010 si cuantumul pensiei corespunzator acestuia de 1415 lei. Prin aceasta decizie pensia de serviciu a reclamantului a devenit pensie in intelesul Legii 19/2000
Prin prezenta actiune contestatorul, in contradictoriu cu intimata C.J.P. Iasi, solicita anularea acestei decizii, mentinerea deciziei de pensionare nr. _ si plata retroactiva a drepturilor de pensie cuvenite.
Legea 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevede la art. 1 lit. c: "Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si Alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare: c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;"; art. 3 alin 3 : " (3) In termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se elaboreaza metodologia de recalculare a pensiilor prevazute la art. 1, care se aproba prin hotarare a Guvernului."; art. 4 alin 1 lit. b: " 1) Recalcularea pensiilor prevazute la art. 1 se realizeaza de catre institutiile in evidenta carora se afla persoanele beneficiare, dupa cum urmeaza: b) intr-o perioada de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. c)—h)" .
HG 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevazute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevede la art. 1 " (1) Prezenta hotarare a Guvernului are ca obiect de reglementare stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevazute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor" Art. 3 alin 1 : " (1) In cazul persoanelor carora la data stabilirii pensiei de serviciu li s-a determinat si punctajul mediu anual in sistemul public, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul procesului de recalculare li se atribuie acel punctaj mediu anual si cuantumul pensiei din sistemul public corespunzator acestuia" .
Analizand decizia atacata prin prisma dispozitiilor legale interne, incidenta in cauza, asa cum au fost redate mai sus, instanta constata ca decizia de pensionare nr. _ a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale, cu atat mai mult cu cat prevederile ce au stat la baza recalcularii pensiei, au fost declarate constitutionale prin decizia nr. _ a Curtii Constitutionale.
Analizand decizia atacata prin prisma dispozitiilor legale internationale insa, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
De asemenea, art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei prevede ca : "2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile" .
Declaratia Universala a Drepturilor Omului: art. 17 : "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociatie cu altii.; 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
Potrivit dispozitiilor art. 148 alin 2 din Constitutia Romaniei, "ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne".
Conform alin 4 al aceluiasi articol "Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2)".
De asemenea, art. 4 alin 3 teza II-a si a III-a Versiunea Consolidata a Tratatului Privind Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010) stipuleaza ca : "Statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor Uniunii. Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii. " . Art. 6 alin 1 teza 1 si teza 2 si alin 3 din Versiunea Consolidata a Tratatului Privind Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) prevede expres ca : "Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor".
"Drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta se interpreteaza in conformitate cu dispozitiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea si punerea sa in aplicare si cu luarea in considerare in mod corespunzator a explicatiilor mentionate in Carta, care prevad izvoarele acestor dispozitii. " (3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului european.
 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) prevede la art. 17 alin 1 referitor la dreptul de proprietate ca: (1) Orice persoana are dreptul de a de?ine in proprietate, de a folosi, de a dispune si de a lasa mostenire bunurile pe care le-a dobandit in mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decat pentru o cauza de utilitate publica, in cazurile si conditiile prevazute de lege si in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinta bunurilor poate fi reglementata prin lege in limitele impuse de interesul general. “ si art. 52 alin 1 si 3 “ (1) Orice restrangere a exercitiului drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta carta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte substanta acestor drepturi si libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, pot fi impuse restrangeri numai in cazul in care acestea sunt necesare si numai daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti. 3) In masura in care prezenta carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intelesul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele prevazute de conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu impiedica dreptul Uniunii sa confere o protectie mai larga ".
Inainte de a trece la verificarea incalcarii drepturilor recunoscute reclamantei de dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, instanta retine posibilitatea sa de a aplica cu prioritate reglementarile internationale, in conditiile in care constata ca normele interne vin in contradictie cu acestea .
In ceea ce priveste Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca principiu general, dispozitiile acesteia au forta constitutionala si supralegislativa .
Este de observat ca normele juridice internationale privitoare la protectia drepturilor omului au aplicabilitate directa in dreptul intern - self executing - obligatia interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale in materia drepturilor omului in conformitate cu tratatele internationale ratificate de Romania, deci si in conformitate cu dispozitiile Conventiei, se impun tuturor autoritatilor publice romane deoarece prevederile Constitutiei au aplicabilitate directa .
Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu prescrie pentru state obligativitatea incorporarii dispozitiilor sale in dreptul lor intern insa acest lucru rezulta din principiile generale ale dreptului international coroborate cu spiritul Conventiei si cu acela al lucrarilor ei preparatorii. Art. 1 al Conventiei prevede ca partile contractante “recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile" pe care aceasta le defineste, fapt ce implica, indirect, ideea aplicarii obligatorii a dispozitiilor Conventiei in dreptul intern al statelor contractante (C.E.J. a impus pentru prima data acest principiu - al aplicabilitatii directe a art. 12, devenit art. 25, al Tratatului in hotararea Van Gend en Loos din 5.2.1963, ramasa de referinta).
 In aceeasi jurisprudenta constanta a CCJE, s-a dispus : ’’judecatorul national insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand, la nevoie, pe proprie raspundere, neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional’" (Hotararea din 9 martie 1978, data in cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C 106/77 ).
Recent, Curtea Europeana a subliniat: chiar daca statele contractante nu au obligatia formala de a incorpora Conventia si protocoalele aditionale in ordinea interna de drept, din principiul subsidiaritatii rezulta ca jurisdictiile nationale au obligatia sa interpreteze si sa aplice insesi normele lor de drept intern in conformitate cu dispozitiile Conventiei iar Curtea este competenta sa verifice daca modul in care este interpretat si aplicat dreptul intern produce efecte compatibile cu principiile Conventiei, din care face parte integranta si jurisprudenta instantei europene ( 30 mai 2000, Carbonara et Ventura impotriva Italiei, paragraf 68; 22 martie 2001, Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei, paragraf 49). Inca de la primele sale hotarari Curtea a retinut ca drepturile si libertatile pe care Conventia le inscrie in Titlul I sunt recunoscute direct oricarei persoane care se afla sub jurisdictia statelor contractante ( 18 iunie 1971, DE Wilde, Ooms si Versyp inpotriva Belgiei, paragraf 82) confirmata de curand si prin faptul ca, prin jurisprudenta sa, Conventia are aplicabilitate directa in toate statele contractante ( 27 martie 2003, Scordino impotriva Italiei).
Totodata instanta de contencios a drepturilor omului a retinut ca este fundamental pentru mecanismul de protectie stabilit de Conventie ca sistemele nationale de drept sa permita redresarea eventualelor incalcari ce s-au produs, Curtea exercitand controlul sau cu respectarea principiului subsidiaritatii ( 10 mai 2001, Z et autresc/Royaume - Uni, paragraf 103).
Nu in ultimul rand, CONSILIUL CONSULTATIV AL JUDECATORILOR EUROPENI prin OPINIA nr. 9/10.11.2006 adresata Comitetului de Ministrii a Consiliului Europei art. C lit. c) pct. 45 retine statuarile CJCE potrivit carora : "45. CCJE subliniaza ca este recomandabil ca, in timpul modificarii legislatiei, legiuitorii sa aiba in vedere recomandarile Consiliului Europei. In mod similar, judecatorii, atunci cand interpreteaza legea, ar trebui sa se conformeze standardelor internationale, chiar si celor care sunt considerate “soft law"" dar si acelea potrivit cu care : " CCJE incurajeaza, in ciuda diferentelor dintre sistemele legale din Europa, eforturile pe care sistemele nationale le pot face, in calitatea lor de interpreti si garanti ai regulii de drept, daca este necesar prin organizarea de schimburi de experienta, pentru asigurarea faptului ca dreptul national, incluzand jurisprudenta, respecta jurisprudenta CEDO; in particular, prin asigurarea redeschiderii unui caz, dupa ce CEDO a statuat existenta unei violari a Conventiei si a Protocoalelor Aditionale, iar violarea nu poate fi indepartata sau reparata in alt fel decat prin audierea cauzei;" .
Retinand aceasta bogata jurisprudenta, este evident ca, in cazul in care instantele de judecata constata ca legile interne incalca pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, continand dispozitii mai putin favorabile decat acestea din urma, sunt obligate sa ignore aceste prevederi si sa faca aplicarea celor din reglementarea internationala mai favorabila.
In acelasi sens, este si literatura de specialitate care arata ca : " Judecatorul national - ca organ al statului independent de puterea legiuitoare - poate aplica in mod direct Recomandarea (2004)5 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind verificarea compatibilitatii proiectelor de lege, a legilor in vigoare si a practicilor administrative cu standardele impuse de C.E.D.O. (adoptata la 12.05.2004, la cea de-a 114-a sesiune). Modalitatea concreta in care se poate ajunge la acest obiectiv este indicata in pct.12 din Anexa la Recomandarea mai sus mentionata: “pentru asigurarea compatibilitatii, este suficient sa se procedeze la schimbari de jurisprudenta si de practica. In conformitate cu sistemul juridic al unor state membre, compatibilitatea ar putea fi asigurata prin simpla neaplicare a masurilor legislative respective“. Punctul III.28 din aceiasi Anexa la Recomandare prevede ca modalitate de verificare a compatibilitatii legilor in vigoare si a practicii administrative de catre institutiile judiciare urmatoarele: “verificarea poate avea loc in cadrul procedurilor judiciare initiate de persoane care au calitate procesuala activa sau chiar de organe ale statului, persoane sau organisme care nu sunt afectate direct “
Contrar unor opinii, constatarea de catre Curtea Constitutionala a Romaniei, in cuprinsul deciziei nr.871/25.06.2010 publicata in M.Of. nr.433/28 iunie 2010, ca Legea nr.119/2010 nu incalca dispozitiile Constitutiei Romaniei, nu impiedica instantele de judecata sa faca aplicarea dispozitiilor art.20 din legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.
De altfel chiar Curtea Constitutionala, prin decizia nr.1.344 din 9 decembrie 2008 a retinut faptul ca nu are atributia de rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislatia supranationala, aceasta revenind instantelor judecatoresti, aratand ca : "De altfel, instantelor judecatoresti le revine sarcina de aplicare directa a legislatiei comunitare atunci cand legislatia nationala este in contradictie cu aceasta"
Pentru aceste considerente se poate aprecia ca normele cuprinse in Conventie si protocoalele aditionale alcatuiesc, impreuna cu jurisprudenta organelor sale, un bloc de conventionalitate .
Daca deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala sunt in contradictie cu cele ale forurilor internationale competente sa interpreteze aceste prevederi, acestea nu pot fi retinute de instantele judecatoresti sesizate cu solutionarea unui litigiu in care isi gasesc aplicarea, atat timp cat instantele judecatoresti sunt obligate, sa ignore legile interne si interpretarile Curtii Constitutionale a Romaniei care contravin reglementarilor internationale si interpretarilor date acestora de organele abilitate, astfel incat nu se poate retine depasirea atributiilor de catre instanta de judecata prin aplicarea cu prioritate a reglementarilor internationale .
Desi CEDO a apreciat ca interpretarea Conventiei si a actelor sale aditionale trebuie sa se faca in maniera in care statele sa poata respecta obligatiile internationale si sa nu impiedice tendinta actuala de extindere si intensificare a cooperarii internationale( CEDO - Marea Camera, Waite si Kennedy impotriva Germaniei, hotararea din 18 februarie 1999, paragraf 72), tot aceasta a considerat insa ca, in cazul in care statul, prin masurile legislative adoptate nu acorda o protectie echivalenta cu cea asigurata de Conventie .
 Trebuie aplicata aceasta din urma, deoarece, intr-un asemenea caz, rolul Conventiei in calitate de instrument constitutional al ordinii publice europene in domeniul drepturilor omului este mai important decat interesul cooperarii internationale ( 23 martie 1995, Loizidou impotriva Turciei, paragraf 75, 30 iunie 2005 - Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim Sirketi impotriva Irlandei, paragraf 156 ) .
Totodata, raportat la art. 17 alin 1 din Carta Universala a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu art. 6 alin 3 din Tratatul Privind Uniunea Europeana - Versiunea Consolidata, urmeaza ca, in baza art. 52 alin 3 din Carta Universala a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, instanta sa verifice respectarea dreptului de proprietate al reclamantei, ocrotit de dispozitiile comunitare, prin prisma jurisprudentei CEDO, avand in vedere ca "intelesul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele prevazute de conventia mentionata", urmand a fi cuprinse intr-o singura analiza a jurisprudentei relevante .
Plecand de la dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si ale art. 17 alin 1 din Carta Universala a Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene, instanta constata ca reclamanta beneficiaza de un drept de proprietate asupra pensiei a carei recalculare a fost dispusa de catre parata Casa Judeteana de Pensii Iasi, insa este lipsita de aceasta proprietate, prin dispozitiile legale nationale enuntate mai sus .
In aceste conditii, evident aceste norme nationale vin in contradictie directa cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si ale art. 17 alin 1 din Carta Universala a Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene, asa incat, instanta este obligata - conform art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei - sa faca aplicarea directa a reglementarilor internationale
Cu privire la domeniul de aplicare a art. 1 al Protocolului nr. 1, incepand cu cauza Sporrong et Lonnroth c/Suediei, si pana la ultimele hotarari adoptate in materie, instanta de contencios european al drepturilor omului a stabilit ca el cuprinde trei norme distincte, strans legate intre ele si anume:
-prima, care enunta principiul respectarii proprietatii;
-a doua, vizeaza privarea de proprietate si o supune anumitor conditii; -cea de-a treia, recunoaste puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau a amenzilor. Asa cum s-a statuat in cauza cauza Gasus Dosier - und Fordertechnik GmbH impotriva Olandei, ultimele doua reguli trebuie interpretate prin prisma principiului general enuntat in prima regula, deoarece se refera la cazuri speciale de incalcare a dreptului la respectarea bunurilor .
Important in analiza hotararilor mentionate in cuprinsul hotararii este faptul ca interpretarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului se bazeaza pe valoarea de principiu a hotararilor Curtii Europene, aceasta nefiind o instanta care pronunta decizii de speta care sa fie aplicate doar in situatii identice celei avuta in vedere de instanta europeana ci, principiile statuate de Curtea EDO sunt izvor de drept si se aplica intocmai ca si dispozitiile Conventiei .
Cu privire la drepturile de creanta, atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si fosta Comisie, au decis ca acestea constituie un bun in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamanta poate pretinde ca a avut cel putin o "speranta legitima" de a il vedea concretizat (20 noiembrie 1995, Pressos Compania Naviera SA s.a. c/Belgiei- 20 noiembrie 2005, M. De Napoles-Pocheco c/Belgiei, 4 iulie 1978. nr. 7742/1977, A. B and Company A S c/Germaniei; 9 septembrie 1998,nr.38817/1997, Lenzing AC c/ Rouyane-Uni, 28 septembrie 2004; Kopecky c/Slovaciei, 8 ianuarie 2008. Naanyan et Deryan c/Turciei, §44; 29 ianuarie 2009. Sud Fondi S.RL s.a. c/Italiei).
In cauza Buchen v. Cehia (36541/97), retinand de asemenea ca pensia constituie un drept patrimonial, Curtea a decis ca "limitarea nejustificata a unui drept recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie speciala, drept nesocotit ulterior, fara a exista o justificare obiectiva si rezonabila pentru o asemenea ingradire, constituie o privare de proprietate in sensul art.1. par.1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dar si o discriminare in sensul art.1 din Constitutie si art. 1din Protocolul nr.12" ;
De asemenea, in acelasi sens, Curtea a retinut ca : "...din moment ce un stat contractant a adoptat o legislatie care prevede acordarea in mod automat a unei prestatii sociale, indiferent de imprejurarea daca plata ei depinde ori nu de varsarea unor cotizatii prealabile de catre persoana interesata, aceasta legislatie da nastere unui interes patrimonial ce intra in domeniul de aplicatie a act 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie" - Stec et autres c/Royaume-Uni.
Nu in ultimul rand, instanta retine si hotararea CEDO din 12 octombrie 2004 data in cauza Kjartan Ásmundsson versus Islanda (60669/00), instanta de contencios european al drepturilor omului a stabilit ca : "Dreptul la pensie al reclamantului este un bun in sensul acestei dispozitii din Conventie", confirmandu-si inca odata jurisprudenta constanta dar si hotararea din 9 decembrie 1994 data in cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Adreadis impotriva Greciei, unde Curtea a constatat existenta dreptului de proprietate si in situatia in care, desi reclamantii nu au intrat efectiv in posesia drepturilor pecuniare stabilite de hotararea nr. 13910/79 Tribunalului de Prima Instanta din Atena, anularea ulterioara de catre stat a acestora echivaleaza cu nerespectarea dreptului de proprietate . Astfel, Curtea a retinut ca "desi proprietatea nu fost transferata de stat, efectul combinat al alineatelor 2 si 3 din articolul 12 a dus la privarea de facto a proprietatii lor, deoarece rezultatul a fost literalmente de a anula datoriile care decurg dintr-un premiu final si obligatoriu al curtii de arbitraj" (paragrafele 59 - 63) .
Suplimentar, instanta retine si hotararea CEDO din 8 decembrie 2009 data in cauza Wieczorek c. Poloniei (18176/05), in care, instanta de contencios european al drepturilor omului a stabilit ca : "in cazul in care o persoana are un drept stabilit in temeiul dreptului intern, reprezentat de o pensie de asigurari sociale, un astfel de beneficiu ar trebui sa fie privit ca un interes de proprietate care se incadreaza in domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr 1 pentru persoane care indeplinesc cerintele sale (paragraf 57)" ca de altfel si in Cauza Kjartan Asmundsson versus Islanda, in care s-a statuat ca : "efectuarea de contributii la un fond de pensii poate, in anumite circumstante, sa creeze un drept de proprietate si un astfel de drept poate fi afectata de modul in care fondul este distribuit (a se vedea Bellet, Huertas si nos Vialatte c. Frantei (dec.),. 40832/98, 40833/98 si 40906/98, 27 aprilie 1999, si Skorkiewicz v. Polonia (dec.), nr 39860/98,. unu iunie 1999)" - paragraf 39 teza a II-a.
 Relativ la existenta bunului si incidenta incalcarii art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, instanta retine faptul ca, prin hotararea pronuntata in cauza Muller contra Austriei, Curtea a decis ca o reducere substantiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chiar a insusi dreptului de a ramane beneficiar al sistemului de asigurare la batranete .
De asemenea, referitor la garantarea unui cuantum al pensiei ce face obiectul protectiei art. 1 al Protocolului 1 aditional la Conventie, instanta retine cauza PRAVEDNAYA c. Rusia (Cererea nr. 69529/01, hotararea din 18 noiembrie 2004), in care Curtea a considerat ca prin privarea reclamantei de dreptul de a primi o pensie intr-o suma determinata intr-o hotarare definitiva, statul a deranjat echilibrul echitabil, existent intre interesele aflate in joc. In consecinta, Curtea a hotarat in unanimitate ca a existat o incalcare a articolului 1 din Protocolul 1 ( paragraful 41), in acelasi sens fiind si hotararea data in cauza Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgia (paragraful 43) unde a retinut ca "O astfel de interferenta cu drepturile fundamentale ale reclamantilor este contradictie cu mentinerea unui echilibru just intre interesele aflate in joc" .
Totodata, prin Hotararea din 18 februarie 2009, data in cauza Andrejeva contra Letoniei (nr. 55707/00), Curtea a statuat ca exista o incalcare a art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul 1 si a art. 6 din Conventie, obligand statul sa plateasca despagubiri retinand ca dreptul la pensie, astfel cum a fost stabilit administrativ de autoritatile letone constituie un "bun" in sensul Conventiei, chiar daca pensia a fost recalculata pentru viitor .
In final, instanta mai retine ca in materie de prestatii sociale, Comisia a statuat in sensul ca plata unor contributii la sistemul de securitate sociala poate, in anumite conditii, sa duca la nasterea unui drept protejat de art. 1, adica dreptul de a beneficia la un anumit moment de avantajele conferite de acest sistem. Numai ca, pentru ca un asemenea drept sa se nasca si deci sa fie recunoscut trebuie ca cel interesat sa indeplineasca acele conditii care sunt prevazute de legislatia nationala in materie.
Este evident ca dreptul contestatorului era nascut la momentul la care i s-au stabilit initial drepturile privitoare la pensie, fiind intrunite conditiile Legii nr. 567/2004, art. 68 alin 1 si 7, asa cum de altfel recunoaste si intimata.
Asadar, pensia contestatorului, la care aceasta are dreptul in baza muncii prestate, reprezinta un "bun" in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventie.
Tot cu privire la cuantum si la lipsa de relevanta a principiului contributivitatii, instanta mai retine si hotararea din 28 iulie 2009 data Cauza Rasmussen c. Poloniei (38886/05), in care, CEDO a statuat : " Cu toate acestea, in cazul in care, un stat contractant are in vigoare o legislatie de asigurari privind plata de drept a unei prestatii de protectie - fie conditionata sau nu pe plata prealabila a contributiilor - legislatia trebuie sa fie considerata ca o proprietate care se incadreaza in domeniul de aplicare a articolului 1 pentru persoane care indeplinesc conditii (Stec si altii, v Regatul Unit, [GC], (dec.), nr 65731/01 si 65900/01, § 54, CEDO 2006 -.). Mai mult, in cazul in care cuantumul prestatiei este redusa sau intrerupta, aceasta constituie o ingerinta in dreptul asupra bunurilor, care necesita sa fie justificata de interes general (Kjartan Ásmundsson v. Islanda, Hotararea din 12 octombrie 2004, CEDO 2004-IX)" - paragraf 71.
 Avand in vedere ca asa cum s-a stabilit anterior, contestatorul era titular al unui bun in sensul art. 1 din Protocolul 1, urmeaza a fi analizate conditiile privarii de proprietate, respectiv sa se constate daca exista o ingerinta a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ingerinta care sa fi avut ca efect privarea reclamantei de bunul sau, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1.
Partea a doua a articolului 1 din Protocolul nr. 1, inscrie trei conditii in care privarea de un bun nu reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, dupa cum urmeaza : a) privarea sa fie prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile in materie; b) sa fie impusa de o cauza de utilitate publica; c) sa fie conforma cu principiile generale ale dreptului international . Jurisprudenta organelor Conventiei a mai adaugat o conditie specifica situatiei de privare de proprietate, si anume necesitatea indemnizarii corespunzatoare a titularului dreptului . Tot ca o creatie jurisprudentiala s-a impus o conditie comuna atat in privinta privarii de proprietate, cat si in materia limitarilor acestui drept, prevazute de parag. 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv, orice limitare trebuie sa fie proportionala cu scopul avut in vedere la instituirea ei.
Dupa cum a decis cu valoare de principiu fosta Comisie, o privare de proprietate trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca o cauza de utilitate publica, sa fie conforma normelor de dreptului intern si sa respecte un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite, in scopul vizat; privarea de proprietate trebuie sa menajeze un just echilibru intre exigentele de interes general si imperativele fundamentale ale individului, in special prin indemnizarea rezonabila si proportionala a valorii bunului, acordata titularului acestuia (Comisia EDH, 15 ianuarie 1998, nr. 19734/92, X c/Italia).
B.1. Existenta unei ingerinte :
Reducerea pensiei contestatorului cu peste 70% pentru viitor si lipsirea acestuia de dreptul de a mai primi vreodata sumele de bani aferente acestui procent reprezinta, indiscutabil, o ingerinta ce a avut ca efect privarea contestatoarei de bunul lor, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1.
B.2. Privarea de proprietate sa fie prevazuta de lege :
Conditia prevederii de catre lege a privarii de proprietate este indeplinita daca exista o lege in sensul Conventiei, in temeiul careia sa fi avut loc privarea de proprietate si daca aceasta lege indeplineste calitatile determinate de Curte in jurisprudenta sa, respectiv : sa fie accesibila, precisa si previzibila.
Legea 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si HG 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevazute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, indeplinesc conditiile mentionate anterior, fiind un act normativ accesibil, precis si previzibil in sensul jurisprudentei CEDO .
B.3. Ingerinta sa fie impusa de o cauza de utilitate publica :
Potrivit expunerii de motive a Legii nr.119/2010, adoptarea acesteia s-a impus in vederea respectarii angajamentelor asumate de Romania prin semnarea acordurilor de imprumut cu organismele financiare internationale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a Romaniei, ca o masura cu caracter exceptional, prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si in anul 2010, apreciindu-se ca "diminuarea dezechilibrelor existente mentinerea deficitului bugetar in limite sustenabile creeaza premisele relansarii economice" masura fiind necesara si pentru "mentinerea acordurilor cu organismele financiare internationale". In aceeasi expunere s-a aratat ca “ aparitia unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii si tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj urias intre cea mai mare si cea mai mica pensie platita de stat" iar " Existenta unor acte normative care reglementeaza organizarea si functionarea diferitelor sisteme de pensii de tip public in prezent, ingreuneaza in mod evident functionarea sistemului de pensii"
Asadar, transformarea unor categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare (pensiile speciale), in pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale a fost determinata de mentinerea deficitului bugetar si relansarea economica dar si de asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului de pensii publice, de eliminarea discrepantelor privind contributia la bugetul asigurarilor sociale si inegalitatile de alocare a resurselor pentru finantarea pensiilor publice precum si de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevad criterii diferite, mai avantajoase, in favoarea anumitor categorii profesionale.
Si aceasta conditie este indeplinita, avand in vedere faptul ca stabilitatea economica a tarii si apararea sigurantei nationale sunt notiuni care se circumscriu celor privind un "scop legitim de interes general" si de "cauza de utilitate publica
Relevanta in analizarea ingerintei este si retinerea instantei de contencios european al drepturilor omului din cauza Wieczorek c. Poloniei (18176/05; a mai fost mentionata), in care a stabilit ca : "In cazul in care valoarea unui beneficiu este redusa sau intrerupta, aceasta poate sa constituie o ingerinta cu posesiunile care necesita sa fie justificata (a se vedea Kjartan Ásmundsson, citata mai sus, § 40, si Rasmussen c. Poloniei, nr. 38886/05, § 71, 28 aprilie 2009). Un aspect important in evaluarea unor astfel de interferente in temeiul prezentei dispozitii este daca dreptul reclamantului de a obtine beneficii din sistemul de asigurari sociale in cauza a fost incalcat intr-o maniera care rezulta din afectarea de esenta drepturilor sale de pensie (a se vedea Domalewski c. Poloniei (dec.), nr. 34610/97, CEDO 1999-V)." - paragraf 57 teza finala.
B.4. Proportionalitatea ingerintei cu scopul legitim urmarit :
Ingerinta este proportionala cu scopul legitim urmarit daca s-a mentinut un "just echilibru" intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Cu privire la posibilitatea controlului de proportionalitate, instanta retine faptul ca, instanta de contencios european al drepturilor omului, a statuat faptul ca o reglementare a folosintei bunurilor care urmareste un interes general poate constitui o incalcare a art. 1 Protocolul nr. 1 datorita disproportionalitatii, consacrand principiul unui real control de proportionalitate pentru masurile restrictive de proprietate, incepand cu hotararea din 29 aprilie 1999 ( CEDO - Marea Camera, Chassagnou si altii impotriva Frantei, paragraf 85) si confirmata ulterior printr-o jurisprudenta constanta (28 iulie 1999 Immobiliare Saffi impotriva Italiei, paragraf 59, Luordo impotriva Italiei, paragraf 78) .
In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a retinut ca " o interferenta cu respectarea bunurilor trebuie sa respecte un "echilibru just" intre cerintele interesului general al comunitatii si cerintele de protectie individuala a drepturilor fundamentale.
Preocuparea pentru realizarea acestui echilibru se reflecta in structura articolului 1 astfel ca trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit " Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgia - paragraful 38 - (in acelasi sens cauza Sfintele Manastiri impotriva. Greciei , hotararea din 09 decembrie 1994, seria A nr.301 A, p.23 si paragraf 38; Hotararea din 21 iulie 2005 in Cauza Strain si altii impotriva Romaniei, Hirschhorn impotriva Romaniei, nr. 29294, paragrafele 93-94).
In aceste conditii, trebuie determinat daca masura litigioasa respecta justul echilibru necesar si, daca aceasta masura nu obliga contestatoarea sa suporte o sarcina disproportionata, situatie in care, trebuie sa se ia in considerare modalitatile de compensare prevazute de legislatia nationala. In aceasta privinta, Curtea a statuat deja ca, fara plata unei sume rezonabile in raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, in mod normal, o atingere excesiva si ca lipsa totala a despagubirilor nu poate fi justificata in domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decat in imprejurari exceptionale (cauza Ex-regele Greciei si altii impotriva Greciei, Cererea nr. 25.701/94, paragraful 89; cauza Broniowski impotriva Poloniei, Cererea nr. 31.443/96, paragraful 176). Obligatia de indemnizare a proprietarului este o cerinta, chiar daca este de creatie jurisprudentiala, impusa de conventie pentru ca o privare de proprietate sa nu infranga dispozitiile de protectie instituite de art. 1 din Protocolul nr. 1 .
Potrivit statuarilor instantei de contencios european al drepturilor omului, daca o reforma radicala a sistemului politic si economic al unei tari sau situatia sa financiara poate justifica, in principiu, limitari draconice ale despagubirilor, atare circumstante nu pot fi formulate in detrimentul principiilor fundamentale care decurg din Conventie, cum ar, de exemplu, principiul legalitatii si cel al autoritatii si efectivitatii puterii judecatoresti (cauza Broniowski, impotriva Poloniei, paragrafele 175, 183 si 184). Cu atat mai mult, absenta totala a despagubirilor nu se poate justifica nici macar in context exceptional, in prezenta unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin Conventie (Hotararea din 21 iulie 2005 in Cauza Strain si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr.99 din 2 februarie 2006, paragraful 53).
Privarea de proprietate impune, asadar, statului obligatia de a despagubi pe proprietar, pentru ca, fara plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea ar constitui o atingere excesiva a dreptului la respectarea bunurilor sale, inscris de art. 1 din Protocolul nr. 1. Imposibilitatea de a obtine fie si o despagubire partiala, dar adecvata in ipoteza unei privari de proprietate constituie o rupere a echilibrului intre necesitatea protectiei acestui drept si asigurarea realizarii unor imperative de ordin general care, eventual, au impus-o (Akdivar si altii impotriva Turciei, cererea nr. 21893/93 , hotararea din 16 septembrie 1996, Yagtzilar si altii impotriva Greciei, nr. 41727/98, paragraful 40, Jantea impotriva Romaniei, hotararea din 4 noiembrie 2008 paragraful 30).
Legea nr.119/2010 nu ofera contestatorului posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate in cauza. Lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, avandu-se in vedere circumstantele spetei, cu atat mai mult cu cat nici o circumstanta exceptionala nu a fost invocata de Guvern pentru a o justifica. In cuprinsul Legii nr.119/2010, a fost justificata necesitatea luarii acestei masuri, dar nu si lipsa totala a despagubirilor. Lipsa totala a despagubirilor a impus contestatoarei o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul sau de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Reducerea pensiei contestatorului, ca urmare a recalcularii, cu peste 70% si imposibilitatea acestuia de a-si mai recupera vreodata sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, in defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general.
Procedandu-se in acest fel, s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al contestatoarei, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie.
De asemenea, interesul public urmarit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, incalca principiul proportionalitatii consacrat de jurisprudenta CEDO, prin aceea ca rupe justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general prin privarea contestatoarei de dreptul de a beneficia de pensie in suma garantata de dispozitiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 567/2004 art. 68 alin 1 si 7.
In acest sens, a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin, hotararea din 18 noiembrie 2004 - PRAVEDNAYA c. Rusia - paragrafele 40 - 41 : "Curtea considera ca prin privarea reclamantei de dreptul de a beneficia de pensie in suma garantata intr-o hotarare judecatoreasca definitiva, statul a rupt echilibru corect intre interesele aflate in joc (a se vedea, mutatis mutandis Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgia , hotararea din 20 noiembrie 1995, seria A, nr 332,. § 43)"
De altfel, chiar Curtea Constitutionala a Romaniei, in jurisprudenta sa anterioara a recunoscut ca o norma care conduce la reducerea pensiilor este constitutionala doar in masura in care : "In cazurile in care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plati acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fara a se aduce vreo atingere drepturilor legal castigate anterior. "- decizia nr. 120/15.02.2007. Nu in ultimul rand chiar instanta de contencios constitutional recunoaste neconformitatea Legii nr. 119/2010 cu dispozitiile constitutionale ( art. 1 alin 5 si art. 47 din Constitutie), retinand in decizia nr. 871/25.06.2010 : "Critica de neconstitutionalitate are un oarecare grad de pertinenta intrucat legiuitorul a mentinut, intr-adevar, in vigoare reglementarile referitoare la stabilirea pensiei de serviciu......" iar intr-o alta decizie, referitoare la o categorie de pensii speciale, retine faptul ca instituirea unei pensii speciale nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutului special .
Toata aceasta jurisprudenta a Curtii Constitutionale, arata fara echivoc ca privarea contestatoarei de dreptul de a beneficia de pensie in suma garantata de dispozitiile legii speciale, este lipsita de proportionaliate, rupand astfel echilibrul just dintre interesele acesteia si interesul general.
Tot in ceea ce priveste lipsa proportionalitatii ingerintei, instanta retine ca, motivarea masurii prin aceea ca PENSIILE DE SERVICIU TREBUIE RECALCULATE deoarece "pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala iar partea care depaseste cuantumul suportat din bugetul asigurarilor sociale de stat, se suporta din bugetul de stat" vine in contradictie cu statuarile CEDO.
Astfel, in privinta aplicabilitatii dispozitiilor Protocolul nr. 1 privitor la prestatiile sociale, incepand cu decizia privitoare la admisibilitatea cererii din 6 iulie 2005 pronuntata in cauza Stec et autres c/Royaume-Uni urmata de jurisprudenta constanta in materie, instanta europeana a renuntat la distinctia intre prestatii contributive si prestatii necontributive si a statuat in sensul ca atunci cand un stat contractant a instaurat un anumit regim de pensii, drepturile si interesele individuale ale celor cuprinsi in acest sistem intra sub imperiul dispozitiei analizate, independent de plata unor contributii de catre acestia, ori de modul la care sunt fondurile de pensii" (Reveliotis contra Greciei din 4 decembrie 2008 paragraful 27, Andrejeva contra Letoniei din 18 februarie 2009 - paragraful 76) .
Instanta retine si practica CEJ cu privire la drepturile castigate, aceasta statuand ca daca "prestatiile acordate in temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decat cele platite in conformitate regulamentul nou, acestea nu trebuie sa fie reduse" ( cauzele Saieva v Caisse de compensation des allocations familiales - 32/76 si Mario Viva v Fonds National de Retraite des Ouvriers Mineurs - 83/87) .
In final instanta retine faptul ca, in respectarea spiritului Conventiei, este obligata sa aplice Conventia, deoarece "scopul acesteia consta in a proteja nu drepturi teoretice si iluzorii, ci drepturi concrete si efective" ( cauzele Artico c/Italie - hotararea din 13 mai 1980, paragraf 33, R.M.D. c/Suisse - hotararea din 26 septembrie 1997, paragraf 51, si Yasa c/Turquie - hotararea din 2 septembrie 1998, paragraf 64 ) .
Asa cum s-a statuat in literatura de specialitate interpretarea teleologica si evolutiva a dispozitiilor Conventiei, ocupa un loc de prim rang in jurisprudenta Curtii ( Comeliu Barsan "Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe articole Ed. C.H. Beck Bucuresti 2010 pag.17 ). Pe de alta parte, interpretarea restrictiva a a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate de Conventie, ar fi contrara scopului si obiectivelor urmarite prin incheierea ei (cauza Asiatiques d’AfriqueOrientale c/Royaume Uni - hotararea din 14 decembrie 1973, paragraf 87 si McCann et autres c/ Royaume Uni - hotararea din 27 septembrie 1995, paragraf 56). Asadar, instanta nu a procedat la o interpretare extensiva a dispozitiilor Conventiei ci la o interpretare evolutiva a acestora, printr-o analiza complexa si comparata a jurisprudentei, asa cum rezulta din punctele A si B ale considerentelor: la punctul A din considerente, instanta a aratat pe larg (printr-o analiza comparata a evolutiei drepturilor protejate de Conventiei prin prisma art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie ) o bogata jurisprudenta in care Curtea, cu valoare de principiu general aplicabil, a statuat fara dubiu ca drepturile provenind din asigurari sociale constituie " un bun".
In aceste conditii, instanta apreciaza ca, prin reducerea pensiei speciale, in cazul contestatorului cu peste 70% in baza Legii nr.119/2010 si a HG nr. 737/2010, au fost incalcate dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1.
Pentru considerentele expuse mai sus instanta va admite actiunea formulata de contestatorul _ in contradictoriu cu intimata _, va anula decizia nr_ emisa de catre intimata si va obliga intimata sa achite contestatorului diferentele retinute in baza deciziei contestate si anulate prin prezenta incepand cu data de 01.09.2010.